Sari la continut

Iisus Hristos
Dumnezeu, Ziditorul nostru, pentru iubirea de oameni, ne-a lasat multe cai de mantuire, care intorc sufletele si le suie in Ceruri. Caci sufletele oamenilor primesc pentru virtute rasplata, iar pentru greseli pedepse. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Invatatura ortodoxa despre neincrederea mantuitoare aratarii duhurilor


18 postari la acest topic

#1 | pid:1306 | tid:805
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
Sfantul Ignatie Briancianinov - Despre vedenii , duhuri si minuni - fragmente
Sfintii Xanthopuli spun:"Daca vezi ceva in chip simtit sau cu mintea , inauntrul sau in afara ta , niciodata sa nu primesti de-ar fi chipul lui Hristos sau vreunui inger, sau vreunui Sfant sau vreo inchipuire de lumina; ci sa ramai intru necrezare fata de aceste vedenii si intru dispret fata de ele".
In proloage citim urmatoarea povata:"Unui oarecare monah, i s-a arata diavolul, schimbat la chip in inger de lumina, si i-a grait:"Eu sunt Gavriil ; am fost trimis de Dumnezeu la tine."Monahul i-a raspuns:"Ia vezi nu ai fost cumva trimis la altcineva?Fiindca eu in pacate vietuind, sunt nevrednic a vedea inger".Rusinat de acest raspuns, dracul a pierit fara intarziere.Din aceasta pricina si spun batranii:"Chiar daca intr-adevar s-ar arata cuiva inger, nu-l primi ci smereste-te, zicand eu in pacate vietuind sunt nevrednic a vedea inger".
Un oarecare batran spunea ca despre sine ca petrecand si nevoindu-se in chilia sa, a vazut draci aievea insa nu i-a bagat nicidecum in seama.Diavolul vazandu-se biruit a venit odata la batran ( in chip de lumina mare)," Eu sunt Hristos".Batranul la vederea lui a inchis ochii si a zis:"Eu sunt nevrednic a-L vedea pe Hristos, Care Insusi a zis:"Multi vor veni intru numele meu, zicand:Eu sunt Hristos si pe multi vor insela (Matei XXIV,5). Auzind aceasta diavolul a pierit; iar batranul a dat slava lui Dumnezeu.
Au zis batranii:"Nicium sa nu doresti a vedea in chip simtit pe Hristos sau vreun inger, ca sa nu iti iesi de tot din minte, luand lupul in chip de pastor si dand inchinare vrajmasilor tai, dracii".Inceputul amagirii mintii este slava desarta : nevoitorul manat de ea se straduieste sa-si infatiseze Dumnezeirea prin chipuri si asemanari.Si trebuie sa stii urmatorul lucru:dracii se impart uneori, primii venind cu infatisarea lor adevarata , iar celilalti dupa aceea , in chip de ingeri pasaminte in ajutorul tau."
† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."

#2 | pid:1307 | tid:805
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
Ispita Sfantului Cuvios Simeon Stalpnicul

Citat

Atunci diavolul, cel ce uraste binele, s-a prefacut in inger luminos si s-a aratat sfantului aproape de stalp cu careta si cu cai de foc, ca si cum s-ar fi pogorat din cer, si ii zicea: "Asculta, Simeoane, Dumnezeul cerului si al pamantului m-a trimis la tine, pre-cum ma vezi cu careta si cu caii, sa te iau la cer precum pe Ilie, ca vrednic esti de o cinste ca aceasta pentru sfintenia vietii tale. Iata a venit ceasul tau, ca sa-ti mananci roadele ostenelilor tale si sa primesti cununa podoabei din mana Domnului. Deci, vino, robule al Domnului, fara zabava sa vezi pe Facatorul tau si sa te inchini Lui; sa te vada pe tine ingerii si arhanghelii, cu proorocii, cu apostolii si mucenicii care doresc sa te vada".
Acestea si altele asemenea lor zicand diavolul, n-a cunoscut sfantul inselaciunea vrajmasului. Deci, zicand: "Doamne, pe mine, pacatosul, voiesti sa ma iei la cer?", a miscat piciorul drept sa paseasca in careta de foc. Apoi, intinzand si mana dreapta, s-a insemnat cu Sfanta Cruce, si, indata, diavolul cu careta si cu caii s-a stins, spulberandu-se ca praful de vant. Cunoscand Simeon diavoleasca inselaciune, se caia, iar pe piciorul cu care voia sa paseasca in careta lui greu l-a pedepsit, stand numai in piciorul acela un an intreg. Diavolul, nesuferind o nevointa ca aceea, a lovit piciorul cuviosului cu o rana cumplita si a putrezit de pe el carnea si curgea din rana puroi cu viermi pe stalp spre pamant. Iar el, ca un alt Iov rabdand, punea viermii pe rana, zicand: "Mancati, ceea ce Dumnezeu v-a dat voua!"

† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."

#3 | pid:1725 | tid:805
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
DESPRE VISE SI VEDENII FALSE - Parintele Cleopa Ilie

Daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata " proorocii ". Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna, peste doua, sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul Si tu spui : " Mai, sunt adevarate !" Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta, s-a adeverit acum !" Acestia sunt draci vrajitoresti, care stiu viitorul.
Dar, ai sa-mi spui : " Parinte, dar in Scriptura spune ca a visat Iosif, a visat Daniil, a visat cutare ... ". Da. Sunt si vise de la Dumnezeu. Dar acestea sunt foarte rare in viata omului si nu le poate intelege omul, daca nu vine langa el unul care are darul deslusirii duhurilor. Duhul este unul, cum spune la Corinteni 1,12, marele Apostol Pavel, insa darurile sunt impartite.
Ati auzit ca este : " Duhul intelepciunii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu, duhul intelegerii ... ". Auzi ce spune darul deslusirii duhurilor. Si Sfantul Ioan Evanghelistul spune : Fiule, ispititi duhurile, ca nu toate sunt de la Dumnezeu.
Daca marele prooroc daniil, barbatul doririlor, nu intelegea vedeniile, ausi ce spune Scriptura : A dat ordin Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, zicand : Gavriile, fa in somnul lui Daniil sa inteleaga vedenia. Le vedea si nu le intelegea. Deci, de aici sa tinem minte, ca nu tot ce vede o vedenie sau un vis il intelege, pana nu are darul deslusirii.
Sunt si vise de la draci numiti arhiconi. Acestia stiu pe de rost toata Sfanta Scriptura. Iti spun proorocii pe care le gasesti in Biblie. Pe urma sunt draci care se cheama vrajitori. Acestia ajuta la vrajitori, la fermecatori, la descantatori si amagesc pe om, sa i se para ca s-a facut sanatos de acolo. De aceea Sfantul Ioan Scararul zice : Cela ce tuturor vedeniilor si tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este.
Sa nu credeti in vise ! Sa nu credeti in vedenii ! Daca crezi in vise si ai venit la mine sa te spovaduiesc, eu te opresc direct trei ani de la Sfanta Impartasanie. Cine ti-a spus sa crezi in vise ? Nu auzi ce spune Sfanta Scriptura ? Ia cauta in Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, la capitolul 34 : Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise. Ca pe multi visele i-au inselat si au cazut cei care au nadajduit in vise.
Eu am o carte scrisa despre vise si vedenii. Sa vedeti acolo cum te inseala diavolul prin vise.
Sufletul nostru are trei parti :
- partea rationala, este deasupra sanului stang pana la furca pieptului;
- partea manioasa, este in mijlocul inimii, si
- partea poftitoare, care este din mijlocul inimii pana la buric.
Toate aceste trei parti ale sufletului nostru au virtutile lor, patimile si visele lor. Trebuie sa le cunosti care sunt din partea rationala, care din partea manioasa sau din partae poftitoare.
Apoi sunt vise de la natura, de la tunete, de la fulgere, de la huietul apelor, de la vanturi. Voi daca nu stiti, te poate insela in tot chipul. Usor te insala. De aceea este oprit sa nu creada nimeni in vise, ca pe cei slabi - cum zice Scriptura - pe multi visele i-a dus la pierzare. Sunt vedenii si de la diavoli.
Si diavolul este putere nalucitoare. El se face in chipul lui Hristos, de straluceste ca soarele; in chipul Maicii Domnului, in chip de ingeri, in chip de sfinti, in tot chipul. Numai te-a prapadit, daca ai crezut. N-ati auzit ce spune Apostolul Pavel ? Nu-i de mirare ca si satana se face in chip de inger de lumina; si slujitorii nedreptatii se fac in chip de slujitori ai dreptatii. Deci, baga de seama ! Nu primi nici un fel de aratare, nici un fel de vedenie.
Sfintii Parinti ai Patericului, marii sihastri care traiau numai cu radacini in pustie, aveau adesea lupta cu diavolii.
La unul a venit diavolul in chipul lui Hristos si el isi cauta de lucru, ca lucra la cosnite. Acela stralucea ca soarele iar batranul inchidea ochii. Si-a strigat :
- Batranule, da uita-te la mine !
- Dar cine esti tu ?
- Dar nu vezi ca eu sunt " Hristos " ?
Si acela inchidea ochii mai tare ;
- Eu sunt pacatos, a zis el, si nu sunt vrednic sa vad pe Hristos.
- Ei, batranule blestemat, m-ai cunoscut ! Si a si fugit, ca a vazut ca l-a cunoscut.
Alt batran sihastru mergea prin padure. Iata un " arhanghel " stralucea ca soarele si avea o stalpare de finic si un crin in mana, cum a venit la " Buna Vestire ". El mergea ca sa-l ajunga pe batran pe alaturea, dar batranul tot se uita in alta parte :
- Batranule, uita-te la mine !
Dar batranul s-a intors cu spatele si a zis :
- Dar cine esti tu ?
Eu sunt " arhanghelul Gavriil !" Pentru viata ta cea sfanta, pentru nevointa ta, pentru rugaciunile tale si pentru toata osteneala ta, am venit sa-ti aduc o veste buna din cer, de la Maica Domnului.
- Ia seama ca ai fost trimis la altul ! Ai gresit adresa. Eu sunt un om pacatos si nu sunt vrednic sa vad pe arhanghelul Gavriil !
-Ticalosule batran ! Nu va putem insela, ca nu va inchinati noua.
- Sa se inchine voua cel care va slujeste voua, ca eu ma inchin lui Hristos si n-am nevoie de voi !
Asa fugeau sfintii de vedenii. Dar ai sa ma intrebi : " Parinte, poate a vrut Dumnezeu in viata mea sa-mi arate o vedenie ceva, un vis, n-ar fi pacat ca eu nu am crezut ? Poate sa fie ceva adevarat. Oare nu-i pacat ca eu refuz un semn de la Dumnezeu ? "
Nu-i pacat. Doamne fereste ! Dumnezeu, care fericeste pe cei smeriti, niciodata nu se supara cand si fac lucruri din smerenie, ca nu se socotesc vrednici de a vedea ingeri. Ai vazut Sfantul Isaac Sirul ce spune ? Mai de folos iti este, omule, sa-ti vezi pacatele tale, de mii de ori, decat sa vezi ingeri. Si mai departe : mai de folos iti este sa plangi un ceas penrtu pacatele tale, decat sa vezi ingeri si sa invii morti cu rugaciunea, sau sa faci minuni ! Sa avem smerenia aceea de care zicea marele Prooroc David : Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Sa ne vedem pacatele si sa le plangem ! Asta-i pozitia care nu te duce la cadere niciodata. Iar cei ce-au vazut ingeri, i-au inselat diavolii, i-au dus in pierzare.
Sfantul Ioan Scararul spune asa in cuvantul trei din " Scara " : Dracii slavei desarte, pe cei slabi de minte, i-a facut prooroci - ca el o sa se laude ca este prooroc, ca a vazut vedenii -, iar cela ce tutror visurilor si vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este.
Dar poate ai sa spui : " Parinte, dar daca este o veste ceva, si poate Dumnezeu vrea sa ma incredinteze ?" ...


Si acum o sa va arat ce zice Sfantul Diadoh al Foticeei, cat de mult iubeste Dumnezeu pe cel care nu crede in vedenii si vise, si act de mult il lauda. Asa spune intr-o istorioara :
Un boier mare avea palate, mosii si averi multe, si avea o sluga foarte credincioasa, Ioan, la care ii incredinta cheia de la casa, toate, toate. Odata boierul acesta a plecat de acasa cu sotia si copiii, si i-a dat cheile de la palat, cheile de la poarta si i-a spus asa :
- Baiete, ramai stapan pe toata averea mea. Baga de seama ! Chiar eu daca am sa vin, si daca vin noaptea, sa nu ma recunosti ! Eu daca vin, numai ziua am sa vin; daca nu, nu da drumul la poarta ! Cheile sunt la tine. Nu recunosti pe nimeni pana nu vin eu. Ca nu cumva sa recunosti pe altcineva noaptea si sa vie sa-mi prade casa.
Acela pune mana pe chei si zice :
- Da, stapane, asa fac !
Ce s-a intamplat ? Tocmai el a fost vinovat, ca in loc sa vie ziua a ajuns noaptea acasa. Bate in poarta. Vine sluga.
- Mai, Ioane, da drumul !
- Fugi de-acolo, tiranule, vrajmasule !
- Eu sunt, mai, stapanul.
- Nu te cunosc ! Eu am porunca, de la domnul meu. Tu ai luat glasul stapanului meu, te-ai facut lup si vii ca pastor. Nu te cunosc !
- Eu sunt, mai baiete ! Da nu cunosti caruta, caii si pe mine nu ma cunosti ?
- Niciodata, noaptea nu te cunosc ! Vino maine ! N-ai spus ca vii ziua ? Sa te vad eu la ochi daca esti tu. Cati nu pot vorbi ca stapanul meu ?
Si n-a dat drumul boierului. Si a stat boierul toata noaptea la poarta, pana s-a ridicat soarele.
- Dumneata esti ?
- Da.
- Poftim ! Asa am primit porunca, noaptea sa nu primesc pe nimeni.
Na ! Si nu numai ca nu s-a suparat boierul :
- Bravo, mai, Ia asta este sluga credincioasa. Am venit eu cu sotia si copiii si n-a dat drumul. " Nu te cunosc noaptea !".


Asa este cel care nu crede in vedenii si vise. Ferice de el. Ce spune Apostolul ? Noapte este veacul de acum. In veacul de acum sa nu dorim sa vedem ingeri ! Auzi ce spune un sfant parinte ? Daca vrei sa ajungi la nebunie si la iesirea din minti, primeste aratarile ceresti in veacul de acum !
Deci, nu numai ca nu se supara Dumnezeu, cand nu credem noi in vise si vedenii care se arata noua ca lumina sau foc sau stele sau ingeri sau sfinti sau prooroci sau hristosi sau in chipul Maicii Domnului, ci, foarte mult ne iubeste. Aici sa stii ca veacul de acum este ca o noapte, ca dracii se pot face in ingeri de lumina. Cel ce nu crede in vise si vedenii este un adevarat credincios. Deci, sa nu crezi vreodata ca se supara Dumnezeu cand tu nu vei crede in acestea ! Ca daca ar fi adevarate, Dumnezeu ti le lamureste tie acestea, nu prin tine, ci prin altii care au darul deslusirii duhurilor. Iar cand sunt multe marturii ca un vis sau o vedenie a fost de la Dumnezeu, intreaba pe altii mai intelepti decat tine.
Vine o batrana si-mi spune : " Parinte, am visat asta, am visat asta; o sa fie rau !". " Cine ti-a spus, mama ?" " Am visat eu asta noapte ". " Te-a amagit diavolul. Ti-a spus ce-a vrut el si tu vii tulburata la mine prin vise ". Voi n-ati auzit ce spune Apostolul Pavel ? Prin credinta umblam, nu prin vedere. N-ati auzit ce spune Hristos in fericirea a zecea, dupa inviere ? Ferice de cel ce n-a vazut si a crezut. Deci n-am nevoie sa vad, ca sa cred. Ca daca eu cred dupa ce vad, nu mai am credinta.
Ce este credinta ? Auzi ce spune Apostolul : Credinta este dovedirea lucrurilor celor nevazute si adeverirea lucrurilor celor nadajduite. Auzi care-i credinta ? Sa dovedesti prin credinta cele ce nu ai vazut si sa adeveresti prin credinta ceea ce nadajduiesti. Asta este credinta cea adevarata. Ca daca am vazut, nu mai este credinta. Iar daca n-am vazut si am crezut, atunci ma fericeste Hristos ca cei pe care i-a fericit in Evangelie.


Frate, sa nu doresti sa vezi ingeri ! Ca asqa te poate insela satana cat vrea. Iata ce trebuie sa vedem noi. Pacatele noastre ! Sa ne marturisim, sa ne caim, sa ne pocaim pentru ele. Ca nimic necurat nu poate intra in Imparatia Cerurilor.
Auzi ce spune Sfantul Efrem Sirul in rugaciunea soborniceasca, care se spune in Postul mare : " Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu - sa nu judec pe altul -, ca binecuvantat esti in veci. Amin ".
Iar Sfantul Isaac Sirul zice : Mai inainte intra intru imparatia lui Dumnezeu, cel ce-si vede pacatele sale, decat cel ce vede ingeri.
Asta sa vedem. Sa nu ne socotim noi vrednici ca vorbim cu sfintii si cu Maica Domnului ! Totul este mandrie !
Sa ne vedem pacatele noastre si sa le plangem ! Asta-i cea mai inalta filosofie sub cer. Nu credeti in vise sau vedenii ! Ca or sa iasa vedenisti de tot felul, de ar sa umple lumea, ca toti sunt inaintemergatorii lui Antihrist.


O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA

La un calugar seara, cand voia sa se culce, intra un inger la el in chilie, atat de stralucitor incat ii lua ochii. Si cand intra el, venea si cu mireasma buna, ca sa zica ca este de la Duhul Sfant. Nu-l indemna la rau, ci atat ii spunea : " Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !" Iar el spunea : " Eu mi-am facut rugaciunea ". Dar ingerul spunea : " Nu. Mai roaga-te ". " Eu mi-am facut pravila ". Iar el spunea : " Nu stii ce spune Apostolul Pavel : Neincetat va rugati ? " Si cand voia sa se culce, iar il scula. Omul, daca nu doarme, se tulbura. Nu-l lasa ingerul sa se odihneasca. Si l-a sculat asa timp de vreo trei luni. Iar calugarul zicea : " Cum sa nu ma rog, daca vine ingerul Domnului, ca asa zice Sfantul Apostol Pavel !"
Tulburandu-se el asa, a slabit si s-a imbolnavit. Si se intalneste cu un sihastru batarn, ca in pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfantului Antonie cel Mare. Batranul il vede asa slab si tulburat si-i zice :
- Ce ai frate ? Cum o mai duci ?
- Parinte, bine o duc.
Era un cuvant de mandrie. Insa omul trebuie sa zica cu smerenie ca nu face nimic bun.
- Cum bine ? zice parintele.
- Parinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni ma scoala ingerul la rugaciune !
- Si cum te scoala ?
- Cand ma culc, el vine langa mine, ma scoala la rugaciune si se roaga si el cu mine !
- Ia aminte, frate, ca acela nu este ingerul Domnului. Acela este satana, care te pandeste pe tine !
- Dar cum, parinte ? Eu vad ca de cand ma scol sunt bolnav si tulburat si niciodata n-am umilinta ca ma impietresc la inima ...
- Uite asa sa faci. Cand va veni sa te scoale la rugaciune, sa zici : " Eu nu vreau sa ma scol acum, ci cand va veni vremea, la miezul noptii. Atunci o sa ma scol. Nu ma scula tu pe mine ".
Daca iti va spune ca este ingerul Domnului, sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos si nu-s vrednic sa ma scoale pe mine ingerii !" Diavolul, cand aude de smerenie, fuge. El nu vrea sa spui ca esti om pacatos niciodata, ca el a cazut din mandrie. deci, asa sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos, nevrednic sa ma scoale ingerii. Cand voi vrea ma voi scula,; cand nu, voi dormi. Tu sa nu mai vii la mine !"
Si s-a dus calugarul seara acasa si cum a ajuns, s-a culcat. Si a venit ingerul acela si i-a zis :
- Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !
- Nu ma scol !
- Pai de ce ?
- cand voi vrea eu o sa ma scol, nu cand vei vrea tu !
- Blestematule calugar, te-ai dus la batranul acela, care este un calugar mincinos si fatarnic. El te-a invatat sa nu mai asculti de mine ! Dar calugarul acela este iubitor de argint. Ca a venit la el un om sarac si i-a cerut un ban, iar el a zis ca n-are. Si totusi are trei arginti pe un geam. Are trei bani si-i tine intr-o carte pe geam. Si a zis catre sarac ca n-are bani.
Apoi s-a facut nevazut. Dar calugarul a zis :
- Blestematule diavole, eu vad acum ca esti tatal minciunii !
Apoi batranul s-a intalnit cu calugarul. El era inaintevazator. Si i-a zis calugarului : " Nu-i asa ca ti-a zis ca am trei bani pe geam ? Am, dar a venit un betivan, care face numai rau; l-am vazut beat si stiam ca o sa vina o femeie saraca a doua zi si am tinut banii sa-i dau la acea necajita, nu la betivan. Dar tu ia aminte, frate, ca eu stiu ce ti-a spus despre mine, ca sunt iubitor de argint, fatarnic si mincinos. Deci sa nu-l mai asculti ca te duce la pieire, macar ca te scoala la rugaciune ".
Din ziua aceea n-a mai venit ingerul iadului, ca a vazut ca s-a suparat calugarul pe dansul.


Sa stiti ca diavolul se arata in chip de inger, sau in alt chip, sau in chipul lui Hristos, sau in chip de arhanghel, de sfinti, de ierarhi, de cuviosi. El intai te invata bine, pana i te inchini lui. Iar dupa ce te inchini lui, te duce la pierzare. Nu venea diavolul la un calugar timp ed 30 de ani si-i spunea taine mari ? Adica : " Parinte, eu sunt ingerul Domnului. Ia seama ca peste 7 -8 zile or sa-l prade pe calugarul cutare. O sa-i ia lucrurile lui si o sa le ascunda in cutare pestera. Tine minte, sa le iei de acolo si sa le aduci calugarului inapoi ". Apoi i-a indemnat diavolul pe aceia sa fure, si le-a aratat ca este inger.
Se duce " ingerul " acela in chip de calugar si zice : " Vai de mine, m-au pradat hotii, mi-au luat tot !" iar calugarul cel amagit i-a zis : " Hai ca-ti spun eu unde sunt lucrurile tale. A fost ingerul Domnului si mi-a spus unde sunt. Sunt in cutare pestera ". Le-a gasit acolo. Si a zis : " Mai, chiar ca a fost ingerul Domnului, din moment ce a stiut unde au fost puse lucrurile mele ".
Aude un batran de acestea si le spune ca aceia sunt diavoli, si cel care i-a pus sa fure, si cel care se arata in chip de inger, ca sa creada in minciunile lui si sa-i duca la pierzare pe toti. Atunci a intrebat : " De unde stii, parinte, ca ei spun adevarul ? Acestia sunt draci pitonicesti care spun viitorul, cunosc viitorul si spun ce-o sa fie peste o saptamana, peste o luna, ca sa crezi lor si apoi sa te prapadesti."



- Parinte, sunt ortodocsi care alearga la vrajitori si la cei ce deschid pravila. Se poate asa ceva ?
- Acei care deschid pravila, calugari sau preoti de mir sau maici, cine deschide pravila a cazut din dreapta credinta. Aceia se cheama ghitii, adica vrajitori cu lucruri sfinte. Cine se duce la cei care deschid pravila, 10 ani nu se pot impartasi. Iar cel ce deschide pravila, daca-i preot sau calugar, este anatema si este despartit de Biserica, pentru ca face vraji cu lucruri sfinte.
Ai vazut ca vine cate o baba ca sa te insele si sa te duca in iad : " Hai sa-ti descante baba !" Cu ghiocul, cu carti, sa-ti faca de " ursita "; ca ai sa te mariti, ca are sa te ia cutare, cutare. N-ai patit de acestea ?
Si numai vezi ca baba face cruce la descantece; si o auzi ca zice " Tatal nostru " si apoi descanta. Iar la urma zice : " Descantecul de la mine, leacul de la Maica Domnului !" Auzi ce zice sluga diavolului ? Auzi satana cum amesteca otrava cu mierea, ca sa te duca in fundul iadului ? Dar ce legatura are Maica Domnului cu descantecul babei ? Biserica condamna pe descantatori : " Cei ce cauta in bobi, cei ce cauta in cafea, cei ce cauta in carti, cei ce sting carbuni, cei ce cauta in palme, " chiromantia ", sunt opriti 7 ani de la Sfanta Impartasanie ".
Cei care sunt vrajitori, care fac de ursita, care umbla sa ia mana de la animale, aceia sunt opriti 12 ani, iar fermecatorii 25 de ani. Nu avem noi toate ? Sunt 13 feluri de vrajitorii si toate sunt date anatema de Biserica.
Voi cand veti auzi ca unul deschide cartea, sa fugiti ca de satana de el, ca acela-i ghitiu, vrajitor cu lucruri sfinte. Si baba care face cruce la descantece este tot ghitie, tot diavolul o tine, ca sa te insele pe tine. " Mai, dar n-a fi pacat ! N-a fi pacat, ca baba a zis " Tatal nostru " si a facut cruce !"
Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea si lumina cu intunericul, ca sa te duca in iad ? Ce legatura are Crucea sau Maica Domnului cu vrajitorii ? Sa nu va duceti la cei ce deschid cartile, ca va duceti in fundul iadului ! Descantatorii, vrajitorii si fermecatorii, toti sunt anatema, despartiti de Trupul lui Hristos, care este Biserica !
de asemenea sunt anatema cei care fac descantece cu tunete, cei care vrajesc cu stelele, alungatorii de nori,vrajitorii de mate, cei care vrajesc cu pasarile. Noi avem toate in randuielile Sfantului Ioan Gura de Aur.
Toti sunt fermecatori, care iau mana de la vaci cu puterea draceasca. La acesteia slujesc anumiti diavoli, numiti pitonicesti, care ghicesc viitorul, si diavoli arhiconi, care stiu Scripturile. Iar cei ce deschid cartile se cheama " ghitii ", vrajitori cu lucruri sfinte, pe limba greceasca. Grecii au esenta ortodoxiei. de la greci au luat credinta ortodoxa atatea tari si rusii, la anul 988. Au facut mileniul in anul 1988 de la increstinare.
De aceea va spun sa nu primiti in casa voastra vrajitori, tiganci cu ghiocul, cu cartile de joc; sa nu-ti vina sa-ti ghiceasca si sa te insele. Ia un ciomag si zi : " Fugi, diavole ! Pleaca din jurul casei mele !"
Sa nu va inselati, ca nici o legatura nu are lumina cu intunericul.
Ai vazut pe marele Apostol Pavel, cand a intrat in orasul Filipi. Conducatorul orasului Filipi avea o vrajitoare " ghitie ". Stiti voi ce inseamna ghitii ? Sunt diavoli pitonicesti si spun ce are sa fie maine, poimaine; ei ghicesc viitorul.
Era o fata fecioara in Filipi si a intrat un diavol in inima ei. Cand a intrat diavolul piton in inima ei, care ghiceste viitorul, ea facea mare venit stapanilor ei.
Iar cand a intrat Apostolul Pavel cu Sila in orasul Filipi, satana a cunoscut ca sunt apostoli si a inceput sa strige prin fata asta : " Acesti oameni sunt de la Dumnezeu si ne vestesc noua calea mantuirii !" Auzi cum a spus adevarul ?
Si cum facea aceasta fiica stapanita de diavoli ? Avea un scaun cu trei picioare si statea pe el; pe dedesupt intra diavolul si ea statea pana se umplea de duh pitonicesc si spunea cele viitoare - adica ce o sa fie peste un an, peste o luna -, si castiga pe stapani, ca era slujnica la stapani, si facea mare castig domnilor ei.
Dar Pavel Apostolul a spus : In numele lui Iisus Hristos, iti spun : Taci si iesi dintr-insa ! Nu-i nevoie sa ne vesteasca pe noi diavolul.
Ea a cazut pe spate si a ramas ca moarta. Si a iesit dracul acela din fiica si a ramas bolnava si a vindecat-o Pavel. S-au dus repede slugile la mai marele orasului din Filipi : " Uite, au venit doi din aceia de-ai lui Hristos, cel rastignit si gata fata dumneavoastra a murit si nu mai poate spune vrajile si ghiciturile ei !" Dar ea nu murise si numai ce a iesit dracul piton din ea.
Atunci s-au maniat stapanii si au prins pe Pavel si pe Sila si i-au bagat legati cu lanturi in temnita, cu picioarele in butuci si i-au batut. Pabel si Sila la miezul noptii s-au sculat la rugaciune, cum puteau asa legati si se inchinau. Cand se inchinau ei, s-a cutremurat temnita, s-au deschis toate usile si au cazut toate lanturile de pe ei; iar cei care pazeau temnita au scos sabia sa se junghie. Si Pavel a spus : Nimeni sa nu plece ! Nu va faceti seama ! Toti suntem aici; si au cazut lanturiel de pe toti de tinutii. Voi nu cititi Faptele Apostolilor ?
Atunci mai-marele temnicierilor din orasul Filipi, a venit si a spus : " Domnule, acei doi care i-ati bagat in temnita, care au scos diavolul din fiica dumneavoastra, s-au rugat si s-a cutremurat temnita si s-au dezlegat toti care erau inchisi in temnita. Noi era sa ne omoram, crezand ca au scapat. Iata, am vazut si pe ingerul Domnului, care a venit la cei doi Apostoli, la miezul noptii, si s-a cutremurat temnita din temelii ".
Si a venit mai-marele temnitei. Cand a vazut pe toti dezlegati, a intrebat :
- Oameni buni, cine sunteti ?
- Noi suntem apostolii lui Hristos ! Noi am scos diavolul din vrajitoarea aceea, care ghicea la oameni, ca insela toatea lumea, pentru ca avea duh pitonicesc intr-insa.
Apoi temnicerul a spus catre Pavel : Ia si ma boteaza si pe mine ca si eu cred in Dumnezeul vostru ! Atunci a crezut in Hristos mai-marele temnnitei cu sotia lui si l-a botezat pe el si casa lui. Si au dat drumul la apostoli sa predice Evanghelia in toate partile.
dar pentru ce i-a bagat pe ei in temnita ? Pentru fiica aceea din care a scos demonul cu care ghicea viitorul. Ca diavolii sunt de mai multe feluri : unii sunt vrajitori, care ajuta la vrajitorii; altii sunt pitonicesti, care ghicesc viitorul si altii sunt arhiconi, care stiu Scriptura pe de rost. Acestia se baga in oamenii eretici si la sectari si-i fac sa inteleaga Scriptura pe dos, nu asa cum trebuie.
Voi stiti ca acum la sfarsitul lumii o sa iasa inaintemergatorii lui Antihrist si au sa faca minuni si semne mari ?
Daca tu acum crezi in acesti nebuni si indraciti ! Dar cand ai sa vezi ca vine inaintea ta si din paie uscate, are sa-ti faca paine calda; si din vita uscata o sa faca sa curga vinul cel mai bun si ai sa vezi muntii ca pleaca ?
Vezi sectarii ? Sunt inaintemergatorii lui Antihrist, ca stramba credinta. Acestia care stramba dreapta credinta sunt inaintemergatorii lui Antihrist, orice secta ar fi. Paziti-va de acestia ca de foc, ca de lucrurile intunericului.
† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."

#4 | pid:1872 | tid:805
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox

CAPITOLUL VII
PENTRU MULTE FELURI DE NALUCIRI SI INSELACIUNI DIAVOLICESTI, CU CARE AMAGESTE SI INSEALA VRAJMASUL PE MULTI, VRAND CA SA-I SMINTEASCA DIN CALEA MANTUIRII, SAI DEPARTEZE DE DUMNEZEU SI SA LE FIE IN ZADAR OSTENEALA LOR

1) Era un oarecare sihastru iscusit si traia in pustie cu multa infranare, postire si priveghere si alte osteneli pentru mantuirea sa, atat incat se socotea pe sine ca a ajuns la masura parintilor celor de demult. Pe acesta a inceput vrajmasul diavol a-l amagi si a-l insela cu naluciri diavolesti. I se arata lui adesea in chip de inger, ca si cum ar fi de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viata cea iscusita, ca sa-l povatuiasca si sa-l invete cele ce i se cad lui. Si asa, multa vreme aratandu-i-se in chipul ingerului luminat, multe lucruri nestiute ii arata si ii spunea. Iar el nesocotind viclesugul vrajmasului, s-a incredintat cum ca este ingerul si ii slujeste pentru viata sa placuta lui Dumnezeu. Tatal acestui sihastru inca era viu si traia la tara. Si dupa multa vreme auzind el despre feciorul lui sihastru, unde traieste si in ce loc in pustie, a dorit sa mearga acolo, sa-l mai vada cu ochii mai inainte de moartea sa, fiindca numai pe acel fecior il avea si de multi ani nu-l vazuse. Si asa, luandu-si traista si o secure in mana, a plecat si a ajuns in acea pustie. Apropiindu-se de acel loc, unde era chilia sihastrului, acel inger al satanei care pururea se arata sihastrului, i-a grait lui zicand: pazeste-te si ia aminte de tine ca diavolul s-a inchipuit in chipul tatalui tau si vine la tine cu o traista si cu o secure in mana vrând sa te omoare. Deci, ia-ti si tu degraba securea in mana si iesi inaintea lui si apropiindu-te de dansul, apuca inainte si-l loveste cu securea si-l omoara. Iar el incredintandu-se acelui inger si ascultandul a iesit si vazandu-si tatal venind cu securea in mana, precum i-a spus, s-a apropiat de el si lovindu-l cu muchea securii in cap, l-a omorat si indata l-a apucat necuratul duh si l-a muncit pana l-a omorat si pe el.
2) Un frate oarecare cand a parasit lumea si a venit in pustie sa se calugareasca, avand un copilas, l-a luat cu sine si venind in pustie s-a calugarit si isi tinea si copilasul sau cu dansul. Acestui frate adeseori i se arata diavolul in chilie, in chip de inger luminat si multe lucruri nestiute ii spunea si despre cele viitoare ce aveau sa fie. I le spunea lui si se izbandeau si erau asa, se implineau toate cum i le spunea, pana s-a incredintat bine, cum ca este ingerul lui Dumnezeu trimis la dansul ca sa-l invete si sa-l povatuiasca spre lucrurile si faptele cele folositoare si placute lui Dumnezeu. Deci, odata a inceput a-i povesti lui si a-i spune despre patriarhul Avraam, cum i-a poruncit Dumnezeu sa-l junghie pe Isaac, fiul sau cel iubit, jertfa bine primita lui Dumnezeu. Despre aceasta auzind Avraam, nimic na cerut, ci indata l-a luat pe Isaac, fiul sau cel iubit si l-a dus fara nici o mila, sa-l junghie dupa porunca si pentru acest lucru l-a blagoslovit Dumnezeu pe Avraam si l-a facut mare si slavit. Deci si tu fa acum acest lucru bine primit si foarte iubit lui Dumnezeu, mai vartos decat toate bunatatile lumii. Ia-ti fiul acesta si-l du la cutare loc, si-l injunghie acolo cu cutitul si asa vei fi blagoslovit de Dumnezeu si mai mult vei fi slavit decat Avraam in zilele acestea. Insa el nepricepand si necunoscand viclesugul vrajmasului, a facut asa cum i-a zis lui. A luat copilui sau si l-a dus la locul unde i s-a aratat lui vicleanul vrajmas si scotand cutitul l-a ascutit si apucand copilul si vrand sa-l puna la pamant, cu fata in sus, sa-l junghie, copilul fiind priceput, a cunoscut ce vrea sa-i faca si smucindu-se din mainile lui, a fugit si asa a scapat.
3) Era un sihastru iscusit, ce traia in pustie si care se inchisese intr-o pestera si cu multa lui infranare, cu postul, cu privegherea intru rugaciuni, cu alte nevointe, osteneli si fapte bune, intrecea si ii covarsea pe altii. Dar nepazindu-se si nesocotind inselaciunea vicleanului diavol, fu batjocorit de vrajmasul si a cazut in cumplita ispita. Caci amagandu-l pe el vrajmasul, ii arata lui in vis feluri si feluri de vedenii, si cele ce vedea el in vis se izbandeau aievea, pana s-a increzut bine visurilor. Dupa ce s-a increzut bine visurilor intr-o noapte i-a aratat lui diavolul neamul si soborul crestinesc cu apostolii si cu mucenicii, fiind la un loc intunecat, ponegrit si pedepsit, de tot binele lipsit, plin de toata rusinea si necuratia si erau toti mahniti si scarbiti. Iar in dreptul lor era neamul jidovesc, cu Moise si cu toti proorocii, intr-un loc luminat, linistit, plin de lumina, de toata mangaierea, bucuria si veselia. Si il sfatuia inselatorul, zicand: iata, acum vezi si neamul vostru crestinesc la ce loc si in ce chip se afla si neamul jidovesc. Deci, de vei vrea sa fii insotit si impartasit fericirii si bucuriei neamului jidovesc, te sfatuiesc sa mergi si sa primesti taierea imprejur, legea si credinta jidoveasca. Iar el, dupa cum am zis, fiind foarte incredintat visurilor, a facut asa precum l-a sfatuit vrajmasul. Iesind din pestera lui si lasand pustia si viata pustniceasca, a venit in lume, desi erau saizeci de ani de cand nu iesise din pustie si mergand la scoala si soborul jidovilor, le-a spus lor cum a vazut in vis neamul crestinesc in loc intunecat si pedepsit, iar neamul jidovesc la loc luminat, plin de bucurie si de veselie. Iar jidovii auzind aceasta, s-au bucurat si l-au indemnat sa primeasca legea lor. Iar el cu mare bucurie a primit taierea imprejur pe trupul sau si toata legea lor si asa a pierit. Aceasta i s-a intamplat lui, pentru ca n-a castigat dreapta socoteala, si s-a deprins din tineretile sale numai voii si sfaturilor gandurilor sale a se supune, iar sfatul cel bun si folositor al parintilor si al fratilor, niciodata nu l-a incercat.
4) La un frate oarecare, intr-o noapte citindu-si pravila si rugandu-se lui Dumnezeu, pe la miezul noptii, dupa obiceiul sau, vicleanul diavol prefacanduse in chip de inger luminat, a intrat in chilie si a inceput a-l ferici, zicand: fericit esti, robule si ostasule cel bun al lui Dumnezeu, ca nu te lenevesti sa te scoli din somnul tau la rugaciunea si slujba lui Dumnezeu. Si l-a intrebat fratele, zicand:dar cine esti tu, de ai venit la mine sa ma fericesti si sa ma lauzi asa? Raspuns-a acela, zicand: eu sunt ingerul lui Dumnezeu si am venit la tine sa te pazesc si sa te izbavesc de toate cursele si inselaciunile vrajmasului, sa te povatuiesc spre faptele cele bune si placute lui Dumnezeu. Zis-a lui fratele: de ai fi tu cum zici, ingerul lui Dumnezeu, n-ai veni la mine noaptea, sa-mi smintesti pravila si rugaciunea, ci ai veni ziua. Deci, eu nu te socotesc a fi ingerul lui Dumnezeu,desi esti asa de stralucitor, ci mi se pare ca esti ingerul intunericului, caci pentru aceea te arati tu noaptea, nu ziua. Vicleanul vrajmas auzind aceasta, n-a mai putut suferi nici nu a putut sa mai zica ceva, decat atat: o, calugar rau fii blestemat, si aceasta zicand, s-a facut nevazut.
5) Unui frate oarecare i s-a aratat diavolul intr-o noapte, in chip de inger luminat si i-a zis lui: eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine sa-ti aduc o veste buna. Iar fratele i-a raspuns: cred ca vei fi fost trimis la altii, caci eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad inger. Aceasta zicand el, indata a pierit vicleanul dinaintea lui si a fost nevazut.
6) Spuneau parintii despre un batran oarecare, ca sezand in chilia lui si nevoindu-se pentru mantuire il vedea aievea pe diavol umbland si-l hulea. Iar diavolul vazandu-se pe sine ca de multe ori este batjocorit de acest batran, i s-a aratat lui, zicand: eu sunt Hristos! Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii. Zis-a diavolul: pentru ce iti inchizi ochii? Cauta de ma vezi, ca eu sunt Hristos. Raspuns-a lui batranul: eu nu voi sa-l vad pe Hristos cu ochii mei in lumea aceasta. Acestea auzind diavolul, s-a facut nevazut.
7) Ne spunea noua avva Or, zicand: eu, fiilor, stiu un om oarecare in pustia aceasta, care zece ani mancare pamanteasca n-a mancat. Ci ingerul lui Dumnezeu ii aducea lui odata la trei zile mancare cereasca si-i da in gura si aceea ii era in loc de mancare si de bautura. Si stiu pe un om ca acela, la care a venit un palc de diavoli luminati, stralucind in chipul unei cete de ingeri si o caruta de foc, cu cai de foc si multime de ostasi inarmati, intocmai cum ar veni un imparat. Venind si apropiindu-se de dansul, i-au zis: omule, tu ai ispravit toate faptele cele bune, vino acum si te inchina mie si te voi lua in caruta aceasta si te voi inalta de pe pamant la cer, ca pe Ilie Tesviteanul si te voi aseza la un loc impreuna cu dansul. El auzind acestea, zicea in gandul sau: eu in toate zilele si noptile ma inchin Imparatului si Dumnezeului meu. Acesta cine este de imi zice mie sa ma inchin lui? Acestea socotindu-le in gandul sau, a raspuns aceluia ce-i zicea sa i se inchine: eu il am pe Domnul Iisus Hristos, Imparatul si Dumnezeul si Mantuitorul meu, caruia pururea ma inchin ziua si noaptea. Iar tie ti se inchina cei ce sunt cu tine. Acestea auzind diavolul, indata a pierit si s-a facut nevazut cu caruta cu cai si cu toate ostile lui. Acestea le spunea batranul ca despre altcineva, tainuindu-si viata sa. Iar parintii care erau cu dansul, ne-au spus noua, ca el insusi era acela, caruia i s-au intamplat acestea.
8) Un frate oarecare sedea cu tacere linistita in chilia lui, pazindu-si pravila si oranduiala. Vrajmasul diavol, vrand sa-l amageasca si sa-l insele, intr-o noapte culcandu-se fratele in chilia lui, s-a inchipuit vicleanul in chip de inger luminat si mergand la dansul l-a desteptat, zicand: scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta! Fratele desteptandu-se din somn, l-a vazut pe el stralucind luminat, dar indata s-a facut nevazut. Sculandu-se fratele, s-a apucat de rugaciune si de obisnusita lui pravila, socotind ca ingerul lui Dumnezeu este acel ce l-a desteptat. Cand a fost a doua noapte, daca s-a culcat fratele si numai a adormit, iarasi a venit vicleanul si l-a desteptat, zicand: scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta! Si asa de multe ori, in multe nopti facandu-i, cum adormea, venea si il destepta. Odata a mers fratele la un batran, care nu era prea departe de dansul si i-a spus, zicand: parinte, pe mine, de catava vreme, in toate noptile, daca ma culc si adorm, indata vine ingerul si ma desteapta la rugaciune. Zis-a lui batranul: dar in ce chip vine la tine ingerul si cum te desteapta? Raspuns-a lui fratele: dupa ce ma culc si adorm, indata vine la mine ingerul, stralucind luminat si apropiindu-se ma desteapta, zicand: scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta! Iar eu desteptandu-ma si deschizand ochii il vad pe dansul stralucind luminat si indata fuge si se face nevazut. Asa imi face in toate noptile si nici cat de putin nu ma lasa sa dorm. Zis-a lui batranul: fiule, acela nu este ingerul care doreste binele si mantuirea ta, ci este vicleanul diavol, care vrea si iti doreste pieirea si vrea sa te amageasca pana te vei incredinta lui bine. Apoi te va insela si te va pierde, precum si pe multi altii i-a pierdut. Insa, tu, fiule, nu-l asculta, ci cand va mai veni la tine sa tu destepte. zi-i asa: eu, cand imi va veni vremea de sculat si imi va fi voia sa ma scol, ma voi scula si fara de tine, iar pe tine nu te ascult si nici nu te voi asculta. Aceasta invatatura luand fratele de la acel batran, a mers la chilia sa. Iar daca a venit noaptea si s-a culcat fratele sa doarma, viclealul indata ce a adormit a si venit la dansul si l-a desteptat, dupa cum se obisnuise, zicand: scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta! Iar fratele i-a raspuns, dupa cum il invatase pe el batranul: eu, cand imi va veni vremea si voi vrea sa ma scol, ma voi scula fara desteptarea ta, iar pe tine nu te ascult, nici nu te voi asculta.Acestea auzind vicleanul, a oftat, zicand: o, calugar nebun si fara de minte si blestemat, ai mers la batranul cel rau si mincinos si te-a inselat. La acel batran a mers ieri un frate, si l-a rugat foarte, ca sa-i faca lui bine, sa-l imprumute cu un galben, fiindu-i de mare trebuinta, dar n-a vrut sa-l imprumute, ci a mintit zicand ca nu are si avea un galben. Deci, din aceasta sa stii si sa cunosti ca acela este un batran rau si mincinos si te-a inselat, fiind prost si fara minte. Acestea zicand vicleanul, s-a facut nevazut. Iar fratele, dupa ce s-a facut ziua, a mers la acel batran si i-a spus, cum i-a zis el vicleanului diavol, precum l-a invatat pe el si ce i-a raspuns lui vicleanul si cum i-a spus lui de un frate ce a venit de s-a rugat sa-i faca lui bine, sa-l imprumute cu un galben si nu l-a imprumutat zicand ca nu are desi avea. Deci l-a intrebat pe batran: sunt asa acestea, parinte? Raspuns-a lui batranul, zicand: cu adevarat asa este, fiule! A venit la mine un frate si a cerut sa-i dau un galben imprumut si am un galben, insa am zis ca nu am, pentru ca stiam ca nu ii este de folos acel lucru pentru care cere galbenul, ci mai vartos de vatamarea sufletului ii era. Pentru aceea am socotit mai bine sa spun o minciuna si sa-l izbavesc pe frate de vatamarea sufleteasca. Astfel nu i-am dat galbenul, zicand ca nu am. Ci tu, fiule, pazeste-te si cunoaste-l pe vicleanul vrajmas, care umbla sa te insele! Si mult fiind invatat si intarit de batranul, a mers la chilia sa.
9) Un frate oarecare, Avramie, traia in pustie si era foarte indaratnic, neascultator si nesupus, umbland numai dupa voia gandului sau si a parerii sale. Acesta cu foarte multa dorinta poftea sfanta preotie si multe naluciri si vedenii ii arata lui inselatorul noaptea in vis pe care el socotindu-le cu amanuntul, le credea ca sunt adevarate. Si de vreme ce multe din cele ce vedea in vis, se izbandeau aievea, se incredea foarte mult visurilor sale. Odata a venit la dansul diavolul in vis, in chipul lui Hristos si cu ingerii Sai si i-a zis: vazut-am multa si marea ta pofta si dorinta, pe care de mult o ai pentru sfanta preotie. Bun si ales lucru doresti, caci in vremile acestea cu mare nevoie se castiga preotia si numai cei ce sunt bogati si de neam slavit o pot castiga. Caci arhiereii s-au facut acum toti lacomi, mandri, mareti si iubitori de cinste. Pentru aceea eu insumi am venit la tine, vazandu-ti multa si marea ta dorinta, sa te hirotonesc si sa te fac preot. Acestea zicand, au inceput ingerii a canta cantare dulce si vesela: axios, adica vrednic! Si asa l-au tuns pe el si l-au facut preot si dupa ce l-au preotit, l-au lasat si s-au ridicat cu ingerii inaltandu-se la cer. Aceasta facandu-se, s-a desteptat fratele din somnul sau si se minuna si se bucura foarte de acel vis minunat. Asa a crezut ca este preot cu adevarat. Si multumea lui Hristos, ca l-a facut preot si a inceput a-si citi pravila cu incepere preoteasca. Dupa aceea a mers la biserica parintilor, ca sa liturghiseasca, fiind ziua Duminicii. Si se adunasera parintii de prin pustie la biserica. Atunci a venit si el si intrand in biserica, a mers drept in altar si cu mare indrazneala a luat sfintele vesminte sa se imbrace, neintreband pe nimeni. Dar preotii bisericii care erau in altar, vazandu-l ca ia sfintele vesminte preotesti, l-au intrebat, zicand: ce vrei sa faci? Pentru ce iei vesmintele? El le-a raspuns: eu vreau sa ma imbrac, sa liturghisesc astazi. Zis-au lui: dar cum vrei sa faci tu aceasta, nefiind preot si cum indraznesti de intri in sfantul altar, unde numai preotii si slujitorii lor intra si cum indraznesti de iei vesmintele preotesti, de care nu ti se cade tie nici sa te atingi? Au doara ai inebunit? Raspuns-a lor, zicand: nu! Nu am inebunit, ci si eu sunt preot ca si voi. Iar ei stiind ca nu este preot, l-au scos afara din sfantul altar. Atunci a inceput a se galcevi si a striga in gura mare, zicand: pentru ce sa ma scoata pe mine afara din altar, ca si eu sunt preot si m-a preotit insusi Domnul Hristos cu sfintii ingeri. Iar parintii vazand si auzind acestea de la dansul, l-au cunoscut ca este amagit si inselat de vrajmasul diavol. Atunci au cunoscut parintii ca pentru indaratnicia, neplecarea si nesupunerea lui, i s-a intamplat aceasta. Si au poruncit parintii de i-au pus fiare mari in picioare si l-au trimis la o manastire afara din pustie si au poruncit sa fie acolo in paza si sa-l smereasca cu ascultari grele, fara de odihna, pana ce se va smeri si isi va cunoaste neputinta si inselaciunea sa. Si asa i-au facut, pana ce a venit el intru cunosunta si a cunoscut inselaciunea si smerindu-se s-a pocait.
10) Spunea cineva despre un calugar ca se ruga lui Dumnezeu sa-l invredniceasca sa fie ca Isaac patriarhul. Si dupa multa rugaminte a lui i-a venit un glas de la Dumnezeu, graind lui; nu vei putea sa fii ca Isaac patriarhul. Si a zis calugarul: de nu voi putea sa fiu ca Isaac, macar sa fiu ca Iov. Glasul iar a grait catre dansul: de vei birui pe diavolul ca si el, vei putea sa fii ca el. Si s-a fagaduit calugarul asa si a auzit glas: mergi in chilia ta si te trezeste! Iar dupa cateva zile, i s-a aratat diavolul in chipul unui voinic oarecare si a venit la calugar, zicand: parinte, rogu-ma sfintiei tale, fie-ti mila de mine, ca sunt un voinic gonit de imparatul si ia acestea de la mine, adica doua sute de lire de aur, o fata si un fecior, si-i pazeste la tine intr-un loc ascuns, ca eu ma voi duce intralta tara. Si calugarul nestiind vanarea diavolului, a zis: fatul meu, nu voi putea sa iau eu, ca sunt un om slab si nu voi putea sa-i pazesc. Si-l indemna vicleanul voinic pe calugar si iar i-a zis calugarul mergi, fatul meu, la acea piatra de le ascunde! Iar mai pe urma l-a ascultat calugarul si a luat aurul, copilul si fata, batjocorit fiind de dracul. Iar dupa putine zile a ridicat razboi calugarului spre fata si a stricat-o, si s-a cait de lucrul ce facuse si a ucis-o. Dupa aceea i-a zis lui gandul: ucide-l si pe fecior, sa nu ti se vadeasca lucrul. Asa l-a ucis si pe fecior si i-a zis lui gandul iarasi: ia aurul ce ti-a dat si fugi in alta tara pentru galceava celui ce ti-a dat aurul. Si sculandu-se de acolo, s-a dus intr-alt loc si a inceput din aur a zidi biserica. Si sfarsind el lucrul, iata a venit diavolul in chip de voinic si a inceput a striga si a grai acolo: nevoie mare, ajutati-mi ! Acest calugar din aurul ce i-am dat eu a ridicat biserica aceasta. Si s-a sculat norodul acelui loc si cu toata ocara l-a gonit pe acel viclean voinic. Dar el laudandu-se, a mers de acolo graind ca altele va face calugarului, care nu i-a trecut prin minte vreodata si asa laudandu-se s-a dus. Iar calugarul nu se odihnea nici noaptea, nici ziua, luptandu-se cu cugetele, pana ce l-a biruit cugetul a se duce din acel loc, zicand: a ajuns a se vadi lucrurile mele, asa ca lua-voi aurul ce mi-a ramas si ma voi duce intr-alta cetate mai departe, unde voinicul acela nu va mai putea veni. Deci a mers intr-alta cetate si a cazut acolo in curvie cu fata unui calau, pe care stapanul locului aceluia il avea la taierea vinovatilor. Si vorbind tatal ei, a luat-o lui nevasta. Dupa catava vreme a murit tatal fetei si a venit stapan nou in locul stapanului cel vechi. Si a cautat dupa tocmeala craiasca, un om sa-i slujeasca la taierea vinovatilor si au zis oamenii: noua asa ne este obiceiul: cel ce a luat fata mortului, acela sa ia si slujba, macar de n-ar si voi. Si este la noi unul ca acela, care si cinul calugaresc ni se pare ca a tinut. Iar el a zis: mergeti de-l aduceti la mine, si-l adusera la stapan si i-a zis sa-i slujeasca neaparat. Si a cazut un om oarecare in osanda de moarte si a primit porunca cel care odinioara fusese calugar, iar acum ucigator. De ma veti credea, firea milosardiei nu ma lasa fara de lacrimi a trece povestea acestui sarac. Si i-a poruncit lui stapanul sa adune smoala si alte chinuri, pentru cei osanditi. Facand el aceasta. iata si satana a venit in chip de voinic si a inceput a striga unele ca acestea, incat si norodul se stransese la glasul lui, caci cerea de la stapanitor dreptate si izbandire cu staruinta. Raspuns-a stapanul si a zis catre dansul:conteneste, voinice si ia aminte, si mai cu intelegere spune despre tine! Nu striga latrand ca un caine. Iar voinicul a grait catre stapan: acest calau, era odata calugar, Iar eu fiind gonit de oarecari vrajmasi ai mei, i-am dat aur mult, un copil al meu si o fata. Deci porunceste sa-mi iau inapoi ce i-am dat. Stapanul a primit cu dulceata aceste lucruri si l-a intrebat pe cel ce era odinioara calugar, iar acum calau: oare cuvintele acestui voinic adevarate sunt? Iar el zise: asa este. Si ispitindu-l a intoarce cele date lui, a spus despre uciderea feciorului, a fetei si cheltuirea aurului dar neavand stapanul ce lua de la dansul, a poruncit sa fie pedepsit cu moartea blestematul calau. Astfel ducandu-l la locul de pierzare, i-a iesit inainte voinicul si vrajmasul lui si i-a zis: oare stii, parinte, cine sunt eu? Iar el zise: adevarat, tu esti voinicul de la care acum cunosc tot raul. Voinicul a zis catre dansul: eu sunt de care ai auzit: satana. Eu l-am inselat pe Adam si Eva, cei dintai ziditi, eu bat razboi cu oamenii si nu las pe niciunul sa se mantuiasca, sau sa fie ca Isaac, sau ca Iacob, ci ma nevoiesc sa-i fac ca Ahitofel, sau ca Iuda Iscarioteanul, sau ca si Cain si ca batranii cei din Babilon si ca cei ce sunt asemenea lor. Sa ma crezi ca si tu fusesesi batjocorit de mine si nu ai stiut sa te lupti cu razboiul cel ascuns. Si dracul zicand acestea si altele multe decat acestea, numaidecat s-a facut nevazut. Iar acel sarac calugar si vartos ucigas, a patimit moarte de spanzurare, batjocorit fiind de dracul, pentru marirea desarta si inaltarea mintii lui.
11) Doi frati s-au dus in pustia cea mai dinauntru si sase zile se desparteau unul de altul, iar in a saptea zi intalnindu-se, faceau rugaciunile si mancau impreuna, nimic mai mult vorbind intre dansii. Deci, mergand dracii la unul dintr-insii, il amageau in multe feluri si ii aratau mai inainte veniri de frati si cele ce se faceau in multe locuri. Acestea vazandu-le si auzindu-le el ca se fac intocmai, credea lor, socotind ca sunt ingeri cei ce ii vestesc lui mai inainte acestea. L-au oprit sa se mai duca si la fratele său in ziua cea oranduita. Deci, s-a dus odata sa-l cerceteze pe un frate in manastire si a aratat unora din manastire, intreband ca pentru altul de este cu putinta ca cineva sa stie cele din lume. Iar ei auzind si cunoscand ca el este cel inselat, l-au cercetat, zicand : daca te indeletnicesti cu acestea, sa nu mai vii la noi. Si indata s-a pocait, lepadand toate. Intorcandu-se la locul sau, au venit iarasi dracii dupa obicei, sa-l amageasca, dar el ii numea mincinosi si ii certa. Si indata s-au prefacut in dobitoace necuvantatoare si ingrozindu-l, s-au dus.
12) Spuneau unii despre un batran, ca sezand in chilia sa si nevoindu-se, ii vedea pe draci aievea si ii defaima. Iar diavolul vazandu-se biruit de batranul, a venit si i s-a aratat, zicand: eu sunt Hristos! Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii iar diavolul a zis: pentru ce iti inchizi ochii? Eu sunt Hristos! Raspuns-a batranul: eu pe Hristos nu voiesc sa-l vad aici. Iar demonul auzind aceasta, s-a facut nevazut.
13) Catre alt batran au zis dracii: voiesti sa-l vezi pe Hristos? Si le-a raspuns: anatema voua si celui pentru care ziceti! Caci in Hristosul meu cred, care a zis: de va zice voua cineva, iata aici este Hristos, iata acolo este, voi sa nu credeti. Si auzind dracii, s-au facut nevazuti.
† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."

#5 | pid:2562 | tid:805
Mihaitza77

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 593 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:literatura duhovniceasca a sfintilor parinti
  • Confesiune:ortodox
Fericitul Cuvios Iacov,pomenit la 13 iunie , cel ce prin înşelăciune s-a închinat lui anticrist, adică diavolului.

Acest fericit Iacov, fiindcă a iubit pe Hristos, a urât lumea, şi a părăsit toată averea sa, fără a întrebuinţa ceva din aceasta. Însă după acestea, prin lucrarea urâtorului de om, diavolul, atâta s-a mândrit, încât a îndrăznit şi zicea: "Cine altul ştie mai bine decât mine mântuirea mea?" Pentru aceasta a întrebuinţat multe şi mari nevoinţe, însă fără întrebare de cei socotitori, după cum învaţă dumnezeieştii părinţi. Ci cu însăşi voia şi bună plăcerea sa, pentru aceasta a şi fost înşelat de către diavolul, căci venind la dânsul un înger viclean, adică un demon, prefăcut în chip de înger al luminii, i-a zis: "Curăţeşte-ţi chilia ta, şi să aprinzi candele şi făclii, şi să o afumi cu miruri şi tămâieri, bine împodobindu-te pe tine însuţi, pentru ca, plăcându-i nevoinţa ta, Hristos vine în noaptea aceasta pentru ca să-ţi dea multe daruri". Iar nepriceputul Iacov, prin mândrie fiind înşelat, a făcut toate acestea. Şi aşa a venit la el anticrist cu mărire şi nălucire multă, la miezul nopţii. Iar Iacov deschizând uşa chiliei sale s-a închinat lui; iar diavolul lovind pe Iacov în frunte, după dumnezeiască iconomie, n-a stat, ci s-a întors înapoi şi a fugit. A doua zi, dimineaţa, Iacov plângând a mers la un bătrân; iar bătrânul mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: "Fugi de aicea, căci ai fost batjocorit de satana". Deci după ce Iacov a plâns de ajuns şi s-a sfărâmat cu inima, atunci bătrânul certându-l mult şi sfătuindu-l, l-a trimis la viaţa de obşte, iar el ascultând, a mers la obşte şi a slujit la bucătărie şapte ani, cu multă smerenie şi ascultare; după aceea a şezut singur în chilie alţi şapte ani, lucrând lucrul mâinilor cu măsură, şi păzind canonul dat cu multă scumpătate. Şi aşa învăţând calea lui Dumnezeu cea fără amăgire, cu multă desluşire, s-a făcut făcător de minuni prea ales; şi aşa şi-a săvârşit viaţa sa, mutându-se către Domnul.
Citeste toata viata
Oricat am invata, e cu neputinta sa cunoastem pe Domnul daca nu vom vietui dupa poruncile Lui, pentru ca nu prin stiinta, ci prin Duhul Sfant se face cunoscut Dumnezeu.A crede ca Dumnezeu exista e un lucru si a-L cunoaste e altceva(Sf.Siluan Athonitu

#6 | pid:2654 | tid:805
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Ispitele Sf.Siluan Athonitul
(fragment din Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul - Arhim.Sofronie)
Fratele Semion era blând, răbdător şi ascultător. în mănăstire era iubit şi apreciat pentru munca sa conştiincioasă şi caracterul său bun; iar acest lucru îi făcea plăcere. Au început să vină asupra lui gânduri deşarte care-i spuneau: „Duci o viaţă sfântă: te-ai căit, păcatele tale ţi-au fost iertate, te rogi neîncetat, îţi împlineşti bine ascultarea".
Rugându-se mult şi din toată inima, gusta uneori o anume pace. Dar atunci gândurile îi spuneau: „Te rogi şi poate te vei mântui; dar dacă ajungând în rai, şi nu găseşti aici nici tată, nici mamă, nici pe cei pe care-i iubeşti, nu vei avea parte de nici o bucurie acolo". Aceste gânduri zdruncinau mintea fratelui, şi spaima i se furişa în inimă; fiind însă lipsit de experienţă, nu înţelegea ce se întâmpla cu el de fapt.
într-o noapte, chilia sa a fost năpădită de o ciudată lumină ce-i străbătea până şi trupul său într-atât, încât îşi putea vedea măruntaiele. Gândul îi spunea: „Primeşte-o, e harul!" Sufletul său însă era tulburat şi foarte nedumerit. Rugăciunea continua să lucreze în el, dar duhul zdrobirii se depărtase de el până într-atât, încât în timp ce se ruga a început să râdă. Şi-a lovit cu putere fruntea cu pumnul, râsul a încetat, dar duhul căinţei nu s-a întors, şi rugăciunea continua fără zdrobire. A înţeles atunci că era pradă unei înşelăciuni.
După vederea acestei ciudate lumini, demonii au început să i se arate, iar el, naiv cum era, vorbea cu ei „ca şi cu nişte oameni". Puţin câte puţin asalturile lor s-au intensificat. Uneori îi spuneau: „De acum eşti un sfânt". Alteori însă îi ziceau: „Nu te vei mântui". într-o zi, fratele Semion a întrebat un demon: „De ce vă contraziceţi aşa: într-o zi spuneţi că sunt un sfânt, altă dată că nu mă voi mântui?"
Pe un ton batjocoritor, demonul i-a răspuns: „Noi niciodată nu spunem adevărul".
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#7 | pid:2666 | tid:805
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
Despre vederea trupeasca a duhurilor - Sf.Ignatie Brancianinov
Vederea duhurilor cu ochii cei trupeşti aduce întotdeauna o vătămare mai mare sau mai mică oamenilor care nu au vedere duhovnicească. Aici, pe pământ, chipurile adevărului sunt amestecate cu chipurile minciunii71, fiindcă pământul este un tărâm în care binele este amestecat cu răul, este tărâmul surghiunirii duhurilor căzute şi oamenilor căzuţi.
Vătămarea oamenilor stă în amestecarea binelui din ei cu răul; vătămarea duhurilor căzute stă în deplina precumpănire a răului, binele lipsind din ele cu desăvârşire.

Oamenii sunt datori, vrând-nevrând, a se mulţumi cu acea experienţă a răului pe care o dobândesc în vremea scurtei vieţi pământeşti; planurile lor rele se strică de la sine în clipa când ei părăsesc, vrând-nevrând, arena vieţii pământeşti, fiind chemaţi la judecata lui Dumnezeu şi în veşnicie. Demonii, dimpotrivă, au fost lăsaţi să rămână pe pământ din vremea căderii lor definitive (Facere III, 14) şi până la sfârşitul lumii.

Avem vrăjmaşi înfricoşători şi vicleni77, adică pe dracii cei rai; cu ei avem a ne lupta, precum spune Apostolul: Nu ne este nouă lupta împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva tncepătoriilor şi a domniilor, şi a stăpânitorilor veacului acestuia, împotriva duhurilor răutăţii care sunt sub ceruri (Efeseni VI, 12). Mare mulţime a lor se află în văzduhul care ne înconjoară; ei nu se află departe de noi; între ei domneşte mare neînţelegere78. Despre firea şi felurimea lor pot spune multe alţii, care ne întrec în sporirea duhovnicească; iar noi avem deosebită nevoie să ştim vicleşugurile întrebuinţate de ei împotriva noastră.

în primul rând, trebuie să fim încredinţaţi că dracii sunt draci nu pentru că ar fi fost zidiţi în starea lor de acum. Dumnezeu nu a zidit nimic care să fie rău în sine. Dracii au fost zidiţi buni. Mai apoi, căzând din înţelepciunea cerească, aruncaţi din cer, i-au amăgit pe păgâni cu năluciri. Arzând de ură faţă de noi, creştinii, ei folosesc toate mijloacele pentru a ne împiedica să ajungem la ceruri, să ne suim acolo de unde am căzut.

Multfelurită e şiretenia lor; multfeluri-te le sunt mijloacele de pregătire a curselor79.însă toate au o singură năzuinţă: să ne ducă prin fel şi fel de mijloace în cădere şi în pierzare.

Fără îndoială, fericitul Apostol dimpreună cu următorii săi ştia asta cu de-amănuntul. Că nu suntem întru necunoştinţăde amăgirile lui (ale satanei) - II Corinteni II, 11. Suntem datori să ne povăţuim unii pe alţii, luându-ne cunoştinţele din ispitele la care am fost supuşi de draci; drept care şi eu, ca unul ce am dobândit oarece cunoaştere din cercare cu privire la duhuri, v-o împărtăşesc vouă, fiilor mei.

Abilitatile,infatisarile(chipurile) false si viclesugurile folosite de draci folosite pt. a-si implini scopul lor:amagire,pierzanie,ratacire, cadere de la calea cea dreapta ce duce spre ceruri
Neizbutind să amăgească inima prin lucrarea cea într-ascuns mijlocită de pofte, ei se apropie pe altă cale şi încearcă să înfricoşeze prin năluciri deşarte, luând felurite chipuri - ba de femei, ba de fiare, ba de lighioane, ba de uriaşi foarte mari, ba de mulţime de ostaşi. Dar nici de aceste năluciri pe care le arată ei nu trebuie să ne speriem: nea vând nici o însemnătate, ele pier într-o clipă dacă va sârgui omul a se îngrădi prin credinţă şi semnul crucii.
Ei se înfăţişează ca având darul prorociei, în stare să prezică viitorul; se întind în nălucire la o asemenea înălţime de statură - şi totodată la o mare lăţime - că par a se atinge de acoperişurile caselor. Aşa lucrează ei, cu scopul de a amăgi prin „minuni" pe cei pe care nu i-au putut amăgi prin gânduri. Iar dacă şi atunci află sufletul întărit prin credinţă şi nădejde, aduc cu sine pe mai-marele lor80.
Noi, credincioşii, nu trebuie să ne înfricoşăm de nălucirile lor, nu trebuie să luăm aminte la cele pe care le trâmbiţează ei. Ei mint întotdeauna, niciodată nu spun vreun lucru drept.
Să nu luăm deloc aminte la cuvintele lui, fiindcă el pururea minte! Să nu ne îngrozim de nălucirile lui, care nu au nici un fel de însemnătate ! Lumina arătată de către demoni nu e adevărată: ea este mai degrabă mai înainte însemnare şi preînchipuire a focului celui gătit lor: ei se străduieşte să se arate oamenilor în flacăra unde vor arde.
Nu trebuie să ne speriem de ei deloc: harul lui Hristos a făcut zadarnice toate încercările lor împotriva noastră82.
Demonii sunt vicleni: ei sunt în stare să ia felurite înfăţişări şi chipuri. Deseori se înfăţişează cântând psalmi, rămânând nevăzuţi, şi amintesc cuvintele Scripturii83. Foarte adeseori, atunci când noi citim ei repetă îndată cele citite, asemenea unui ecou. Când dormim, ei ne scoală la rugăciune, ca să nu ne lase deloc să ne odihnim prin somn. Uneori, luând chip de monahi, la arătare cât se poate de cucernici, intră în vorbă ca să amăgească prin nălucirea veşmântului şi chipului şi să-i atragă unde vor pe amăgiţi. Nu trebuie nicidecum să-i ascultăm, fie că îmboldesc la rugăciune, fie că îndeamnă să nu mâncăm nimic, fie că ne învinuiesc şi ne dau în vileag păcatele pe care ei ştiu că le-am făcut. Ei fac asta nu cu scop de evlavie ori virtute, ci cu scopul de a-i aduce pe cei mai simpli la deznădejde. Ei înfăţişează viaţa nevoitoare ca pe o viaţă lipsită de folos, insuflă dezgust faţă de petrecerea monahală ca şi cum aceasta ar fi de o greutate nesuferită; ei lucrează cu scopul de a pune toate piedicile cu putinţă acestei vieţuiri84.

Ca să îi amăgească pe cei mai simpli, ei se folosesc de toate mijloacele cu putinţă, de toată prefăcătoria cu putinţă, grăiesc mult, fac zgomot, tulburare, ciocănituri, hohotesc fără de măsură, şuieră. Dacă nu sunt defel băgaţi în seamă, încep, în cele din urmă, să plângă şi să se tânguie ca nişte biruiţi.

Aşadar, dacă dracii vor prezice viitorul, nimeni să nu ia aminte la ei.Ei nu ştiu nicidecum ceea ce nu s-a săvârşit încă: singur Dumnezeu cunoaşte toate în-tâmplările înainte de săvârşirea lor. Iar ei, văzând ceva, vestesc despre aceea, alergând cu grăbire. Astfel, multora ei le vestesc ceea ce se face între noi, adică faptul că ne-am adunat, că facem înţelegere împotriva lor, mai înainte ca cineva din noi, ieşind de aici, să poată povesti despre asta. Fireşte, orice băiat sprinten ar putea face asta, luând-o înaintea celui care merge încet.(având trupuri mai uşoare decât trupurile omeneşti87, şi văzând pe cineva că porneşte la drum, ajung înaintea lui şi dau de ştire despre el)

Aşa au luat început, în vechime, oracolele păgânilor; aşa au fost amăgiţi păgânii din vremuri străvechi de draci: însă amăgirii i s-a pus capăt. Ei, ca atare, nu cunosc nimic, ci spun ca nişte hoţi ceea ce văd la alţii - mai bine zis, ei nu atât prezic cât preghicesc.
[..] prevestirile diavolilor nu sunt pe seama descoperirii Dumnezeieşti, ci pe seama cercării şi luării-aminte [experienţei şi observaţiei].

Nimeni dintre noi nu va fi judecat pentru că nu a cunoscut viitorul; nimeni dintre cei care au primit această cunoaştere nu va fi socotit fericit, fiecare va da răspuns la judecată dacă a păzit sau nu credinţa, dacă a împlinit întocmai poruncile.
De aceea sa lepadam aceste curiozitati care nu aduc nici un folos mantuirii sufletului nostru.[precizarea mea]

Aşadar, dacă dracii vor veni la voi noaptea şi vor începe a vorbi despre viitor, zicând despre sine: „Noi suntem îngeri", să nu îi credeţi. Ei mint. Dacă vor lăuda vieţuirea voastră şi vă vor numi „fericiţi", să nu îi ascultaţi, să nu-i băgaţi în seamă, nici să nu vă uitaţi la ei.

Sub masca făţărniciei se ascund şi îngerii căzuţi. Ei - răufăcători deznădăjduiţi, statornici, de neîndreptat - fac răul, luând îndeobşte chip de sfinţi îngeri, proroci, mucenici, apostoli, chipul lui Hristos însuşi. Ei se străduieşte să se adapteze la împrejurări, la felul de a gândi al omului, la înclinările lui, la întipăririle primite de către el. Unora dintre nevoitori ei le înfăţişează munţi de aur şi de argint, precum şi alte lucruri de lux şi pământească măreţie, cu scopul de a afla răspuns închipuirii în patima sufletească a lăcomiei şi iubirii de agonisită, daca aceasta se ascunde în suflet; altor nevoitori, în acelaşi scop, le înfăţişează mese cu mâncăruri şi băuturi îmbelşugate; altora le înfăţişează săli largi, unde răsună muzica, pline de mulţimile celor care se veselesc şi dănţu-iesc; altora li se arată în chip de femei care stârnesc pofta atât prin frumuseţea proprie cât şi prin găteli şi sulemeneli. Când îngerii căzuţi vor să doboare pe cineva prin frică, atunci se arată în chip de fiare, în chip de călăi, în chip de paznic de temniţă sau cetate, în chip de ostaşi cu arme sclipitoare, cu făclii aprinse - dar mai ales în chipul celor care au stârnit cândva în nevoitor frica. Pe alţii s-au străduit să îi amăgească prin cântare pasămite îngerească - prin muzică armonioasă, pasămite cerească. Pe alţii s-au străduit să îi ducă în rătăcire prin glasuri şi preziceri, pasămite dumnezeieşti. Altora ii s-au arătat în chipul rudelor şi cunoscuţilor aflaţi departe; altora li s-au arătat în oarecare fel propriu oamenilor, îndemnându-i pe cei care îi vedeau să nu se îndoiască de ei, să nu socoată că sunt duhuri lepădate, străduindu-se să dea încredinţare că sunt suflete omeneşti a căror soartă nu a fost încă hotărâtă şi care din această pricină rătăcesc pe pământ, neaflându-şi liman: totodată, ele alcătuiesc oarecare povestioară interesantă, în stare a stârni curiozitatea în cei uşuratici şi a-i atrage la încredere faţă de minciună, înfăţişând-o pe aceasta drept cea mai curată şi sfântă dreptate[amagire diavoleasca utilizata pentru ratacirea celor care practica spiritismul sau comunicarea cu "spiritele repausatilor" - precizarea mea]. Acest din urmă mijloc de amăgire este cu osebire întrebuinţat de către duhuri în vremea noastră. Duhurilor rătăcitoare li se încred şi cei care nu cred în existenţa duhurilor rele.


Intamplari, ispite ale diavolilor experimentate de Sf.Ignatie:
Pentru dragostea voastră şi zidirea voastră încep istorisirea despre vicleşugurile drăceşti ce îmi sunt cunoscute din cercare.
De câte ori nu m-au numit dracii „fericit", iar eu i-am blestemat întru numele Domnului! De câte ori nu mi-au prevestit că apa râului se va umfla, iar eu le-am dat răspuns: „Şi ce vă pasă vouă ?"
Odată au venit Ia mine în chip ameninţător, întru asemănare de ostaşi întrar-maţi cu tot felul de arme, hotărâţi să mă taie în bucăţi.
Altădată, luând chip de cai, fiare şi şerpi, mi-au umplut casa. Atunci am rostit spusa psalmului: Aceştia în care şi aceştia pe cai, iar noi numele Domnului Dumnezeului nostru vom chema (Ps. XIX, 8). în vreme ce mă rugam astfel, Domnul i-a alungat.
Odată, în vremea nopţii, au venit la mine făcând o nălucire de lumină şi zicând: „Antonie! Am venit la tine şi am adus lumină !" Eu, închizând ochii, am prins a mă ruga, şi neîntârziat s-a stins lumina necredincioşilor. După câteva luni, au venit cântând psalmi şi rostind spuse din Sfânta Scriptură: iar eu ca un surd nu auzeam (Ps. XXXVII, 13).
S-a întâmplat ca ei să zgâlţâie locuinţa mea; eu, fără să mă tulbur, petreceam întru rugăciune. După aceasta au venit iar, ciocănind, şuierând şi dănţuind; însă văzând că eu mă rog şi, stând întins, săvârşesc cântare de psalmi cu mintea, îndată au început a plânge şi a se tângui, ca nişte lipsiţi de puteri ce sunt, iar eu înălţăm slavoslovie Domnului, Care a înfrânat şi a stricat cutezarea şi sălbăticia lor.
Odată, dracul mi s-a arătat ca o nălucă de mărime nemaipomenită şi a cutezat să spună: „Eu sunt puterea lui Dumnezeu, eu sunt purtarea de grijă a lui Dumnezeu: pot să-ţi dăruiesc bine; ce vrei ?" Insă eu, chemând numele Iui Hristos, am suflat asupra lui şi am încercat să îl bat; în fapt, mi s-a părut că l-am şi bătut !92 Uriaşul a pierit îndată, dimpreună cu toţi dracii lui. -
Odată, în vreme ce posteam, diavolul a venit la mine, luând înfăţişare de monah; părea că ţine în mâini pâini, şi m-a îmbiat după cum urmează: „încetează cu marea ta postire şi gustă hrană, fiindcă om eşti, şi eşti supus primejdiei de a cădea bolnav". Pricepând viclenia lui, m-am sculat la rugăciune: nesuferind aceasta, el a pierit, trecând prin uşă asemenea unui fum.
De câte ori nu mi-a nălucit diavolul în pustie aur, cu scopul de a mă face fie şi numai să-1 ating ori să privesc la el l însă am folosit arma cântării de psalmi, şi nălucirea a pierit.
De multe ori m-au bătut crunt şi m-au acoperit de răni - dar eu strigam: „Nimic nu mă va despărţi de dragostea lui Hristos! (Romani VIII, 35)". Atunci se aruncau unii asupra celorlalţi, şi se loveau între ei. Nu eu îi ostoiam şi îi goneam: aceasta o săvârşea Domnul, Care a zis: Văzui-am pe satana ca un fulger din cer căzând (Luca X, 18). Fiii mei! Amintindu-vă spusa Apostolului, acestea le-am spus cu privire la ruine (I Co-rinteni IV, 6), ca să vă învăţaţi a nu cădea cu duhul şi a nu vă înfricoşa de nălucirile diavolului şi îngerilor lui.

Preacuviosul Isaac Şirul istoriseşte: „Un oarecare Asinas, de baştină din cetatea Edesei, alcătuitor al multor stihuri din câte trei cuvinte, care se cu amăgitorul. în caracterul Sfântului stătea o deosebită simplitate şi aplecare spre ascultare fără cârtire, precum lesne se poate vedea din citirea Vieţii sale. Simeon a răspuns, grăind către Dumnezeu: „Domnul! Pe mine, păcătosul, vrei să mă iei la cer ?" Zicând acestea, a ridicat piciorul ca să intre în car, iar cu mâna şi-a făcut semnul crucii, în urma căruia diavolul, dimpreună cu carul şi caii, a pierit într-o clipă97. Se înţelege de la sine că din pricina acestei ispite Simeon s-a cufundat şi mai mult în smerenie, s-a temut şi mai mult de părerea de sine, care, trecând nebăgată de seamă într-o măsură atât de mică, era aproape să îl piardă. Dacă sfinţii s-au aflat în asemenea primejdie de a fi amăgiţi de către duhurile viclene, pentru noi această primejdie este şi mai îngrozitoare.

Dacă sfinţii nu i-au recunoscut întotdeauna pe dracii ce li s-au arătat în chipul sfinţilor şi al lui Hristos însuşi, cum putem să credem despre noi înşine că îi recunoaştem fără greş ?
In Proloage citim următoarea povaţă: „Unui oarecare monah i s-a arătat diavolul, schimbat la chip în înger luminat, şi i-a grăit: „Eu sunt Gavriil; am fost trimis de Dumnezeu la tine". Monahul i-a răspuns: „Ia vezi, nu cumva ai fost trimis la altcineva ? Fiindcă eu, în păcate vieţuind, sunt nevrednic a vedea înger". Ruşinat de acest răspuns, dracul a pierit fără întârziere. Dn această pricină şi spun bătrânii: „Chiar dacă într-adevăr s-ar şi arăta cuiva înger, nu îl primi, ci smereşte-te, zicând: Eu, în păcate vieţuind, sunt nevrednic a vedea înger".

Un oarecare bătrân spunea despre sine că petrecând şi nevoindu-se în chilia sa, a văzut draci aievea, însă nu i-a băgat nicidecum în seamă. Diavolul, văzându-se biruit, a venit odată la bătrân (în chip de lumină mare), zicând: „Eu sunt Hristos". Bătrânul, la vederea lui, a închis ochii şi a zis: „Eu sunt nevrednic a-L vedea pe Hristos, Care însuşi a zis: Mulţi vor veni întru numele Meu, zicând: Eu suni Hristos, şi pe mulţi vor înşela (Matei XXIV, 5)". Auzind aceasta, diavolul a pierit; iar bătrânul a dat slavă lui Dumnezeu.

Au zis bătrânii: „Nicicum să nu doreşti a vedea în chip simţit pe Hristos sau vreun înger, ca să nu-ţi ieşi de tot din minte, luând lupul în chip de păstor şi dând închinare vrăjmaşilor tăi, dracii"100. începutul amăgirii minţii este slava deşartă: nevoito- începutul amăgirii minţii este slava deşartă: nevoito-rul mânat de ea se străduieşte să îşi înfăţişeze Dumnezeirea prin chipuri şi asemănări.
Şi trebuie să ştii următorul lucru: dracii se împart uneori, primii venind cu înfăţişarea lor cea adevărată, iar ceilalţi după aceea, în chip de îngeri, pasămite în ajutorul tău"

Dacă vezi ceva în chip simţit sau cu mintea, înăuntrul sau în afara ta, nicicum să nu primeşti, ori că va fi chipul lui Hristos sau al unui înger sau al vreunui Sfânt, ori că va fi înfăţişată prin închipuire lumină în mintea ta: fiindcă şi minţii însăşi îi este proprie prin firea ei închipuirea, şi ea alcătuieşte cu uşurinţă chipurile pe care le doreşte, cum se întâmplă de obicei cu cei care nu iau aminte la sine cu asprime, lucru prin care ei îşi aduc vătămare sieşi...

Preacuviosul Pahomie cel Mare pe diavol, care i se înfăţişase în chipul lui Hristos103.

Pentru cei neîncercaţi şi începători, însă, singurul mijloc pentru a scăpa de amăgire, de vătămare şi pierzare stă în desăvârşita lepădare de orişice vedenie, potrivit desăvârşitei neputinţe de a judeca drept cu privire la ele.

Dracii nu spun niciodata drept, ei amesteca adevarul cu minciuna
Când dracii spuneau adevărul - şi spuneau adevărul când ziceau: Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu (Luca IV, 41) - Domnul le-a închis gura şi le-a poruncit să tacă pentru ca ei să nu amestece în adevăr viclenia lor şi ca să ne înveţe să nu îi credem deloc pe draci, chiar de ar spune adevărul. Nu se cuvine nouă, care avem Sfânta Scriptură şi slobozenia cea dăruită de Mântuitorul, să luăm învăţătură de la diavol, care nu a păzit cinul său şi s-a schimbat la înţelegere, căzând din duhovnicesc în trupesc.
Domnul, Dumnezeu fiind, le-a închis gura dracilor; iar nouă, ce am primit învăţătură de la sfinţi, ni se cuvine să urmăm sfinţilor, să ne asemănăm lor cu bărbăţia
Drept aceea, datori suntem să nici nu luăm aminte ia draci, căci sunt străini de noi, să nu le dăm în nici o privinţă ascultare, chiar dacă ne îndeamnă la rugăciune, chiar dacă ne-ar învăţa la postire. Dimpotrivă, să ne ţinem cu tărie de rânduielile vieţuirii noastre, pentru a nu fi amăgiţi de lucrările lor, care sunt pline toate de şiretenie rea şi de gând rău.

Infatisarea reala a diavolului
Antonie spunea că 1-a văzut adeseori pe diavol aşa cum 1-a descoperit Dumnezeu lui Iov în următoarele cuvinte: Ochii lui chip de luceafăr. Din gura lui ies ca nişte făclii aprinse şi scapără ca nişte scântei de foc. Din nările lui iese ca nişte fum de cuptor arzând cu foc de cărbuni. Sufletul lui precum cărbunii şi ca para focului din gura lui iese (Iov XLI, 8-11).

Puterea diavolului
Nu avem pentru ce ne teme de ei, chiar dacă par a năvăli asupra noastră, chiar dacă ne ameninţă cu moartea: ei sunt neputincioşi, pot numai să ameninţe, şi nu pot face nimic mai mult85.
Odată cu venirea Domnului pe pământ, vrăjmaşul a căzut, puterile lui s-au sfărâmat. Ca un tiran doborât, care nu poate face nimic, el nu poate rămâne liniştit nicidecum şi ameninţă prin vorbe, în lipsă de altceva. Fiecare din voi este dator să ştie asta; fiecare din voi, pe temeiul acestei cunoştinţe, poate dispreţui pe draci.
Ei nu fac nimic numai şi numai din pricină că nu pot face nimic, pot numai să ameninţe; ei nu se pot înfrâna de la rău, însetează să ne aducă toată vătămarea, având voinţa cu totul îndreptată spre aceasta. Iată, ne-am adunat şi vorbim împotriva lor; ei ştiu că ajung neputincioşi pe măsură ce noi sporim. Fără îndoială că ei nu ar lăsa nici un creştin să vieţuiască de ar avea putere în această privinţă: viaţa binecinstitoare, după Dumnezeu, este urâtă păcătosului.
Să ne întărim întru gândul că nu trebuie nicidecum să ne înfricoşăm de ei. Dacă ei ar avea vreo stăpânire, nu s-ar apropia cu zarvă, în felurite năluciri, nu ar pune la cale măiestrii rele, schimbându-se la înfăţişare; ar fi îndeajuns doar unul dintre ei pentru a împlini ceea ce doresc şi
le stă în putinţă. Cel ce are puterea de a ucide se apropie nu întru nălucire deşartă, nu înspăimântă prin zarvă şi tulburare, ci lucrează în chip neîmpiedicat, potrivit stăpânirii sale. Dimpotrivă, dracii, neavând nici o putere, joacă un fel de teatru, preschimbându-şi înfăţişarea şi speriind pruncii prin zarvă şi prin obrăzarele [măştile) lor hâde.
Ingerul adevărat, trimis de Domnul împotriva asirienilor, nu a avut nevoie nici de zarvă, nici de arătări uimitoare, nici de ciocănituri, nici de bătăi din palme: lucrând liniştit potrivit stăpânirii date lui, a omorât în vreme cât se poate de scurtă o sută optzeci şi cinci de mii de ostaşi (IV Regi XIX, 35). Iar cei ce n-au nici o putere - precum sunt dracii - se străduieşte numai să sperie prin năluciri deşarte.
Poate că cineva, pe temeiul istorisirii despre Iov, va întreba, împotrivindu-se spuselor noastre: „Şi atunci, de ce diavolul, întrarmându-se asupra acestui bărbat drept, a putut face toate: şi să-i răpească avuţia, şi să îi omoare copiii, iar pe el însuşi să-1 bată cu lepră puturoasă ? (Iov I, 15-22; II, 1-17)"Să ştie cel care întreabă că aceasta s-a săvârşit nu prin puterea diavolului, ci prin puterea lui Dumnezeu, Care 1-a dat pe Iov în mâna diavolului spre ispitire tru că nu putea singur nimic să facă, a cerut îngăduinţă să facă ceea ce i-a făcut lui Iov. Această întâmplare slujeşte drept temei al unui mare dispreţ faţă de vrăjmaş, care, deşi a vrut, nu a a vut putinţa de a lucra nici măcar împotriva unui singur om drept: dacă ar fi avut-o, n-ar fi cerut-o. El, însă, a cerut-o, a cerut-o nu o dată, ci de două ori: asta vădeşte slăbiciunea şi neputinţa lui. Nu este de mirare că n-a putut să îi facă nimic lui Iov, de vreme ce n-a putut vătăma nici turmele lui fără îngăduinţa Iui Dumnezeu. Nici măcar asupra porcilor nu a avut nici o stăpânire: fiindcă dracii L-au rugat pe Domnul, precum e scris în Evanghelie, zicând: Dă-ne voie să ne ducem în turma cea de porci (Matei VIII, 31). Dacă ei nu au stăpânire asupra porcilor, cu atât mai puţin asupra oamenilor, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Se cade să ne temem numai de Dumnezeu: pe draci trebuie să îi dispreţuim şi să nu ne temem nicicum de ei. Cu cât lucrează ei mai stăruitor împotriva noastră, cu atât mai multă râvnă trebuie să arătăm către nevoinţă. Marea armă împotriva lor este viaţa curată şi credinţa în Dumnezeu. Fără îndoială că ei se tem de postiri, de privegheri, de rugăciuni, de blândeţe, de liniştirea inimii, de dispreţuirea banilor şi a slavei deşarte, de smerenie, de dragostea către săraci, de milostenie, şi în primul rând de buna credinţă cea întru Hristos86, atunci când văd aceste virtuţi în nevoitori. Din această pricină, ei fac toate sforţările pentru a nu fi călcaţi: cunosc ei harul pe care Mântuitorul 1-a dat celor credincioşi împotriva lor. lată, dau vouă stăpânire să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului (Luca X, 19).

[..]ci neîntârziat să vă însemnaţi pe voi şi locuinţa voastră cu semnul crucii, să vă rugaţi, şi veţi vedea că vor pieri. Ei sunt fricoşi, şi se tem nespus de semnul crucii: fiindcă Mântuitorul i-a lipsit de putere şi i-a făcut de batjocură prin cruce. Dacă vor lucra cu stăruinţă şi neruşinare, sărind şi schimbându-şi chipurile scârboaselor lor obrăzare [măşti], nu vă speriaţi, nu vă înspăimântaţi, să nu îi credeţi, ca şi cum ar fi buni.

Odată, cineva a bătut în uşa locuinţei mele însingurate. Am ieşit: înaintea mea stătea un uriaş de statură foarte înaltă. L-am întrebat: „Cine eşti tu ?" „Eu sunt satana", mi-a răspuns el. Iarăşi l-am întrebat; „Pentru ce ai venit aici ?" Ei a întors cuvânt: „în deşert mă învinuiesc monahii şi toţi creştinii! în deşert nu încetează nici o clipă să mă blesteme!" Eu i-am zis: „Ei fac aceasta fiindcă îi prigoneşti şi nu le dai odihnă". „Nu cu îi tulbur", mi-a răspuns, „ci ei înşişi se tulbură, iar în ce mă priveşte mi-am pierdut puterea de tot. Oare ei nu citesc că vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat (Ps. IX, 6) ? în stăpânirea mea nu a mai rămas nici un loc, nici o ţară, nici o cetate. Pretutindeni a fost primită creştinătatea, iar acum şi pustiurile s-au umplut de monahi. Să facă bine să ia seama la sine, şi să nu mă învinuiască în deşert pe mine". Atunci, văzând harul Domnului, i-am spus dracului: „Tu eşti minciună, totdeauna rămâi minciună şi niciodată nu grăieşti drept. Acum, însă, fără să vrei ai spus adevărul: fiindcă Hristos, prin venirea Sa, te-a slăbănogii, te-a doborât şi te-a despuiat". Dracul, auzind numele Mântuitorului şi nerăbdând focul ce iese din acest nume, a pierit.
Dacă însuşi diavolul mărturiseşte că nu are nici o putere, negreşit că este vrednic de dispretul nostru el.

Să nu îngreu-iem mintea noastră prin gânduri de tot feiul, să nu căutăm pricină de temere, să nu ne îngăduim a ne însuşi gânduri de frică, zicând: „Nu cumva dracul, năvălind asupra mea, să mă doboare!
[..]să ne întărim din ce în ce mai mult prin credinţă, umplându-ne de bucurie, ca unii ce au a moşteni mântuirea, păstrând în minte faptul că este cu noi Domnul, Cel ce a pus pe fugă dracii şi i-a zdrobit. Să ne gândim, de asemenea, şi neîncetat să ne amintim că atâta vreme cât Domnul e cu noi vrăjmaşii nu pot să ne pricinuiască nici un rău. Când aceştia se apropie de noi, se poartă potrivit cu starea în care ne găsesc şi îşi potrivesc nălucirile la gândurile de care vom fi cuprinşi atunci. Dacă ne vor afla în frică şi în tulburare, vor năvăli în această stare a noastră, asemenea tâlharilor ce au aflat un loc neapărat de nimeni. Ceea ce noi înşine cugetăm, ei se străduieste să ne înfăţişeze umflat. Dacă vor vedea că ne-am speriat şi tremurăm, ei ne înfăţişează, potrivit propriei noastre stări de sperietură, năluciri şi sperietori, şi nefericitul suflet este supus pedepsei cu lucrul pentru starea sa cea lăuntrică. Iar de ne vor afla bucurându-ne în Domnul, cugetând la bunătăţile viitoare, întăriţi întru gândul că totul se află în dreapta lui Dumnezeu, că dracii sunt cu totul neputincioşi faţă de creştini, că ei nu au în nici o privinţă nici cea mai mica stăpânire; dacă, zic, vor afla sufletul îngrădit cu această armă, se vor depărta de la el cu ruşine.


Deosebirea(semne) intre duhurile rele si cele bune
Arătarea duhurilor bune nu pricinuieşte tulburare în suflet. Că nu va striga sfântul înger, nici nu va lăsa, nici se va auzi afară glasul lui (Isaia XLII, 2): el e atât de plăcut, atât de bun, că vederea lui va naşte în suflet veselie, bucurie, răpire91 - asta fiindcă împreună cu sfinţii îngeri este Domnul, Care e bucuria noastră şi puterea lui Dumnezeu Tatăl. Cugetările sufletului rămân liniştite, străine de tulburare; sufletul e cuprins de dorirea bunătăţilor Dumnezeieşti, viitoare; el ar dori să rămână pentru totdeauna în ele şi să plece de aici împreună cu sfinţii îngeri - iar dacă cineva, ca om ce este, se va înfricoşa de arătarea îngerilor buni, aceştia îi vor îndepărta neîntârziat frica prin bunătatea lor. Astfel s-a purtat Gavriil faţă de Zaharia (Luca 1,13), astfel s-a purtat îngerul care s-a arătat femeilor la mormântul Domnului (Matei XXVIII, 5), precum şi cel care a zis păstorilor pomeniţi în Evanghelie: Nu vă temeţi (Luca II, 10). Frica se naşte aici nu din tulburarea sufletului, ci din covârşitoarea vrednicie a celor care se arată. Astfel sunt semnele vederii sfinţilor îngeri.
Dimpotrivă, venirea şi nălucirea duhurilor rele este însoţită de zarvă, ciocănituri, zgomote şi ţipete, asemenea neorânduielii pe care o pricinuiesc tinerii prost crescuţi şi tâlharii. în urma venirii lor, în suflet ia naştere frică, în gânduri tulburare şi nedumerire, tânjeală, silă faţă de ne-voinţă, lene, trândăvie, amintire de rude, teamă de moarte, pe urmă pofte păcătoase, răcire a râvnei pentru virtuţi, neorânduială sufletească. Aşadar, dacă vedeţi vreo arătare şi vă cuprinde teama, însă teama aceasta e neîntârziat îndepărtată şi vin nespusă bucurie, veselie, încredinţare, înnoire a sufletului, pace a gândurilor şi toate cele zise mai sus, tărie a sufletului si dragoste de Dumnezeu, fiţi liniştiţi şi vă rugaţi; bucuria şi atare stare sufletească sunt semnul venirii duhurilor sfinte. Astfel, Avraam, văzând pe Domnul, s-a bucurat (loan VIII, 56); loan a săltat de bucurie (Luca 1,41) atunci când Maica Domnului a rostit heretisirea. Iar de se va înfăţişa vouă orice fel de arătare însoţită de zarvă, ciocăneli şi neorânduială după obiceiul lumesc, cu frică de moarte şi celelalte semne arătate mai sus, să ştiţi că au venit duhurile viclene.
Şi următorul lucru să vă slujească drept semn al lor. Dacă frica nu se va depărta de la suflet, acesta este semn al venirii vrăjmaşilor. Dracii nu înlătură nicidecum frica, precum au înlăturat-o marele arhanghel Gavriil când s-a arătat Măriei şi Zaharici, şi îngerul când s-a arătat femeilor la mormânt. Dimpotrivă, dracii, văzând că omul s-a speriat de ei, sporesc nălucirea, pentru a-1 lovi cu groază mare şi a-1 batjocori, făcându-1 să se închine lor. După ce se apropie, ei spun celor speriaţi: „Aşterneţi-vă la pământ şi închinaţi-vă". în acest fel i-au amăgit ei pe păgâni, ajungând a fi socotiţi de ei ca dumnezei. Domnul nu ne îngăduie să fim amăgiţi de draci. Când diavolul s-a apropiat de Domnul cu asemenea năluciri, Domnul 1-a certat cu următoarele cuvinte: Mergi napoia Mea, satano, ca scris este: Domnului Dumnezeului tău să l te închini, şi numai Lui să-l slujeşti (Matei IV, 10; Deuteronom XIII, 4). Drept aceea, suntem datori a-1 dispreţui tot mai mult pe acest viclean care îşi ia felurite chipuri. Ceea ce a spus Domnul diavolului pentru noi s-a spus, ca dracii, auzind de la noi cuvintele acestea, să fie sfărâmaţi prin puterea Domnului, Care i-a certat prin ele.
când ţi se înfăţişează vreo vedenie nu îţi îngădui să te spăimântezi, oricare ar fi vedenia aceasta, ci întreab-o mai întâi cu bărbăţie: „Cine eşti tu si de unde ?" Dacă sunt sfinţi cei ce s-au arătat, te vor linişti şi vor preface spaima ta întru bucurie; iar dacă arătarea este drăcească, ea, întâmpinând în suflet tărie, va începe fără întârziere a se clătina - căci întrebarea: „Cine eşti tu şi de unde ?" arată un suflet fără frică. Punând o asemenea întrebare, Iisus Navi a fost încredinţat de adevăr (Iisus Navi V, 13), iar de Daniil nu s-a ascuns vrăjmaşul (Daniil X, 20)".

Să ştii că lucrările harului sunt limpezi. Diavolul nu le poate da, chiar dacă se preschimbă la arătare: nu poate da nici blândeţe, nici linişte, nici smerenie, nici urare a lumii, nu alină poftele şi patimile, acestea toate fiind lucrarea harului; ci lucrarea ce vine de la dia-voi este înfumurarea, semeţia, înfricoşarea şi toate felurile răutăţii. După lucrare(a asupra sufletului tău) poţi să cunoşti lumina ce răsare în sufletul tău, dacă e de Ia Dumnezeu ori de la satana"101. îndeobşte, şi gândurile, şi simţămintele inimii, şi arătările drăceşti simţite se cunosc după roadele lor, după lucrarea lor asupra sufletului, precum a zis şi Mântuitorul: După rondele lor îi veţi cunoaşte (Matei VII, 16, 20). Tulburarea, nedumerirea sunt semne vrednice de crezare ale gândurilor, simţă-mintelor şi arătărilor drăceşti. însă şi după aceste semne îl poate recunoaşte pe ispititor numai cel care a deprins vreme îndelungată simţurile duhului său să deosebească binele de rău (Evrei V, 14).

Atitudinea crestinului ortodox fata de aratarea duhurilor
Sfinţii îndrumători ai ascetismului creştin, luminaţi şi învăţaţi de Duhul Sfânt, pătrunzând pricina binefăcătoare şi Dumnezeieşte înţeleaptă din pricina căreia sufletele omeneşti sunt în vremea petrecerii lor pământeşti acoperite cu trupuri ca şi cu nişte perdele şi văluri, poruncesc nevoitorilor binecredincioşi să nu se încreadă nici unui chip şi nici unei vedenii, dacă se înfăţişează aşa ceva pe neaşteptate, să nu intre în împreună-vorbire cu ele, să nu le bage în seamă. Ei poruncesc ca atunci când ni se arată asemenea vedenii să ne îngrădim cu semnul crucii, să închidem ochii şi, conştienti-zându-ne cu hotărâre nevrednicia şi neputinţa de a vedea duhurile sfinte, să îl rugăm pe Dumnezeu ca El să ne acopere de toate cursele şi amăgirile pe care le răspândesc cu vicleşug rău în calea oamenilor duhurile răutăţii, care sunt bolnave de ură şi zavistie netămăduite faţă de oameni.

Sfinţii Xan-thopuli spun: „Dacă vezi ceva în chip simţit sau cu mintea, înăuntrul sau în afara ta, niciodată să nu primeşti, de-ar fi în chipul lui Hristos, sau vreunui înger, sau vreunui Sfânt, sau vreo închipuire de lumină; ci să rămâi întru necrezare faţă de aceste vedenii şi întru dispreţ faţă de ele"99

In loc de concluzie
Numai prin asceza creştină se dobândeşte intrarea nerătăcită, legiuită, în lumea duhurilor. Toate celelalte mijloace sunt nelegiuite şi trebuie să fie lepădate ca netrebnice şi pierzătoare.
Rânduiala de obşte a nevoinţei monahale creştine stă în aceea că monahul, când purcede la nevoinţă, este întâmpinat şi înconjurat de către duhurile Căzute, care la început lucrează împotriva lui prin ganduri şi visări, iar apoi şi în chip simţit. Lucrul acesta se vede limpede din Vieţile lui Antonie, Macarie, Pahomie cel Mare, Marcu Tracicul, Măria
după trecerea unui timp îndelungat, după multe şi statornice silinţe, li s-au trimis de Sus gânduri şi simţăminte sfinte. Atunci când au ajuns la vederea trupească a duhurilor, la început i-au întâmpinat taberele îngerilor lepădaţi, iar apoi, după o luptă cruntă, s-au apropiat de ei şi au intrat întru împărtăşire cu ei sfinţii îngeri, fiindcă de-acum aceşti sfinţi nevoitori lepădaseră cu lucrul împărtăşirea dintâi şi se arătaseră cu lucrul în stare de cea de-a doua împărtăşire.
Călugărilor tineri, care n-au dobândit îndestulă cunoaştere a duhurilor din lupta nevăzută cu ele în gânduri şi în simţăminte, îndrumătorii încercaţi ai monahismului nu le dădeau voie să se nevoias-că prea aprig cu postirea, privegherea, zăvorârea, nevoinţe în urma cărora duhurile încep degrabă
să se arate in chip simţit şi pot lesne să amăgească nevoitorul spre vătămarea şi pierzania sa105. De iupta deschisă cu dracii sunt în stare foarte puţini nevoitori, chiar şi dintre monahi - sunt în stare aceia care au dobândit cunoaştere amănunţită despre duhuri în lupta cu ele, care şi-au deprins simţurile inimii să deosebească binele de rău prin mijlocirea simţirii duhovniceşti, a căror nevoinţă este adumbrită de harul Dumnezeiesc106. Singura intrare corectă în lumea duhurilor este nevoinţă creştină. Singura intrare corectă întru vederea trupească a duhurilor este sporirea şi desăvârşirea creştină. Pe cei care sunt vrednici să intre întru această vedere îi aduce întru ea Dumnezeu însuşi. Cel care se aruncă în vederea trupeasca a duhurilor de capul său se poartă în chip greşit, nelegiuit, potrivnic voii lui Dumnezeu: nu este cu putinţă unuia ca acesta să scape de înşelare, precum şi de amăgirea de sine şi vătămarea de sine care urmează acesteia. însăşi hotărârea lui are ca temei înşelarea şi amăgirea de sine.
(fragmente din Despre vedenii, duhuri si minuni - Sf.Ignatie Briancianinov)

Acest post a fost editat de BogdanO: 14 January 2010 - 10:55 AM

† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."

#8 | pid:2990 | tid:805
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Diavolul se preschimba luand infatisarea vazuta

Din Vietile Sfintilor aflam ca diavolii se arata trupeste. De aceea Duhul Sfant ne avertizeaza ca "Satana se preface in inger de lumina". Sfantul Antonie cel Mare ne spune: "Diavolul staruia ticalosul noaptea, lua chipul unei femei si o imita in tot felul, numai ca sa ma insele. Uneori mi se arata ca un om evlavios. Adeseori se prefac a canta psalmi. Se intampla uneori ca atunci cand citim sa rosteasca dupa noi ca un ecou cele ce au fost citite. Diavolii pot imita orice. Sunt vicleni si gata sa se prefaca si sa se schimbe in toate infatisarile. Ei rad nebuneste si suiera, caci toate le fac si le graiesc si le tulbura si in toate se prefac si pe toate le amesteca, pentru a amagi pe cei simpli".

Vietile Sfintilor prezinta nenumarate exemple despre aparitiile sensibile ale duhurilor rele, care uneori vorbesc, alteori imita diferite animale, iar alteori fac sa se auda tropaituri, suieraturi, blasfemii si vorbe murdare. Si toate acestea cu scopul de a inspaimanta si infricosa pe cel credincios. Stiind toate aceste lucruri, trebuie sa fim foarte atenti si sa nu ne temem.

Sfantul Antonie cel Mare ne sfatuieste sa nu dam nici o importanta unor astfel de mestesuguri diavolesti. Pentru ca diavolii, daca ar putea ceva asupra celor credinciosi, nu ar mai veni cu astfel de mestesuguri, ci i-ar dobori de-a dreptul. Duhurile rele se mistuiesc daca ne rugam cu credinta si smerenie si chemam numele Domnului, insemnandu-ne cu Sfanta Cruce.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#9 | pid:3348 | tid:805
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Părintele Arsenie Papacioc
“Pentru cele ce îţi voi scrie mai jos am vrut să îţi răspund cu mare grabă, fiind o problemă foarte gravă dacă nu vei ţine cont de aceste sfaturi îndrumătoare, dar n-am putut fiind foarte ocupat. In nevinovăţia şi gândurile tale curate de a fi cât mai aproape de Măicuţa Domnului şi să ai cât mai imprimat sfântul ei chip în inima ta, ai crezut că acelor inşi tineri li s-a arătat Maica Domnului. Este o deghizată şi mare înşelare şi nu este îngăduită ca adevărată această arătare. Nu ştiu cine îi instruieşte duhovniceşte pe aceşti tineri, dar când spun că au vedenii, ori cum ar fi, sunt înşelaţi de diavolul care le dă aceste închipuiri să-i rătăcească de la adevărata luptă, de la marea şi smerita înţelegere că nu prin vedere, ci numai prin credinţă dăm valoare relaţiei noastre cu Bunul Dumnezeu, cu Măicuţa Domnului şi cu sfinţii. Pronia divină ne-a dat destul har ca să ne putem apăra inteligent de apariţiile ascunse ale vrăjmaşului diavol care nu doarme mai ales acolo unde este lucrare şi inimă trează spre înţelegerea şi împlinirea Sfintei Scripturi şi ca să putem împlini în noi, mai conturat, adevăratul chip duhovnicesc care nu va fi niciodată fără de o smerită smerenie, manifestându-se printr-o odihnitoare şi senină iubire.

Părerea de sine, adică mândria, se instalează foarte repede la cei care, naivi, se cred ajunşi la cele mai de sus, şi încă mai şi spun, dând înfăţişare de spectacol, de senzaţional, lucru foarte primejdios de care să fugi şi să nu doreşti aceste apariţii, aceste arătări. Ele sunt ispitiri sigure de la vrăjmaşul diavol, care ispiteşte în şase feluri şi aceasta este o ispită foarte primejdioasă şi se numeşte ispită de-a dreapta, adică (pe naivi sau încrezuţi) îi ispiteşte cu lucruri bune dându-le forme eronate.

Nu mai rămâne cu prejudecăţi când priveşti icoana Maicii Domnului. Nu forţa nimic. Măicuţa Domnului te iubeşte sincer şi cu adevărat, mai ales că ea îţi călăuzeşte gândurile tale mari şi nu este bine să îţi forţezi privirile spre sfânta icoană ca să consideri că îţi dă un „semn”. Roagă-te cu iubire şi credinţă, fără provocări, şi chiar dacă, să zicem, s-ar vedea ceva, mai repede putem crede că nu este dorinţa Maicii Domnului, ci o falsă vedenie, falsă încântare.

Trăieşte permanent prin credinţă, pentru că, aşa cum îţi mai spuneam, nu eşti niciodată singură. Măicuţa Domnului nu te va lăsa niciodată să fii prada cuiva, dacă tu te vei ţine de învăţătura Bisericii noastre cu credinţa în dogmele ei şi în felul de a practica.

Biserica, deci, combate încurajarea „vedeniilor” acelor tineri de pe acolo şi-i consideră căzuţi într-o trăire şi difuzare eronată a iubirii tainice pe care ne-o arată Maica Domnului. Aşa se nasc sectele, adică aceia care interpretează după bunul plac adevărul despre dogme şi practici. Dogmă se numeşte acel adevăr de credinţă revelat, cuprins în Sfânta Scriptură şi Tradiţie şi interpretat de Biserică. Deci cine se abate de la aceste adevăruri fixate de Biserică, este eretic.

Despre toate acestea vom mai vorbi mult pentru că este şi atac mult din partea diavolului, mai ales cu cei curaţi, naivi şi cu gândurile cele mai frumoase şi mari privind mântuirea şi practicarea vieţii lor duhovniceşti. Mulţumeşte-te cu puţin şi nu căuta la lucruri mari, adică mai minunate decât puterea ta.

Până acum ai mers şi lucrat bine, păstrează-ţi numai acest foc aprins şi încet-încet ai să înţelegi şi ispitele subţiri, şi zborurile mai înalte.

Te pomenesc cu multă plăcere. Rămâi veselă şi mereu o fiică nevinovată a Maicii Domnului, care va fi mereu la greu marea ta salvare.

Bunul Dumnezeu să te binecuvânteze!”
(Fragment dintr-o scrisoare semnată de Părintele Arsenie Papacioc)
Suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#10 | pid:3351 | tid:805
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Sf.Scriptura
Caci umblam prin credinta, nu prin vedere,(Corinteni II,7)
Suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi