Sari la continut

Iisus Hristos
Precum dupa ce ai iesit din pantece te-ai facut mai mare la trup, asa si dupa ce vei iesi curat si fara prihana din trup, vei fi mai mare si cu totul nestricados, petrecand in ceruri (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Cuvinte de folos despre rugaciune

despre rugaciune rugaciunea pentru aproapele

97 postari la acest topic

#21 | pid:2327 | tid:923
Mihaitza77

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 593 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:literatura duhovniceasca a sfintilor parinti
  • Confesiune:ortodox
Cum ca trebuie rugaciunea sa fie ajutata de fapte si care sunt faptele care fac ca rugaciunea sa fie neprimita - din Patericul Egiptean
1) A intrebat un batran daca se folosesc cei ce cer rugaciunile parintilor iar ei se lenevesc. Si i-a raspuns: mult poate rugaciunea dreptului, precum este scris; insa care se face, adica aceea care se ajutoreaza de cel ce cere rugaciunea, pazindu-se cu toata osardia si cu durere in inima de ganduri si fapte rele. Ca de va petrece cu nebagare de seama, de nici un folos nu-i va fi, chiar daca sfintii se vor ruga pentru el. Ca unul zidind si altul surpand, ce au folosit, fara numai osteneli? A adaos inca si acest fel de povestire, zicand: era un sfant parinte al unei chinovii, impodobit cu toata fapta buna, dar mai vartos cu smerita cugetare, cu blandete, cu milostivirea catre saraci si cu dragostea. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicand: Doamne, ma stii pe mine cat sunt de pacatos, dar nadajduiesc in indurarile Tale, sa ma mantuiesc prin mila Ta. Deci, ma rog bunatatii tale, Stapane, sa nu ma desparti de obstea mea, ci impreuna cu mine si pe aceia ii invredniceste Imparatiei Tale, pentru nespusa Ta bunatate. Deci, aceasta rugaciune neincetat facand-o, l-a incredintat Iubitorul de oameni Dumnezeu in acest chip: trebuia sa se savarseasca pomenire de sfinti la o alta manastire, care nu era departe de dansii, si il chemau parintii acelei manastiri pe el impreuna cu ucenicii lui. Iar el se lepada. Dar a auzit in vis zicandu-i-se sa mearga si sa trimita intai pe ucenicii sai, apoi sa mearga singur. Deci, ducandu-se ucenicii lui, zacea un inger in chip de sarac bolnav in mijlocul drumului. Venind ucenicii la locul acela si vazandu-l vaitandu-se, l-au intrebat, care e pricina. Iar el a zis: sunt bolnav, si eram calare pe dobitoc care trantindu-ma a fugit si iata nu are cine sami ajute. Iar ei au zis: ce putem sa-ti facem, avvo? Noi suntem pe jos. Si lasandu-l, s-au dus. Apoi, dupa putin timp a venit si parintele lor si l-a aflat zacand si suspinand si instiintandu-se de pricina i-a zis: nu au venit niste monahi si nu te-au aflat asa? Iar el a zis: ba da, au venit, dar nestiintandu-se de pricina, au trecut zicand: noi suntem pe jos, ce putem sa-ti facem? Zis-a lui avva: poti sa umbli putin si sa mergem? Iar el a zis: nu pot! Atunci avva i-a zis: vino sa te iau in spate si Dumnezeu ne va ajuta si vom merge. Iar el a zis: cum poti atata departare sa ma duci in spate. Mergi si te roaga pentru mine! Iar avva a zis: nu te voi lasa, ci iata piatra aceea, te voi pune pe dansa si ma voi apleca si te voi lua in spate. Si asa a facut. La inceput il simtea ca este greu, ca un om mare, apoi se facea mai usor, tot mai usor, incat se minuna cel ce il purta pe spate. Si deodata s-a facut nevazut si a venit glas catre el: pururea te rugai pentru ucenicii tai sa se invredniceasca impreuna cu tine de Imparatia cerurilor si iata ca altele sunt masurile tale si altele ale lor. Deci fa-i pe ei sa vina la lucrarea ta si vei dobandi cererea, caci eu sunt Dreptul Judecator, rasplatind fiecaruia dupa faptele lui.
2) Un frate s-a dus la unul din batrani in lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, si i-a zis: cum traiesti, parinte? Raspuns-a lui batranul: rau. Zis-a lui fratele, pentru ce traiesti rau, parinte? Iar batranul i-a zis: iata, am treizeci de ani de cand stau inaintea lui Dumnezeu in toate zilele rugandu-ma, si in rugaciunea mea uneori ma blestem pe mine, zicand catre Dumnezeu: sa nu Te milostivesti spre toti cei ce fac faradelegea. Si: blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile Tale, de la care eu pururea ma abat, si faradelegea o lucrez. Alteori catre Dumnezeu iarasi zic: vei pierde pe toti cei ce graiesc minciuna si eu in fiecare zi graiesc minciuna, si in inima mea cugetand rele, zic catre Dumnezeu ca cugetarea inimii mele inaintea Ta este pururea, si neavand post catusi de putin, zic: genunchii mei au slabit de post. Si iarasi daca am pomenire de rau asupra fratelui meu, zic catre Dumnezeu: iarta-ne noua precum si noi iertam! Si toata grija avand la a manca painea mea, zic: am uitat a manca painea mea. Si dormind pana dimineata, cantand zic la miezul noptii m-am sculat ca sa ma marturisesc Tie. Neavand umilinta catusi de putin, zic: ostenit-am intru suspinul meu, sau: facutu-s-au lacrimile mele mie paine ziua si noaptea. Si cu totul fiind plin de mandrie si de odihna trupeasca, ma batjocorese pe mine si cant: vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele! Negatit fiind zic: gata este inima mea, Dumnezeule! Pe scurt deci toata pravila si rugaciunea mea mi se face mie spre mustrare si rusine. Zis-a fratele: eu socotesc, parinte, ca acestea lea facut David pentru sine. Iar batranul suspinand, a zis: ce zici, frate? De nu vom pazi cele ce cantam inaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom merge.
3) A zis un batran: in schit era un frate osarduitor la slujba sa, dar lenes la celelalte. Si intr-o zi se arata satana catre unul din batrani, si ii zice: o, minune! Cutare monah ma strange in bratele sale ca sa nu ma duc de la dansul facand voile mele si in tot ceasul zice catre Dumnezeu: Doamne, izbaveste-ma de cel rau!
4) Ziceau batranii ca oglinda calugarului este rugaciunea. Si iarasi ziceau ei, ca precum este cu neputinta a-si vedea cineva fata sa in apa tulbure asa si sufletul nu poate sa se roage de nu se va curati de cele straine.
5) A zis un batran: cand omul se va pazi sa nu-l nedreptateasca pe aproapele, atunci are indrazneala cu gandul sau ca rugaciunea lui s-a primit la Dumnezeu. Iar daca cineva il va nedreptati pe aproapele, rugaciunea lui este urata si neprimita. Caci suspinul celui nedreptatit nu lasa rugaciunea celui ce l-a nedreptatit sa intre.
6) Povestit-a unul din parinti: la Schit cand faceau Sfanta Liturghie clericii, se pogora ca un vultur peste Jertfa cea de taina si nimeni nu-l vedea, decat clericii. Intr-o zi a cerut unul de la diacon ceva. Iar el i-a zis: nu am vreme acum. Apoi venind diaconul la Jertfa cea de taina, nu s-a pogorat asemanarea vulturului dupa obicei. Si a zis preotul catre diacon: pentru ce nu a venit vulturul dupa obicei? Negresit pentru ca in mine sau in tine este vreo greseala care a oprit darul. Departeaza-te deci de la mine si de se va pogori se va cunoaste ca pentru tine nu s-a pogorat. Departandu-se diaconul, indata s-a pogorat vulturul. Iar dupa ce s-a sfarsit slujba, a zis preotul catre diacon: spune-mi, ce ai facut? Iar el a zis: nu ma stiu pe mine sa fi gresit, fara numai ca venind un frate si cerandu-mi cutare lucru, i-am raspuns ca nu am vreme. Si i-a zis lui: deci pentru tine nu s-a pogorat, fiindca s-a mahnit fratele asupra ta. Si ducandu-se diaconul, s-a pocait inaintea fratelui.
7) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: oare pentru care pacat nu primeste Dumnezeu rugaciunea omului? Raspuns-a lui batranul: pentru pizma si tinerea de minte a raului precum zice Domnul: de vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa darul tau inaintea altarului si mergi mai intai de te impaca cu fratele tau si apoi venind, adu darul tau. Iar de ai vreo vrajba si pizma asupra cuiva, atunci sa stii ca rugaciunea ta si jertfa ta nu este primita de Dumnezeu, ci mai vartos scarbesti si manii pe Dumnezeu in rugaciunea ta.
Oricat am invata, e cu neputinta sa cunoastem pe Domnul daca nu vom vietui dupa poruncile Lui, pentru ca nu prin stiinta, ci prin Duhul Sfant se face cunoscut Dumnezeu.A crede ca Dumnezeu exista e un lucru si a-L cunoaste e altceva(Sf.Siluan Athonitu

#22 | pid:2378 | tid:923
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Cuviosul Ilarion , ucenicul staretului Nazarie - Despre rugaciune
Cea dintâi şi începutul tuturor virtuţilor e rugăciunea, despre care Apostolul a zis: Neîncetat vă rugaţi (1 Tes. 5, 17). Adică cheamă totdeauna Numele lui Dumnezeu, fie că vorbeşti, că şezi, că umbli, că lucrezi, că mănânci sau faci orice altceva. în orice vreme şi în orice loc se cuvine să chemi Numele lui Dumnezeu; că întru acest chip ispita vrăjmaşului este nimicită, scrie Hrisostom. „Bate pe vrăjmaşi", zice Ioan al Scării, „cu Numele lui Hristos", că nu vei găsi altă armă mai tare în cer sau pe pământ.
Rugăciunea e alungarea întristării şi deznădejdii, înflorirea blândeţii şi nemânierii, arătarea bucuriei şi mulţumirii, dobândirea şi înmulţirea a nenumărate bunătăţi.
Nădăjduiesc să sporeşti în virtuţi şi aceasta se va întâmpla mai ales de vei trăi cu luare-aminte şi nu vei lăsa Rugăciunea lui Iisus. Că aceasta este cea dintâi şi începutul tuturor virtuţilor. Nimic nu te păzeşte aşa de mult de intrarea vicleanului demon decât rugăciunea (rugăciunea minţii) şi fierbintea rugăciune stăruitoare.
Lumina casei vine de la făclia aprinsă, dar lumina minţii este rugăciunea. Orice ispită sau tulburare de la vrăjmaşul e mistuită de rugăciune. Din rugăciune se naşte frica lui Dumnezeu, şi ea, potrivit Scripturii, este începutul înţelepciunii (Pilde 9, 10). Având această frică, Proorocul a strigat: Mai înainte am văzut pe Domnul (cu ochii minţii) înaintea mea pururea, căci de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin (Ps. 15, 8). Apoi, spunând folosul din aceasta, zice în chip de laudă: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte (Ps. 111, 1); mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de Dânsul (Ps. 84, 10). Frica Domnului este tatăl luării aminte (la rugăciunea minţii în inimă, iar luarea aminte este maica odihnei lăuntrice). Cei ce iau aminte la mântuirea lor (adică lucrătorii rugăciunii) nu iau aminte la lipsurile aproapelui. Aceştia sunt cei ce sporesc.
Cât despre tăcere s-a spus: „O, tăcere, carul ce duce la ceruri!". începutul curăţirii sufletului este tăcerea întru Domnul (lucrarea cu mintea a Rugăciunii lui Iisus). Urechile celui tăcut (adică ale celui ce se roagă cu mintea) aud lucruri minunate.
Suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#23 | pid:2381 | tid:923
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Despre rugăciunea în chilie - Cuviosul Nazarie
Când pleci din biserică la chilie, după ce s-a sfârşit slujba, ai grijă pe cât poţi să nu stai cu cineva ori să zici ceva. Şi mai ales păzeşte-te de vătămătoarea vorbire deşartă şi de râs; ci du-te în grabă la chilie, neîncetând a rosti cu buzele minţii şi cu gândul Rugăciunea Numelui lui Iisus.
Ajungând la chilie, închide uşa şi, de vei putea, stai în picioare şi cu osârdie, trezvie şi mulţumită roagă-te puţin pentru tine, pentru părinţi, pentru binefăcători şi pentru întreaga lume, câteva metanii ori închinăciuni cu rugăciune.
După aceasta ia o carte şi citeşte puţin.
De eşti istovit de muncă, boală sau bătrâneţe, cum am zis mai sus, şi nu mai ai putere a împlini aceasta, atunci, pentru pricinile arătate, poţi lăsa nevoinţele şi, în locul lor, să te rogi puţin cu metaniile şezând.
După ce ai făcut toate, trezeşte-ţi mintea şi gândurile cu rugăciunea cât poţi de mult; ia aminte ca nu cumva gândurile tale să se avânte spre lucruri nefolositoare ori vătămătoare sufletului.
Aşa să faci şi să te păzeşti negreşit după fiecare slujbă. După ce te-ai odihnit puţin şi ai făcut cele arătate în această povăţuire, dacă pentru truda trupească ţi s-a dat vreo lucrare sau o ascultare de obşte, purcede la ea ca şi cum ţi-ar fi fost dată de însuşi Hristos, iar nu de vreun om. Scoală-te deci degrabă, slujeşte cu dragoste, trudeşte fără să cârteşti, ostenindu-ţi trupul.
De nu ţi s-a dat nimic de lucru, fa orice lucru de mână ai, sau îndrumă-ţi sufletul cu citirea vreunei cărţi, ori fa orice lucru ce nu e potrivit mântuirii noastre.
Ai grijă mai ales la aceasta, să nu leneveşti vreodată în chilia ta. Căci lenea este întâiul dascăl al oricărei răutăţi şi, atunci când prinde rădăcină în cineva, va avea trebuinţă de multă trudă ca să o dezrădăcineze.
în vreme ce săvârşeşti lucrul de mână ori ascultarea ta cu toată puterea pe care o ai, păstrează pe buze, în minte şi în gând rugăciunea şi preascumpa şi de suflet, mântuitoarea tăcere; şi, în acelaşi timp, fereşte-te cât poţi să priveşti în lături, căci aceasta răspândeşte mintea, amăgeşte simţirile şi nu rareori îţi împovărează şi cugetul şi sufletul.
Sileşte-te pe cât îţi este cu putinţă să iei aminte la sine, să priveghezi cu trezvie la sufletul şi simţirile tale, ca şi la lucrul de mână sau ascultarea cu care te îndeletniceşti.
Păzeşte-te ca nu cumva să te ispiteşti în vreun fel văzând ceva sau pe cineva, sau auzind ceva, ca nu cumva să judeci pe aproapele tău în ceva sau să te porţi cu îndrăzneală faţă de el. Fugi de îndrăzneală ca de otravă, căci e cu totul vătămătoare omului şi îl face să se trufească.
Fă totdeauna ceva ce ţi se potriveşte, sau ceea ce ai primit blagoslovenie să faci de obicei, sau ceea ce ţi se cere; dar, îndeobşte, nu cuteza a face nimic după capul tău, orice ar fi.
Ţinând astfel pravila aceasta sau gătindu-te pentru ascultare, de săvârşeşti vreo ascultare şi se întâmplă a fi cu tine un altul la aceeaşi ascultare, fă-i metanie cu smerenie şi zi rugăciunea în şoaptă. După ce ai luat blagoslovenie, fă ascultarea cum s-a arătat mai sus, cu rugăciune, cu dragoste, cu sârguinţă şi deplină trezvie. Fă-o nu ca înaintea oamenilor, ci desăvârşit, ca înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi; că nu pentru oameni lucrezi, ci pentru însuşi Dumnezeu te nevoieşti. Cugetă că tot cel ce face lucrul lui Dumnezeu fără de grijă este blestemat şi vrea să placă oamenilor; fereşte-te dar pe cât îţi este cu putinţă de lipsa de grijă şi de a plăcea oamenilor.
Suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#24 | pid:2382 | tid:923
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Despre rugăciunea în Biserică - Cuviosul Nazarie
Ia aminte, iubite frate, la sfatul acesta care slujeşte mântuirii sufletelor noastre: scoală-te negreşit la miezul nopţii, înainte de slujba de dimineaţă, stai înaintea lui Dumnezeu şi varsă înaintea Lui rugăciunea ta din toată inima o vreme, aşa cum se va arăta mai jos.
Sosind ceasul slujbei de dimineaţă, scoală-te cu toată sârguinţă şi către începutul dumnezeieştii slujbe a Bisericii grăbeşte; şi ajungând la biserică pentru rugăciunea cea de obşte, stai în locul potrivit, adună-ţi toate puterile cugetului, în aşa chip încât să nu visezi ori să rătăceşti în toate părţile, urmând relelor însuşiri şi lucruri ce stârnesc patimile voastre.
Sileşte-te pe cât poţi a pătrunde adânc cu inima citirile şi cântările din biserică şi a le încrusta pe ele pe tablele inimii.
Fii cu luare-aminte, fără trândăvie, nu slăvi cu trupul, nu te sprijini de perete ori de stâlpii din biserică; ci stai cu picioarele drepte şi înfipte cu tărie în pământ, ţine-ţi mâinile împreunate, pleacă-ţi capul spre pământ şi mintea ţi-o îndreaptă către lăcaşurile cereşti.
Ai grijă cât poţi de mult să nu îndrăzneşti nu doar a vorbi despre ceva, ci chiar a fi cu ochii la cineva sau la ceva. Ia aminte la citirea şi cântarea din biserică şi te străduieşte pe cât poţi să nu-ţi laşi mintea să se lenevească.
Dacă ascultând cântarea şi citirea din biserică nu le poţi înţelege, atunci cu evlavie zi întru sine Rugăciunea Numelui lui Iisus astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". Sileşte-te a pune rugăciunea aceasta adânc în suflet şi în -inima ta; spune-o cu mintea şi cu gândul şi n-o lăsa nici o clipă să plece de pe buzele tale; împreuneaz-o pe cât îţi este cu putinţă cu răsuflarea, şi cu toată puterea ta străduieşte-te ca dimpreună să te sileşti către zdrobirea din toată inima, astfel încât cu lacrimi să te pocăieşti de păcatele tale. De nu ai lacrimi, atunci să ai măcar zdrobire şi tânguire a inimii. Bagă de seamă să nu stai la vreo slujbă bisericească fără aceasta.
Totodată, sileşte-te a păstra o adâncă linişte, astfel ca, în vremea cântării, citirii sau ascultării să ai minte nerăspândită, inimă neîndoielnică şi gânduri curate; că prin aceasta poţi sătura sufletul tău cu duhovniceasca hrană care este cuvântul lui Dumnezeu.
Şi tot aşa, nu te înălţa pe sine, ci fii smerit (Luca 14, 11); că Domnul mândrilor le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har (Pilde 3,34).Întipăreşte acestea în inima ta şi în sufletul tău şi priveghează cu luare aminte ca nu cumva să te înalţi pe sine. Şi de îţi vin cumva din aceasta lacrimi, sileşte-te ca ele să-ţi fie spre sufletesc folos şi să curăţească păgânătatea şi nedreptăţile tale.
Rămâi întotdeauna întru această pocăinţă şi înţelepciune a smereniei, rugându-te şi aşteptând harul lui Dumnezeu să-ţi cerceteze de sus sufletul cu dumnezeiască luminare.
Rogu-te, iubitorule de virtute, primeşte toate graiurile acestea cu dragoste din inimă şi aşază-le temei virtuţii tale. Că tot cel ce doreşte a trăi cu evlavie şi a plăcea lui Dumnezeu săvârşeşte tot lucrul lui Dumnezeu nu cu nebăgare de seamă, ci cu sârguinţă şi osârdie, ca să ajungă cât mai grabnic a se preschimba întru bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinirii lui Hristos.
În lăcaşul lui Dumnezeu stând, închipuieşte-ţi că te afli chiar în ceruri, că stai înaintea lui Dumnezeu împreună cu puterile cele de sus şi faci tot ceea ce fac şi ele. Şi închipuindu-te astfel, pune-ţi legământ ca în nici un chip să nu ieşi din biserică înainte de sfârşitul slujbei.
De vei sta astfel cu desăvârşită rânduială, aşa cum s-a spus, iar din aceasta osteneşti foarte tare ori eşti istovit din pricina vreunui beteşug trupesc sau a vârstei înaintate, atunci aşază-te oriunde este vreun loc în biserică, pentru a nu ispiti pe fratele tău.
Cercetează-te pe sine: de nu cumva osteneala ţi se trage de la deznădejde sau neglijare, ori de nu cumva răspândirea minţii şi patimile trupeşti te fac să-ţi pierzi tăria şi bărbăţia. Cugetând astfel, învinuieşte-te cu nerăbdare de neputinţă, de slăbiciune, de trândăvie şi iarăşi te ruşinează înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor Săi şi a oamenilor, şi cugetă întru sine că cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui (Marcu 13, 13).Dacă stând în rugăciune ajungi cu totul neputincios a răbda vreo firească trebuinţă ori dacă te loveşte vreo mare durere, învinuieşte-te tot pe tine, aşa cum s-a scris mai sus.Iar de pleci din biserică cu vreo ascultare dată ţie, chiar şi atunci cugetă întru tine cu înjosire, că te-ai lipsit de împreună-şederea cu locuitorii cerului şi de bucuria de a fi de faţă cu ei.
Dacă vei cugeta astfel, şi sufletul tău îl vei învinovăţi, şi dacă până în sfârşit vei răbda, spori-vei din putere în putere şi în chip nevăzut vei primi de la Dumnezeu sănătatea trupului şi luminarea sufletului.
Suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#25 | pid:2392 | tid:923
Mihaitza77

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 593 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:literatura duhovniceasca a sfintilor parinti
  • Confesiune:ortodox
Sfantul Serafim de Sarov - Despre Rugaciune
Cei ce s-au hotărât să-I slujească cu adevărat lui Dumnezeu trebuie să se îndeletnicească cu pomenirea neîncetată a Numelui Său în inima lor şi cu rostirea continuă a rugăciunii către Iisus Hristos, repetând în sinea lor: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!...".
Iar după-amiază, această rugăciune se poate zice astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul". Sau poţi să o chemi direct pe Maica Domnului, zicând: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". Poţi să spui şi cântarea îngerească: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te...". Astfel ferindu-ne de împrăştierea gândurilor şi păstrându-ne conştiinţa în pace, ne putem apropia de Dumnezeu ca să ne unim cu El. Căci, spune Sfântul Isaac Sirul, „în afară de rugăciunea neîncetată nu este alt mijloc de a te apropia de Dumnezeu" (Omilia 69).
În biserică e bine să ţinem ochii închişi, pentru a ne feri de împrăştierea gândurilor, şi, păstrându-ne conştiinţa în pace, ne putem apropia de Dumnezeu ca să ne unim cu El. Căci spune Sfântul Isaac Şirul, „în afară de rugăciunea neîncetată nu este alt mijloc de a te apropia de Dumnezeu" (Omilia 69).
În biserică e bine să ţinem ochii închişi pentru a ne feri de împrăştierea atenţiei. Ochii să-i deschizi doar când te încearcă somnul, atunci îndreaptă-ţi ochii asupra unei icoane sau a unei lumânări aprinse în faţa ei.
Dacă în timpul rugăciunii ni se întâmplă să fim furaţi de gânduri, atunci trebuie să ne smerim şi să-i cerem iertare lui Dumnezeu căci, după cum zice Sfântul Macarie, „vrăjmaşul năzuieşte decât să întoarcă gândul nostru de la Dumnezeu, de la frica şi de la iubirea Lui" (Omilia 2, 15). Când însă mintea şi inima sunt unite în rugăciune şi când sufletul nu este tulburat de nimic, atunci inima se va încălzi de căldura duhovnicească în care străluceşte lumina lui Hristos şi va umple de pace şi bucurie întreaga fiinţă lăuntrică a omului. Pentru toate suntem datori să-I mulţumim Domnului şi să ne încredinţăm pe noi înşine voii Lui. Trebuie, de asemenea, să-I punem dinainte toate gândurile, cuvintele şi faptele noastre, străduindu-ne ca toate să-I slujească numai bunei Lui plăceri.
Oricat am invata, e cu neputinta sa cunoastem pe Domnul daca nu vom vietui dupa poruncile Lui, pentru ca nu prin stiinta, ci prin Duhul Sfant se face cunoscut Dumnezeu.A crede ca Dumnezeu exista e un lucru si a-L cunoaste e altceva(Sf.Siluan Athonitu

#26 | pid:2416 | tid:923
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
Despre rugăciune - Pr.Paisie de la Sihla
Teologia noastră este rugăciunea!
Orice crestin, fie călugăr, fie mirean, trebuie să aibă un program de rugăciune.
Rugati-vă cât mai mult lui Dumnezeu! Aceasta este toată speranta mântuirii noastre. Că din rugăciune izvorăsc toate faptele bune.
Să fii cuminte si să nu lasi rugăciunea.
Zi bogdaproste că Maica Domnului este cu noi si nu lăsa rugăciunea.
Să nu te temi niciodată, căci la cârma vietii noastre este Bunul Dumnezeu, este Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu Măicuta Domnului. El ne acoperă cu harul Duhului Sfânt. Numai să nu lăsăm sfânta rugăciune.
Când suntem la o răscruce în viată, să facem două lucrări: să ne rugăm si să întrebăm. Să ai pe mama la dreapta si moartea la stânga. Mângâie-te cu ele. Când esti fricos te mângâie mama, adică rugăciunea; iar când esti prea voios, te mângâie moartea, adică lacrimile. Asa, în toată vremea, aceste două surori îti vor fi de mare folos. Spor în toate cele bune.
Primul folos al rugăciunii este pacea sufletului si multumirea duhovnicească. Oriunde esti - esti linistit; orice faci - esti multumit, stiind că toate sunt rânduite de la Domnul.
Acea rugăciune este mai de folos care izvorăste lacrimi de umilintă, care ne ajută să părăsim păcatele si să crestem în dragoste, în smerenie si în credintă. Fiecare să se roage cu rugăciunea care-l ajută să sporească mai mult în fapte bune si pocăintă. Rugăciunea cu simtire si lacrimi ne uneste cu Hristos, dulcele nostru Mântuitor.
Lacrimile la rugăciune, cugetul că esti cel mai păcătos, o mare bucurie în inimă si multă iubire si milă fată de toată zidirea sunt semnul sporirii duhovnicesti.
Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Psaltirea unită cu postul si smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Că cine citeste psalmi imită pe îngeri si cântă împreună cu ei.
Râvna, rugăciunea si smerenia ajută cel mai mult pe calea mântuirii.
Să unim rugăciunea citită cu cea cântată, adică rugăciunea din cărti cu cea rostită în taina inimii, si atunci vom spori si vom dobândi multă bucurie si pace în suflet.
Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim! Căci trebuie să avem întotdeauna constiinta si mintea curată; ca rugăciunea noastră să poată ajunge la cer!
Când ne rugăm, trebuie repetat mereu: "Iartă-mi mie, Doamne, cum iert si eu". Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi si să postim, că Dumnezeu are de unde da, dacă are cui da! Totdeauna să fiti cu gândul la biserică, că acum se cântă "Heruvicul", acum se cântă "Axionul"...
Să ne rugăm nu numai pentru bunii nostri frati si prieteni care ne iubesc, ci si pentru cei care nu ne iubesc, ca să dovedim că suntem fiii lui Dumnezeu după dar si să vedem usa raiului deschisă spre noi.
Să ne rugăm unii pentru altii, ca Dumnezeu să ne învrednicească de mântuire si să ne facă parte de un coltisor de rai... Rugăciunea putină, făcută mecanic, din silă sau de ochii altora, este bună, dar nu aduce mult folos, până se atinge Duhul lui Dumnezeu de inimile noastre.
Despre rugăciunea inimii
Rugăciunea inimii este treapta cea mai înaltă a rugăciunii. Rugăciunea nu este teorie care se învată la scoală. Rugăciunea inimii, adică cea făcută cu simtirea inimii, este o dăruire a Sfântului Duh, un dar de sus, pe care îl primesc numai cei vrednici de el.
Cui Îl iubeste pe Dumnezeu din tot sufletul, din toată virtutea si din toată inima sa i se dăruieste darul rugăciunii inimii si darul sfintelor lacrimi. Altfel, poti căpăta rugăciunea inimii din experientă, după o lungă practică, dar se pierde usor, căci inima nu arde de iubire pentru Hristos.

Acest post a fost editat de BogdanO: 02 October 2009 - 08:44 AM

† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."

#27 | pid:2423 | tid:923
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
Rugaţi-vă lui Dumnezeu din inimă - Pr.Tadei de la Vitovnita
Rugăciunea stăruitoare înseamnă rugăciune din inimă. Din inimă ne rugăm Domnului. El nu cere de la noi cuvinte filozofice. Lui trebuie să ne rugăm din inimă, ca părinţilor: ”Ajută tuturor sufletelor şi nu mă uita şi pe mine Doamne. Fă ca toţi să aibă pace, să Te iubească, aşa cum Te iubesc îngerii. Şi ne dă şi nouă putere să Te iubim, aşa cum Te iubesc Prea Sfânta Maică, îngerii şi sfinţii Tăi. Dă-mi şi mie această putere, să te iubesc cu tărie!”
Căci nu e nici o putere care să se poată împotrivi iubirii. Iubirea este putere nebiruită, căci Dumnezeu este Iubire.

Domnul se află pretutindeni. El locuieşte în inimă şi de aceea a spus că trebuie să trăim totul din inimă, şi să lucrăm cu voie deplină. Când îl căutăm pe Domnul din inimă: Iată-L, e aici! Căci, El este părintele nostru. Părinţii noştri pământeşti, cer de la noi multă atenţie, caută să le dăm înapoi iubirea pe care ei ne-au dat-o, iar noi adesea îi mâhnim foarte mult. Aşadar, trebuie să-L căutăm pe Domnul din inimă. Atunci când ne deprindem să lucrăm totul din inimă, atunci ne este rugăciunea sinceră şi dragostea faţă de părinţi, şi faţă de aproapele, şi Dumnezeu este aici.
Fiecare lucrare este în acelaşi timp şi rugăciune. Gândurile ne sunt legate atunci de acea lucrare, şi când lucrăm din inimă, înseamnă că pentru Dumnezeu lucrăm. Dacă ne gândim că lucrăm pentru oameni, atunci greşim.

- Cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu ?
- Lui Dumnezeu trebuie să ne rugăm precum părintele Ioan de Kronstadt. El citea rugăciunile cu atenţie, iar la unele cuvinte simţea cum inima i se încălzea iar în suflet i se revărsa pace şi bucurie, iar apoi să ne rugăm cu simţire.
Trebuie să rostim cuvintele rugăciunii având credinţa că Dumnezeu ne priveşte şi ne ascultă. Iar dacă în timpul rugăciunii ni se înalţă ceva în inimă, „prindeţi” aceea şi ţineţi-vă de rugăciune – „staţi” în ea.

Rugăciune Lăuntrică
- Când simţim o dispoziţie prielnică putem pune capăt tăcerii inimii prin rostirea rugăciunii lui Iisus: La început aceasta suna aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine!”. Cu timpul monahii au prescurtat-o şi astăzi ea sună astfel: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine!”
Dacă putem, să rostim rugăciunea lui Iisus cu simţire. Dacă însă nu putem să încercăm să cădem cu inima la Domnul aşa cum ştim şi ne-am deprins şi să ne mulţumim cu tăcere înaintea Domnului. Atâta timp cât nu avem un duhovnic iscusit, care să ne călăuzească, este primejdios să te sileşti să rosteşti rugăciunea lăuntrică.
- Cuvioşia voastră cum aţi deprins rugăciunea (minţii) inimii?
Eram încă frate, foarte tânăr, când am început. Părintele Ambrozie mi-a spus: „Orice faci să grăieşti neîncetat în sine : „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine!”.” Eram copil şi îl ascultam din toată inima. Mărturiseam în fiecare zi părintelui meu duhovnic cele ce se întâmplau înlăuntrul meu, în sufletul meu, iar el mă povăţuia ce să fac. După o vreme (un timp) am început să simt cum odată cu aerul pe care-l respiram „intra” şi rugăciunea în inimă. Cu timpul rugăciunea a început să se săvârşească singură în inimă. Apoi însă, a murit duhovnicul meu şi am petrecut mulţi ani în mari necazuri (încercări) duhovniceşti.
Mâhnirea (întristarea) îmi sfâşia sufletul. Frica pe care o aveam încă din copilărie mă chinuia iarăşi. Îmi era teamă că atunci când voi îmbătrâni n-am să fiu mulţumit de mine şi nu aveam tihnă niciodată.
† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."

#28 | pid:2429 | tid:923
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
Parintele Tadei de la Vitovnita
Când ne rugăm facem aceasta din inimă, căci Domnul este Domnul inimii. El este centru vieţii fiecărei fiinţe vii. El este sprijinitorul vieţii şi nu trebuie să-L căutăm alt undeva. El se află aici şi aşteaptă să- L primim, şi să credem în El. Noi avem puţină credinţă şi încredere în Domnul. Când vom avea atâta încredere în El cât avem în prietenii noştri, când îi rugăm să facă ceva pentru noi, când vom avea atâta încredere, nici noi şi nici ţara noastră nu va mai suferi atâta.

Aproape acum un an a venit la mine un tânăr din Banja Luka, care făcea rugăciunea Lui Iisus. De puţină vreme un prieten de-a lui, care era căsătorit şi avea copii a învăţat şi el să se roage cu rugăciunea lui Iisus. Mult m-am mirat când prietenul lui a venit şi mi-a spus cum inima i se roagă neîncetat şi rugăciunea curge neîntreruptă. Acest tânăr era atât de luminat de bucurie, plin de o pace negrăită. El s-a încredinţat pe sine, pe soţia şi pe copii lui, lui Dumnezeu şi a dobândit în dar harul. Prietenul care l-a învăţat rugăciunea, nu a dobândit acest har, deşi îndelung s-a rugat pentru a-l primi. Aşadar Domnul priveşte la inima noastră iar când noi ne vom adresa din inimă, Domnul de îndată ne va mângâia.

Acest post a fost editat de BogdanO: 03 October 2009 - 08:47 AM

† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."

#29 | pid:2572 | tid:923
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Pr. Stăniloae, Întâlnirea cu Dumnezeu
L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărţi, în idei şi în simboluri. Dar acestea nu-mi dădeau nici pace, nici dragoste. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinţilor Părinţi că este posibil să-L întâlneşti pe Dumnezeu cu adevărat în rugăciune. Atunci, cu multă răbdare, m-am aşezat pe treabă. Astfel, am înţeles, puţin câte puţin, că Dumnezeu este aproape, că mă iubeşte şi că, lăsându-mă umplut de iubirea Lui, inima mea se va deschide celorlalţi. Am înţeles că iubirea este comuniune cu Dumnezeu şi cu cel de lângă tine. Şi că fără această comuniune lumea nu este decât tristeţe, ruşine, dezolare, masacre. Numai dacă va voi să trăiască în această iubire, lumea va cunoaşte viaţa veşnică.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#30 | pid:3579 | tid:923
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Sf.Teofan Zavoratul
[I Tes. 1, 6-10; Lc. 11,1-10]. Domnul a dat o rugaciune de obste pentru toti, cuprinzand in ea toate nevoile noastre, duhovnicesti si trupesti, launtrice si din afara, vesnice si vremelnice. Dar fiindca intr-o singura rugaciune nu poti insira toate lucrurile pentru care ajungi in aceasta viata sa te rogi lui Dumnezeu, dupa rugaciunea cea de obste a dat un indreptar pentru atunci cand vrem sa cerem un anume lucru: ''Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide'', in biserica lui Dumnezeu asa se si face: crestinii se roaga impreuna pentru nevoile obstesti, dar fiecare in parte infatiseaza lui Dumnezeu nevoile si trebuintele sale. impreuna ne rugam in biserica dupa randuielile lasate de Sfintii Parinti, care nu sunt altceva decat Rugaciunea Domneasca talcuita si infatisata in felurite chipuri; iar in parte ne rugam acasa, fiecare pentru ale sale, precum stie. Si in biserica putem sa ne rugam pentru ale noastre, si acasa putem sa ne rugam pentru ale obstii. Pentru un singur lucru trebuie sa ne ingrijim: ca atunci cand stam la rugaciune, fie ca suntem acasa ori in biserica, la noi in suflet sa fie rugaciune adevarata, adevarata intoarcere si suire a mintii noastre catre Dumnezeu. Fiecare sa faca asta asa cum stie. Nu sta ca o statuie si nu balmaji rugaciunile ca o masina muzicala intoarsa cu cheita. Poti sa stai solemn si sa mormai cat vrei, daca mintea iti hoinareste si inima ti-e plina de cugetari desarte. Daca tot te-ai sculat la rugaciune, ce te costa sa-ti iei cu tine si mintea impreuna cu inima? Si ia-le, chiar de se vor impotrivi. Atunci se va infiripa o rugaciune adevarata, ce va atrage mila lui Dumnezeu si fagaduinta facuta rugaciunii de catre Dumnezeu - ''cereti si vi se va da'' - se va implini. Adeseori, Dumnezeu nu da fiindca nu vede o cerere, ci numai oameni care stau ca si cum ar cere.
Suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi