Sari la continut

Iisus Hristos
Cel intr-adevar om se sileste sa fie evlavios. Iar evlavios este cel ce nu pofteste cele straine. Si straine sunt omului toate cele create. Pe toate le dispretuieste asadar, ca unul ce este chip al lui Dumnezeu. Iar chip al lui Dumnezeu se face omul cand vietuieste in chip drept si placut lui Dumnezeu, insa nu e cu putinta sa se faca aceasta de nu se va lepada de toate cele din - lume. Iar cel ce are minte, iubitoare de Dumnezeu stie tot folosul sufletesc si toata evlavia ce se naste din ea. Barbatul iubitor de Dumnezeu nu invinuieste pe nimeni pentru pacatele sale. Iata semnul sufletului care se mantuieste (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Gnoza și Teologia la Sf. Diadoh al Foticeii


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:13101 | tid:6024
L. G. Sorin

    De al casei

  • cruce Membri
  • 25 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:Ortodox

Gnoza și Teologia la Sf. Diadoh al Foticeii


Subiectul cunoașterii este vast. Pe scurt, se poate spune că adevărata cunoaștere este prin mijlocirea rugăciunii, când Dumnezeu descoperă „sufletului înțelegător” taine mai presus de minte. Acest fapt reiese și din învățătura Sf. Diadoh al Foticeii, consemnată în „Filocalia”, vol. I.
El vorbeşte adeseori despre „gnoză”, pe care o deosebeşte de „teologie”. „Teologia” sau „înţelepciunea” este pentru el numai darul învăţării, pe când „gnoza” exprimă experienţa unirii cu Dumnezeu. Această experienţă este dobândită prin rugăciune, prin invocarea neîncetată a numelui Mântuitorului nostru.
În acest sens, Sf. Diadoh face o distincție clară între „teolog” şi „gnostic”. „Teologul este propovăduitorul, cuvântătorul tainelor dumnezeieşti care a primit darul cuvântului, al învăţăturii, care e totodată şi darul înţelepciunii. Spre deosebire de el, gnosticul a primit darul cunoştinţei, al unirii cu Dumnezeu şi al trăirii acestei uniri. Drumul gnosticului este mai ales acela al rugăciunii, al însingurării în adâncurile trăirii mistice, departe de orice grijă […] Trăirea mistică de care vorbeşte Diadoh nu poate fi identificată pur şi simplu cu o stare sentimentală. Împreunarea celor două cuvinte – simţirea minţii – este o dovadă îndestulătoare despre acest adevăr” (Sf. Diadoh al Foticeei, „Viața și scrisul lui”, în „Filocalia”, vol. I, Edit. Harisma, Bucureşti, 1993, p. 410).





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi