Sari la continut

Iisus Hristos
De ce a fost facut omul? Ca intelegand fapturile lui Dumnezeu, sa-L vaza dintr-insele si sa preamareasca pe Cel ce le-a zidit pentru om. Iar mintea cea placuta lui Dumnezeu este un bun nevazut, daruit de Dumnezeu celor vrednici, in urma purtarii celei bune (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

INTAMPLARI SI POVESTIRI ADEVARATE


200 postari la acest topic

#191 | pid:13003 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Vechea ctitorie a voievodului Alexandru Lăpușneanu, Mănăstirea Socola a fost spațiul unei adevăratei minuni, trăită și mărturisită de către mari personalități ale epocii, dar și de către simpli credincioși.

Episcopul Melchisedec Ștefănescu, la vremea aceea în vârstă de 32 de ani, profesor al Seminarului și martor ocular al acestor fapte, a relatat minunea în foaia politică „Zimbrul” (anul III, nr. 35):

„În biserica seminariei din Mănăstirea Socola, de la 1-a zi a curentei lui februarie, au început a curge din ochii icoanei Maicii Domnului din catapeteasmă nişte picături de apă în forma lacrimelor. Dintr-întâiu ele se ivesc în formă mică în pupilele ochilor, după aceea treptat se măresc, apoi curg în jos pe locul obişnuit al lacrimilor, uneori în distanţe numai ca de o palmă şi apoi se usucă; iar alteori, formând două şiroaie, mai mult sau mai puţin late, se scurg până la marginea de desupt a icoanei şi apoi iarăşi se usucă, lăsând însă urme şi după uscare.

Aceasta se repeteşte din nou, însă nu regulat: la 2, 3, 4 zile; acum de la 16 ale acestei luni, până la 20, a urmat tot a treia zi; iar de la 20 până la 23 – în toate zilele. La cea întâi dată, nimeni nu întorcea luarea-aminte, socotind că poate acele şiroaie, care cu deosebire au fost mari la început, ar fi rămas pe icoană din stropiturile de agheasmă ce se săvârşise în acea zi în biserică; şi pentru aceea eclesiarhul le-a şters. Dar când, după o jumătate de ceas, şiroaiele curgânde s-au aflat iarăşi la loc, toţi au venit în nedumerire.

Spre a înlătura orice presupunere, s-a orânduit o de aproape privigheare şi intrarea în biserică, afară de timpurile rugăciunilor, s-a îngăduit numai pentru o persoană de încredere. Însă fenomenul, după câteva zile, iarăşi s-a ivit. S-a observat cu deamănuntul icoana, dar nimic deosebit de alte icoane la ea nu s-a găsit: o scândură de tei uscată, zugrăvită cu aceleaşi zugrăvele ca şi toate celelalte icoane din biserică, aproape 30 ani în urmă.

Toată nedumerirea stă 1) în aceea că atunci când toate celelalte icoane sunt uscate, din aceasta izvorăşte apă; 2) că apa curge anume numai din ochi şi toată icoana în celelalte părţi este uscată; 3) picăturile acestea au o mare asemănare cu lacrimile ordinare. Un fenomen aşa de extraordinar merită toată luarea-aminte a oamenilor cu cuget, care nu sunt stăpâniţi de un scepticism orb, de a nega şi ceea ce se vede cu ochii, dacă nu pricep cauza. Mai cu seamă, învăţaţii noştri ar dori să nu închidă ochii, ci să explice aceasta într-un chip vrednic de experienţă şi de ştiinţă; iar a nu se linişti numai pe nişte păreri şi socotinţe prunceşti, precum d.e. persoana şi-a dat socotinţa că aceasta ar proveni de la un ciot ce se vede în dosul icoanei, care, după socotinţa acelei persoane, ar avea putere de a absorbi umezelile din aer şi a le transmite prin icoană afară; căci, lăsând a zice că acel ciot nu răspunde în dreptul ochilor, nu se poate pricepe pentru ce asemenea fenomen nu s-a ivit şi până acum, dacă cauza lui este aşa de firească; iar pe de altă parte, după această socotinţă, nu numai toate icoanele, ci şi toate scândurile, care nu pot fi fără asemenea cioturi, ar trebui să producă astfel de fenomene; însă aceasta este contra experienţei.”


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#192 | pid:13027 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Sursa: 

johnsanidopoulos.com

Tratând-o cu multă dragoste, Vaso a observat caracterul frumos al soțului, bucurându-se și el la rândul său de dragostea soției sale. Dar într-o zi Taki a întrebat-o:

‒ Vaso, am văzut că faci de fiecare dată orice-ți cer și nu mă refuzi niciodată. Eu cu ce ți-aș putea răsplăti?

‒ Am tot ce mi-aș putea dori, i-a răspuns ea, nu vreau nimic altceva.

Însă el a insistat:

‒ Dar eu îmi doresc să te pot răsplăti cumva. Doar spune-mi, și orice îți dorești eu voi face pentru tine.

‒ Dacă insişti, atunci îţi voi spune. Singurul lucru pe care mi l-aș dori ar fi să-ți faci și tu semnul Sfintei Cruci atunci când mâncăm, când mergem la culcare…

Taki a devenit puţin neliniştit, dar, cucerit de bunătatea şi supunerea soției sale, i-a răspuns:

‒ Aşa va fi scumpa mea! Dacă asta îţi doreşti, aşa voi face.

Şi astfel s-a deprins să își facă semnul crucii.

Cum de a reușit Vaso să îl convingă? A reușit pentru că nu l-a constrâns, nu l-a stresat cu nenumărate sfaturi, întrucât știa că astfel nu va ajunge la nici un rezultat. L-a tratat cu bunătate, răbdare și dragoste, iar Taki s-a simțit atât de fericit, încât a vrut să îi răsplătească iubirea.

(Mitropolitul Meletios de Nikopoleos)


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#193 | pid:13029 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
" Tanara cea credincioasa

O fata frumoasa dar foarte credincioasa, mergand odata pe strada, fu intampinata de un tanar, care ii sopti:
- As vrea sa te insotesc ..
Fata se opri - si-i raspunse:
- Primesc sa ma insotesti, dar sa-mi fagaduiesti ca vei intra unde voiu intra eu..
Tanarul zise:
- Iti dau cuvantul meu ca voi intra..
Si asa, mersera impreuna o bucata de loc, dupa care fata se opri in fata unei biserici, unde intra.
Tanarul, deodata, nu vru sa intre, dar aducandu-si aminte de fagaduiala data, intra dupa ea.
Acolo, parintele se afla tocmai intr-o predica prea frumoasa asupra datoriilor crestinesti ale tinerilor.
Atat de mult fu atins tanarul in suflet de vorbele preotului, incat asculta predica pana la sfarsit, iar la plecare zise fetei:
- Iti multumesc pentru binele ce mi-ai facut, - si te rog sa ma ierti pentru necuviinta mea ...
Fata surase prieteneste - si-i raspunse:
- Nu mie, ci Domnului Hristos sa-i multumesti, caci El mi-a dat gandul sa te aduc aici..."


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#194 | pid:13043 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Dumnezeu locuieşte în inimile noastre!
Într-o noapte friguroasă de noiembrie, o tânără mamă îşi abandonează bebeluşul născut de curând la poarta unui orfelinat.
Printr-o minune dumnezeiască, copilaşul a supravieţuit cumplitei nopţi; era un copil frumos ca un îngeraş, însă avea o deficientă, nu vedea, acesta fiind principalul motiv pentru care mama îl abandonase; nu vroia să aibă o răspundere atât de mare precum creşterea unui copil orb.
Anii treceau iar copilaşul creştea. Viaţa lui nu a fost deloc uşoară, ceilalţi copii dar şi oamenii adulţi îl batjocoreau, îl trăgeau de urechi de nas, îl băteau, când venea ora mesei aduceau o pisică şi o puneau pe masă lângă farfuria lui iar animalul îi mânca hrana… Un singur om s-a milostivit de el, rupându-şi din timpul atât de preţios pentru a-i face un bine: l-a învăţat să scrie alfabetul şi i-a vorbit puţin despre Dumnezeu.
Cu greutate au trecut cei doisprezece ani. O zi frumoasă de toamnă l-a determinat să iasă afară, să se plimbe prin curtea orfelinatului şi să se bucure de aerul înmiresmat. Urmând cântecul unei micuţe şi gingaşe păsări, se îndepărtează tot mai mult de clădire, pierzându-se printr-un colţ îndepărtat al curţii, abia spre seară găsi drumul de întoarcere… dar uşa era închisă. Se făcuse un frig care îi pătrundea până în oase; pentru a se încălzi, se ridică în picioare şi păşeşte încet, ieşind în afară orfelinatului. În jurul lui era o zarvă necunoscută, puternică şi înfricoşătoare.
În drumul său, necunoscând lumea exterioară, traversează o stradă dar în momentul în care face doi paşi, un claxon asurzitor îl opreşte:
– Eşti orb, nu vezi pe unde mergi? Se auzi o voce care trăda o stare de nervozitate.
Cuvintele şoferului îi străpungeau inima, dar nu zicea nimic, tăcea aşa cum făcea de fiecare dată când cineva se răstea la el sau îl luă în derâdere. După vreo două ore de la ieşirea din orfelinat, copilul aude un plânset, apropiindu-se încet de locul în care îl auzise.
Un băieţel mai mic cu trei ani decât el stătea ghemuit lângă o clădire plângând după mama lui, pe care o pierduse din ochi când era la cumpărături.
– De ce plângi? Întrebă, cu o voce blândă, copilaşul orb în timp ce se aşeză lângă el.
– Mi-e frică, este noapte iar eu m-am rătăcit
– Noapte? Cum arată noaptea?
Cu ochii mari de uimire, băieţelul îi răspunde:
– Noaptea este întuneric, adică nu vezi altceva decât negru în faţa ochilor dacă nu este vreo lumină prin apropiere
– Este mai întuneric decât întunericul în care sunt scufundaţi ochii mei? Întrebă, mai mult pentru sine, băiatul.
– Spune-mi, te rog, cum este lumina?
Foarte sigur pe el, băieţelul îi răspunde:
– Lumina este minunată! Atunci când apare, totul prinde viaţă.
– Dar lumea? Cât e de mare?
Încercând să-i răspundă la întrebare, băieţelul îşi întinde cât poate el de tare braţele:
– Uite atât de mare.
Dorind să vadă cât de mare era lumea, băiatul orfan îi atinge mâinile, dar nu reuşeşte în totalitate, o mână aflându-se la o anumită distanţă care îl împiedică să atingă întreaga mână fără a fi nevoit să-şi schimbe poziţia
– Atât de mare? Cum poate avea Dumnezeu grija de ea la cât de mare este?
– Hm… Dumnezeu toate le poate.
– Prietenul meu micuţ, spune-mi, te rog, unde este Dumnezeu?
După o scurtă ezitare, îi răspunde arătând cu degetul spre cer.
– Acolo, sus în cer
– Şi e departe? Întrebă entuziasmat copilul orb.
Vocea îngrijorată a unei femei le întrerupe discuţia.
– Mama, e mămica! Strigă bucuros copilaşul, fugind spre mama lui.
Rămas singur, începe să vorbească cu Dumnezeu.
– Doamne, nu ştiu cât de departe este cerul, dar, dacă voieşti, primeşte-mă în casa Ta. Îmi este frig şi foame… Tu eşti iubirea şi viaţa mea iar dacă te am pe Tine nu voi mai suferi nici de foame, nici de frig şi nici nu voi mai fi singur vreodată.
– Sunt orb, nu pot face prea multe dacă mă primeşti la Tine, dar pot să cânt, da, voi cânta şi aşa Te voi lăuda mereu.
O bucurie de nedescris îi cuprinde inima şi lacrimile iubirii şi ale recunoştinţei apar din ochii atât de frumoşi, de curaţi, dar lipsiţi de lumină.
Dintr-un buzunar scoate un carneţel şi, cu un creion, scrie ultimele cuvinte ce stau mărturie unei iubiri curate izvorâte dintr-un suflet inocent şi ca amintire pentru micuţul prieten care-l v-a căuta a doua zi:“Dumnezeu locuieşte în inimile noastre! ’’
S-a mutat la Domnul cu zâmbetul pe buze şi cu o inimă plină de pace şi iubire, lăsând în urma sa doar tristeţea băieţelului pe care-l cunoscuse.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#195 | pid:13050 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Doamna Katerina Ţekoma, de 35 de ani, care locuieşte în Kipseli, ne-a povestit despre modul în care a intrat în viaţa ei Sfântul Partenie şi i-a făcut bine.

Doamna Katerina cu soţul ei, funcţionar la Mi­nisterul Apărării Naţionale, trăiau, timp de patru ani după căsătoria lor, o mare dramă: nu puteau să aibă copii. Alergau întruna pe la medici, care nu găseau nici o cauză patologică. „Sterilitate inexplicabilă” era concluzia lor, de aceea cauza problemei lor o puneau pe seama stresului, pe care sarcina îndelung aşteptată a creat-o cuplului.

Pe măsură ce trecea timpul, ei erau tot mai disperaţi şi începură să recurgă la toate mijloacele de care dispune ştiinţa secolului nostru în acest dome­niu. Doamnei Katerina i se administrau hormoni, dar nu se întâmpla nimic. În cele din urmă recurseră la fertilizare artificială, dar nici în acest fel nu reuşiră ceea ce îşi doreau atât de mult.

Însă, pentru că amândoi sunt oameni credincioşi, în toţi aceşti ani nu cerură ajutor numai de la medici, ci şi de la Dumnezeu şi sfinţii Lui. Alergau mereu la mănăstiri şi biserici şi îi rugau pe sfinţi şi mai presus de orice pe Maica Domnului, ca mamă ce este, să i se facă milă de ei.

Timp de patru ani nu obţinură nimic, cu toate eforturile lor pline de nerăbdare şi cu toate rugăciu­nile lor. Katerina a obosit să mai alerge pe la medici şi să încerce fiecare metodă nouă care i se propunea ca să facă copil; aşa că s-a hotărât să oprească toate acestea şi să lase totul în mâinile lui Dumnezeu, pe Care Îl rugau tot mai mult.

Trecură cinci luni, până când prietena ei, Dimi­tra, o fată care a crescut la Fundaţia Lyrios, iar acum este căsătorită cu copii, îi vorbi de Sfântul Partenie, un sfânt cu totul necunoscut pentru ea.

Într-o zi, pe 14 februarie 1999, în zi de duminică şi la o săptămână după prăznuirea zilei de pomenire a sfântului, o conduse la Fundaţia Lyrios. Acolo ajunse disperată şi dezamăgită. Împreună cu soţul ei şi cu Dimitra, spuseră problema lor părintelui Emmanuil Makri, care, după ce-i ascultă, le propuse să facă o rugăciune şi să-l roage cu toţii pe Sfântul Partenie.

Au urcat la bisericuta lui şi au făcut rugăciune, rugându-l fierbinte să-i miluiască, pentru că speranţele lor ca să seîmplinească marea lor dorinţă se micşorau întruna.

Luând sfârşit rugăciunea, părintele Emmanuil le-a dat câteva sfaturi: le-a spus să se spovedească, să aibă credinţă, iar Dumnezeu o să-i ajute. Când cobo­râră la Fundaţie, i-a mângâiat cu ştirea că sfântul trebuie să fi auzit rugăciunea lor, întrucât a dat semn în timpul rugăciunii lor: candela care se află în faţa marii sale icoane, s-a mişcat într-un fel deosebit, pe toată durata Paraclisului. Acest amănunt nimeni altul nu l-a băgat în seamă.

Cu adevărat, în ajun de 25 martie, primind rezultatul testului de sarcină pe care l-a făcut la îndem­nul medicului (ea însăşi nici nu a vrut să-l mai facă, pentru că era disperată să facă teste care ieşeau toate negative), constată că rămăsese însărcinată în inter­valul de la 14 februarie, cănd făcuse Paraclisul Sfân­tului, până la 4 martie.

Bucuria lor a fost de nedescris. Sfântul, pe care nu-l cunoscuseră până atunci, le-a dăruit copilul pe care l-au aşteptat timp de cinci ani. Astfel, în noiem­brie 1999 Katerina a adus pe lume un băieţel sănătos, iar acum ţine fericită în braţe marele dar al sfântului, marele dar al lui Dumnezeu şi Îl preamăreşte pe Dum­nezeu şi pe Sfântul Partenie, care i-a binecuvântat familia, rugându-l, dacă este voia lui Dumnezeu, să-i trimită şi alţi copii.

(Maria Meletiou-Makri, Un sfânt din vechime viu printre noi, Sfântul Partenie din Lampsakos (Sfântul ocrotitor al bolnavilor de de cancer), Editura Bunavestire, p. 64-66)


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#196 | pid:13099 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Un băiat de 14 ani, Dimitri Sabanieiev, se îmbolnăvi la Sankt Petesburg, în anul 1864. Mama sa era foarte întristată atât din pricina bolii fiului ei, cât și din pricina faptului că el trebuia să dea examen tocmai pe atunci pentru a intra la Institutul de Studii Superioare. Boala sa amenința intrarea la institut. Doamna Sabanieieva, care era cu totul devotată părintelui Serafim, îi ceru ajutorul în rugăciune. Chiar în noaptea următoare, ea îl văzu pe Bătrân în vis și acesta îi spuse: „Fiul tău se va însănătoși și va trece examenul”.

Trezindu-se cu un simțământ de bucurie, ea se duse de îndată la infirmeria școlii navale, unde se aștepta să-și găsească fiul încă bolnav. Dar i se spuse că el se simțea deja bine și că plecase să-și susțină examenul. Când se vazură, se îmbrățișară plini de duioșie.

Bucuria mamei se preschimbă în uimire atunci când află că fiul ei, care ca și ea avea o adâncă venerație față de părintele Serafim, îl văzuse de asemenea pe Bătrân în vis și auzise de la el aceleași cuvinte: „Te vei face bine și vei trece examenul”.

(Sfântul Serafim de Sarov, O biografie spirituală de Arhimandritul Lazarus Moore, Editura Agapis București, p.336)


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#197 | pid:13120 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
www.johnsanidopoulos.com

Multă lume se întreabă de ce Sfântul Nectarie, sfânt al vremurile noastre, face atât de multe minuni în ziua de astăzi. Răspunsul este pentru că a suferit mult în timpul vieții, adesea fiind acuzat pe nedrept de neștiutori. Calomniile, batjocura și acuzațiile pe nedrept, toate sunt o binecuvântare pentru creștini atunci când sunt îndurate cu smerenie, răbdare și încredere în Dumnezeu. Cei umiliți sunt proslăviți.

Când Sfântul Nectarie a întemeiat o mănăstire de maici pe insula Eghina, localnicii au mers atât de departe încât l-au acuzat chiar de fapte imorale și că folosea mănăstirea în scopul acestora. Spuneau că maicile nasc copii ilegitimi pe care îi aruncă în fântână ca să moară.

O femeie din Eghina avea o fiică în vârstă de 16 ani pe nume Kerou, plină de har și frica lui Dumnezeu. Mama sa avea o manie de a o persecuta pentru asta și a încercat de mai multe ori să o ucidă dar tânăra a găsit în final refugiu la mănăstirea Sfântului Nectarie. Sfântul a primit-o și i-a oferit protecție. Kerou în schimb a început să îl ponegrească. Un procuror a primit o plângere de la ea și a venit a doua zi la Eghina însoțit de doi polițiști. A trecut de ușă în ciuda regulilor de la mănăstire și a mers direct la chilia Sfântului. Maicile s-au tulburat și au început să plângă. Sfântul Ierarh s-a ridicat, întâmpinând oaspeții cu zâmbetul său obișnuit. Furios, procurorul i-a spus părintelui: Bătrân nenorocit, unde sunt copiii pe care îi faci? Asta faci aici? Apoi l-a prins de gulerul dulamei și amenințându-l i-a zis: Am să îți smulg barba fir cu fir!

Sfântul nu spunea nimic. A ridicat mâna și a zis: Dumnezeu vede! Dumnezeu știe!

Și într-adevăr, procurorul care l-a acuzat și care a ridicat mâna asupra Sfântului într-o săptămână s-a îmbolnăvit. Avea dureri groaznice, iar mâna cu care l-a ridicat pe Sfânt i s-a uscat. Văzând greșeala sa, a simțit nevoia să meargă la Sfântul Nectarie pentru a-i cere iertare, iar Sfântul din bunătate și îndelungă suferință s-a rugat mult pentru acesta. Însă în doi ani mâna procurorului a trebuit să fie tăiată.

Între timp, mănăstirea Sfântului Nectarie prospera și se mărea. A devenit un spital duhovnicesc, care oferea odihnă sufletului și lumina poporul lui Dumnezeu.


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#198 | pid:13129 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea

Sursa: 

ΣΤΡΑΤΙΩΤΗΣ ΠΟΥ ΝΗΣΤΕΥΕ ΚΑΤΑ ΤΗΝ ΔΙΑΡΚΕΙΑ ΤΗΣ ΘΗΤΕΙΑΣ ΤΟΥ ΣΤΗ ΣΥΜΗ, ΔΕΝ ΜΠΟΡΟΥΣΕ ΝΑ ΑΝΤΑΠΕΞΕΛΘΕΙ ΟΙΚΟΝΟΜΙΚΑ ΣΤΗΝ ΑΓΟΡΑ ΦΑΓΗΤΟΥ ΚΑ

„Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni” (Psalmi 54, 25).

Mă întorc cu gândul nostalgic în urmă cu câțiva ani, când îmi efectuam stagiul militar în îndepărtata Symi. Evenimentul minunat pe care urmează să vi-l povestesc s-a petrecut în timp ce mă aflam în postul de gardă militară al Mănăstirii Panormitului (n.r. - Sfântul Arhanghel Mihail) și mi s-a arătat, într-un mod cu totul viu, îndrăzneala pe care o are Arhanghelul Mihail din Symi la tronul lui Dumnezeu.

Pentru a înțelege cititorul cele ce urmează, trebuie să menționez că în acea vreme mănăstirea era unită de orașul Symi prin drumul actual, care pe atunci era încă în majoritate neasfaltat, iar din cauza ploilor de iarnă de multe ori devenea aproape de necirculat. Singurele vehicule care îndrăzneau să circule pe acolo în perioada iernii erau cele agricole, care transportau muncitorii mănăstirii, dar și jeep-ul militar care ne aproviziona cu alimente. De asemenea, cele două magazine ale mănăstirii, care acopereau nevoile închinătorilor pe timpul verii, rămâneau închise pe timpul iernii. Am așteptat odată o săptămână alimentarea postului de gardă, lucru pe care îl asigura unitatea noastră.

Se apropia Postul Mare, mai exact trecea săptămâna lăsatului sec de brânză. În aceste zile îmi amintesc că mă preocupa intens problema postului care urma să înceapă curând. Rația zilnică de hrană nu prevedea fructe de mare (caracatiță, kalamar, sepie ș.a.) pentru perioada Postului Mare (n.r. - mâncare de post foarte des consumată în Grecia). Desigur că mă gândeam că va fi mult mai ușor pentru zilele săptămânii, deoarece proviziile postului de gardă în materie de paste făinoase și legume erau bogate. Pentru sâmbătă și duminică, însă, nu puteam să mănânc nimic din fructele de mare amintite mai sus, din simplul motiv că erau... inexistente. Nu aveam nici o soluție, pentru că nu exista nici o modalitate să cumpăr din oraș și nici bani nu aveam. Așa că am decis să „ofer” această problemă a mea Arhanghelului.

Am avut marea binecuvântare să-mi permită programul militar zilnic vizita la Mănăstirea Arhanghelului și, desigur, participarea la Sfintele Slujbe, pe care le săvârșea în acei ani cu multă evlavie fericitul stareț Gavriil.

Se lumina de ziuă în sâmbăta Săptămânii Albe. Cum am auzit clopotele Utreniei, am pornit de la postul de gardă înspre mănăstire. În timp ce mergeam, pășind pe mica plajă ce se găsește acolo, am sesizat ceva ce m-a făcut să rămân nemișcat și fără glas. Exact în momentul când valul s-a ridicat deasupra nisiului fin, la doar doi metri distanță de mine, am văzut o uriașă caracatiță, avea sigur peste două kilograme, cum se rostogolea extenuată. Era prima oară când vedeam așa ceva și nu puteam să cred! Neîncrezător, m-am aplecat și am luat de jos caracatița găsită pe neașteptate, ca să mă asigur că nu visam. Am îndepărtat-o de apa mării și, plin de recunoștință, mi-am continuat drumul către mănăstire.

Am intrat cu emoție în biserică și am stat cu teamă în fața icoanei făcătoare de minuni a Arhanghelului Mihail. I-am mulțumit cu căldură din toată inima mea, pentru că îmi auzise rugăciunea și îmi trimisese acest dar special. După terminarea Utreniei, m-am întors în grabă către locul cu pricina. Am luat caracatița și am împărțit-o în cinci părți, pe care le-am gătit în cele cinci duminici ale Postului Mare care a urmat.

Acest eveniment minunat a târnosit legătura mea duhovnicească cu Sfântul Arhanghel Mihail Panormitul, pe care l-am desemnat ca ocrotitor și conducător al vieții mele de după aceea. Iar darurile pe care mi le-a oferit mai târziu au depășit cu mult mai mult ca valoare duhovnicească și folos hrana marină pe care mi-a dăruit-o în acel neuitat Post Mare.

(Istoricul și minunile Panormitului din amintirile unui soldat)


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#199 | pid:13154 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Unul dintre cei cărora le-a fost dat să cunoască puterea vindecătoare a Sfântului Nectarie a fost şi părintele Nectarie Vitalis.

Născut în 1930 din părinţi evlavioşi, părintele Nectarie a fost hirotonit în anul 1960 şi a slujit la una dintre enoriile din cartierul Pireu al Atenei. Din 1965, din cauza problemelor de sănătate, i s-a recomandat de către doctori să caute o regiune mai puţin poluată şi să se mute acolo. Astfel a ajuns să slujească în Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Kamariza.

Încă din primele zile în care a ajuns aici, părintele Nectarie a început să primească în vis vizita Sfântului Nectarie, care-i spunea că, în viaţă fiind, îşi dorise să locuiască aici. De aceea îl rugă să ridice în cinstea sa un mic paraclis. Fără să stea pe gânduri, părintele Nectarie a ridicat în cea mai frumoasă zonă a satului un mic paraclis cu hramul Sfântului Nectarie. Între timp însă, mulţimea închinătorilor care venea să se închine la acest sfânt locaş devenise atât de mare, încât a hotărât să construiască o nouă biserică mult mai mare, mai încăpătoare.

În 1980, după zilele încărcate de sărbătorile Crăciunului şi Epifaniei, simţind o mare slăbiciune, părintele am hotărât să meargă la medic. La unul dintre spitale, profesorul universitar Papaconstantin i-a spus că are cancer la plămâni şi că nu mai are de trăit mai mult de două luni şi jumătate.

În acest context dramatic, părintele i-a cerut Sfântului Nectarie să-l lase măcar să termine biserica, să slujească doar o Sfântă Liturghie şi după aceea poate să moară liniştit.

Într-o zi, pe când se afla în biserică, părintele Nectarie Vitalis a avut parte de un oaspete neaşteptat: Sfântul Nectarie. La sfârşitul întâlnirii, Sfântul Ierarh din Eghina l-a încredinţat: „O, copilul meu, Nectarie, nu te mai supăra atât. Este doar o încercare. Te vei face bine şi se va auzi aceasta în toată lumea!”. Apoi, deşi uşa era închisă, s-a făcut nevăzut.

Cu toate acestea, starea sănătăţii părintelui Nectarie nu s-a ameliorat. Au urmat două luni de dureri îngrozitoare. În sfârşit, a sosit ziua de 2 iunie 1980, zi în care era programat pentru operaţie la spitalul „Sfântul Sava”.

Imediat după anestezie, părintele Nectarie a auzit o voce groasă, bărbătească, care i-a spus: „Eu sunt Sfântul Nectarie şi m-am coborât acum de la Tronul lui Dumnezeu, ca să îţi aduc un mesaj de la Mântuitorul Hristos şi anume că nu îi vom lăsa să te opereze. Te vei face bine copilul meu, se va petrece minunea şi se va afla în lumea întreagă!”. După trezirea din anestezie, unul dintre doctori şi i-a spus: „Nu te nelinişti! Sfântul Nectarie nu ne-a lăsat să te operăm! Mai înainte de a te opera, a venit profesorul şi te-a mai consultat o dată cu atenţie. Ţi-a introdus pe căile respiratorii un instrument special de investigare şi a constatat că tumorile canceroase pe care le aveai şi apăreau pe radiografie au dispărut între timp. Nu mai ai nevoie, deci, de operaţie. Deja nu mai ai cancer. Să te rogi, deci, de aici înainte şi pentru noi toţi cei de aici!”.

Ştirea s-a răspândit cu repeziciune pretutindeni. Erau foarte mulţi cunoscuţi care aşteptau cu înfrigurare rezultatul operaţiei. În satul părintelui, clopotele au început să bată în ritm de mare sărbătoare. Îndată după întoarcerea acasă, a fost săvârşită o slujbă de mulţumire către Dumnezeu şi către Sfântul Nectarie.

A urmat apoi o perioadă de refacere a sănătăţii, după care părintele Nectarie s-a apucat din nou să lucreze la ridicarea bisericii. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfântului Nectarie, părintele a terminat biserica şi, în vreme ce ceruse de la Sfântul să săvârşească măcar o Sfântă Liturghie în noua biserică, a trăit încă aproape 38 de ani. Cuviosul Nectarie Vitalis a trecut la Domnul în ziua de 8 februarie 2018 şi a fost prohodit vineri, 9 februarie.

(Notă: La alcătuirea articolului au fost folosite fragmente din volumul Diac. drd. Morlova Nicuşor, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Bunavestire)


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#200 | pid:13202 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4316 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Vara anului 2008. O fetiță de patru ani a suferit un accident și și-a rupt un deget de la mână. Era agățat doar de puțină piele atunci când au dus-o la doctor. Aceia au încercat să-l sudeze. Au avut loc trei intervenții chirurgicale. La degetul respectiv însă nu se făcea sângerarea și de aceea era negru. Toate arătau că fetița își va pierde degețelul.

Foto: Oana Nechifor

《Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea

Sursa: 

Θεραπεία τῆς Παναγίας σὲ μικρὸ κοριτσάκι》

În acele zile a fost înștiințată de dureroasa întâmplare și o prietenă credincioasă a familiei. Aceasta a adus copilului ulei de la icoana Maicii Domnului Varnakova și a uns degețelul aproape mort. Și desigur, cu toții au făcut rugăciune fierbinte, mai ales mama fetiței. În ziua următoare, dimineața, cum s-a trezit copilașul, privește mama lui și ce să vadă? Degețelul era alb și normal, la fel ca și celelalte. Ajutorul dumnezeiesc a venit imediat!

Toată familia împreună cu prietenii s-au bucurat, au slăvit pe Dumnezeu și pe Maica Sa. Fetița, în ziua următoare, când a mers la medic, i-a spus:

- Domnule doctor, Maica Domnului mi-a readus la viață degețelul!

Și acela, om credicios cum era, a răspuns:

- O adevărată minune! Și mie Dumnezeu mi-a vindecat fiul. Eu cu știința de multe ori nu pot să ajut. Dumnezeu însă toate le poate!

(Din cartea „Maica Domnului Varnakova”, Minuni ale Maicii Domnului și paraclisul ei, 2011)


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi