Sari la continut

Iisus Hristos
Nu trebuie sa urim pe cei ce au uitat de vietuirea cea buna si placuta lui Dumnezeu si care nu recunosc dogmele drepte si iubite de Dumnezeu'. Ci mai vartos sa ne fie mila de ei, ca fiind slabi in puterea de-a deosebi lucrurile si orbi cu inima si cu intelegerea. Caci primind raul ca bine, se pierd din pricina nestiintei, si nu cunosc pe Dumnezeu, sarmanii si nechibzuitii de ei. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI - ÎNVĂȚĂTURI ȘI LOCURI DE FOLOS !


10 postari la acest topic

#1 | pid:11793 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Parintele Ioan Buliga despre POST SI TACERE
Despre post
“Sfintii Parinti ne spun ca pentru cei ce vor sa se mantuiasca, postul si rugaciunea sunt precum doua aripi la o pasare ce zboara. Cu rugaciunea fara infranare nu facem nimic, la fel cum nu facem nimic cu infranarea fara rugaciune, caci fara infranare suntem cuprinsi de patimi, si rugaciunea ar fi cum am cere ceva ce nu vrem ( căci fiind plini de patimi, ce altceva putem cere decat sa scapam de ele, sau ce sens ar avea sa cerem altceva?) , iar fara rugaciune nu mai avem legatura cu Dumnezeu, si atunci infranarea nu mai are sens.
Ca si in alte cazuri insa, problema apare atunci cand nu stim ce inseamna rugaciunea si postul. Despre rugaciune am mai vorbit si in alte locuri, si am pus „punctul pe i” , cand am spus ca a te uita la televizor nu inseamna ca te rogi, ba se poate ca pacatuiesti smintind si pe altii. Daca este sa vorbim despre postul din zilele noastre, sigur ca majoritatea dintre noi stim invataturile clasice, si postim de carne, lapte si branza, in zilele randuite de biserica, insa sunt nevoit sa ma repet, ca o randuiala este foarte folositoare pentru incepatori, pentru a se obisnui sa posteasca, insa cu trecerea timpului trebuie sa avem o infranare permanenta, nu neaparat mancand permanent de post, ci este vorba de un control al trupului si o permanenta stare de usurare a lui pentru a-l feri de zburdarea spre pacat, pentru a-l smeri, dar si pentru a fi intr-o permanenta stare de rugaciune, deoarece atunci cand te imbuibi, nu te mai poti ruga.
Astfel, asa cum bine se stie, trebuie ca in fiecare zi sa ne infranam si sa ne ferim sa mancam mult fara niciun folos . Pentru aceasta, si efortul fizic trebuia redus, si avantajul este ca in locul efortului fizic avem timp pentru suflet. Sigur ca lucrul acesta este valabil doar pentru cei care isi fac singuri programul, si sunt dispusi sa faca aceasta. Pentru cei care au multe obligatii familiale sau de serviciu, si nu pot sa practice aceasta infranare permanenta, nu ramane decat sa se smereasca, si sa se infraneze atunci cand o sa aiba prilejul.
Spuneam de starea de usurare a trupului, pe care trebuie sa o urmarim , iar aceasta stare de usurare putem sa o avem si mancand putina carne in zilele de dulce. Sunt unii care exagereaza si nici nu vor sa se atinga de carne (nu ma refer la manastirile unde este randuiala de a nu se manca carne, ci la mirenii sau chiar calugarii, care ii judeca pe cei care mananca carne) , pe cand chiar in Canoanele Sfintilor Parinti, este blestemat cel ce considera carnea a fi ceva necurat. Faptul ca este foarte sanatos sa nu mancam carne este indiscutabil, insa de aici si pana a pune carnea ca pricina pentru a spori duhovniceste este o greseala mare.
Iarasi ma repet ca regulile stricte sunt pentru incepatori, iar atunci cand vrem sa inaintam duhovniceste trebuie sa traim si sa simtim ceea ce facem, iar trairea si simtirea ne spun ca putina carne nu schimba cu nimic un om duhovnicesc. Ba mai mult, el trece peste impedimentul de a se mandri ca, vezi Doamne, de cativa ani nu s-a atins de carne, sau trece peste situatia de a privi nepotrivit pe cei care mananca carne, poate de a-i judeca uneori, sau peste neplacerea in care se afla atunci cand se afla la o masa unde se servea carne, si nu in ultimul rand, poate vedea ca duhovnicia unei persoane poate sa nu fie cu nimic afectata de gustarea de carne, insa poate fi afectata serios de judecarea si barfirea altora, de pierderea timpului fara rost, si de neintelegerea a ceea ce facem.
Postul permanent, pe care trebuie sa-l tinem, este o viata echilibrata din toate punctele de vedere, si este bine sa ne amintim ca la inceput oamenii se hraneau doar cu fructe, legume si seminte. Sigur ca astazi, dupa trecerea a catorva mii de ani, metabolismul oamenilor s-a schimbat si s-a adaptat la noile alimente, si de multe ori, cei care vor sa manance doar cum mancau oamenii de altadata, dau de un razboi puternic al organismului, care s-a obisnuit cu noul mod de viata al oamenilor. De fapt, organismul se simte foarte bine cu fructe legume si seminte, insa stresul noii societati cere mult mai multe proteine si calorii, si de aceea este aproape imposibil sa traim doar cu acestea, atata timp cat suntem si noi in goana acestei lumi.
In Biblie scrie cum
tinerii din Babilon, care erau hraniti cu seminte si verdeturi, aratau mai frumosi si mai grasi la trup, decat toti tinerii care mancau din bucatele regelui (cf.
Daniel 1, 12-15). Acum insa, in afara faptului ca tinerii din Babilon aveau produse foarte diverse si de calitate, specifice climei din Babilon, in timpurile noastre, in afara de stresul, poluarea, iradiatiile nucleare si alte provocari prin care trece societatea, si natura este mult mai saraca, dar si calitatea produselor este mult slabita de tehnologia si schimbarile, la care au fost supuse de catre om. Nu mai stii daca mananci ceva natural, daca este plastic sau gelatina, daca este un produs original al naturii sau o facatura a omului, care a mutat bucataria in laboratorul de chimie. Astfel, mancam produse pline cu chimicale, si aratam si noi ca niste oameni modificati, care nici nu mai sunt in stare sa inteleaga ce se petrece in jurul lor.
In conditiile acestea, ne luptam sa fim intregi la minte, si postim mancand echilibrat din ceea ce ni se pare mai sanatos. Fiecare trebuie sa-si duca viata in functie de conditiile si posibilitatile pe care le are, si nu facem reguli pentru altii, pentru ca nici nu se potrivesc. Fiecare om este un unicat intre oameni, si din punctul de vedere al alimentatiei, diferenta de la un om la altul poate fi foarte mare. De aceea, ajunge sa avem vointa de a posti si a fi mai buni, si sa nu mai mergem dupa reguli stricte, care nu se potrivesc totdeauna cu trairea fiecaruia dintre noi, cu conditiila sau cu contextul in care traim.
Pornind de la cuvantul Sfantului Apostol Pavel: „Oricine se lupta se infraneaza de la toate ” (cf. 1
Corinteni 9, 25), ma gandesc ca pana si sportivii se infraneaza in perioadele premergatoare concursurilor, si atunci dupa cum spune apostolul in acelasi loc, daca ei alearga pentru o cununa stricacioasa, cu atat mai mult noi trebuie sa ne infranam, cei care dorim sa luam o cununa nestricacioasa si vesnica.
Pana la urma, tot ceea ce facem trebuie sa simtim si nu facem o nevointa oarba si fara de roade. Astfel, Sfintii Parinti ne spun sa mancam atat cat sa nu ne pierdem rugaciunea, deci atunci cand mananc nu o sa mai gandesc sa fiu neaparat satul, ci sa fiu cu gandul la lucrarea pe care o am de facut. Omul cu cat este mai patimas, cu atat are nevoie de o mai mare infranare, caci numai asa o sa poata sa-si schimbe vechile obiceiuri, iar daca dupa o perioada de lupta va tine situatia sub control, atunci asceza nu trebuie sa fie asa de mare ca la inceput; insa sa fie atent sa nu ia din nou patimile putere asupra lui.
Sfintii Parinti ne spun iarasi, ca oricat de aspru ai tine un post, si oricat de mult te-ai ruga, este zadarnic daca ii judeci si ii clevetesti pe ceilalti.
Acum este destul de greu sa nu vorbesti despre cineva, insa pentru a nu cadea in judecata, este bine sa ne obisnuim sa vorbim mai mult despre lucrurile pozitive. De asemenea, luand lucrurile invers, daca nu judecam pe nimeni, ne putem mantui fara osteneala grelelor nevointe, numai ca trebuie sa intelegem ca a nu judeca implica si
ascultarea de aproapele, pentru ca in momentul in care cineva are nevoie de noi, iar noi inchidem ochii, de multe ori ne scuzam in sinea noastra cu un fel de judecare a situatiei, care nu intotdeauna este corecta. Lucrurile sunt subtile, insa tocmai in aceasta consta frumusetea credintei noastre.
Pentru a castiga un lucru pretios avem nevoie si de osteneala, altfel daca ar fi la indemana oricui, acel lucru nu ar avea niciun pret “.
Despre tacere
“Din vietile Sfintilor Parinti, aflam ca tacerea era folosita pentru practicarea rugaciunii.
Astazi insa, cand rugaciunea noastra este mult mai slaba, incercam sa tinem o cale de mijloc, si sa ne punem paza gurii , (cf. Psalmii 140,3), nu numai pentru practicarea rugaciunii, dar si pentru a pacatui cat mai putin cu limba . Sfantul Apostol Iacov ne sgune ca: „Daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit” , si ca: „Limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasc a ” (cf. Iacov 3, 2-8). Foarte mult putem gresi cu limba, mai ales atunci cand vorbim mai mult decat ne rugam, atunci cand traim departe de Dumnezeu, sau cand suntem aprinsi de manie.
De aceea, este bine ca zilnic sa ne controlam si sa incercam sa reducem pe cat posibil vorbele
nefolositoare, dar si sa ne formam un control asupra noastra de a nu reactiona atunci cand suntem provocati. „Pus-am gurii mele paza, cand a stat pacatosul impotriva mea” , spune iarasi proorocul (cf Psalmii 38, 2), iar Inteleptul Solomon ne spune: „Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu te asemeni si tu cu el” (cf.
Pilde 26,4), si de asemenea, am vazut si gestul Mantuitorului de a nu mai raspunde nimic lui Pilat, atunci cand era de prisos acest lucru.
Vedem dar, ca sunt multe cazuri, in care este bine sa tacem. Sunt oameni pe care nu-i putem lamuri oricat de intelepti am fi; sunt oameni aprinsi de manie in fata carora trebuie sa tacem, si sunt oameni care nici nu merita sa ne intindem la vorba cu ei. Mantuitorul ne spune: „Nu aruncati margaritarele voastre in fata porcilor ” (cf. Matei
7, 6). Nu trebuie sa spunem cuvinte intelepte celor care le dispretuiesc, si nici celor care nu vor sa le auda, si nici chiar celor apropiati, pe care dorim sa-i apropiem de Biserica, si care nu vor sa auda de cele sfinte. Trebuie sa asteptam momentul in care simtim ca ei ar fi dispusi sa primeasca cuvantul nostru. Sigur insa ca sunt si oameni care au nevoie de un cuvant bun si atunci incercam sa tinem o cale de mijloc, sa vorbim atat cat sa nu ne vatamam pe noi si nici pe altii, si sa avem si momente de tacere, incercand sa evitam un rau, dar si pentru a ne intelepti in rugaciune.
Putem spune ca tacerea ar fi mai mult pentru calugari, insa nu este deloc adevarat. Calugarii au fagaduit sa traiasca fara a avea lucruri personale, au fagaduit sa traiasca in curatie, si au fagaduit sa traiasca in ascultare, insa tacerea este foarte folositoare atat calugarilor, cat si oamenilor din lume. Bineinteles ca trebuie sa procedam asa cum ne lumineaza Dumnezeu, dupa situatia in care ne aflam, si sa nu facem niste reguli absurde prin care mai mult sa ne tulburam decat sa ne folosim.
Sunt multe situatii, in care daca tinem gura inclestata si putem sa ne abtinem cateva secunde, atunci putem evita un conflict sau o tulburare. Putem sa suparam pe cineva si cu o vorba nevinovata. De aceea, atunci cand ne intalnim cu cineva, salutam frumos, iar in gandul nostru putem sa ne rugam pentru persoana respectiva. Daca vom face asa, atunci vom avea mult mai multa bunatate fata de dansa, iar posibilitatea ca sa o jignim cu un cuvant este mult mai mica.
Sunt multi vorbareti in jurul nostru, si este mai bine sa ne rugam inauntrul nostru, decat sa ne implicam in ceea ce spun ei. Se spune ca, chiar daca sunt subiecte despre Dumnezeu, tot tacerea este recomandata, deoarece vorba multa tulbura sufletul omului. Şi mai mult, se tulbura omul atunci cand mai apar si contraziceri, completari sau corectari, si in loc sa mearga acasa sa se roage in liniste, este urmarit de discutia precedenta, pe care a avut-o.
Proorocul David spunea ca: „Barbatul limbut nu se va indrepta pe pamant” (cf. Psalmi 139, 11); si fiind insuflat de Duhul Sfant, spunea un lucru foarte important pentru mantuirea noastra. De aceea, trebuie sa avem mereu inaintea ochilor aceste cuvinte, sa punem paza gurii (cf. Psalmi
140, 3), sa ne ferim de galceava si de vorba multa“.
(Din: Singhel Ioan Buliga , Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012

"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#2 | pid:11799 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI LA ÎNCEPUTUL POSTULUI ADORMIRII SALE

Astăzi, ne stă înainte nevoinţă duhovnicească de taină spre câştigarea iertării greşelilor noastre şi spre împăcare cu Dumnezeu. Astăzi, să lepădăm vălul răutăţii şi să secăm izvoarele gândurilor celor rele, apropiindu-ne cu dragoste şi de cei ce ne urăsc pe noi. Astăzi, să curăţim haina cea murdară de păcate a sufletelor noastre şi să încetăm a mai judeca şi osândi pe aproapele nostru, ca să nu fim noi osândiţi în focul cel veşnic. Astăzi, să privim cu milă spre cei săraci şi să ne ostenim, după putere, spre lucrarea faptelor celor bune ale milosteniei sufleteşti şi trupeşti. Astăzi, să ne spălăm în baia gândurilor de umilinţă veşmântul sufletului şi să plângem pentru căderea noastră şi pentru alunecarea de pe calea mântuirii. Astăzi, să acoperim mulţimea păcatelor noastre cu rugăciunea cea fierbinte către Hristos, ca să treacă cu vederea anii pribegiei noastre departe de drumul ascultării.
Pe Tine, Maică a lui Dumnezeu, Te punem solitoare pocăinţei şi mântuirii noastre, ca pe Una Ce ai îndrăzneală tare către Cel pe Care în braţele Tale ca pe un prunc L-ai ţinut, ca să scoţi lumea ceea ce zăcea în vicleşug din adâncul păcatului şi să o aduci la nevinovăţia pruncilor.
Cu lapte ai hrănit pe Cel poartă de grijă de cei flămânzi şi cu căldura dragostei Tale de Maică L-ai acoperit. Deci, nu ne părăsi nici pe noi, fiii Tăi cei căzuţi şi pierduţi în negura greşelilor, ci ne străluceşte lumina pocăinţei mai înainte de apusul vieţii noastre pământeşti.
Cu lacrimi ai adăpat pământul, văzând răstignit pe Cruce pe Rodul Cel Preacurat al pântecelui Tău. Cu lacrimile Tale întoarce-ne pe noi cei împovăraţi de păcat la calea adevărului lui hristos, ca să nu fim prinşi de fiarele cele înţelegătoare ale patimilor şi aruncaţi în adâncul cel mai de jos al păcatelor.
Precum ai săltat de bucurie la învierea Fiului Tău, roagă-te să se facă bucurie în cer şi pentru noi, întorcându-ne la pocăinţă prin stăruinţa Ta de iertare a noastră la tronul Stăpânului. Mâinile noastre le întăreşte la rugăciune, gândurile le curăţeşte, sufletele le îmbracă cu smerită cugetare şi de toate primejdiile ne izbăveşte degrab.
Ca un paznic de veselie este credincioşilor postul cel aşezat în cinstea Adormirii Tale. Trezeşte-ne pe noi la lucrarea faptelor bune, adormind patimile noastre cele nenumărate şi întărindu-ne spre căutarea mântuirii, ca să slăvim cu glasuri neîncetate ale inimii pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în veci. Amin.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#3 | pid:11804 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Suntem la început de post, căci pentru cine nu mănâncă de dulce luni (noi postim lunea pentru sănătate), putem spune că este deja Lăsata Secului pentru Postul Sfintei Marii. Pentru un creștin autentic adevărata bogăție este atunci când a reușit să-L omenească pe Dumnezeu (să locuiască Dumnezeu în el) și să se îndumnezeiască.
- cuvântul sec, "lasatul secului", este înteles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post.
- seclum (saeculum), adică lumea, în sensul de mondenitate, modă, obiceiuri lumești.
Evanghelia celor cinci paini și doi pești.
Mănăstirea Vlădiceni, Iași, 30 iulie 2017
https://www.youtube....eature=youtu.be
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#4 | pid:11805 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine,
Domnul meu, Care ai să vii din nou.

Postul îmi grăbeşte pregătirile pentru venirea Ta, singura aşteptare a zilelor şi nopţilor mele.
Postul îmi subţiează trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai uşor cu duhul.

Dar cu adevărat, înfrânarea de la mâncare nu mă va mântui. Chiar dacă ar fi să mă hrănesc doar cu nisipul din lac, Tu n-ai veni la mine, dacă postul n-ar pătrunde mai adânc în sufletul meu.

Am venit să cunosc prin rugăciunea mea faptul că postul trupesc este mai mult un simbol al postului adevărat, foarte bun pentru cel ce abia a început să nădăjduiască în Tine, şi totuşi foarte dificil pentru cineva care pur si simplu il practica.

De aceea am adus postul în mintea mea spre a alunga dintr-însa toate reveriile, legate de problemele lumeşti şi spre a dărâma toate castelele de nisip nălucite de acele reverii.
Am adus postul în mintea mea spre a putea zăgăzui lumea şi spre a pregăti să primeasc Înţelepciunea Ta.

Şi am adus postul în inima mea, astfel încât cu ajutorul lui inima mea să poată înăbuşi toate patimile şi egoismul lumesc.
Am adus postul în inima mea, aşa încât cereasca pace să poată dăinui în chip negrăit în inima mea, atunci când Duhul Tău furtunos o întâlneşte.

Îmi prescriu post limbii spre a o desprinde de obiceiul grăirii în deşert şi spre a grăi cu grijă doar acele cuvinte care limpezesc calea venirii Tale.
Şi mi-am impus postul asupra grijilor mele pentru ca el să le poată alunga precum vântul împrăştie ceaţa, ca nu cumva ele să se interpună între mine şi Tine şi ca nu cumva să-mi întoarcă din nou privirea spre lume.

Iar postul mi-a adus în suflet linişte în faţa lumilor necreate şi create şi smerenie faţă de oameni .
Şi mi-a picurat curaj în mine, de felul celui pe care nu l-am cunoscut vreodată pe când eram înarmat cu tot felul de arme lumeşti.

Postul fals însoţeşte falsa nădejde, întocmai precum lipsa postului însoţeşte lipsa de nădejde.
……Ajută-mă să postesc şi să nădăjduiesc cu bucurie………
(Rugăciuni pe malul lacului- Sfântul Nicolae Velimirovici)
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#5 | pid:11806 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Postul Adormirii Maicii Domnului +
În cursul anului, Biserica ne invită la patru perioade speciale de reflecție duhovnicească prin post. Astăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care ţine două săptămâni, timp în care ne pregătim prin înfrânarea de la bucate, spovedanie și fapte bune pentru sărbătoarea din data de 15 august, dedicată celei pe care o numim cu evlavie Maica Vieții.
Postul care începe astăzi este numit în popor al Sfintei Marii și a fost rânduit de Biserică spre a ne arăta virtuţile alese ale Sfintei Fecioare, despre care spunem în cântările noastre religioase că este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. În acelaşi timp ne amintim şi de tradiţia conform căreia Sfânta Fecioară Maria, înainte de trecerea la cele veşnice, a postit.
Originea acestui post a fost fixată în secolul al V-lea, când s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La început durata Postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini. Cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august, în vreme ce la Ierusalim acest post ținea opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în secolul al XII-lea, la Sinodul local din Constantinopol (1166), condus de Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post să fie ținut începând cu 1 august și să se termine pe 15 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului.
În era consumismului agresiv pe care o trăim din plin, luna august este, la nivel global, mai ales pentru cei care locuiesc în spaţiul marilor aglomerări urbane, o perioadă de concediu. Oamenii care locuiesc în megapolisuri sub imperiul secularizării se întreabă „de ce Biserica nu-şi adaptează rânduielile privind postul şi în funcţie de nevoile membrilor societăţii consumiste contemporane?”, chiar fiind foarte vehemenţi unii, într-un agiornamento al Ortodoxiei, considerând că, dacă el îşi ia concediu în august, şi postul închinat marii sărbători de la jumătatea lunii august ar trebui suspendat.
În urma unei astfel de postulări ne întrebăm şi noi: Poate intra postul în concediu? Putem suspenda timpul creşterii noastre duhovniceşti spre mântuire? În definitiv, putem suspenda mântuirea noastră? Iată cum nevoile autonome ale omului secularizat pot duce la nişte paradoxuri privind devenirea spirituală întru mântuire a fiinţei umane.
Răspunsurile le găsim doar din perspectivă biblică şi patristică. Fără post nu putem să ajungem la desăvârşire şi mântuire, pentru că nu putem depăşi obstacolele care ne sunt puse înainte, crezând că putem vieţui fără Dumnezeu şi în definitiv fără obiectivare spirituală şi duhovnicească asupra existenţei. De aceea, postul nu este condiţionat de concediu, cum nici mântuirea nu poate fi condiţionată de faptul că noi avem nevoie de odihnă fizică. Pentru odihna fizică, care este normală într-o societate bulversată şi bulversantă de nevoia consumistă din zilele noastre, nu înseamnă că trebuie să suspendăm activităţile noastre spirituale, cărora şi aşa le oferim prea puţin din timpul nostru cotidian.
Postul este hrana sufletului spre vieţuire veşnică, iar noi, prin împletirea postului cu rugăciunea, devenim dăruitori de lumină, primindu-L prin Spovedanie şi Împărtăşanie pe Hristos Cel Înviat, Domnul şi Dumnezeul nostru.
Aşadar, chiar dacă în luna august suntem în concediu, nu trebuie să uităm respectarea rânduielilor Bisericii, ci să ne înduhovnicim ţinând zilele de post, şi mai ales postul închinat Maicii Domnului, pentru că ea este pururea rugătoare pe lângă Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru sănătatea, pacea, liniştea, ajutorul şi mântuirea noastră.
Maica Domnului este numită în cultul Bisericii noastre Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, arătându-se astfel cinstirea extraordinară pe care Ortodoxia noastră românească o acordă Sfintei Fecioare Maria.
Omul de astăzi trebuie să ceară și mai mult mijlocirea Maicii Domnului, care este izbăvitoare. Ori de câte ori avem o suferinţă sau o problemă, să nu uităm că ea este apărătoare, izbăvitoare, mângâietoare celor care nu au îndrăzneală. La ea putem găsi sprijin, ajutor grabnic şi răspuns în orice greutate a vieții de zi cu zi.
Să nu uităm că ţara noastră este numită Grădina Maicii Domnului datorită evlaviei deosebite pe care a arătat-o în decursul veacurilor poporul român faţă de Sfânta Fecioară Maria, lucru mărturisit şi de numărul mare de biserici închinate sărbătorilor în cinstea ei, în întreg cuprinsul Patriarhiei Române.
Astfel, dacă vrem să arătăm că suntem vieţuitori în Grădina Maicii Domnului, să o cinstim cum se cuvine prin postire și primenire duhovnicească şi să o rugăm să mijlocească la Fiul său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, spre revărsarea binecuvântării Sale.
《 Părintele Ciprian Apetrei 》
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#6 | pid:11815 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Pr. Adrian Agachi :
În general, fiecare creștin are două momente pe care le dedică rugăciunilor mai îndelungate: dimineața și seara. Desigur, ne putem ruga în orice clipă a zilei, dar timpul oferit rugăciunii este, de regulă, foarte limitat din cauza locului de muncă, a grijilor privitoare la familie, la casă, la diferite probleme de care suntem asaltați zilnic. Însă este important ca măcar aceste două momente ale zilei să le închinăm lui Dumnezeu, având în vedere că așa au făcut creștinii încă din primele veacuri, fapt mărturisit de Sfântul Vasile cel Mare în scrierile sale.
Sfântul Vasile cel Mare ne spune despre rugăciunea de dimineață: „S-a hotărât rugăciunea cea de dimineață, așa încât primele mișcări ale sufletului și ale minții să fie prinoase închinate lui Dumnezeu, după cum este scris: «Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am bucurat» (Psalmi 76, 4); și nici să ne mișcăm trupul pentru vreo muncă înainte de a face ceea ce s-a spus: «Către Tine mă voi ruga, Doamne; și dimineața vei auzi glasul meu; dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea» (Psalmi 5, 3)” (Sfântul Vasile cel Mare, „Regulile mari”, XXXVII, în: Scrieri morale și ascetice , PSB 5, Editura BASILICA, 2013, p. 284). Primele ispite cu care ne confruntăm atunci când ne trezim din somn sunt, în ordine, gândurile necurate și dorința de a ne apuca imediat de muncă. În ceea ce privește prima încercare, foarte multe persoane cad pradă gândurilor necuviincioase încă din primele momente de la trezire deoarece diavolul se folosește de faptul că mintea noastră încă nu are trezvia (atenția) la valorile ei normale. În plus, atunci când ai tendința de a amâna foarte mult momentul trezirii, mintea devine tot mai captivată de gândurile și sugestiile celui viclean, iar clipa așezării la rugăciune este tot mai îndepărtată. Dacă, totuși, diavolul nu poate să ne împiedice să ne rugăm, el câștigă prin înmulțirea acestor gânduri necurate două avantaje: ne risipește atenția de care dispunem și ne întârzie rugăciunea, fapt care ne conduce la împlinirea ei în grabă. Cazurile acestea sunt foarte dese în rândul celor care au câștigat o mică sporire în rugăciune. În ceea ce privește a doua ispită - dorința de a ne apuca rapid de muncă -, este clar că diavolul mizează pe faptul că trăim într-o lume agitată și grăbită, exact opusul roadelor și lucrării rugăciunii care constau în liniște, pace și activitate ulterioară așezată, calmă. Există un cuvânt foarte frumos al părintelui Paisie Olaru în acest sens: „Fiecare cuprinde cât poate. Nici albina nu poate lua tot nectarul din floare. Dar tare-i bine dacă faci oleacă de rânduială. Eu mă știu: dacă mă scol de dimineață și-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua” ( Mari duhovnici români despre rugăciune , Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2005, p. 235). Cine se roagă dimi*neața, înainte de toată munca pe care o are de împlinit în cursul zilei, va avea mult spor în lucrarea sa, dar dacă va pune munca înaintea rugăciunii, atunci toate îi vor merge greu și stresul, supărările și nervozitatea nu îi vor lipsi deloc în ceea ce face!
Rugăciunea de seară
Sfântul Vasile cel Mare ne spune despre rugăciunea de seară: „Sfârșindu-se ziua, să dăm mulțumire pentru cele dăruite nouă de-a lungul ei sau pentru cele bune pe care le-am făcut și să mărturisim cele pe care le-am trecut cu vederea și păcatul ascuns pe care l-am săvârșit, ori cu voie, ori fără voie, ori chiar fără să știm, sau în cuvânt, sau cu fapta, sau în însăși inima noastră, pentru toate acestea cerând îndurare de la Dumnezeu prin rugăciune. Căci ne este de mare folos să le cercetăm pe cele trecute, ca să nu mai cădem iarăși în păcate asemănătoare. De aceea, zice psalmistul: «De cele ce ziceți în inimile voastre căiți-vă în așternuturile voastre!» (Psalmi 4, 4). Și iarăși, când începe noaptea, să înălțăm cerere ca odihna să ne fie netulburată și izbăvită de năluciri; este necesar să se zică și în acest ceas Psalmul nouăzeci” (Sf. Vasile cel Mare, „Regulile mari”, XXXVII, în:
Scrieri morale și ascetice , p. 285). Rugăciunea de seară are trei părți componente: mulțumirea pentru ziua care a trecut, cererea milei lui Dumnezeu pentru noaptea ce va să vină și, cel mai important, căutarea iertării dumnezeiești pentru relele săvârșite. În ceea ce privește mul*țumirea pentru tot ce am primit bun în cursul zilei, aceasta nu trebuie să lipsească niciodată pentru că nu vom putea realiza altfel tot ajutorul dumnezeiesc pe care l-am primit și vom ajunge, cu timpul, să fim tot mai nerecunoscători și lipsiți de dragoste față de Dumnezeu. De asemenea, trebuie să-I cerem Domnului ca noaptea să ne fie fără de păcat, pentru ca nici în timpul somnului să nu ne îndepărtăm sufletește de El și să nu cădem pradă visurilor necurate sau coșmarurilor. Sfântul Vasile cel Mare accentuează însă și cea de-a treia parte a rugăciunii de seară, cea a mărturisirii greșelilor noastre.
Unele rugăciuni cuprinse în rânduiala de seară amintesc aceste păcate, dar, din nefericire, rostirea lor nu este însoțită și de simțirea inimii noastre. De multe ori, trebuie să o recunoaștem, nu ne simțim vinovați absolut deloc, ceea ce înseamnă că nu suntem atenți la căderile noastre sufletești și că nu considerăm drept păcate anumite cuvinte sau gânduri ale noastre care sunt astfel. Aici trebuie să lucrăm duhovnicește mai intens, pentru a dobândi simțirea spirituală mai înaltă a pocăinței.
Ce fel de rugăciune avem?
Este bine ca atunci când ne amintim de greșelile noastre din ziua respectivă la rugăciunea de seară să fim sinceri și să sporim sufletește astfel. Însă acest fapt este cu neputință dacă nu ne cercetăm adesea sufletul și nu aflăm în care treaptă a rugăciunii ne aflăm în general. Așa ne învață părintele Ilie Cleopa: „Rugăciunea are trei trepte: treapta întâi este rugăciunea orală, citită, adică rugăciunea trupului; treapta a doua este rugăciunea cugetării, adică a minții; iar treapta a treia este rugăciunea simțirii, adică a inimii” ( Mari duhovnici români despre rugăciune , p. 32). Pe măsură ce creștinul progresează duhovnicește, el urcă aceste trepte ale rugăciunii. Astfel, mulți se află pe prima treaptă a rugăciunii și, atât dimineața și seara, cât și în timpul zilei, rugăciunea lor este strict una rostită, fără a implica în vreun fel inima și mintea lor. Așadar, avem de-a face cu o rugăciune mecanică, strict caracteristică începătorilor care nu au învățat cum să-și păzească mintea și inima de cel viclean. Pe treapta a doua se află cei care sunt atenți la fiecare cuvânt rostit și mintea lor este acolo, dar inima le rămâne zăvorâtă. Ei au atenție, dar nu au simțire. Pe această treaptă se regăsesc cei care au sporit de câțiva ani în apropierea lor de Dumnezeu, se spovedesc uneori, se împărtășesc cu Sfintele Taine de trei-patru ori pe an, lucrează câteva fapte bune, în special milostenia. Însă pentru a ajunge la „treapta de foc” a simțirii este nevoie de mai mult de atât, și anume de participarea intensă a inimii noastre la rugăciune. Iar aceasta se realizează atunci când începem să cugetăm la poruncile lui Hristos din Sfintele Evanghelii și le păzim, când ne spovedim regulat și ne împărtășim măcar la 40 de zile, când renunțăm treptat la micile noastre plăceri și ne asumăm și răspunderea pentru cei din jur care au nevoie de noi, când ne rugăm cât de des putem și înmulțim permanent râvna noastră la rugăciune. Abia atunci inima noastră își deschide porțile către Lumina cea nepieritoare a Dumnezeirii și învață să se roage tot mai intens.
Închei cu un cuvânt al părintelui Teofil Părăian: „Un cuvânt vrednic de a fi reținut și urmat este acela că «rugându-te, înveți să te rogi». Numai rugându-te mereu, poți înainta în rugăciune. Cine renunță la rugăciune renunță la progresul în ea” ( Mari duhovnici români despre rugăciune , p. 124). Să începem, așadar, cu rugăciunile de dimineață și cele de seară și, apoi, „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, după cum ne povățuiesc toate slujbele bisericești.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#7 | pid:11844 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Ne aflăm în Postul Adormirii Maicii Domnului, binecuvântat prilej de a spori rugăciunile către Împărăteasa cerurilor. Pe lângă cunoscutele Paraclise, să ne amintim şi de Canoanele Maicii Domnului, cântări de o frumusețe literară şi de o profunzime teologică aparte, atribuite de tradiție renumitului imnograf bisericesc Sfântul Ioan Damaschinul.
Trăitor în secolul al VIII-lea, sfântul s-a dovedit un mare apărător al cultului icoanelor, nutrind o evlavie deosebită față de Maica Domnului. Pe lângă lucrările dogmatice și polemice, Sfântul Ioan a lăsat Bisericii o bogată operă imnografică, incluzând și Octoihul de canoane închinate Maicii Domnului la care ne referim aici. El conține 56 de canoane rânduite pe zile și pe glasuri. Tradiția ­athonită i-a prețuit scrierea, incluzând-o în pravila zilnică de rugăciune, numită în limbajul liturgic „Theotokarion”.
Se pare că în Sfântul Munte au circulat multiple versiuni ale Octoihului Maicii Domnului. Din secolul al XIX-lea s-a generalizat folosirea unei culegeri alcătuite în anul 1796 de Sfântul Nicodim Aghioritul. Monahii athoniți au numit-o şi „Cartea celor 1000 de laude ale Maicii Domnului”. Dacă în cazul primei variante se poate vorbi despre un singur autor, judecând după aspectul unitar al textului, în privinţa „Theotokarionului” Sfântului Nicodim lucrurile stau cu totul diferit, căci ne găsim, de fapt, înaintea unei compilații a celor mai cunoscute canoane din tradiția bizantină închinate Maicii Domnului, alcătuite de renumiţi şi apreciați imnografi: Sfântul Ioan Damaschinul, Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul Teodor Studitul, Iosif Imnograful, Patriarhul Fotie, Gheorghe al Nicomidiei, Patriarhul Ignatie, Patriarhul Atanasie, Arsenie Monahul, Teoctist Studitul și alții.
Cartea a fost tradusă în limba română și tipărită la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în anul 2012, cu titlul „Noul Theotokarion. Canoane aghiorite ale Maicii Domnului”. Traducătoarea, Laura Enache, menționează în prefață faptul că în traducerea textului a recurs la câteva ediții tipărite în limba greacă, cea mai veche datând din anul 1849.
Având în vedere că tradiția monastică românească a folosit varianta octoihului mariologic atribuit Sfântului Ioan Damaschinul de aproape două secole, vom zăbovi asupra istoricului ei atât cât ne permit însemnările existente. Așadar, la rânduiala Pavecerniței mici, după rostirea Crezului se spune: „Urmează apoi canonul din canoanele Maicii Domnului, al glasului de rând. Iar după sfârșitul canonului se cântă: Cuvine-se cu adevărat…”.
Nu se știe exact în ce împrejurări Sfântul Ioan Damaschinul a compus canoanele închinate Născătoarei de Dumnezeu. O tradiție athonită, referindu-se la icoana Maicii Domnului cu trei mâini, numită „Trihirusa”, amintește că împăratul iconoclast bizantin Leon Isaurul a poruncit să i se taie mâna dreaptă Sfântului Ioan, căci, arătându-se un neînfricat apărător al icoanelor, a scris numeroase epistole prin care îi îndemna pe creștini să apere icoanele și să nu-și piardă credința în Maica Domnului. Cu braţul mutilat, cuprins de o sfâșietoare durere, Ioan nu și-a pierdut nădejdea. S-a rugat cu stăruință Maicii Domnului să-l izbăvească. Adormind cu rugăciunea pe buze, în vis a avut o descoperire: l-a cercetat însăși Născătoarea de Dumnezeu, mângâindu-l și făgăduindu-i că se va milostivi spre el. Dimineață s-a trezit vindecat. Din îngăduința Maicii Domnului, în locul tăieturii a rămas doar un fir roșu, ca să amintească mereu de retezarea mâinii sale drepte. În semn de recunoștință și mulțumire, Sfântul Ioan Damaschinul a compus aceste imnuri de laudă închinate Binefăcătoarei lui. Iconografia răsăriteană a fixat minunea în icoana Maicii Domnului cu trei mâini, numită „Trihirusa”.
Aminteam că, de la începutul secolului al XIX-lea, în Sfântul Munte circulă varianta „Theotokarionului” alcătuit de Sfântul Nicodim Aghioritul. Până atunci, probabil existau mai multe compoziții imnografice închinate Maicii Domnului, între care și cea a Sfântului Ioan Damaschinul. Această versiune, tălmăcită în românește, s-a tipărit prima dată la noi în anul 1816, la Mănăstirea Neamț, așa cum reiese din prefața intitulată „Cuvânt către binecredincioșii cititori”, a arhimandritului Silvestru, starețul sfintelor mănăstiri Neamț și Secu. El îl numește pe Sfântul Ioan Damaschinul „vioara Duhului și adevăratul prieten și cântărețul cel preadulce al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu”. Din evlavie faţă de Maica Domnului, el a compus octoihul de canoane spre lauda şi slava ei. Socotind că respectiva culegere va constitui un dar neprețuit pentru neamul românesc, s-a hotărât tălmăcirea ei din grecește în românește, „ca nu numai de monahi să fie citite, ci și preoții de mir și credincioșii să le citească ca să-și câștige de ajutătoare pe Împărăteasa atotputernică”.
Cât privește folosul acestor duhovnicești lecturi, să apelăm din nou la cuvintele pline de înțelepciune ale starețului Silvestru: „Și cel ce le va citi să fie încredințat că nu numai după moarte, ci și aici nu-l va lăsa Domnul și Stăpâna să cază în primejdii sau să sfârșească cu moarte rea”. Luând aminte la pilduitoarele povețe, să citim, așadar, cu necurmată nădejde canoanele Maicii Domnului, fie cele tipărite mai demult, atribuite Sfântului Ioan Damaschinul, fie cele traduse recent, grupate și diortosite de Sfântul Nicodim Aghioritul. Văzându-ne dragostea şi râvna, Împărăteasa cea preabună ne va binecuvânta viața cu alese bucurii şi împliniri, iar la ceasul Înfricoșatei Judecăți ne va fi chezășuitoare și nebiruită mijlocitoare.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#8 | pid:11869 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Cu prilejul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului de anul acesta, la Mănăstirea Hadâmbu din judeţul Iaşi, programul liturgic va fi unul special. Duminică, 13 august 2017, de la ora 19:00, va fi scoasă în procesiune icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hadâmbu. În continuare se va oficia slujba Acatistului. Luni, 14 august 2017, de la ora 18:00, se va oficia Vecernia unită cu Litia, iar de la ora 20:00, se va sluji Taina Sfântului Maslu. De la ora 24:00, soborul slujitorilor va săvârşi Prohodul Maicii Domnului, la finalul căruia se va înconjura Biserica „Naşterea Maicii Domnului" cu lumânări aprinse. Marţi, 15 august, de la ora 8:00, se va oficia Agheasma mică, iar de la ora 9:00, Sfânta Liturghie va fi săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar Patriarhal. La ora 12:00 va avea loc agapa frăţească, iar la ora 20:00 va fi introdusă în biserica-monument icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. „Tradiţia cinstirii Maicii Domnului în mod deosebit la Hadâmbu se ţine de mai bine de două decenii. Aceasta deoarece mulţi pelerini din toată ţara au evlavie la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la care se roagă să mijlocească înaintea Tronului Preasfintei Treimi", a remarcat arhimandritul Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#9 | pid:11874 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
„Atunci când vii să te rogi Împărătesei, Maicii lui Dumnezeu, crede cu tărie, înainte de rugăciune, că nu te vei întoarce de la ea fără a primi milostivire. Aşa este şi aşa se cuvine să gândeşti şi să crezi despre Dânsa. Fiindcă este Maica Atotmilostivă a Atotmilostivului Dumnezeu-Cuvântul şi despre milele sale nemăsurate şi fără de număr mărturisesc toate veacurile şi toate Bisericile creştine. Ea este, cu adevărat, „noian de milostivire şi de binefaceri”, aşa cum aflăm spus în Canonul Odighitriei (Canon, cântarea 5, vers 1). De aceea, a nu veni cu încredere când te rogi către Dânsa ar fi o sminteală şi o necuviinţă, neîncrederea i-ar defăima bunătatea, aşa cum este defăimată bunătatea lui Dumnezeu când nu nădăjduieşti că vei obţine ceea ce ceri atunci când I te rogi. Oare cum alergi să ceri milă unei persoane sus-puse şi bogate, milă pe care toţi i-o cunosc şi pe care şi-a arătat-o în nenumărate rânduri? De obicei, fiind ferm convinsă şi cu speranţă vie că vei obține de la ea ceea ce vrei. Aşa să fii şi când te rogi: să nu te îndoieşti şi să nu şovăi." — Sfântul Ioan de Kronstadt
______________________________

Pentru toţi te rogi, Ceea ce eşti bună, care scapă sub mâna ta cea puternică. Căci noi, păcătoşii, nu avem către Dumnezeu în nevoi şi în necazuri altă mijlocire, cei ce pururea suntem plini de multe păcate, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#10 | pid:11879 | tid:5951
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3007 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Mai avem o zi pâna la Adormire Maicii Domnului, neadormită rugatoare si ajutatoare a creștinilor, apoi urmează praznicul sarbatorii. Auziti cum lauda Biserica pe Maica Domnului? Scaun de Heruvimi, Fecioara. Ai auzit axionul Marelui Vasile? Ati auzit „ca pantecele tau mai desfatat decat cerul a lucrat !” Comoara si vistieria tuturor darurilor Duhului Sfant a fost Maica Domnului ! Dintre toti sfintii, pe care trebuie sa-i cinstiti, sa cinstiti mai tare pe Maica Domnului! Ei ii dedicam si noi aceste zile de post, rugaciune si sărbatoare duhovnicească. Prin Maica Domnului, Dumnezeu S-a pogorat pana la noi si firea noastra s-a ridicat pana de-a dreapta maririi intru cele inalte, pana de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatal. Firea cu care este imbracat Hristos astazi, adica firea omeneasca fara de pacat, a luat-o din preacuratele sangiuri ale Maicii Domnului. Iata, ea este scara lui Iacov pe care, ai vazut, se pogorau si se suiau ingerii lui Dumnezeu, pe care a vazut-o Iacov cand dormea, cand mergea spre Laban Sirianul. Ca Dumnezeu S-a pogorat pe aceasta scara prin intrupare pana la noi, S-a intrupat de la Duhul Sfant si din preacuratele sangiuri ale Fecioarei Maria si a ridicat firea noastra pana de-a dreapta maririi intru cele inalte, de unde era cazuta toata firea lui Adam in fundul iadului, cu toti patriarhii si proorocii.
Domnul a spus: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla…”, sau „cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, oare îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El” (Matei 7,9-11). Prin asemenea cuvinte Domnul sădeşte în noi nădejdea şi siguranţa că rugăciunile noastre către Dumnezeu vor fi împlinite. Ne întrebăm: „Dacă Domnul Iisus împlineşte rugăciunile oamenilor păcătoşi, atunci poate El să-şi întoarcă faţa Sa de la Preacurata Maica lui, când Ea aduce rugăciuni pentru noi, păcătoşii, la scaunul Lui? În plus, aceste rugăciuni ale Ei sunt neadormite, neîncetate, căci în condacul acestui mare praznic se spune despre Ea: „Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită”. La acestea trebuie să adăugăm că în vedenia avută de Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Maica Domnului s-a arătat rugându-se cu lacrimi către Dumnezeu.
Sa aveti mare evlavie, fratilor, la Fecioara Maria si fericita este casa si familia aceea care are in casa icoana Maicii Domnului si in fiecare dimineata ii citeste Acatistul si cinstitul ei Paraclis si toti stiu rugaciuni catre Maica Domnului.Mult pot si sfintii lui Dumnezeu, dar nici unul cat Maica Domnului. Daca nu era Maica Domnului in ceruri, intre Sfanta Treime si noi, lumea asta se pierdea de mult. Ea pururea sta in genunchi si se roaga Preasfintei Treimi. Ea este a patra fata duhovniceasca din ceruri. Intai este Tatal, Fiul si Duhul Sfant, adica Sfanta Treime, apoi a patra este Maica Domnului.
Auziti cum canta Biserica : Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii… Ati auzit ? De ce ? Ea a purtat in pantecele ei pe cel ce a zidit serafimii si heruvimii din nefiinta. Ea n-a purtat un sfant in pantecele ei; ci pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce a facut heruvimii si serafimii numai cu gandirea, pe care L-a purtat in pantecele ei. Si ea n-are impartasire de Dumnezeu cu participare, cum au heruvimii sau serafimii sau preafericitele tronuri. Dumnezeu se odihneste pe tronuri cu darul, nu cu fiinta. Iar in preacuratele sangiuri, adica in pantecele Maicii Domnului si in bratele ei preasfinte, Dumnezeu nu se odihneste cu darul, ci cu fiinta. Toata dumnezeirea S-a unit cu toata omenirea din preacuratele sângiuri ale Maicii Domnului ! Pentru ca Cel ce era in bratele ei nu era numai om, era Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit. De aceea Biserica intelege ca ” …pantecele tau s-a facut mai desfatat decat toate cerurile”. Dumnezeu nu incape in toate cerurile, ca nu-L cuprinde nici o fiinta dar a incaput in pantecele Preacuratei Fecioare. Maica Domnului se roagă aşa lui Dumnezeu, pentru că ne iubeşte foarte mult. Eu iubesc foarte mult neamul creştinesc, a spus Ea în vedenie unui bineplăcut al lui Dumnezeu, iar acest neam creştinesc, creştinii ortodocşi, petrec mereu în păcate, petrec mereu în tot felul de necazuri şi pericole de moarte, având nevoie de mijlocirea neadormită a Maicii Domnului pentru ei în faţa Scaunului lui Dumnezeu. Iată de ce Sfânta Biserică, în cuvintele condacului scris în cinstea acestui praznic, O numeşte „neadormită Rugătoare pentru noi în faţa Fiului Ei, Domnul nostru Iisus Hristos”. Ce vrea să ne spună Sfânta Biserică prin cuvintele condacului praznical? Dacă Preacurata Maică a Domnului se roagă pentru noi neadormit, să ne rugăm şi noi Ei întotdeauna, dacă vrem să simţim în viaţa noastră puterea mijlocirii Ei pentru noi în faţa lui Dumnezeu. La aceasta ne cheamă Biserica în altă rugăciune către ea, prin aceste cuvinte: „Nici odinioară nu vom tăcea noi, nevrednicii, a vesti puterile Tale, Născătoare de Dumnezeu”.
Stiti voi cine-i Maica Domnului ? Ea este Imparateasa Heruvimilor, imparateasa a toata faptura; camara intruparii lui Dumnezeu Cuvantul ! Usa Luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat ! Poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel. Scara catre cer, pod catre cer; porumbita care a incetat pierderea sau potopul pacatelor, precum porumbila lui Noe a adeverit incetarea potopului. Cadelnita dumnezeiasca, ca a primit focul dumnezeirii si Biserica a Preasfantului Duh.
Cine este Maica Domnului ?Este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului, si Biserica Duhului Sfant. Stiti voi cine-i Maica Domnului ? Cand auzi un blestemat de sectar ca nu crede in Maica Domnului, fugi, ca acesta este fiu al iadului. Vor vedea in ziua judecatii ceea ce spune la Psalmul 44 : De fata a statut imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata ( vers. 11 ).
Maica lui Dumnezeu, Imparateasa cerului si a pamantului, cata mila are de cei care au crezut in ea si au laudat-o, si cata urgie are sa vina peste cei care n-au crezut in ea ! Şi cum să nu alergăm, întotdeauna, la acoperământul rugăciunilor Maicii Domnului, când diavolul cu toate duhurile întunericului ne atacă neîncetat prin patimile noastre.
Ce vor face sectele care nu cred in Maica Domnului si popoarele care n-o cinstesc ? Cand ea sta de-a dreapta maririi, sta de-a dreapta Sfintei Treimi ! Si cate miliarde de suflete care au credinta si nadejde in Maica Domnului vor trece usor vamile vazduhului si din moarte la viata, pentru ca au cinstit-o pe Maica Domnului.Deci, va rog sa nu lipseasca din casa Acatistul Maicii Domnului, Paraclisul si alte rugaciuni catre Maica Domnului ! Si la icoana ei sa arda candela permanent.
Cand vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos in brate, tu stii ce vezi acolo ? Cerul si pamantul ! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului si al pamantului; si Maica Domnului reprezinta pamantul, adica toate popoarele de pe fata pamantului, ca ea este din neamul nostru.
Este din semintie imparateasca si arhiereasca. Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decat umerii heruvimilor si ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria in brate ? Voi stiti pe cine tine ? Pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute. Stiti voi cine este Maica Domnului si cata cinste, cata putere si cata mila are ? Este mama noastra, ca are mila si de saraci si de vaduve si de crestini. Pururea se roaga Mantuitorului Hristos pentru noi toti. De cand i-a spus arhanghelul puterilor ceresti, Gavriil, care venise in Nazaret la ea cu crin, cine este Cel Care se va naste, zicandu-i : Bucura-te ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu tine ( Luca 1, 28 ), ea fiind fecioara, nestiind de barbat, l-a intrebat pe arhanghel : Cum va fi aceasta sa nasc, ca eu nu stiu de barbat ? Si i-a spus chipul zamislirii, ca prin auz va fi. Duhul Sfant va veni peste tine si puterea celui Preainalt te va umbri. Pentru aceasta si Sfantul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 34, 35 ). Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfant devenind camara. Daca un om credincios intelege tainele mari dumnezeiesti, cu atat mai mult Maica Domnului. Ea si-a dat seama ca este camara lui Dumnezeu-Cuvantul. Si ganditi-va, cand Il purta in brate pe Hristos si-L alapta, sa suga laptele de la ea : ” Pe cine m-am invrednicit eu sa nasc si sa port in brate ?” De aceea ea s-a numit ” roaba ” (Luca 1, 38).
Cea mai caracteristică însuşire a diavolilor este răutatea. Datorită acestei însuşiri ele toate se numesc duhuri rele. Diavolul vrea ca această răutate s-o facă moştenirea noastră, aprinzând în noi patima mâniei, căci el ştie că această patimă este cauza multor necazuri din viaţa omului.Desigur, mânia sau răutatea numai atunci va avea loc, când noi ne vom obişnui cu începutul tuturor patimilor – mândria şi slava deşartă. De aceea diavolii încearcă cel mai mult să înrădăcineze în noi aceste patimi păgubitoare.Este cunoscut, la fel, că mulţi oameni se pierd din cauza altor patimi şi mai ales din cauza desfrânării. Toate aceste patimi sunt armele prin care diavolul ne atacă permanent, ne aruncă în adâncul multor necazuri şi ne pierde fericirea trecătoare şi veşnică.De aceea, să fim alături de Născătoarea de Dumnezeu, iubiţilor întru Hristos fiii mei. Rugăciunea către Dânsa să ne fie prima mişcare a minţii şi a inimii, în toate necazurile noastre interioare şi exterioare, pe care le răbdăm de la diavoli, de la noi şi de la oamenii răi. Iata cat har avea Maica Domnului ! Si fecioria, ca era de neam imparatesc, al lui David, si arhieresc, al lui Aaron, si nu facea nimic, daca nu era smerita.
Cand a vazut ce misiune are ea pe pamant, i-a spus ingerului : Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau ! S-a numit ” roaba „. Dar a proorocit, cand s-a dus ea la Ierusalim : Iata, de acum ma vor ferici toate neamurile ! (Luca 1, 48) Ea isi dadea seama. A devenit maica dupa trup a lui Dumnezeu-Cuvantul. ” Toate popoarele si ingerii si heruvimii, toate ma vor slavi de-acum. Asa a voit Dumnezeu sa ma aleaga din toate fecioarele de pe fata pamantului „.Si atunci, cum Spune istoria, cand Mantuitorul era mic, ea il alapta, il punea intr-o fasa curata, alba si incepea a face sute de metanii la El si-I saruta piciorutele. Ca ea isi dadea seama : ” Acesta pe care Il vezi prunc, este Dumnezeu cel mai inainte de veci „, cum canta Biserica : Fecioara astazi, pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera, Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu cel mai inainte de veci. Isi dadea seama pe cine naste si pe cine poarta in brate. Nu în zadar Sfântul Serafim de Sarov avea întotdeauna pe buze şi în inimă numele Maicii Domnului, întotdeauna îl pronunţa cu mare dragoste şi evlavie şi îi însufleţea pe toţi care veneau la el, să se adreseze acestui nume preaiubit ca unei ancore a mântuirii noastre, ca la unul din cele mai puternice şi mântuitoare mijloace de luptă împotriva oricărui rău.
Şi noi ştim, iubiţilor, cum s-a manifestat pentru aceasta Preacurata noastră Mijlocitoare cerească faţă de Sfântul Serafim. Ea îl numea iubitul Ei, Ea niciodată nu-i refuza împlinirea rugăciunii. Şi au fost cazuri, când, după rânduiala lui Dumnezeu bolnavul trebuia să moară, dar pentru rugăciunile Sfântul Serafim el dobândea tămăduire. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că diavolii tremură auzind numele Maicii Domnului, căci Ea L-a născut pe Mântuitorul nostru, Fiul Unul Născut al lui Dumnezeu, Care a stricat şi va strica până la sfârşitul veacului lucrurile diavolului, care caută să ne depărteze de Hristos şi să ne piardă pentru totdeauna. Chipul Maicii Domnului este de nesuportat pentru diavoli. Diavolul urăşte numele Ei. Prin urmare, acest nume este mântuitor pentru noi. Este clar cât de necesar este mereu să alergăm la acoperământul şi mijlocirea rugăciunilor Preacuratei Maici a Domnului. Şi cu cât ne vom ruga Ei mai mult, cu atât mai mult vom simţi în viaţa noastră acoperământul Ei şi Ea va fi pentru noi Rugătoare neadormită înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, precum mărturisesc cuvintele condacului praznical.
Să ţinem minte, iubiţilor şi celelalte cuvinte ale acestui condac: „…şi întru folosinţe, nădejdea cea neschimbată”. Prin aceste cuvinte Sfânta Biserică vrea să ne spună că cererile noastre sau rugăciunile noastre către Maica Domnului neschimbat, adică neapărat vor fi asculate de Ea. Ea ascultă şi rugăciunile celor mai mari păcătoşi; aşa Preacurata Maică a Domnului a ascultat rugăciunea fericitului Teofil, care s-a lepădat de Hristos şi această lepădare a certificat-o cu sângele său, prin înscrisul dat diavolului. Aşa a ascultat rugăciunea Mariei Egipteanca şi a făcut-o din mare păcătoasă vas minunat al darului lui Dumnezeu. Aşa a ascultat rugăciunea unui conducător de tâlhari, care odată cu tâlhăriile, hoţiile şi uciderile, în fiecare zi, neştiind ceilalţi tâlhari, citea în faţa icoanei Maicii Domnului rugăciunea Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te… . Pentru aceasta Ea l-a făcut pe conducător şi pe toţi tovarăşii lui monahi desăvârşiţi. Aşa va asculta Maica Domnului şi rugăciunile noastre, neluând în seamă păcatele noastre. Doar să ne adresăm mereu mijlocirii Ei cereşti. Să zicem cât mai des cu buzele şi cu inimile noastre rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te”, sau să I ne adresăm prin chemarea scurtă de rugăciune: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”. Şi acoperământul Ei atotputernic şi iubitor se va întinde deasupra noastră. Preasfânta Maică a Domnului va fi cu noi mereu, în toate necazurile noastre. Ea ne va izbăvi de toate nevoile acestei vieţi trecătoare, ne va izbăvi de cea mai mare nefericire – moartea sufletelor noastre – ce este despărţirea veşnică de Hristos, ne va izbăvi de chinurile veşnice ale iadului. Pentru rugăciunea continuă către Maica Domnului, Ea va împlini cuvintele troparului praznical: „…şi cu rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufltele noastre. Amin.
(postat pe f.b de Ioan Monahul)
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi