Sari la continut

Iisus Hristos
Stihul acesta l-am scris pentru cei mai simpli spre dreapta stiinta, pentru ca unii au avut indrazneala sa spuna cu necredinta ca ierburile si legumele ar fi insufletite. Le spun acestora: Ierburile au viata firii, suflet insa n-au. Iar omul se numeste animal rational pentru ca are minte si este capabil de stiinta. Celelalte dobitoace pamantesti si din aer au glas in ele fiindca au duh (pneuma) si suflet. Si toate cele care cresc si scad sunt vietuitoare, fiindca vietuiesc si cresc, dar pentru aceea nu au si suflet. Iar deosebirile vietuitoarelor sunt patru: Unele sunt nemuritoare si insufletite ca ingerii, altele au minte, suflet si duh, ca oamenii, altele au numai : duh si suflet ca dobitoacele, iar altele numai viata ca ierburile, in ierburi dainuieste viata fara suflet, fara duh si fara minte. Iar toate celelalte fara viata nu pot sa fie. Si tot sufletul omenesc este intr-o miscare necontenita de la un loc la altul. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Īnfrānarea de la păcate


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:13113 | tid:6025
L. G. Sorin

    De al casei

  • cruce Membri
  • 25 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:Ortodox

Înfrânarea de la păcate


După ce omul s-a pocăit sincer de păcatele sale este nevoie de înfrânare. Pentru aceasta, importantă este evitarea ocaziilor care ne pot atrage spre păcat, nevoinţele ascetice, paza gândurilor şi a simţurilor, precum şi ajutorul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine ale Bisericii.
Într-o epocă caracterizată prin comoditate, Sf. Paisie Aghioritul a arătat ce înseamnă asceza adevărată şi care este sensul nevoinţelor duhovniceşti. Vorbind despre asceză, el afirmă că nimeni nu poate intra în rai, dacă nu luptă cu toate puterile sale. De aceea îndemna credincioşii să iubească osteneala şi să nu alerge după lucrurile uşoare, pentru că bucuriile sufletului nu se compară cu cele ale trupului. În acest context, el amintea de voinţă, lucrare, asceză şi pocăinţă, într-un cuvânt de „războiul” împotriva patimilor. Drumul către Dumnezeu înseamnă crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat la cer prin comoditate sau cruțare de sine. Iar rodul acestor osteneli este curăţirea omului întreg şi unirea cu Dumnezeu.
Asceza care se face pentru dragostea Mântuitorului Iisus, ascunde şi dorinţa mântuirii sufletului nostru. De aceea, nevoința duhovnicească îndulceşte şi odihneşte mult sufletul, și totodată întăreşte şi trupul, aducând în acelaşi timp nepătimirea. Astfel, osteneala trupească supune trupul duhului. „Şi postul şi privegherea şi orice asceză, dimpreună cu nevoinţa pentru tăierea patimilor sufleteşti sunt de ajutor atunci când sunt făcute pentru dragostea lui Hristos. Căci dacă nu se nevoieşte cineva pentru a-şi dezrădăcina patimile sufleteşti, mândria, invidia, mânia, ci face numai o asceză trupească seacă, îşi va hrăni patimile cu mândria. Patimile sufleteşti ne pricinuiesc un rău mai mare decât grăsimea trupului. Grăsimea este o tumoare benignă, pe când patimile sufleteşti sunt o tumoare malignă. Nu spun să nu facă cineva asceză, ci să pătrundă înţelesul ascezei, al cărei scop este dezbrăcarea de omul nostru cel vechi” (Paisie Aghioritul, „Patimi şi virtuţi”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2007, pp. 45-46).
Principalele mijloace ascetice de despătimire şi de luptă împotriva păcatelor sunt: rugăciunea, postul, privegherea, lectura cărților duhovnicești și cugetarea sfântă. În continuare le voi lua pe fiecare în parte, în ordinea enumerată.

Acest post a fost editat de L. G. Sorin: 13 February 2018 - 02:18 PM






1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi