Sari la continut

Iisus Hristos
Daca stii ca ai fapte rele intru tine, scoate-le din sufletul tau, in asteptarea celor bune. Caci drept este Dumnezeu si iubitor de oameni. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

[CARTE] Teologia Dogmatica Ortodoxa vol. 1 ( Pr.Dumitru Staniloae )


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:1398 | tid:874
BogdanO

    Avansat

  • Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox

Imagine Postata

Nume Resursa: Teologia Dogmatica Ortodoxa vol. 1 ( Pr.Dumitru Staniloae )
Autorul Publicarii Resursei: BogdanO
Resursa Publicata: 23 Jul 2008
Resursa Actualizata: 20 Sep 2010
Categoria Resursei: Dogmatica
Format Document: pdf
Document Scanat Imagine sau Text?: Scanat Imagine
Dimensiunea: 110.68 MB
Editura: INSTITUTUL BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Anul Editiei: Bucuresti, 2003, editia a III
ISBN: neprecizatte
Rezolutie scanare document: Nici o Informatie
Motiv Actualizare Resursa: Nici o Informatie

"în fiecare sărac si asuprit si bolnav ne întâmpina Hristos, cerându-ne prin coborâre, ajutorul nostru. în mâna întinsa a celui sarac e mâna întinsa a lui Hristos, în vocea lui stinsă auzim vocea stinsa a lui Hristos; suferinţa lui, din pricina lipsei si a umilintei în care-l ţinem, e suferinţa lui Hristos pe cruce, pe care noi o prelungim, in toate. Dumnezeu Se coboara la noi si ni Se face cunoscut. Chiar aceasta coborâre face evidenta taina Lui mai presus de orice pricepere; face evidenta iubirea Lui care întrece toate iubirile din lume. Toate împrejurările si persoanele prin care ne graieşte Dumnezeu sunt apeluri şi chipuri vii şi transparente ale Lui; Dumnezeu cel simplu Se coboara la noi într-o multitudine de forme si de situaţii, propriu-zis în toate situatiile şi formele vieţii noastre". Pr.Prof Dumitru Staniloae
Cuprins
I. Revelaţia naturală ca bază a credinţei naturale şl a unul sens al existentei 9
II. Revelaţia supranaturală ca Izvor al credinţei creştine 24
A. Revelaţia supranaturală - confirmare şi completare a credinţei naturale 24
B. Convergenţa şi deosebirea celor două Revelaţii 31
a. înţelesul obiectiv al Revelaţiei naturale, b. Revelaţia supranaturala ca precizare a celei naturale, c. Revelaţia supranaturală ca Ieşire mai directa în evidenţă a lui Dumnezeu. d. Revelaţia supranaturală în acte. e. Actele Revelaţiei supranaturale în Vechiul şi Noul Testament, f. Actele supranaturale şl ridicarea spirituală maximă a naturii umane în Mristos. g. Actele supranaturale ale lui Hristos şi progresul Revelaţiei, h. Caracterul profetic al Revelaţiei. i. împlinirea planului de mântuire in Hristos.
C. Lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt în desfăşurarea Revelaţiei dumnezeieşti 40
II. Lucrarea lui Hristos şi a Duhului Sfânt, de păstrare a Revelaţiei In eficientă, prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie in cadrul Bisericii 49
A. Modurile de păstrare a Revelaţiei supranaturale 53
1. Sfânta Scriptură şi legătura ei cu Biserica prin Sfânta Tradiţie 53
2. Sfânta Tradiţie şi legătura ei cu Biserica şi cu Scriptura 59
B. Biserica, organul de păstrare şi fructificare a Revelaţiei 65
1. Biserica, organul de păstrare a Revelaţiei 65
2. Dogmele ca expresie doctrinară a planului de mântuire revelat şi realizat de Dumnezeu în Hristos şi extins şi fructificat prin Biserică 72
a. Dogmele ca adevăruri revelate ale credinţei mântuitoare. b. Dogmele, păstrate, propovăduite, aplicate sau fructificate, explicate şi definite de Biserică, c. Dogmele sunt necesare pentru mântuire, d. Dogmele, expresii ale planului de mântuire şi indumnezeire a omului in lisus Hristos. e. Fundamentul dogmelor: Sfânta Treime - comuniune a iubirii desăvârşite, f. O altă dogmă a iubirii. Dogma unirii celor două liri în Hristos şl legătura ei cu dogma Sfintei Treimi, g. Raportul între Sfânta Treime şi înviere, sau intre izvorul mântuirii şl ultima împlinire a ei. h. Dogma recapitulării eterne în Hristos, operată prin Duhul.
3. Teologia ca slujire bisericească de explicare şi aprofundare a dogmelor sau a planului de mântuire şi de înviorare a lucrării slujitoare a Bisericii 94
a. Caracterul definit al formulelor dogmatice şi explicarea lor teologică interminabilă, b. Teologia şi învăţătura bisericească, c. Responsabilitatea teologiei pentru viata bisericească şi pentru progresul ei spiritual.
PARTEA ÎNTÂI
ÎNVĂŢĂTURA CREŞTINA ORTODOXA DESPRE DUMNEZEU
I. Trei moduri ale cunoaşterii Iui Dumnezeu şi atributele Lui 115
A. Cunoaşterea raţională şi cunoaşterea apofatică a lui Dumnezeu. Legătura dintre ele 115
1. Nedespărţirea cunoaşterii raţionale şi apofatice a lui Dumnezeu 115
2. Deosebirea între cunoaşterea raţională şi cea apofatică 123
3. Dinamismul cunoaşterii lui Dumnezeu şi transparenţa oricărui concept despre Dumnezeu 129
B. Cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii 143
II. Fiinţa şi atributele lui Dumnezeu 150
A. Atributele şi lucrările necreate ale lui Dumnezeu în general. Raportul lor cu fiinţa Lui 150
1. Dumnezeu ni Se comunică prin lucrările Sale necreate 153
2. Sensul caracterului "de sine" al atributelor divine şi supraexistenţa lui Dumnezeu 155
3. Caracterul apofatic al lui Dumnezeu ca realitate personală supraexistenţa 161
4. Existenţa prin Sine - izvorul a toată existenţa 164
B. Atributele legate de supraesenţa lui Dumnezeu şi participarea creaturilor la ele 167
1. Infinitatea lui Dumnezeu şi participarea creaturilor mărginite la ea 167
2. Simplitatea sau unitatea lui Dumnezeu şi participarea la ea a creaturii compuse 171
3. Eternitatea lui Dumnezeu şi timpul ca interval între El şi creatură şi ca mediu de creştere a creaturii spre participarea la ea 177
a. Eternitatea lui Dumnezeu - plenitudine a comuniunii treimice. b. Eternitatea lui Dumnezeu poartă în ea posibilitatea timpului, c. Creatura câştigă eternitatea prin mişcarea el spre Dumnezeu, în timp. d. Eternitate, timp, eon. e. Timpul, ca interval între chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul nostru, f. Numai depăşind timpul, nu evitându-l, ajungem in eternitate, g. Timpul căzut din raza eternităţii divine este o imobilitate chinuitoare, h. Temporalitatea umplută de eternitate în Hristos şi legătura Lui cu noi.
4. Supraspaţialitatea lui Dumnezeu şi participarea creaturilor spaţiale la ea 205
a. Spaţiul, ca mediu al comuniunii cu baza în Sfânta Treime, b. Spaţiul este distanta legată de durata temporală şi amândouă se cer depăşite ca interval între apelul lui Dumnezeu la iubire si răspunsul nostru, c. Durata şi distanta se înving prin spirit, d. Spaţiul, ca mediu de comuniune a lui Dumnezeu cu noi. e. Lumea, un sistem de raţiuni unificate în om şi mai ales în Hristos.
5. Atotputernicia lui Dumnezeu şi diferitele puteri ale făpturilor, datorită participării la ea 220
a. Atotputernicia este puterea unei persoane de a face toate câte vrea. b. Atotputernicia, ca rezervă de tot mai mari daruri ale lui Dumnezeu către creatură, după ce prin creaţie a extins binele comuniunii în afară de Sine. c. Accentul pus în Răsărit pe Dumnezeu ca atottlitor şi mai puţin ca atotputernic, d. Puterea lui Dumnezeu arătată în mod culminant în învierea lui Hristos.
C. Atributele lui Dumnezeu legate de spiritualitatea Lui şi participarea creaturii la ele 235
1. Atotştiinta şi înţelepciunea lui Dumnezeu şi participarea creaturilor raţionale la ele 236
a. Atotştiinta lui Dumnezeu, b. Cunoaşterea lui Dumnezeu prin unire presupune caracterul de persoană al celui ce cunoaşte şl al lui Dumnezeu, c. Dumnezeu le preştie pe toate, dar nu le predetermină, ţinând seama de libertatea făpturilor, d. Cunoaşterea lui Dumnezeu de câtre noi, în Hristos. e. înţelepciunea lui Dumnezeu.
2. Dreptatea şi mila lui Dumnezeu 256
a. Dumnezeu cel drept în raporturile personale treimice nu poate să nu fie drept şi în raportul cu creaturile Sale.
b. Dacă în ordinea socială nedreptatea se datorează altora, in cea spirituală ea se învinge prin lupta cu sine însuşi, c. Dreptatea desăvârşită înfăptuită in Hristos.
3. Sfinţenia Iui Dumnezeu şi participarea noastră la ea 265
a. Sfinţenia e atributul transcendentei ca persoană.
b. Creştinismul a desfiinţat virtual graniţa între sacru şi profan, deschizând tuturor accesul la sfinţenie, c. Sfinţenie şi transparentă, d. Sfinţenia este legată de jertfă şi are caracter interpersonal. e. Sfinţenia vine de la Persoana absolută, f. Sfinţenia este realizarea deplină a umanului. g. în delicateţea sfântului se simte puterea lui Dumnezeu. h. Sfinţenia îşi are izvorul în tripersonalitatea lui Dumnezeu şi în Hristos. 4. Bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu şi participarea noastră la ele 286
III. Sfânta Treime, structura supremei iubiri 293
A. Taina Sfintei Treimi, în general 293
1. Implicarea Sfintei Treimi în iubirea divină 293
2. Sfânta Treime, baza mântuirii noastre 296
3. Reflexe ale Sfintei Treimi în creaţie 299
4. Sfânta Treime, taina perfectei unităţi a Persoanelor distincte 300
a. Deosebirea între deofilntlmea divină şi cea umană.
b. Fiinţă şi Persoane în Sfânta Treime, c. Fiecărui Subiect treimic îi sunt interioare Celelalte două.
B. Intersubiectivitatea divină 312
1. Intersubiectivitatea treimică, ca lipsă a oricărei pasivităţi în Dumnezeu 312
2. Intersubiectivitatea treimică, putinţă a înlocuirii reciproce a Eu-rilor 316
C. Purcederea Sfântului Duh din Tatăl şi relaţia Lui cu Fiul 318
1. Treimea Persoanelor, condiţie a deplinului Lor caracter personal şi a comuniunii depline 318
2. Treimea Persoanelor, condiţie a menţinerii distincte a persoanelor în comuniune. Contrazicerea ei prin Filioque 322
3. Treimea Persoanelor divine, condiţia unei depline bucurii a Fiecăreia, de Celelalte 330
PARTEA A DOUA
LUMEA. OPERA A IUBIRII LUI DUMNEZEU DESTINATA ÎNDUMNEZEIRII
I. Crearea lumii văzute 337
A. Crearea lumii văzute şi a omului, în general 337
1. Crearea lumii şi solidaritatea omului cu semenii lui şi cu natura 337
2. Crearea din nimic, în timp 342
a. Expresia biblică "la început' indică prima unire a lui Dumnezeu cu timpul, b. Timp, eon, eternitate eonică.
c. Creaţia din nimic.
3. Motivul şi scopul creaţiei 352
4. Lumea ca dar al lui Dumnezeu şi crucea pusă pe acest dar 354
5. Lumea, operă raţională a lui Dumnezeu, pe măsura raţiunii umane în progres continuu spre sensuri tot mai înalte ale ei 360
a. Raţiunile stricte ale lucrurilor şi sensurile lor. b. Raţiunile lucrurilor şi raţiunea umană. c. Raţiunile lucrurilor şl cuvintele, ca mijloc al dialogului nostru cu Dumnezeu. d. Raţiunile lucrurilor şi sensul lor în comuniunea noastră cu Dumnezeu.
6. Virtualitâtile alternative ale raportului omului cu lumea. Responsabilitatea lui in a le actualiza pe cele mai folositoare pentru creşterea spirituală a lui şi a semenilor lui 374
a. Omul adaptează in mod liber legile naturii la sensurile din ce în ce mai înalte ale vieţii, b. Progresul spiritului uman şi al lumii prin raporturile lor intreolaltă.
7. Factorii care actualizează virtualitâtile multiple şi alternative ale lumii 380
a. Primul factor al acestei actualizări: unirea intre suflet şi trup. b. Trupul este Interior spiritului; de aceea se poate vorbi de o nonobiectivltate a trupului; c. Plastici-zarea chipurilor raţiunilor divine, ca creare a lumii, sau ca aducere la existentă a lor. d. Lumea ca operă a libertăţii divine.
B. Crearea omului 391
1. Constituţia omului 391
a. In trupul omenesc raţionalitatea plasticizată îşi atinge maxima complexitate, b. Sufletul şi trupul încep să existe deodată, c. Unirea între suflet şi trup e atât de deplină, că ele formează o singură fire, superioară naturii. d. Inserarea sufletului în trup nu poate Fi decât opera unui Creator liber.
2. Omul, creat printr-un act special al lui Dumnezeu 405
a. Chipul lui Dumnezeu ca înrudire şi relaţie specială a omului cu Dumnezeu, b. Omul ca chip al lui Dumnezeu tinde spre absolut, care e persoană, c. Chipul tinde spre asemănarea cu Dumnezeu sau spre îndumnezeire.
d. Dezvoltarea chipului în asemănare, prin comuniune.
e. Chipul lui Dumnezeu în noi: misterul negrăit al flintei noastre, trăit în comuniune şi legat de Sfânta Treime.
f. Persoanele, natura lor comună şi baza lor in Sfânta Treime, g. Omul ca chip special al Cuvântului, dezvoltat prin Duhul Lui.
3. Starea primordială 427
a. Paradoxul libertăţii, b. Ambivalenţa nestricăciunii şi a nemuririi primordiale.
II. Crearea lumii nevăzute. Lumea duhurilor netrupeşti 437
A. îngerii buni şi rolul lor în progresul spiritual al naturii umane 437
1. Solidaritatea lumii îngereşti şi omeneşti 437
2. Superioritatea îngerilor şi misiunea specială a oamenilor 445
3. Cum cunosc îngerii pe Dumnezeu 449
4. Transmiterea reciprocă a cunoaşterii îngereşti şi omeneşti 451
5. Ierarhia îngerească 465
B. îngerii căzuţi şi rolul lor în căderea omului şi în susţinerea răului în lume 470
1. începutul răului în creaţie 470
2. Puterea şi slăbiciunea răului, sau a duhurilor care susţin răul 473
3. Motivul căderii unei părţi dintre îngeri 476
4. Contribuţia demonilor la căderea oamenilor şi războiul lor continuu împotriva acestora 479
5. Lucrarea duhurilor rele în lume 481
III. Căderea protopărintilor şi urmările ei 486
1. Cât a durat starea primordială? 486
2. înţelesul pomului cunoştinţei binelui şi răului şi al pomului vieţii 489
3. Caracterul ambiguu, contradictoriu şi amăgitor al stării căzute a omului 493
4. Cunoaşterea binelui prin practicarea lui în comuniune 500
5. Concluzii generale 505
IV. Providenţa dumnezeiască şi desfăşurarea planului de mântuire şi indumnezeire a lumii 511

Click aici pentru a descarca aceasta resursa
† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi