Sari la continut

Iisus Hristos
invatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste' purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

SFATURI DUHOVNICESTI!


338 postari la acest topic

#221 | pid:11599 | tid:5878
eugen1990

    Incepator

  • cruce Membri
  • 3 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox

Îmi cer scuze, știu că nu mă aflu în topicul bun, dar am nevoie de o carte, și anume - Părintele Saharov - „Din viață și din duh”. Unde o pot găsi?


#222 | pid:11600 | tid:5878
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3142 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX

Vizioneaza Posteugen1990, in data de 19 June 2017 - 02:35 PM, a spus:


Îmi cer scuze, știu că nu mă aflu în topicul bun, dar am nevoie de o carte, și anume - Părintele Saharov - „Din viață și din duh”. Unde o pot găsi?

http://m.librariasophia.ro
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#223 | pid:11601 | tid:5878
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3142 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Pocainta sincera pentru propriile pacate

“Sfintii Parinti ne invata ca in vremurile din urma cres­tinii se vor mantui numai prin rabdarea necazurilor si prin pocainta.

Pacatele usoare sunt nimicite prin pocainta; pentru paca­tele mai grele si pentru cele de moarte este nevoie de mai multa pocainta si este mai bine sa primesti un canon de la preot, decat o pedeapsa grea de la Domnul.

Ingrijeste-te de mantuire. Cerceteaza-te pe tine insuti in fiecare seara. Intoarce-te la Tatal Ceresc asemenea fiului risipitor. Petrece-ti toata ziua inaintea lui Dumnezeu, noteaza mustrarile de constiinta si toate faptele care le-au provocat. Gandeste-te la faptele bune pe care ai fi putut sa le faci, dar nu le-ai facut. Cerceteaza-te daca n-ai ispitit pe altii la fap­te pacatoase. Aminteste-ti tot, fara ascunzisuri, si noteaza.

Vrajmasul se straduieste sa ne stearga pacatele din amintire, sa le ascunda. Pacatul nepocait distruge harul lui Dumnezeu si nu-l lasa pe om sa moara linistit si impacat. Asa cum ne spalam hainele cand s-au murdarit, asa si sufletul nostru, in­tinat de pacat, trebuie sa-l curatim prin pocainta. Trebuie sa credem cu tarie ca pacatele se iarta. Spovedania deasa este foarte folositoare, dar nu este pe placul vrajmasului mantu­irii noastre, care incearca cu toate puterile sa ne impiedice s-o facem: ne inspira frica inaintea spovedaniei, ne aduce in minte intrebarea „de ce sa ma caiesc in fata preotului?”, ne insufla ganduri rele despre el, ridica impotriva noastra oa­meni necinstiti care ne impiedica, ne indeparteaza de spo­vedanie, ne fura mintea.

Prin pocainta ne izbavim de multe necazuri. Pocainta alun­ga demonul desfranarii, al mandriei, al maniei si al rautatii.

Aminteste-ti nu doar faptele pacatoase, ci si cuvintele: nu cumva ai indemnat pe cineva la pacat? Nu cumva ai ranit pe cineva cu cuvantul? Uneori, prin cuvant poti chiar ucide sufleteste. Cerceteaza daca nu cumva ai trait pe seama altora fara a fi nevoie. Ia cele zece porunci si gandeste-te la pacatele ce corespund incalcarii fiecareia dintre ele: pe cele pe care le ai, noteaza-le, ca nu cumva sa le uiti, caci pentru pacatul uitat nu poti face pocainta. Cerceteaza-ti amanuntit viata de familie, ia seama mai ales la cele trupesti, la paca­tele desfranarii; acestea sunt mai greu de marturisit. Poca­inta este lupta cu pacatul.

Pacatul isi ia inceputul din gand. Taie gandul rau cu sa­bia rugaciunii, ca sa nu savarsesti din nou pacatul deja marturisit. Suporta cu rabdare pedeapsa lui Dumnezeu: boala, nerecunostinta, batranetea. Teme-te de judecarea celorlalti: omul, dupa ce incepe sa inteleaga ce este pacatul si sa se pocaiasca, este ispitit sa vada pacatele straine si sa le uite pe ale sale. Invata sa urasti pacatul, iar nu pe omul pacatos, caci si acela este faptura a lui Dumnezeu. Aminteste-ti ca vre­mea pocaintei este doar in viata aceasta. Pe lumea cealalta exista doar judecata si osanda.

Exista o legatura directa intre boala trupeasca si starea de pacatosenie a omului, fapt pe care il confirma multe lo­curi din Scriptura:

Iarta-ti-se pacatul tau, spune Domnul, vindecand pe cineva.

Mergi si sa nu mai pacatuiesti, ii spu­ne altuia.

De aceea repet: Sfintii Parinti sfatuiesc ca, in ca­zul oricarei boli, mai intai sa te spovedesti si sa te impartasesti. In vremea noastra poate fi considerata drept o deosebita bunavointa a lui Dumnezeu o mutilare trimisa de El pentru a preintampina caderea in pacat, pentru a feri omul de posibilitatea de a face pacate. Este regretabil ca multi nu inteleg acest lucru.

Este bine sa inveti pocainta de la Maria Egipteanca. Ce a facut Maria cand puterea lui Dumnezeu nu i-a permis sa intre in biserica? A parasit viata pacatoasa si tot ce o ademe­nea la pacat: averea, obiceiurile, casa – si a plecat spre a se insingura in pustie. 17 ani a fost asaltata cu putere de ispi­te in gand, iar ea a luptat si a urmat calea pocaintei pana la sfarsit.

Noi insa nu acordam importanta gandurilor noastre. Dar se stie ca si copiii pana la sapte ani pot ajunge in iad, si multi de asemenea se gasesc in iad din cauza gandurilor si a cuvintelor intinate. Caci poate surveni moartea subit si pa­catosul nu are posibilitatea de a se pocai. Omul poate pierde fericirea vesnica si din cauza pacatelor mai mici. Cei care-L hulesc pe Dumnezeu se lipsesc de Impartasanie.

In fiecare zi ne spalam fata, dar nu trebuie sa uitam sa spalam si sufle­tul cu lacrimi de cainta. Nu te speria de situatiile neplacute, cand lumea te va arata cu degetul pentru ca refuzi placerile pacatoase, cand te dispretuieste si te uraste din acest motiv. Tu fii hotarat din toate puterile sa placi numai lui Dumne­zeu. Pacatul intuneca mintea; pocainta o lumineaza. Pocaieste-te, mediteaza, inlocuieste gandurile cotidiene cu ganduri duhovnicesti. Doar celor care se caiesc le ajuta ruga­ciunile sfintilor mijlocitori.

Deseori ne crutam pe noi insine, nefacand deosebire in­tre pacat si neputinta. Lenea si iubirea de sine pot fi greu deosebite de neputinta. De pilda, miercurea si vinerea sunt zi­le de post si adevaratul crestin trebuie sa le respecte. Dese­ori dezlegam mancatul devreme, chiar daca nu este necesar, indeosebi de sarbatori.

Sa cautam sa dobandim o purtare inteleapta. Sa presupu­nem ca un om are carti duhovnicesti, ceea ce este un lucru bun, dar ce folos, daca el insusi nu le citeste si nici altora nu le da?

Sa luam seama si la bucuria rautacioasa: cand spunem cuiva un adevar, simtind in sufletul nostru o placere in a-l invinui, acest fel de a proceda face suparare aceluia. De ase­menea, cearta: denota lipsa smereniei; persoanele implicate in cearta gresesc, indiferent care dintre ele are dreptate.

Defaimarea are loc si atunci cand dam porecle sau altfel de nume nepotrivite celorlalti: acesta este hot, acela barfitor, desi aceia nu sunt vinovati de asemenea fapte.

Pacatul geloziei exista si sub forma geloziei duhovni­cesti fata de preot. Fiecare om se nevoieste si slujeste dupa putere, iar preotul este multumit de fiecare in mod diferit si il abordeaza pe fiecare dupa nevoile sale, dar intre oameni apare invidia: de ce aceluia i-a daruit, iar mie nu?

Cel manios sau iritat chiar si cand tace transmite starile sale altora; de aceea, in astfel de momente el trebuie sa se lupte cu aceste pacate prin rugaciune si pocainta.

Minciuna este pacat chiar si atunci cand nu e pe deplin minciuna, ci semi-adevar, pentru ca acesta din urma este pacatul vicleniei.

Vorbire desarta sunt si glumele, care deseori se transfor­ma in indrazneala, jignire, mahnindu-l pe cel vizat de ele sau chiar ducandu-l la deznadejde.

[…]

Pacatul neascultarii consta in a nu asculta de parintii du­hovnicesti, de conducatori etc, incalcand tot felul de reguli. Pacatul juramantului, necinstirea lui Dumnezeu, nerespectarea sarbatorilor sunt pacate pe care de multe ori nu le marturisim la spovedanie, la fel ca si pacatul indulcirii in post (a se desfata cu o bomboana).

Suntem vinovati de pacatul zgarceniei si atunci cand dam, iar apoi ne pare rau ca am dat.

Dovedim credinta slaba si atunci cand, primind un sfat duhovnicesc, urmam cugetului nostru lumesc.

Pacatele limbii adeseori anuleaza faptele noastre bune. Acestea sunt: vorbirea intinata (injuraturile si alte cuvinte urate), ironizarea, lingusirea, lauda de sine, barfa (a imprastia zvonuri, vesti despre altii), discutiile inutile, uneori imorale. Pacatele savarsite prin organele simturilor duc adesea la ganduri pacatoase, de care este greu sa te debarasezi, de aceea si ele trebuie marturisite.

Cugetarea la cele bune ajuta la evitarea pacatelor. Via­ta duhovniceasca corecta reprezinta scutul sigur impotriva vrajmasilor vazuti si nevazuti, a uraciunilor si a bolilor du­hovnicesti. Uraciunea duhovniceasca se intalneste frecvent in zilele noastre: este atunci cand omul traieste conducandu-se dupa propria parere, indreptatindu-se pe sine in toate faradelegile, invinuind mereu pe altii etc. Un astfel de om incalca voia lui Dumnezeu si aduna in suflet tot felul de pa­cate, indreptandu-se spre iad.

Si femeile trebuie sa ia seama la o serie de pacate care pot deveni un obstacol in calea mantuirii: pacatele limbii (barfele, minciuna, amagirea, clevetirea), impodobirea, ca­re provoaca tentatia ce atrage la pacat, nerusinarea, discuti­ile despre pacatele trupesti, ispitirea altora, intinarea casa­toriei etc. Femeile mironosite purtau in sine Mirul lui Dum­nezeu si-l daruiau altora, educau copiii si tineretul. Acum invatatorul copiilor este televizorul.

Multe femei, desi au fantana aproape, beau apa din balti murdare: traiesc pe pa­mantul sfant pskovitean, dar privesc „peste hotare”. Eva tot cu curiozitatea a gresit si a atras blestemul asupra omenirii, dar Fecioara Maria a mantuit lumea cu curatia, smerenia, blandetea. Toata stiinta pamanteasca este nimic in compa­ratie cu cunoasterea Adevarului. Stiinta cea sfanta pentru femei este: cum sa placi lui Dumnezeu si sotului, cum sa educi copiii, cum sa citesti Sfanta Scriptura, ce fel de me­dicamente sa intrebuintezi pentru vindecarea sufletului. Ca­uta Imparatia lui Dumnezeu si se vor adauga tie si celelal­te: cunostintele, profesia, bunastarea necesara. Vezi cu ca­ta intelepciune a alcatuit Dumnezeu lumea si increde-te in Domnul.

Foarte raspandit este si pacatul ignorantei duhovnicesti: nu stim cum sa ne purtam in biserica, cum sa ne caim, cum sa ne rugam si altele. Mai demult aceste lucruri le stiau chiar si elevii scolilor bisericesti de parohie, dar acum nu le mai stiu nici oamenii cu studii superioare. Trebuie sa aflam, sa ne caim ca nu stiam si sa ne rugam ca Domnul sa ne ajute sa aflam. Mergi la biserica, citeste, intreaba si vei invata toa­te. Nepasarea duhovniceasca este foarte periculoasa in zile­le noastre, de vreme ce poti ajunge foarte usor la vrajitori, sectanti, astrologi si la alte slugi ale diavolului.

Unele spectacole, emisiuni de divertisment televizate si multe dintre filme pervertesc sufletele, periclitand mai ales curatia sufleteasca a copiilor si a tinerilor. Prin intermediul lor, trei placeri se incuibeaza in subconstientul omului: la­comia pantecelui, desfranarea si rautatea sau agresivitatea. De asemenea se seamana in suflet zgarcenia si iubirea de arginti, care l-au pierdut pe Iuda. Unii nici nu se considera zgarciti, ci dimpotriva, cred ca este corect sa nu dea milostenie celor saraci si amarati.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#224 | pid:11602 | tid:5878
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3142 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Diavolul e de acord ca să zici aproape orice cuvânt, dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată


Azi-noapte am deschis o carte, deși mă culcasem decis ca să nu mai citesc. După miezul nopții mi-am zis: „Totuși, hai să deschid cartea asta, numai două pagini să citesc”. Și m-am pomenit că s-a făcut ora 7 dimineața. De două-trei nopți citesc dintr-o carte celebră, unde scrie cum unei femei credincioase i-a murit copilașul, iar femeia era disperată și plângea. Și a trecut pe acolo o femeie desfrânată, care a văzut-o pe mama aceea și i s-a făcut milă de ea când a văzut-o cum suferea. Și a început să se roage: „Doamne, tu știi cât îs de păcătoasă Dar, te rog, de data aceasta să mă asculți, cel puțin o dată ascultă-mă și pe mine: învie copilul acestei femei!” Iar copilul a înviat.

Iată, deci, că rugăciunile făcute pentru alții, dacă sunt spuse cu pocăință și cu dragoste, ajung la tronul lui Dumnezeu, indiferent de ce păcate am făcut.

Uneori ne rugăm, dar nu vedem rezultatul. Spune apostolul Iacov: „Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri” (Iac. 4, 3). Uneori cerem ceea ce este în dauna noastră sau a semenilor noștri, și Dumnezeu nu ne ascultă, așa cum un tată nu-și ascultă copilul care îi cere: „Tată, dă-mi să mă joc cu șarpele ăsta”.

Cât despre rugăciunea inimii, m-au întrebat și niște mari învățați din America, în urmă cu doi ani. Și le-am răspuns: „Părintele Cleopa a fost întrebat și el: Vorbiți‑ne despre Rugăciunea lui Iisus. Ce-a răspuns Cleopa? Eu nu știu ce‑i aia”. Rugăciunea neîncetată nu este o lucrare prea ușoară. Dar fiecare o poate face la măsura lui și este bine ca toți creștinii să încerce să spună rugăciunea minții. Există o rânduială, dar eu nu merg la rânduială. Le-am spus și celor din America și vă spun și vouă: întotdeauna când pomenim numele lui Iisus, fug toți dracii, pentru că demonii se cutremură când aud numele Domnului Iisus Hristos.

Poate că întreaga rugăciune – „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” – e mai dificilă. Poți să zici doar: „Iisuse, mântuiește-mă pe mine, păcătosul”. Sau cum se spune în Acatist: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”. Satana e de acord ca să zici aproape orice cuvânt, dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată.

Într-o mănăstire, unde era program foarte precis, la miezul nopții se trăgeau clopotele pentru Miezonoptică.

Dar, de câteva ori, înainte de miezul nopții cu o oră, începeau clopotele să sune. Și era o gâlceavă. Ieșeau călugării de la chilii să meargă la Miezonoptică, dar biserica era închisă. Și atunci îl certau pe clopotar:

– Măi, de ce-ai sunat mai repede?

– Dar eu n-am sunat!

– Nu ai tras tu clopotele!?

Și atunci, un cuvios, un frate curat și curajos, și-a zis în gând: „Lasă că văd eu ce se întâmplă!” Și s-a ascuns undeva, în clopotniță. A stat acolo pitit. Cu o oră înainte de miezul nopții, au început iarăși clopotele să sune. Și-a ieșit fratele și a spus celui care trăgea clopotele: „În numele lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, îți poruncesc ție, duhule necurat, să rămâi pe loc!” Și, deodată, au încetat clopotele; era satana care încurca treburile Atunci părintele i-a zis diavolului: „Nu-ți dau voie să pleci de aici, până ce nu cânți și tu Sfinte Dumnezeule”. Și a început să cânte demonul, că satana a rămas cu vocea aceea de înger, nu a pierdut-o. Cânta satana, încât clocoteau toți munții, așa de puternic cânta: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte”, iar apoi se oprea. „Termină cântarea!”, îl îndemna călugărul. Și iar începea: „Sfinte Dumnezeul, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte”. Iar se oprea. A treia oară la fel. Pentru că nu voia nicidecum să zică „miluiește-ne pe noi”. Asta nu voia să zică satana. Nu voia să-I ceară lui Dumnezeu ca să-l miluiască. Și, atunci, a început diavolul să-l roage pe călugăr: „Dă-mi drumul, că vine ziua și mă prinde aici”. E o istorioară cu un mare înțeles.

Rugăciunea inimii, deci, este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Pomenind numele lui Iisus, te sfințești. De numele lui Dumnezeu fug toți dracii, ne spune Scriptura (cf. Marc. 16, 17). Dacă nu poți să o zici în forma dezvoltată, zi cel puțin: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă” sau doar „Doamne, miluiește-mă”. Poți începe să o rostești mai întâi mecanic, doar cu buzele: „Iisuse, Doamne, miluiește-mă; Iisuse, Doamne, miluiește-mă”. După un an, doi, te-ai obișnuit și această rugăciune scurtă îți vine de la sine. După aceasta n-o mai zici cu buzele, o zici numai în minte. Apoi, dacă te-ai obișnuit și cu aceasta câțiva ani, vine de la sine. Și, când mintea se încălzește, iar inima tresare de bucurie la numele lui Hristos, atunci e bine. Dar puțini ating această performanță.

Extras din Arhiepiscop Justinian Chira, Trăiţi frumos şi-n bucurie, Editura Nicodim Caligraful, Sfânta Mănăstire Putna 2014
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#225 | pid:11603 | tid:5878
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3142 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Cercetarea de sine

Cum sa ne supraveghem si sa cercetam cu grija cele ce ne privesc pe fiecare. Cum sa punem fata in fata faptele noastre cu poruncile lui Hristos

[…]Ce inseamna, asadar, a fi atent la sine si a se supraveghea? A fi atent la sine inseamna a grai cu sine astfel: - Oare nu cumva sunt eu stapanit de vreo patima? Fiindca aflu din Sfintele Scripturi ca cel ce are chiar si numai o patima nu intra intru Imparatia Cerurilor, precum e scris: "Daca cineva pazeste toata Legea, dar calca o singura porunca, se face vinovat de toate”. Tot asa supravegherea de sine inseamna a grai cu sine asa: - "Oare niciodata n-am nesocotit cutare sau cutare porunca? Nu cumva sunt nepasator, o nesocotesc si n-o pun in practica?”. Fiindca zice Hristos Dumnezeu: "O iota sau o cirta nu va trece din Lege pana nu se vor implini toate” (Matei 5,18) si: "cel ce va strica una dintr-aceste porunci mai mici, si va invata asa pe oameni, acela mai mic se va chema intru Imparatia Cerurilor” (Matei 5,19). Sa nu fim neatenti la Dumnezeiestile Scripturi. Cand le citim sa ne privim in ele, sa ne uitam si sa ne cercetam ca intr-o oglinda sufletul si starea in care ne gasim.

Ce vreau sa zic? Auzim pe Domnul: "Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor” (Matei 3,2). Sa cugetam si noi cum ne-am petrecut zilele vietii noastre: daca ne-am cait cum se cuvine, vom spori si vom creste in faptele cele bune; daca am fost nepasatori, sa ne indreptam. Auzim iarasi: "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia Cerurilor” (Matei 5,3). Sa ne cercetam si sa ne probam in orice prilej umilitor, adica in ocari si in necinste, in dispret, si sa vedem daca se afla in noi aceasta virtute: smerenia. Cine o are cu adevarat, le rabda pe toate fara intristare si fara descurajare si nimic din cele ce i se intampla nu-i raneste inima. Iar daca se simte putin jignit, el nu se tulbura peste masura din pricina aceasta, ci pentru aceasta mica rana la inima, (ca adica s-a intristat putin in loc sa primeasca cu bucurie ocarile), el se umileste, se biciuieste, se intristeaza si plange, si retragandu-se in camara cea ascunsa a sufletului sau a chiliei sale, se arunca inaintea lui Dumnezeu si i se marturiseste, ca si cum si-ar fi pierdut toata viata.

Auzim iarasi: "Fericiti cei ce plang”. Vezi ca Hristos nu zice: "cei ce au plans”, ci cei ce plang totdeauna! Sa ne cercetam si aici si sa vedem daca plangem in fiecare zi. Ca daca ne-am facut smeriti prin pocainta, fara indoiala ca nu vom petrece nici o zi, nici o singura noapte fara lacrimi, fara intristare si fara umilinta. Si iarasi: "Fericiti cei blanzi”. Oare cel ce plange in fiecare zi, va putea trai in manie si sa nu fie bland? Ca precum apa stinge flacarile focului, tot asa intristarea si lacrimile sting furia sufletului, incat chiar omul care a fost stapanit multa vreme de manie se schimba si ajunge la o liniste durabila. Tot acum sa ne cercetam daca suntem blanzi, pentru ca cel bland cu adevarat nu sufera cu nici un chip sa vada calcate poruncile lui Dumnezeu, ci, ca si cum el insusi ar pacatui, nu inceteaza a se tangui pentru cei pacatosi.

Sa ne cercetam apoi daca ne este foame si sete de dreptatea lui Dumnezeu. Pentru ca se poate ca cineva sa se afle in dreptate, fara sa-i fie foame si sete de ea. Iar dreptate, Dumnezeu este, ca este numit "Soarele Dreptatii” si cui ii este foame si sete de El, socoate gunoaie toata lumea si lucrurile ei, iar in onorurile celor mari nu vede decat rusine, daca mai este cat de putin simtitor la onorurile omenesti. Zice iarasi Mantuitorul: "Fericiti cei milostivi!” Dar cine sunt cei milostivi? Oare cei ce isi impart averile sau hranesc pe cei flamanzi? Nu, desigur ca nu, dar cine? Cei ce s-au facut saraci pentru Cel ce a saracit pentru noi, cei care nu au nimic de dat, iar duhovniceste nu uita niciodata pe saraci, pe vaduve, pe orfani si pe bolnavi, pe care adesea ii vad, le este mila de ei si varsa lacrimi fierbinti pentru ei, cum facea Iov, care zicea: "Eu am plans pentru toti cei nedreptatiti”. Cand au cu ce, fac si ei milostenie, dar mai ales nu inceteaza niciodata a spune tuturor cele pentru mantuirea sufletului, ascultand de Cel ce a zis: "Am ascultat fara de viclenie si invat pe altii fara zavistie”. Pe acestia ii fericeste Domnul, acestia sunt adevaratii milostivi si cu aceasta milostenie ei urca ca pe o scara la desavarsita curatenie a sufletului. Pentru aceasta Dumnezeu a numit fericiti pe cei curati cu inima, zicand: "fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”, stiind El, ca Dumnezeu si Cel ce a pus Legea, ca daca sufletul nu ajunge la aceasta stare, nu poate sa se intristeze necontenit, nici sa fie cu adevarat bland, nici sa-i fie sete de Dumnezeu, nici sa se curete de patimi, nici sa devina ca o oglinda curata, dar si ca fara toate acestea, niciodata nu va contempla curat fata Stapanului. Iar sufletul care a ajuns astfel vede pe Dumnezeu in toate, se afla in pace cu El si pacea se statorniceste intre Dumnezeu, Facatorul nostru, si sufletul potrivnic mai inainte Lui, si atunci, ca un facator de pace, este numit de Dumnezeu: "Fericit” ca zice: "Fericiti facatorii de pace ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Aceia, deci, care singuri de bunavoie s-au impacat cu Cel ce a venit sa dea pace celor de aproape si celor de departe; cu Cel ce a venit sa ne impace pe noi, dusmanii Sai, cu propriul Sau Tata si sa faca una ceea ce era despartit, adica sa ne faca partasi Preasfantului Duh si El insusi sa ia trupul nostru. Este limpede, ca cei care-L vad, s-au impacat cu El, au ajuns la pacea dorita si s-au facut fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care judeca, cine este cel ce osandeste? Dar daca tu nu iubesti pe fratele tau pe care-l vezi, cum vei iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vezi?” Iar daca noi nu putem sa-L iubim sau mai bine zis nu voim, e limpede ca nici nu ne-am impacat cu El. Sa ne silim deci, fratilor, sa facem dimpotriva, ca sa-L vedem sa ne impacam cu El si sa-L iubim, asa cum ne-a poruncit El din tot sufletul.

Apoi auzim si aceste cuvinte: "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate”. Sa ne cercetam pe noi insine daca si noi suntem prigoniti din pricina vreunei porunci a lui Dumnezeu; fiindca "toti cei ce voiesc sa traiasca in Hristos vor fi prigoniti”, spune Apostolul. De aceea Hristos adauga aceste cuvinte: "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra mintind pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri”.(Matei 5,11-12). Pentru ce a pomenit abia la urma pe cei prigoniti si ocarati si le porunceste cu putere: "Bucurati-va si va veseliti?” Pentru ca cel ce in adevar s-a pocait de pacatele sale si s-a facut smerit, repet, se intristeaza in fiecare zi, e bland, ii este foame si sete din adancul sufletului de Soarele Dreptatii, e milostiv si milos ca unul care a simtit ca pe ale sale patimile, necazurile si slabiciunile tuturor si, plangand si curatindu-se, el vede pe Dumnezeu, e impacat cu El, e in adevar pasnic si vrednic sa fie numit fiu de Dumnezeu. Un astfel de om, chiar daca e prigonit, lovit, ocarat, palmuit, insultat cu tot felul de cuvinte urate, le rabda cu bucurie si cu negraita veselie. Acestea stiindu-le, Stapanul a zis cu hotarare: "Bucurati-va si va veseliti!”.

Cel ce insa nu este asa si nu are bucurie revarsata in adancul fiintei sale, cum va putea rabda el toate acestea fara ranchiuna? Niciodata! Asadar, parintilor si fratilor, sa ne silim din rasputeri in fiecare zi si in fiecare ceas daca se poate, sa ne judecam pe noi insine; sa nu contenim niciodata a ne cerceta si, precum am zis, sa trecem prin toate poruncile, sa ne cercetam fata de fiecare din ele si sa ne observam pentru a ne cunoaste. Daca am gasit ca am implinit vreo porunca, sa multumim Stapanului si Dumnezeului nostru si sa ne straduim s-o implinim si mai deplin; daca am uitat vreo una sau n-am implinit-o, sa ne silim, va rog, s-o implinim desavarsit ca, nu cumva neglijand-o, sa fim numiti mai mici intru Imparatia Cerurilor. Astfel, pas cu pas, urcand ca pe treptele unei scari, vom ajunge, sunt sigur de aceasta, la Cetatea Cerului, unde se afla Stapanul nostru Care asteapta sa ne zica: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!” (Matei 11,28). […]

Sfantul Simeon Noul Teolog
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#226 | pid:11604 | tid:5878
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3142 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
“Încredințați-vă Lui Dumnezeu Cel Bun, Cel Tare, Cel Viu și El vă va povățui la odihnă! După încercări urmează bucuria duhovnicească; Domnul ia aminte la cei ce rabdă încercările și întristările pentru dragostea Sa. Așadar, nu vă împuținați cu sufletul și nu vă temeți!”
(Sf. Ierarh Nectarie de la Eghina)
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#227 | pid:11605 | tid:5878
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3142 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
MINUNILE ȘI MENTALITATEA MODERNĂ:

Multă lume citește cu scepticism minunile consemnate în vechile cărți bisericești. Cum să accepte oamenii "evoluați" ai zilelor noastre că într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat se tăiau mâini de sfinți, iar noaptea creșteau înapoi, erau băgați creștinii în gropi cu var nestins, iar dimineața erau găsiți nevătămați, li se zdrobeau toate oasele, apoi apăreau paznicilor închisorilor frumoși și sănătoși? Câte și mai câte ne povestesc cărțile, dar noi le încadrăm la capitolul "povești de ținut treji copiii"...
Și totuși, în "Viețile sfinților" sunt relatate numai întâmplări adevărate. De multe ori ele par neverosimile pentru că realitatea duhovnicească depășește cu mult puterea noastră de înțelegere sau chiar aceea de imaginație. Noi ne-am format o mentalitate materialistă, de aceea nu putem accepta ceruri care se deschid și îngeri care coboară din ele cântând. Nu ne putem imagina oști de îngeri cu săbii de foc care luminează tot cerul nopții sau stâlpi de fum care ajung până la nori, munți care se cutremură de glasurile heruvimilor Lui Dumnezeu, mări care se deschid în mijloc și ape care stau drepte ca niște pereți de sticlă...
Toate acestea depășesc cu mult puterea noastră de acceptare! Pentru un singur motiv: pentru că mintea noastră materialistă funcționează după criteriile legilor fizicii newtoniene! Noi cu greu acceptăm și mecanica relativistă a lui Einstein, care este știință pură, darămite îngeri și minuni! Ce să facem? Nu este întrutotul vina noastră: zeci de ani în care comuniștii i-au tocat la cap pe părinții noștri: "Nu există Dumnezeu! Natura a creat totul în lume!"... a fost "construită" o generație de oameni care crede numai în ceea ce se poate vedea și atinge. Noi suntem urmașii acestora. Trebuie multă voință, multă muncă pentru redobândirea frumuseții sufletului românesc, așa cum era ea înaintea valului de ateism "științific".
Cum se dobândește credința? Ne învață Sfântul apostol Pavel: "Credința vine din auzire, iar auzirea din cuvântul Lui Dumnezeu!" Deci, în primul rând trebuie să ne ajungă cumva în suflete cuvântul Scripturii. Ori din citire, ori din auzire. Chiar și din vizionarea unui film religios, ascultarea unei predici... Important este să pătrundă înăuntrul nostru cuvântul Lui Dumnezeu. Apoi... cuvântul își va face treaba lui! Că zice Domnul mântuirii noastre: "Cuvintele pe care Eu vi le spun SUNT DUH ȘI SUNT VIAȚĂ!" Adică, odată intrate în suflet, ele sunt active, lucrează cu hărnicie, înviind sufletele, înviorând mințile, înmuind inimile.
Pe de altă parte, trebuie să încercăm din răsputeri să facem binele. Bine în stânga, bine în dreapta... să nu treacă zi fără să fi făcut ceva bun! Și atunci, văzând eforturile noastre, Dumnezeul îndurărilor se va înduioșa și va vărsa din belșug din harul Duhului Sfânt peste noi. Atunci vom primi lumina cunoștinței de Dumnezeu și de veșnicie.
Important este să vrem să avem credință, să nu ne mulțumim așa, cu teoriile acestea naive materialiste: "Nu există decât ce se vede". Da' ce, curentul electric se vede? Câmpul magnetic se vede? Atomul și celula se văd? Câte există fără a putea fi văzute!!!
Încercați și voi, luptați-vă, că para mălăiață nu vine în gura lui nătăfleață! Nici mura nu vine-n gură singură - la proverbe nu ne-ntrece nimeni!

Spor la muncă pentru câștigarea credinței!

(Preot Sorin Croitoru, Mantova - Italia)
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#228 | pid:11606 | tid:5878
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3142 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Ce le lipsește oamenilor de astăzi?!

"Deși la etapa actuală lumea este suficient de îndestulată, nu e greu să observăm că ceva totuşi îi lipsește. Acest ceva însă este esențial. E vorba de Dragoste.
Oamenii nu mai iubesc! Nu știu cu ce se „mănâncă” această noțiune. Cel mult se iubesc pe sine.

Faptul că oamenii au ajuns să-și iubească propriile pofte și porniri, că îi iubesc și chiar îi idolatrizează pe cei care sunt cu ei în același duh, pe odraslele lor, nu înseamnă că lumea a înțeles ce este cu adevărat iubire.

A iubi înseamnă a răbda, a accepta, a înțelege, a îndruma… şi încă atâtea altele înseamnă.

http://www.ganduridi...ilor-de-astazi/
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#229 | pid:11607 | tid:5878
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3142 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Omul se cunoaste dupa felul cum reactioneaza la DEFAIMARE dar si la LAUDA.

" Tot raul din lume a venit de la faptul ca oamenii au inceput sa se compare intre ei, caci comparatia este inceputul invidiei, al inaltarii de sine si al disperarii, pacate in care au cazut Cain, Iuda si insusi Satan. A fi vorbit de rau nu e cel mai rau lucru; mai rau decat a fi vorbit de rau, este a fi vorbit de bine, doar de bine. Cel care se îndulcește din laude, negreșit se va amărî cînd va auzi că e vorbit de rău. Însă omul care se cunoaște pe sine, care își cunoaște faptele și lucrarea, omul care așteaptă judecata lui Dumnezeu, știind că doar El unul cunoaște totul despre toți, un astfel de om nu se întristează atunci cînd e vorbit de rău, pentru că nici de laude nu se îndulcește." Pr. Savatie Bastovoi
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#230 | pid:11608 | tid:5878
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3142 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Nimic nu ne instraineaza atat de mult de iubirea de oameni a lui Dumnezeu,si nimic nu ne da mai mult focului iadului, cat patima tiranica a MANDRIEI si a SLAVEI DESARTE.
Cand acestea exista in noi suntem pangariti, chiar daca am avea alte virtuti, ca neprihanirea, postul, milostenia sau rugaciunea. Caci, cum spune Scriptura: "TOT CEL CE ARE INIMA MANDRA E NECURAT IN FATA LUI DUMNEZEU" (Proverbe 16,5). Pe om nu-l pangaresc doar pacatele trupesti, desfarul, adulterul si cele asemenea, dar si MANDRIA, cu mult mai mult decat altele.Fiindca fiecare cuget de desfrau este desigur, pacat de moarte, are insa ca pricina dorinta. Cand vorbim despre MANDRIE, dimpotriva, nu poti gasi vreo cauza sau faza de inceput, care s-o indreptateasca, fie si catusi de putin. MANDRIA nu e altceva decat PERVERTIREA SUFLETULUI si BOALA GREA care se naste din prostie. Da, cel mai lipsit de minte om din lume,este cel mandru! (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi