Sari la continut

Iisus Hristos
Numai un lucru nu este ingaduit omului: acela de-a fi nemuritor cu trupul Sa se uneasca cu Dumnezeu ii este ingaduit, daca va intelege ca poate. Caci voind si intelegand, crezand, si iubind, prin buna vietuire omul ajunge impreuna vorbitor cu Dumnezeu. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

INTAMPLARI SI POVESTIRI ADEVARATE


187 postari la acest topic

#181 | pid:12768 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4011 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
O fată tânară s-a dus să se opereze la spitalul din Simferopol. Starea ei era foarte gravă, iar operaţia era grea şi riscantă. Doctoriţa care urma să o opereze a chemat-o pe mama pacientei şi i-a spus:

- Operaţia e foarte grea şi riscantă. Nu pot să vă garantez nimic. Nu ştiu dacă fiica dumneavoastră va scapa cu viaţă.

Nu exista însă altă opţiune. Tânara a fost dusa în sala de operaţii. Pe tot parcursul intervenţiei chirur­gicale mama ei a stat în curtea spitalului şi s-a rugat cu lacrimi în ochi Sfântului Luca şi Sfântului Pante­limon să îi ajute fiica. La un moment dat în faţa ochi­lor acelei mamei s-a întâmplat ceva uimitor: peretele spitalului a devenit transparent ca un geam. Se ve­dea sala de operaţii. Pe masa de operaţie era fiica ei şi în jurul ei, doctoriţa împreuna cu echipa ei. Lânga doctoriţă stătea asistenta care îi dădea instrumentele chirurgicale.

Şi ce era mai minunat: lângă doctoriţă i-a vazut şi pe cei doi sfinţi doctori la care ea se rugase. În stânga statea în picioare Sfântul Pantelimon, cu o lumânare mare aprinsă. În dreapta stătea Sfântul Luca, iar el lua din când în când instrumentele chirurgicale de la asis­tenta şi i le dădea doctoriţei!

Mama fetei era din ce în ce mai uimită. Simţea că rugăciunea ei fusese ascultată. Când s-a terminat operaţia, doctoriţa a ieşit bucuroasă, a chemat-o pe mama fetei şi i-a spus:

- A mers foarte bine, incredibil de bine!

Atunci mama i-a povestit minunea pe care o trăise. Doctoriţa a rămas mută de uimire. Şi-a făcut cruce şi a mărturisit:

- Acum înţeleg! Cât timp am operat şi voiam la un moment dat vreun instrument chirurgical, nu apucam sa i-l cer asistentei, ca îl şi aveam în mâini.

Pro G. D., Simferopol, Crimeea

(Sfântul Luca al Crimeii, minunile contemporane, Editura Sophia, p. 15-16)


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#182 | pid:12790 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4011 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Unui bărbat iubitor de Hristos în Babilonul Egiptului, fiind dintre cei în cinste, cu puţini ani în urmă, i s-a încredinţat de către stăpânire grija închisorii, purtându-se bine şi compătimitor cu cei închişi în ea. Numele acestuia nu e nevoie să îl spunem, căci este încă în viaţă. Acest om ne-a povestit nouă cu cele mai înfricoşătoare jurăminte:

„Într-o zi, după ce unii fermecători au fost închişi la mine, intram adeseori să îi anchetez separat, cum este obiceiul celor cărora li s-a încredinţat o astfel de treabă, luând în scris declaraţiile lor şi cuvintele lor, ca să aducem stăpânirii cele referitoare la ei. Unul dintre ei, care era mai bătrân, când a văzut discernământul meu, că mă purtam faţă de ei cu iubire de oameni şi că aveam sentimente de compătimire faţă de toţi cei de acolo, luându-mă deoparte îmi zice în limba thebaică: „Te jur pe tine pe Dumnezeu, Cel care ne-a predat pe noi în mâinile tale, niciodată să nu stai la ancheta noastră, a celor patru fermecători, fără să te împărtăşeşti mai întâi şi să porţi crucea la gât. Căci tovarăşii mei sunt oameni răi şi vor să-ţi facă rău. Dar dacă vei face cum îţi voi spune eu, nici aceştia, nici vreun alt om nu îţi va putea face rău”.

Dacă demonii şi fermecătorii mărturisesc acestea, este limpede că mai nelegiuiţi decât aceştia sunt cei care nu mărturisesc Sfântul Trup al lui Hristos şi care hulesc în fiecare clipă Crucea Lui şi pentru Crucea Lui ne pedepsesc pe noi. La cine mă refer? La vrăjmaşii Crucii (aceşti „vrăjmaşi ai Crucii” sunt arabii, care persecutau creştinii la acea vreme) al căror sfârşit este pierzania (Cf. Filip. 3, 18-19), potrivit cu ceea ce spune Dumnezeu prin gura lui Pavel Apostolul.

(Sfântul Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovniceşti, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, Editura Doxologia, 2016, pp. 106-107)


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#183 | pid:12822 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4011 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
TOLBA CU POVESTI :

Adevarata comoară

Un tanar era foarte suparat ca nu are mai multi bani, ca nu-si poate cumpara tot ce-si dorea. Se plimba trist pe strada, nestiind cum sa iasa din aceasta situatie. Dar, cum mergea el asa, s-a lovit deodata de cineva. Mare i-a fost mirarea sa vada ca, din neatentie, a dat peste un om sarman, fara vedere. Incerca bietul om sa se ajute cu un baston si sa gaseasca drumul spre casa. Tanarul nostru l-a ajutat, conducandu-l de brat.

Vazand cat sunt altii de necajiti, tanarul nu s-a mai gandit, de atunci, decat la un lucru: cat de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce si-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpara: sanatatea cu tot ce izvoraste din ea - putere de munca, bucurie si voie buna.

Acum isi dadea seama ca sunt oameni care au ramas ologi in urma unor accidente. Dar picioarele sale il puteau duce oriunde. Altii au ramas orbi. El putea sa vada, insa, clipa de clipa, toate frumusetile din jurul sau. Exista si unii oameni care, din pacate, sunt orbi si ologi sufleteste, pentru ca sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranta si dragoste. Acestia sunt cu adevarat nefericiti.

Cu cat vei fi mai binevoitor, cu atat sufletul tau va avea mai multa liniste. Cel rau si zgarcit nu da niciodata nimic, nici macar un pahar cu apa sau un sfat, chiar daca aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalti ?

Daca ne vom uita in jurul nostru vom vedea ca nimic nu traieste doar pentru sine. Pana si un copac obisnuit. Chiar daca nu ne ofera fructe, ne da cel putin posibilitatea sa ne odihnim un minut la umbra lui.

"Cel bun vede bunatatea peste tot; cel rau, nicaieri."
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#184 | pid:12844 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4011 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
TOLBA CU POVESTI :

Încrederea

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
- Ei, lasă, femeie - a încercat să o liniştească omul - lasă, că ştie Dumnezeu ce e mai bine!
- Măi, omule - zise atunci femeia sa - da' ce poate fi bine când - uite! - nu avem unde sta peste noapte?!
în sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii.
- Vezi, i-a mai spus omul femeii - trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? "Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine."

"Fără nici o îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre
mai bine decât am putea-o face noi înşine. " (Sfântul Vasile cel Mare)
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#185 | pid:12878 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4011 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Intr-o casă sărăcăcioasă din orășelul Kuibișev locuia o mamă foarte evlavioasă împreună cu fiica sa, Zoe.

În noaptea trecerii dintre ani (31 decembrie 1956 spre 1 ianuarie 1957), Zoe și-a invitat șapte prietene bune, împreună cu niște tineri, să petreacă împreună. Când a auzit ce planificase Zoe, mama tinerei a rugat-o să amâne acea petrecere, deoarece se aflau încă în Postul Crăciunului (pe vechi). Văzând că fiica ei dorește să petreacă în felul ei, mama a mers la biserică pentru a se ruga.

Seara a venit și toți invitații sosiseră, cu excepția lui Nicolae, logodnicul tinerei Zoe.

În momentul când toate perechile au început să danseze, Zoe a rămas singură pe margine. Neștiind ce să facă, tânăra a luat de pe perete icoana Sfântului Nicolae și a strâns-o la piept, zicând: „Voi dansa și eu cu Nicolae!”. Văzând aceasta, unii prieteni au încercat să o oprească, spunându-i că este o blasfemie la adresa sfântului. Atunci ea le-a strigat „Dacă Dumnezeu există, să mă pedepsească”, începând să danseze.

În secunda imediat următoare, în cameră s-a auzit un zgomot înspăimântător, însoțit de o lumină orbitoare.

Prietenii s-au îngrozit văzând-o pe Zoe încremenită precum o piatră, cu icoana Sfântului Nicolae la piept, și au fugit.

Medicii care au venit s-au declarat depășiți de situație. Deși inima ei bătea, trupul îi era împietrit, astfel încât nici acele de seringă nu reușeau să intre, îndoindu-se. Încercând să o ducă la spital, aceștia au constat că Zoe era țintuită de podea.

În zilele ce au urmat casa a fost înconjurată de curioși, de credincioși și medici care doreau să vadă minunea cu ochii lor.

Conform ordinelor din partea autorităților sovietice, casa a fost închisă pentru vizitatori. Unul dintre cei care păzeau casa a albit de spaimă într-una dintre nopți, la auzul plânsului Zoei.

Văzând că timpul trece, iar Zoe este încă nemișcată, a fost informat și Patriarhul despre minunea întâmplată, cerându-i să se roage pentru tânără.

În tot acest timp, în casă au reușit să intre mai mulți preoți și chiar Mitropolitul locului, Nicolae, iar aceștia, după ce au săvârșit multe rugăciuni, au încercat în zadar să scoată icoana Sfântului Nicolae de la pieptul tinerei.

În ajunul Bunei Vestiri, s-a apropiat de casă un bătrân cu barba albă, rugându-i pe paznici să-l lase să intre puțin, dar fără succes. A revenit însă a doua zi și, profitând de faptul că milițienii nu erau atenți, acesta a intrat în casă.

Paznicii l-au auzit pe bătrân cum îi vorbea cu compasiune tinerei Zoe: „Așadar, ai obosit de atâta stat în picioare?”. Intrând speriați în casă, ei au constatat că bătrânelul dispăruse. Mulți au înțeles atunci că Zoe a fost vizitată de însuși Sfântul Ierarh Nicolae.

Astfel, Zoe a rămas în picioare fix patru luni (128 de zile), până în noaptea Sfintelor Paști, care în acel an a fost pe 23 aprilie.

În acea noapte, Zoe a început să strige din ce în ce mai tare „Rugați-vă!”, corpul ei începând să se înmoaie. Imediat a fost așezată pe o saltea. Întrebată fiind de cum a rămas în viață în toată această perioadă, ea le-a răspuns „Am fost hrănită de porumbei”, Mitropolitul Nicolae înțelegând prin aceasta că ea a primit milă și iertare de la Dumnezeu.

Această minune a mișcat pe toți locuitorii orașului Kuibișev și din împrejurimi, întorcându-i la Biserică cu pocăință. Cu lacrimi în ochi, oamenii mergeau și cereau iertare pentru păcatele lor.

După această minune a fost realizat filmul numit chiar „Minunea” (în limba rusa, чудо), regizat de Alexandru Proșkin, în anul 2009. În timpul filmărilor a avut loc o nouă minune a Sfântului Nicolae: în timp ce filma pentru peliculă, în anul 2008, regizorul Proșkin a primit Taina Sfântului Botez, devenind astfel membru al Bisericii Ortodoxe.


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#186 | pid:12898 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4011 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Astazi am venit să dau mulţumire pentru tot binele pe care Cu­vioasa mi l-a făcut de-a lungul timpului.

M-am născut în 1985, cu o boală destul de rară şi foarte gravă. Aveam lichid în zona cutiei craniene, care îmi afecta creierul şi ochii. Mai pe scurt, riscam să orbesc şi să am şi un handicap mental sever. Diagnosticul, pus de medici de la Spitalul Roman, confirmat de cei de la Spitalul de Copii din Iaşi şi de la Spitalul Universitar din Bucureşti, a fost hidrocefalie.

Ce înseamnă această boală, de fapt? Foarte mult chin şi moarte sigură. Ori mori în chinuri, ori trăieşti şi suferi toată viaţa, cu un handicap mental foarte grav. Este destul să dai o căutare pe internet sau să întrebi un medic ce reprezintă această boală. Este mai grea și decât cancerul. Dacă se mai cunosc cazuri de alte boli care s-au vindecat, chiar şi complet, prin diverse procedee moderne, în cazul acestei boli nu se cunosc cazuri de vindecare completă, poate doar parţială, dar cu un tratament foarte scump.

La vârsta de aproape un an, am fost adus de bunica mea la racla cu sfintele moaşte ale Cuvioasei, într-o stare foarte gravă: în pragul de a orbi şi de a rămâne afectat pe viață din punct de vedere cerebral. Lună de lună, până în jurul vârstei de 3 ani, am mers la Spitalul Nr. 9 din Bucureşti, unde sunt tratate cele mai grave cazuri de handicap mental din toată ţara. În timpul trata­mentului meu, se făceau slujbe la Cuvioasa Parascheva, la Iaşi şi la Roman, Sfântul Maslu şi Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Pe mama o îmbărbătau medicii, dar ştiau toţi că sunt ca şi pierdut... Îmi mai dădeau o singură şansă: dacă reuşeam la Spitalul Militar din Bucureşti să rezolv cu ochii, ca să nu orbesc, şi la Spitalul Universitar din Bucu­reşti, dacă mi s-ar fi pus o valvă.

La câteva săptămâni de când fusesem la Sfântul Maslu, situaţia mea medicală s-a îmbunătăţit vizibil. Erau profesori universitari care pur și simplu nu cre­deau și nu-și explicau ce se întâmplă! S-a dat acceptul pentru operaţia de care aveam nevoie şi aceasta a fost un succes. Deşi atunci erau timpuri de ateism declarat, mulţi dintre medicii şi profesorii universitari care mă vedeau spuneau că este... o minune dumnezeiască!

La vârsta de 3 ani m-am vindecat complet. S-au făcut rugăciuni de mulţumire la Cuvioasa Parascheva şi, de-a lungul vieţii, L-am simţit de multe ori pe Dumnezeu ocrotindu-mă. Astăzi sunt complet vindecat!

Numai că eu, în cei aproape 26 de ani de viață, nu am venit nici măcar o dată să-i mulţumesc Cuvioasei... Nu am fost foarte credincios şi, venind problemele şi necazurile peste mine, grămadă, mi-am adus aminte de Sfânta Paras­cheva, iar astăzi am venit să-i mulţumesc şi să mă rog la ea. E prima oară după atâta timp! Am simţit o uşurare, făcând acest lucru. M-am spovedit la duhovnicul meu şi am luat canon pentru nerecunoştinţa mea de atâţia ani!

Mare eşti Tu, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale! Dum­nezeului nostru slavă în vecii vecilor. Amin! (Bogdan, 26 de ani, Neamț)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011)


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#187 | pid:12901 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4011 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
TOLBA CU POVESTI :

Ascultarea

De noi depinde să creştem sau să micşorăm această lumină pe care o avem înlăuntrul nostru, adică harul. Iar aceasta vine din devotamentul, încrederea, evlavia şi respectul pe care le avem faţă de duhovnicul şi cuvântul lui Dumnezeu care ne vine prin el. Pilda de astăzi ne pune în faţă un exemplu de ascultare desăvârşită.

Un tânăr evlavios şi bogat a dorit să urmeze viaţa din pustie. A căutat până l-a găsit pe cel mai aspru eremit, cerându-i să-l primească sub ascultarea sa. „Mergi mai întâi să împarţi averile tale săracilor, ca să împlineşti porunca lui Hristos, l-a sfătuit acela, şi apoi am să te primesc. Tânărul a împlinit cu bucurie porunca, aşa cum i-a spus avva şi, eliberat acum de grijile lumeşti, s-a întors înapoi. „Acum ai să stai în acea chilie, i-a arătat iarăşi părintele, fără să vorbeşti cu cineva. Cinci ani de zile s-a nevoit tânărul în chilia sa şi nici un cuvânt nu a scos din gură. Ceilalţi fraţi, văzând evlavia şi răbdarea lui, îl respectau şi îl cinsteau. Într-o zi, părintele său l-a chemat la chilie şi i-a spus: „Văd că nu numai nu te foloseşti, rămânând în acest loc, dar eşti în primejdie să-ţi pierzi chiar şi sufletul cu laudele pe care ţi le aduc fraţii, deşi nu le meriţi. Pregăteşte-te să pleci din Egipt. Am să te trimit să stai într-o obşte.
Bunul ucenic, iarăşi, fără să scoată vreun cuvânt, a înclinat capul ca să-şi arate supunerea şi s-a pregătit de îndată pentru călătoria îndepărtată. Părintele i-a dat scrisoare de recomandare pentru egumenul mănăstirii, în care îl ruga să-l primească pe tânăr, dar a uitat să-i spună, dacă trebuie sau nu, să vorbească acolo unde urma să meargă. Astfel, tânărul, păzind cu credinţă porunca avvei, nu şi-a deschis gura nici măcar unui sunet acolo unde s-a dus. Cei mai mulţi credeau că este mut. Egumenul mănăstirii, ca să se asigure, într-o zi, l-a trimis la râu ca să treacă de partea cealaltă. Va fi nevoit să se întoarcă şi să-mi spună că nu poate, s-a gândit stareţul, fiindcă apa este adâncă. În urma sa a trimis şi pe un alt frate, ca să vadă ce face. De îndată ce ucenicul a ajuns la râu şi a văzut că nu poate să treacă, a îngenuncheat şi a început să se roage. În clipa aceea s-a apropiat de el un crocodil şi s-a aşezat în faţa sa. Tânărul s-a urcat pe spatele lui şi a trecut de partea cealaltă. Minunându-se de cele ce a văzut, fratele s-a întors la mănăstire şi a povestit toate câte se întâmplaseră. După câţiva ani, bunul ascultător a murit şi egumenul a trimis o scrisoare către părintele său: „Chiar dacă ne-ai trimis un mut, totuşi, acesta a trăit ca un înger printre noi“.
Însă, spre marea sa surprindere, egumenul a aflat de la avva că acela nu era deloc mut, ci datorită poruncii duhovnicului a stat atâţia ani fără să vorbească.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#188 | pid:12910 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 4011 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
POVESTI ADEVARATE !

„Nu plânge, mamă. Sunt veșnic!”

Această frază de mare importanță nu a spus-o un oarecare preot, teolog sau un creștin virtuos, ci a spus-o un copilaș! Un băiețel de aproape cinci ani! Era bolnav de cancer la cap. Suferea mult și, pentru că era un copilaș minunat, îl iubeau mult și doctorii, rămânând mult timp alături de el. Acela însă le spunea: „Mergeți și la alți bolnavi. Vă vor și ei alături!”.
Când situația sa se înrăutățise, suferea și mai mult. Mama lui nu se putea abține și plângea în fața lui. În timp ce-și petrecea ultimele ore pe acest pământ, dintr-odată și-a fixat serios privirea sa asupra mamei și i-a spus următoarea frază, uluitoare pentru un copil de cinci ani: „Nu plânge, mamă. Sunt veșnic!”.
Cine i-a pus în gura sa cuvintele acestea adevărate și de o mare importanță? Cu siguranță a fost luminat de Dumnezeu acest fericit copil martir.
„Sunt veșnic!” - iată adevărul și îndemnul cel mai important pentru orice om!

(Fragment din cartea „Mângâiere a dragostei divine”, Editura Sfintei Mănăstiri a Maicii Domnului Varnakovas, Dorida )
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi