Sari la continut

Iisus Hristos
Cei ce sunt siliti de niscai trebuinte, sau imprejurari, sa treaca inot rauri foarte mari, de vor fi treji la minte, scapa de primejdie chiar de ar fi valuri potrivnice; si de se scufunda putin, prinzandu-se de ceva de la tarm, scapa. Dar cei ce vor fi beti, chiar daca de zeci de mii de ori vor lupta sa ajunga la tinta, nu vor putea, ci biruiti de vin se vor scufunda in valuri si isi vor afla moartea. Tot asa si sufletul, cazand in involburarea valurilor vietii, de nu se va trezi din pacatul materiei ca sa se cunoasca pe sine ca e dumnezeiesc si nemuritor si ca numai pentru scurta vreme a fost legat cu trupul cel muritor si plin de patimi, va fi atras de placerile trupesti spre pierzare; si dispretuindu-se pe sine si imbatandu-se de nestiinta, se va pierde si se va afla in afara de cei mantuiti. Caci trupul ne trage adeseori ca un rau spre placerile necuvenite. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Īnfrānarea de la păcate


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:13113 | tid:6025
L. G. Sorin

    De al casei

  • cruce Membri
  • 25 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:Ortodox

Înfrânarea de la păcate


După ce omul s-a pocăit sincer de păcatele sale este nevoie de înfrânare. Pentru aceasta, importantă este evitarea ocaziilor care ne pot atrage spre păcat, nevoinţele ascetice, paza gândurilor şi a simţurilor, precum şi ajutorul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine ale Bisericii.
Într-o epocă caracterizată prin comoditate, Sf. Paisie Aghioritul a arătat ce înseamnă asceza adevărată şi care este sensul nevoinţelor duhovniceşti. Vorbind despre asceză, el afirmă că nimeni nu poate intra în rai, dacă nu luptă cu toate puterile sale. De aceea îndemna credincioşii să iubească osteneala şi să nu alerge după lucrurile uşoare, pentru că bucuriile sufletului nu se compară cu cele ale trupului. În acest context, el amintea de voinţă, lucrare, asceză şi pocăinţă, într-un cuvânt de „războiul” împotriva patimilor. Drumul către Dumnezeu înseamnă crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat la cer prin comoditate sau cruțare de sine. Iar rodul acestor osteneli este curăţirea omului întreg şi unirea cu Dumnezeu.
Asceza care se face pentru dragostea Mântuitorului Iisus, ascunde şi dorinţa mântuirii sufletului nostru. De aceea, nevoința duhovnicească îndulceşte şi odihneşte mult sufletul, și totodată întăreşte şi trupul, aducând în acelaşi timp nepătimirea. Astfel, osteneala trupească supune trupul duhului. „Şi postul şi privegherea şi orice asceză, dimpreună cu nevoinţa pentru tăierea patimilor sufleteşti sunt de ajutor atunci când sunt făcute pentru dragostea lui Hristos. Căci dacă nu se nevoieşte cineva pentru a-şi dezrădăcina patimile sufleteşti, mândria, invidia, mânia, ci face numai o asceză trupească seacă, îşi va hrăni patimile cu mândria. Patimile sufleteşti ne pricinuiesc un rău mai mare decât grăsimea trupului. Grăsimea este o tumoare benignă, pe când patimile sufleteşti sunt o tumoare malignă. Nu spun să nu facă cineva asceză, ci să pătrundă înţelesul ascezei, al cărei scop este dezbrăcarea de omul nostru cel vechi” (Paisie Aghioritul, „Patimi şi virtuţi”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pp. 45-46).
Principalele mijloace ascetice de despătimire şi de luptă împotriva păcatelor sunt: rugăciunea, postul, privegherea, lectura cărților duhovnicești și cugetarea sfântă. În continuare le voi lua pe fiecare în parte, în ordinea enumerată.

Acest post a fost editat de L. G. Sorin: 13 February 2018 - 02:18 PM






1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi