Sari la continut

Iisus Hristos
Cele ce se intampla dupa randuiala neclintita , dumnezeiasca, cum e rasaritul si apusul soarelui in fiecare zi, sau rodirea pamantului, fac parte din Providenta. Iar cele ce se fac la porunca de catre om, se numesc lege. Dar toate s-au facut pentru om (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

INTAMPLARI SI POVESTIRI ADEVARATE


131 postari la acest topic

#1 | pid:8444 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
In anul mântuirii 1919, econom al metocului Vozina era bătrânul Nifon, avându-l ca ajutor pe monahul Leontie, iar chelar era monahul Lazăr. Într-o dimineaţă de martie, s-au auzit nişte strigăte puternice în curtea metocului. Cei doi monahi tineri, aplecându-se peste balcon, l-au văzut pe ciobanul Dimitrie Bobotan cum îl trăgea cu sila pe fiul său, Ioan, care avea în jur de zece-doisprezece ani. Dintr-o dată, copilul a început să tremure, să facă spume, să scoată ţipete sălbatice şi să facă diferite mişcări ciudate, aşa cum fac cei care sunt cuprinşi de înrâurirea diavolească. Sărmanul cioban şi femeia lui nu mai ştiau ce să facă. „Bre, Ioane, ce ai? Ce ai păţit?”, îl întrebau, dar copilul nu putea să le răspundă la întrebări, ci continuă să facă nebuniile lui. „O, ceas rău!”, a început ciobanul să strige. „Ah, copilul meu! Vai, nenorocitul de mine, ce am păţit!”.
Într-o astfel de stare de tulburare şi nemăsurată mâhnire şi-a adus aminte de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul şi îndată l-a luat pe copil şi a pornit spre biserică, ca să-l ducă înaintea icoanei Sfântului. Însă, cu cât înaintau şi se apropiau de biserică, cu atât copilul, aflat sub lucrarea demonului, se sălbăticea, striga, se împotrivea să meargă spre biserică, se trăgea înapoi aşa încât, la un moment dat, scăpând din mâinile tatălui său, a luat-o la fugă. Dar tatăl lui a alergat mai repede şi, prinzându-l, l-a adus înapoi.
Între timp, monahii de pe balcon urmăreau tragica scenă dintre tată şi fiu. Apoi au coborât şi, luându-i pe tată şi pe copil, i-au dus în biserică şi l-au pus pe copil înaintea sfintei icoane. Erau mâhniţi pentru copil, dar mai mult pentru faptul că nu exista acolo niciun preot care să-i citească exorcismele, aşa cum se obişnuieşte în astfel de situaţii.
După ce au trecut cinci minute de tăcere, monahul cel mai tânăr a spus:
– Frate, de vreme ce nu avem preot, dacă vrei, hai să cântăm singuri un paraclis la Sfântul Ioan, căci puterea lui este mare. Şi, să se facă ce va binevoi el.
Celălalt monah a fost de acord şi au început paraclisul. Copilul a fost cuprins de nelinişte şi a început să se tăvălească pe plăcile de piatră ale bisericii. Ciobanul devenise alb ca varul şi inima i se zdrobise cu totul. Totuşi, se ruga în taină Sfântului Ioan, ca să facă milă cu el.
Paraclisul se apropia de sfârşit. Când a început cântarea a şaptea, copilul s-a liniştit. Când au terminat cântarea a opta, copilul s-a ridicat şi a stat în picioare înaintea icoanei, cu multă smerenie. La sfârşitul paraclisului, copilul era cu totul sănătos, spre nespusa bucurie şi uimire a celor care erau de față. După ce copilul, părinţii lui şi cei de față s-au închinat Sfântului Ioan până la pământ, au plecat bucurându-se împreună cu tatăl copilului.
Datorită credinţei şi evlaviei sale faţă de Sfântul Ioan Botezătorul, ciobanul a izbutit să dobândească vindecarea copilului său.
Monahul Lazăr Dionisiatul
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#2 | pid:8449 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
– Părinte Visarion, am auzit că, atunci când mănăstirea te-a rânduit econom la metocul Mariana din Halkidikis, ai avut minunate descoperiri. Adică ai găsit o biserică şi l-ai văzut pe Cinstitul Înaintemergător cu care ai şi vorbit. De aceea, dacă îţi aduci aminte şi dacă vrei, povesteşte-mi tot întocmai cum s-a petrecut, ca să le consemnez pentru a le afla şi cei mai tineri.
De îndată ce Bătrânul Visarion a auzit aceste cuvinte, cu multă bucurie şi cu fericita sa simplitate, pe care o avea din fire, după ce mai întâi s-a gândit puţin, încercând să-şi aducă aminte faptele săvârşite în urmă cu douăzeci de ani şi mai bine, m-a privit cu atenţie şi mi-a spus:
– Vrei să-ţi spun despre biserică?
– Da, spune-mi mai întâi despre biserică, i-am răspuns eu, şi după aceea povesteşte-mi tot ceea ce ţi s-a mai întâmplat.
– Frăţiorul meu, după cum ştii, în 1916 mănăstirea m-a rânduit econom aici şi, cât am putut, m-am îngrijit de treburile metocului. Însă aveam o mare mâhnire în suflet pentru că nu puteam merge în zilele bune, adică la marile praznice împărăteşti şi ale Maicii Domnului, la Polighiros ca să ascult Dumnezeiasca Liturghie. Mă temeam să plec de la metoc în aceste zile, pentru că atunci se dădeau cele mai multe spargeri.
După ce a trecut Botezul Domnului şi am intrat în luna februarie, într-o noapte, pe când măcinam la moară grâul oamenilor din Polighiros, pe la ora 1.00, am urcat sus la chilie. Am intrat în bucătărie, unde aveam o grămadă de lemne într-un colţ. Deodata, văd un bătrân cu părul şi barba albe. Stătea la foc şi se încălzea. M-am mirat de îndată ce l-am văzut şi am zis în sinea mea: „Dar când a venit acest bătrân de nu l-am văzut?”. Cu toate acestea, l-am salutat cu inima bună, spunându-i:
– Bine ai venit, Gheronda! De unde eşti, dacă nu te superi?
– Uite, de pe aici, de prin apropiere.
– Nu ai găsit vreun călugăr aici? (Mă refeream la un oarecare argat mirean, pe nume Demostene).
– Nu, a răspuns el. Nu am găsit nici un alt călugăr aici.
Am început să discutăm, iar bătrânul m-a întrebat:
– Cum te descurci, Părinte Visarioane? Cum merg treburile?
– Slavă lui Dumnezeu, i-am răspuns. Merg bine. (În acea vreme aveam mult de lucru la moară). Ceva totuşi mă mâhneşte. Nu am biserică aici şi sunt nevoit să merg uneori la Polighiros ca să ascult Dumnezeiasca Liturghie.
– Dar este şi aici biserica, Părinte Visarioane, mi-a spus bătrânul. De ce spui că nu există?
– Ce spui, Gheronda? Nu ştiu eu ce este aici şi ştii tu mai bine?
Dar bătrânul o ţinea pe a lui şi-mi repeta aceleaşi lucruri. Atunci l-am privit cu atenţie în ochi şi mi-am adunat mintea, mirându-mă şi intrebându-mă în sinea mea: „Ce-mi spune bătrânul acesta?”.
– Gheronda, eu sunt aici de un an şi ştiu că nu este nici o biserică, iar tu îmi spui că este?
- Părinte Visarioane, tu nu crezi ceea ce-ţi spun. Însă eu te sfătuiesc să crezi, deoarece este voia lui Dumnezeu ca să se descopere biserică şi să o zideşti din nou. Nu fi necredincios faţă de cele ce-ţi spun!
După ce mi-a repetat de multe ori acest lucru, am început să cred şi l-am întrebat dacă mai are şi altceva să-mi zică, adică despre vreo vistierie, despre bani. Iar acela m-a încredinţat că voi afla multe lucruri.
– Dar ca să te încredinţezi şi mai mult de cele zise, mi-a spus el, după ce vei afla coloana Sfintei Mese, să nu mai sapi, ci să faci de trei ori semnul Sfintei Cruci cu metanii şi vei vedea că pământul care acoperă placă Sfintei Mese se va da singur la o parte, fără ca tu să-l atingi.
Când am auzit acestea, inima mi s-a umplut de bucurie şi i-am spus bătrânului:
– În seara aceasta vei rămâne aici să dormi; te voi găzdui aici.
– La ora aceasta unde să merg? Desigur că aici voi rămâne.
Dar în timp ce discutam acestea, am auzit cum pietrele morii au început să se lovească între ele. Am înţeles că se terminase grâul, aşa că am coborât să pun altul. I-am spus bătrânului să mă aştepte, căci mă voi întoarce ca să-i pun de mâncare. După ce am aranjat moara, m-am întors sus la chilie ca să continuăm discuţia. Dar nu l-am mai aflat pe bătrân. S-a făcut nevăzut. Am început să strig, l-am intrebat pe Demostene, pe oamenii din Polighiros, dacă l-au văzut, dar nimeni nu-l văzuse.
A trecut acea noapte. A doua zi i-am spus totul lui Demostene, dar nici acela nu credea. Stăteam în cumpănă: să încep sau nu?
După ce a trecut aproape o săptămână, într-o noapte, în timp ce dormeam, am simţit cum mi s-a aşezat pe piept o greutate cam de cinci sute de ocale. Ce să-ţi spun, m-a cuprins o mare mâhnire şi frică. Mă aflam în această stare şi încercam să zic ceva, când, deodată, am auzit un glas spunându-mi: „De ce nu ai făcut ceea ce ţi-a spus bătrânul?”. Când am mai auzit şi acestea, ca să scap de acea mâhnire, am spus: „Mâine negreşit am să fac”. Apoi acel glas a spus: „A venit vremea rânduită, să nu mai amâni”, şi astfel m-am slobozit de acea greutate.
A doua zi dimineaţă, înainte de a se lumina bine de ziuă, am luat târnăcopul şi am început să sap în fata cuptorului, cuprins de frică din pricina acelei greutăţi pe care am simţit-o noaptea. Loveam cu putere şi adânc cu târnăcopul, aşa că m-a auzit femeia argatului. Mirându-se, a venit lângă mine şi m-a întrebat:
– Ce faci, părinte econom?
Eu însă nu i-am răspuns nimic, ci i-am făcut numai semn cu mâna să plece. După ce am săpat până la o adâncime de un metru, am aflat nişte cărămizi. Şi tot săpând aşa, am dat de zidurile bisericii. A venit şi Demostene şi am început să săpăm amândoi, până când am găsit coloana, după cum îmi spusese bătrânul. Atunci i-am spus lui Demostene:
– Acum vei vedea o minune. Voi face trei metanii şi semnul Crucii şi vei vedea cum pământul din jurul coloanei se va retrage singur.
Demostene însă nu a crezut. Atunci eu am făcut trei metanii şi semnul Crucii şi – o, minune! – vrrrr, dintr-odată tot pământul s-a retras. După ce a văzut una ca aceasta, Demostene a început să sape cu râvnă dumnezeiască şi cu credinţă. Iată, aceasta este povestirea despre biserică.
Toate acestea Bătrânul Visarion mi le-a povestit plin de lacrimi din pricina emoţiei.
Monahul Lazăr Dionisiatul, Povestiri dionisiate
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#3 | pid:8453 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Fântâna miraculoasă a Sfântului Gherasim
Înainte de 1925 se petrecea și un alt lucru nemaipomenit. Lângă fântână există un platan mare, plantat acolo de Sfânt. L-au numit «pendadactil» (cu cinci degete), din cauza celor cinci mari ramuri ale sale. Acesta, când ajungeau în apropierea lui Sfintele Moaște, își apleca ramurile și se închina!! Cei mai bătrâni își amintesc de asta și se înfioară când își aduc aminte. Ne vom opri iar în Kefallonia, în locul unde a dus viața de schimnic marele cuvios al secolului al XVII-lea, Gherasim, acolo unde astăzi se află mănăstirea ce-i poartă numele. În această regiune, spune tradiția că au fost săpate patruzeci de fântâni. Una dintre acestea, de lângă mănăstire, prezintă caracterisitici demne de luat în seamă.
Când se sărbătorește cuviosul și se scoate în procesiune racla cu sfintele moaște, fântâna aceasta, într-un mod impresionant participă la sărbătoare. Vom fi mai expliciți.
La cele două mari hramuri, pe 16 august, când se sărbătorește adormirea lui (a adormit pe 15 august, dar din cauza sărbătorii Maicii Domnului, a fost mutată sărbătoarea cu o zi) și la 20 octombrie, când se serbează scoaterea Sfintelor lui Moaște, este obișnuit deja ca să se facă procesiune cu racla si sfintele sale Moaște. Când procesiunea ajunge la fântână, lumea se oprește și se înalță rugăciuni. În clipa aceea are loc ceva uimitor. Apa de la fântână urcă până la gura fântânii, încât zici că ar vrea să vadă și să se închine moaștelor preacuviosului. Iar creștinii, fie cu un vas, fie cu mâinile lor, iau apă ca să bea și să fie binecuvântați.
De îndată ce trece ziua acestei sărbători, mai precis imediat după ora 12 noaptea, nivelul apei se reduce și revine la punctul la care se afla mai înainte.
Acest miracol, în ultimii ani, Dumnezeu știe pentru ce păcate, nu se mai petrece. Se pare că creștinii de altă dată erau mai vrednici de arătări ale semnelor dumnezeiești.
Înainte de 1925 se petrecea și un alt lucru nemaipomenit. Lângă fântână există un platan mare, plantat acolo de Sfânt. L-au numit «pendadactil» (cu cinci degete), din cauza celor cinci mari ramuri ale sale. Acesta, când ajungeau în apropierea lui Sfintele Moaște, își apleca ramurile și se închina!! Cei mai bătrâni își amintesc de asta și se înfioară când își aduc aminte.
Fântâna Sfântului Gherasim ne amintește și de alte evenimente asemănătoare. Nu este lucru neobișnuit ca ape care se leagă de un eveniment sau chip sfânt, să aibă grijă să prticipe la comemorarea festivă a acelui eveniment sau persoană sfântă.
Este cunoscut că o minune exact la fel se petrece cu Maica Domnului din Egio – când se serbează hramul ei. Apele fântânii se ridică din adânc și sărbătoresc și ele.
Arhimandrit Daniil Gouvalis, Minunea credintei, Editura Bunavestire
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#4 | pid:8454 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Domnul Panaghiotis Dascalakis din Zaharos-*Ileias (Grecia) ne scrie următoarele:
"Pe data de 26 martie 1965 m-am îmbolnăvit grav şi medicul m-a trimis la spitalul Pirgos. Acolo m-au consultat medicii, mi-au făcut radiografii şi patru serii de injecţii. Cu toate acestea, eu continuam să am dureri îngrozitoare şi să mă simt rău. Mai mult, am început să paralizez de la mijloc în jos. Până la urmă am paralizat de tot.
Când au văzut asta, doctorii, îngrijoraţi, au chemat un medic ortoped din Patra, care mi-a dat imediat trimitere la Spitalul Asklipieion din Atena. M-au luat cu o ambulanţă şi m-au dus acolo. Mă însoţea şi tatăl meu. Acolo mi-au făcut iarăşi o sumedenie de analize, fără să poată să-mi stabilească un diagnostic concret. Eu aveam dureri din ce în ce mai mari în fiecare zi. A trebuit chiar să mă izoleze într-o cameră singur, atât de tare mă tânguiam de durere. În cele din urmă m-au dus la chirurgie şi mi-au făcut nişte injecţii cu novocaină şi mai mult de 120 de radiografii. Rezultat, zero. Durerile la fel de mari şi de insuportabile.
Într-o zi, o soră medicală mi-a spus să iau cartea despre minunile Sfântului Nectarie şi să o citesc. Aşa am şi făcut. Era cartea lui D. Papagopolos, «Nimic nu este incurabil pentru Sfântul Nectarie».
A doua zi de dimineaţă au venit doctorii la mine şi mi-au spus că o să-mi facă o nouă analiză; eu eram în dureri groaznice, la limita răbdării. M-au pus într-o poziţie ciudată, cu capul în jos şi mi-au atârnat de fiecare picior câte 14kilograme de greutate. Apoi mi-au făcut şi două injecţii cu novalzină, la fiecare două ore, pentru calmarea durerilor.
Peste câteva momente i-au strigat pe asistenţi ca să mă pregătească pentru intervenţie chirurgicală. În acea clipă asistenta care-mi spusese de carte îmi şopteşte: « Roagă-te la Sfântul Nectarie şi o să te faci bine!». Şi cu adevărat, am zis, atunci din tot sufletul meu: «Sfinte Nectarie al meu, luminează-i pe doctori ca să găsească bine locul unde trebuie să fiu operat şi să mă vindece, sau de nu, în aşa fel să nu găsească nimic şi fă-mă Sfinţia Ta bine»!. Aşa s-a şi întâmplat.
M-au luat la chirurgie şi m-au ţinut şapte ore pe masa de operaţie. Mi-au făcut mielografie, mi-au introdus în coloana vertebrală un lichid şi apoi 17puncţii. La sfârşit, mi-au spus să-mi chem trei dintre rudele principale ca să le spună ceva.
M-au luat cu targa şi m-au dus în cameră paralizat. Ai mei au venit şi le-au spus că trebuie să dea semnătură de aprobare pentru a mi se tăia piciorul stâng. Altfel voi rămâne complet paralizat. Era în 21iunie. A doua zi, pe la cinci dimineaţa, numai ce văd că apare în faţa uşii Sfântul Nectarie (slăvit să fie numele lui în veci). Eu, din cauza durerilor insuportabile şi a oboselii mă uitam la el un pic nervos, parcă dispreţuitor, nu l-am recunoscut deodată. Mă strigă: «Dascalaki...! De ce te uiţi aşa la mine, ţi se pare ciudat că te strig pe nume»? S-a apropiat de patul meu, mi-a atins piciorul care voiau să mi-l taie şi mi-a spus: «O să te fac bine şi o să mergi din nou. M-ai auzit? Eu acum plec».
Plecă surâzând şi se duse la asistenta şefă (cea care îmi dăduse cartea) şi îi spuse: «Papadopol, să iei ulei de la candela Sfântului Nectarie şi să îl ungi pe Dascalaki pe picioare, pentru că va merge din nou.! ».
Aceea se duse şi luă într-adevăr ulei de la candela sfântului, vine la mine în cameră şi mă priveşte cu o privire pierdută, năucită şi îmi spune: «Dumneata eşti sau văd iarăşi vreo fantomă ... ?». Îi răspund: «Eu sunt, a fost Sfântul Nectarie la mine şi m-a făcut sănătos... !». Aceea, când a auzit ce i-am spus, a căzut jos leşinată. Au alergat ceilalţi să o ajute şi i-au chemat apoi pe toţi doctorii. Când s-au adunat cu toţii le-am spus: «Eu nu mai cred deja în îngrijirea medicală, ci cred în puterea dumnezeiască. Voi merge desculţ până la Mănăstirea Sfântului Nectarie, cel care m-a vindecat, ca să mă închin şi să-i mulţumesc»! Unul dintre medici îmi spuse: «Nu te duce chiar acum, o să ai iar probleme, o să te doară picioarele...!». I-am răspuns: «Acela care m-a ajutat să mă ridic din pat şi care mi-a oprit durerile îngrozitoare pe care le aveam, acela mă va ajuta şi să ajung până la dânsul...!».
Mi-au spus să nu mă grăbesc, cel puţin. Să-l aştept şi pe directorul spitalului, care urma să vină la ora opt dimineaţa, ca să vadă şi dânsul minunea care s-a întâmplat. Şi într-adevăr, peste două ore a sosit şi directorul spitalului, m-a consultat şi mi-a spus: «Oriunde ai fi mers, la orice spital din ţară sau din străinătate, nu te-ai fi făcut bine. Doar Sfântul Nectarie şi Dumnezeu te-au vindecat. Şi vom consemna acest caz în analele spitalului». Aşa a şi făcut.
A doua zi au chemat şi ziarişti de la mai multe ziare centrale pentru a scrie un articol despre minunea care se întâmplase cu mine. M-au luat asistentele şi m-au plimbat prin tot spitalul, ca să mă vadă toţi pacienţii şi să creadă şi ei.
Din clipa în care Sfântul Nectarie m-a atins sunt perfect sănătos. Am ieşit apoi din spital şi m-am dus desculţ, aşa cum promisesem, până în Eghina şi m-am închinat la sfintele sale moaşte.
Doctorii mi-au confirmat din nou mai apoi că potrivit analizelor, am avut o formă gravă de poliomielită, incurabilă din punct de vedere medical, oriunde m-aş fi dus în lume.
De atunci, nu încetez să dau slavă lui Dumnezeu şi Sfântului Nectarie zi şi noapte.
(Diac. drd. Morlova Nicuşor, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumeniţa, pp. 144-147)
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#5 | pid:8455 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Într-o duminică a anului 1905, egumenul mănăstirii Clarvăzătorul din insula Simis, Ignatie Astipalitis, discuta cu Gheorghe Ţinieri şi alţi lucrători despre clopotniţa mănăstirii, care abia atunci începuse să se ridice. Era nevoie să aducă în scurt timp materialele, pietrele pentru temelia clopotniţei.
În cariera de piatră a ţărmului se găseau, în cantitate destul de mare, pietre cioplite, de formă pătrată, înalte, plăci late. Animalele însă care cărau aceste materiale erau într-un număr mic şi acestea erau bătrâne şi neputincioase pentru o asemenea treabă.
- Aşa cum ne mişcăm, a zis Ţinieris, nu o să terminăm niciodată.
- Trebuie să asigurăm pentru lucru câţiva catâri tineri, a zis egumenul. Acestea sunt animale puternice şi răbdătoare. Şeful lucrătorilor s-a gândit la altă soluţie:
- Să tăiem pini să facem şali, a propus. Şalul o să ridice zece încărcaturi.
Cu aceste planuri de lucru s-au despărţit. Se înserase de acum. Părintele Ignatie a făcut un control la porţile mănăstirii şi s-a dus să se întindă. Noaptea s-a lăsat o furtună. Marea insulei Rodos arunca valuri năprasnice şi ploua cu găleata. Pe când vântul sufla cu putere, fulgere care mai de care “sfâşiau” de fiecare dată întunericul. În acest larg, o corabie turcească, încărcată din Cipru, a acostat în coasta insulei Simis. Căpitanul, Osman, ţinând strâns cârma, văzuse mănăstirea şi se luptau să se apropie de ţărmul aceleia.
Dintr-o dată, trăgând puternic de cârmă Osman, încărcătura s-a dus într-o parte a corăbiei iar aceasta era în pericol de a se răsturna. Un fulger a luminat întunericul şi căpitanul, văzând mănăstirea Clarvăzătorului, a început să strige în ajutor:
- Ghel Muhal! Ghel Muhal! Subenikli! (Haide, aleargă, Clarvăzătorule!)
În dimineaţa zilei de luni egumenul Ignatie a primit în camera de oaspeţi pe Osman împreună cu echipajul lui.
- Mare furtună, căpitane. Cum ai reuşit?
- Am fost în pericol, părinte, chinuind şi încărcătura voastră.
- Ce încărcătură aveţi?
- Catâri din Cipru, a răspuns Osman, scoţând punga lui, pregătit s-o deşarte pe masă, pentru măreţia arhanghelului.
Egumenul, adânc impresionat, a lovit pe umăr turcul zicându-i:
- Câţi catâri sunt în încărcătura ta, căpitane?
- Şaizeci, părinte, şi cinci ai mei. Toate acestea sunt de azi ale arhanghelului.
Atunci egumenul s-a întors către icoana bătută în aur a Clarvăzătorului, care înfrumuseţa încăperea, şoptind uluit:
- Mare eşti, Clarvăzătorul meu!
(Ion Andrei Ţârlescu, Minuni ale Sfinţilor Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, pp. 200-202)
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#6 | pid:8456 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
O mustrare parinteasca !
Odată, un tânăr vizitator s-a smintit când l-a văzut pe binecunoscutul părinte Grigorie mângâindu-şi pisica şi l-a clevetit. Însă s-a întâmplat în aşa fel că tânărul acela care l-a judecat pe bătrân a devenit mai târziu nevoiaş, în Turcia, şi a mers la ambasador ca să-i ceară o slujbă. – Nu am nimic ce să-ţi ofer cu excepţia faptului că am nevoie de cineva ca să-mi îngrijească câinele; dacă iei slujba, poţi să te hrăneşti cu tot ceea ce rămâne după ce a mâncat câinele. Tânărul a acceptat slujba, deoarece atunci el nu avea nici măcar o bucăţică de pâine ca să mănânce. Însă când şi-a venit în fire şi şi-a dat seama de starea groaznică în care se afla, el s-a gândit că aceea era o pedeapsă pentru că l-a judecat pe părintele Grigorie. Când a avut prilejul, el a plecat cu vasul la Sfântul Munte, la Schitul Sfânta Ana Mică, unde s-a închinat în faţa părintelui şi i-a cerut iertare.Părintele Grigorie i-a spus: – Fiul meu, am ştiut că m-ai judecat şi că duşmanul sufletelor noastre te-a trimis departe, dar m-am rugat Sfintei Ana ca să te aducă înapoi şi ea te-a adus. Totuşi, ai grijă! Nu-i judeca pe călugări, pentru că ei de multe ori îşi ascund virtuţile şi se prefac că sunt proşti, ca să nu fie lăudaţi.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#7 | pid:8600 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Arhimandritul Hrisostom Ghelbesi :



În cei 50 de ani petrecuți în Mănăstirea Sfântului Dionisie am văzut multe minuni pe care le-a făcut sfântul însuși. Una dintre acestea s-a întâmplat unui copil de 7-8 ani, din satul Vanato, Zakinthos. În timp ce se juca în via familiei, un vânător își desfășura activitatea în acea zonă. Doar ce văzuse că se ridică o prepeliță și a și tras cu pușca fără să-l vadă pe copil, ce era acoperit de frunzele viței de vie. Din greșeală l-a lovit pe acela în față, mai exact în ochi. Părinții lui l-au dus la doctor, care a spus că trebuie să-i scoată globii oculari, în caz contrar poate să moară din cauza infecției ce va interveni. Într-un final s-au hotărât părinții și doctorul să-i scoată ochii. Copilașul a fost astfel scufundat în întuneric pentru 20 de ani. Orb cum era, cerșea pentru a-și agonisi cele necesare trăirii pe acest pământ.
În fiecare an, la hramul său, obișnuim să-l ridicăm pe Sfântul Dionisie în poziție verticală și să facem o procesiune prin oraș. Atunci mulți bolnavi se așază la pământ pentru a se trece pe deasupra lor cu sfânta raclă. La o astfel de ceremonie, respectivul orb a spus cuiva:
‒ Frate, sunt orb! Nu mă așezi și pe mine pe drum când va trece Sfântul Dionisie? Poate îmi va reda lumina ochilor.
Omul acela bun l-a așezat, iar orbul, când a simțit că sfântul este deasupra lui, și-a ridicat mâinile și a apucat picioarele sfântului și din toată inima i-a spus:
‒ Sfinte al lui Dumnezeu, dă-mi lumina ochilor, ca să te las să pleci!
Responsabilii procesiunii s-au grăbit să-i ia mâinile de pe sfânt, însă acela avea brațele puternice și continua să strige:
Nu, nu-l las să plece! Sfinte Dionisie, dă-mi lumina ochilor!
Dintr-odată a căpătat noi ochi. Sfântul Dionisie pur și simplu i-a dăruit o nouă pereche de ochi!
Această minune mărturisesc că am văzut-o cu ochii mei.



O altă impresionantă minune este următoarea:
O fetiță din California, Statele Unite ale Americii, era paralizată. Avea o problemă gravă la coloana vertebrală. Deseori, atât ea, cât și mama ei, vedeau în vis un călugăr care le invita să vină în Zakinthos, promițându-le că fetița se va face bine.
În cele din urmă, s-au hotărât să vină pe insula noastră, chiar dacă nu vorbeau grecește. Un doctor bun, pe nume Koumanis, vorbind bine limba engleză, i-a spus mamei cuprinsă de nedumerire:
‒ Ați venit din California în Zakinthos? Cine este capabil dintre noi, doctorii de aici, să o vindecăm pe fetița dumneavoastră?
Mama i-a răspuns că au văzut un călugăr ce le-a îndemnat să vină până acolo. Imediat medicul a înțeles despre cine era vorba și le-a arătat să meargă la biserica Sfântului Dionisie. Nu în mod întâmplător a fost faptul că în acea zi era și ziua de prăznuire a sfântului. Au venit așadar la Vecernie, iar în momentul în care am scos racla Sfântului Dionisie în fața ușilor împărătești, deși fetița era paralizată, a făcut un salt și a venit de a îmbrățișat picioarele sfântului, spunând în grecește (pe care nu o vorbea, așa cum am amintit):
Acesta venea în California și îmi spunea că mă voi face bine.
Ce s-a întâmplat atunci nu poate nimeni să descrie. Ce bucurie! Iar mama ei, mulțumind Sfântului Dionisie, a plecat spre casă cu fetița foarte sănătoasă.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#8 | pid:8609 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
In vremea în care a împărăţit, Leon cel prea Înţelept avea o soţie îmbunătăţită foarte şi sfântă, numele ei fiind Teofana, care s-a sfinţit mai de pe urmă pentru faptele ei cele bune, după cum se vede în Sinaxar, în 16 zile ale lui decembrie. Deci mai înainte de a se săvârşi Sfânta Teofana, a venit mare boală împăratului, şi durere nevindecată, care se zice piatră, că se nasc oarecare pietre înăuntru în mădularul cel ascuns, şi astupă drumul udului, şi nu poate să iasă udul, pentru care pricină mulţi au murit. Aşadar, chinuindu-se Leon, s-au adunat toţi doctorii şi nu puteau să-l vindece. În săptămâna zisă a brânzei l-au strâns durerile atât, încât au hotărât doctorii cum că moare, şi au pregătit cheltuielile morţii.
Atunci, fericita împărăteasă văzând că nici un doctor pământesc nu putea să-l vindece, a alergat la Cel Ceresc. A intrat în cămara cea împărătească, şi căzând înaintea Sfintei Icoane a Maicii lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu lacrimi fierbinţi se ruga ca să-i dăruiască puţină viaţă bărbatului ei, până ce ar veni în vârstă Constantin, fiul lor, ca să nu se primejduiască împărăţia. Făcând rugăciune, dar, împărăteasa cetăţii şi rugând pe Stăpâna cerului şi a tot pământul, a auzit un glas nevăzut zicând: „Nu te întrista, Teofano, că astăzi vine buruiana cea vindecătoare, ca să vindece pe bărbatul tău”.
Aceasta auzind Sfânta, s-a bucurat foarte şi, alergând către cel bolnav, îl văzu cum că era în ceasul cel mai de pe urmă, ca să-şi dea sufletul, şi doctorii au făcut sfat ca să-l spintece. Iar ea le-a zis lor că degrabă vine alt doctor ca să-l vindece, şi după multe ceasuri, când socotea cum că de tot a murit, văd că vine degrabă o călugăriţă, Agati cu numele, care era în Biserică, şi ţinând Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Hrisopighi un vas cu apă din acea vindecătoare, a zis acestea către împărăteasă: „Astăzi când m-am sculat de dimineaţă şi împodobeam biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, am auzit un glas, zicându-mi: «Agati, ia degrabă puţină apă din izvorul meu, ca să duci împăratului să o bea, ca să se vindece şi el şi să înceteze şi durerea Teofanei iubitei mele, care cu lacrimi strigă către mine»”. Deci i-a dat împărăteasa apa celui bolnav şi îndată, o! grabnică izbăvire!, cum a băut-o, s-a vindecat desăvârşit, şi atâta putere a luat, încât s-a sculat din pat sănătos, ca şi cum n-ar fi avut nici o boală.
Minunea aceasta a înspăimântat pe toţi, iar împăratul a poruncit de au făcut un praznic de veselie întru aducerea aminte a acestei faceri de bine şi mulţumire a Preaslăvitei Stăpânei noastre şi a Celui ce S-a născut din ea negrăit, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
(Din minunile Maicii Domnului )
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#9 | pid:8615 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
În India, unii din misionarii noștri creștini predică Evanghelia cu râvnă, mai ales cei catolici. Un biet misionar a reușit într-o comună să convertească la credința creștinească vreo câteva familii din hindușii aceia, credincioși ai lui Brahma Krisna. Și aceia, convertindu-se la creștinism, misionarul a ridicat în satul lor o troiță, o cruce a lui Hristos sculptată în lemn, cu Mântuitorul, în mărime naturală, și a împodobit-o frumos.
Cei ce crezuseră în Hristos se închinau la crucea Mântuitorului răstignit și la acea sfântă troiță. Iar ceilalți păgâni, care erau mulți, după cum sunt și astăzi, au pornit cu ură mare asupra acelor puțini creștini și-i băteau și-i ucideau, martirizându-i pentru că au crezut în Hristos. Ba, s-au dus la acea troiță unde era Hristos răstignit și au început a-L batjocori și a-L scuipa pe Mântuitorul de pe cruce, bătându-L cu ciomegele și ungându-I Crucea cu murdării. Iar când erau în toiul acestor batjocuri, Mântuitorul de pe cruce a întors Fața la dreapta, spre ei, și a zis: De ce Mă batjocoriți?
Când au văzut ei că Cel pe care Îl scuipau S-a întors cu fața ca un om viu și i-a întrebat de ce Îl batjocoresc, câțiva au murit de frică, iar ceilalți au dat fuga la învățătorii lor, din legea sanscrită, păgână, și au spus:
‒ Veniți să vedeți o minune! Noi L-am batjocorit pe Hristos și am văzut cu ochii noștri cum a întors Fața și a zis către noi: De ce Mă batjocoriți?
Și au mers cu toții și, când au văzut și învățătorii lor că Mântuitorul stă cu Fața întoarsă, s-au speriat și toți s-au botezat, și mare cutremur i-a cuprins pe locuitorii din ținutul acela. Și acolo unde a fost sfânta troiță, se află azi o catedrală mare. Iar acea cruce dumnezeiască cu Mântuitorul care și-a întors fața, a fost și este până astăzi în altarul acelei catedrale.
Și așa Mântuitorul a băgat groaza în cei ce-L batjocoreau, numai ca să-i întoarcă pe dânșii la calea pocăinței.
Deci, frații mei, dacă numai atât semn de la crucea lui Hristos a fost în stare să facă pe oameni să moară de vii, să-i întoarcă la pocăință și să trezească atâtea suflete, ce va fi oare când va veni Mântuitorul pe norii cerului și când crucea lui Hristos, adusă cu slavă multă de milioane și milioane de arhangheli și îngeri, va străluci de milioane de ori mai tare decât soarele?
Părintele Cleopa
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#10 | pid:8618 | tid:4442
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2761 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Cu aproximativ 25 de ani în urmă, o femeie pe nume Carmen, din Iași, a fost chemată la credinţă de Sfânta Parascheva. Femeia nu prea credea în Dumnezeu, sfinţi şi minuni. S-a întâmplat că pe data de 6 ianuarie a acelui an trecea pe lângă catedrala mitropolitană chiar în momentul în care se săvârşea acatistul Sfintei Parascheva. Deşi de obicei trecea mai departe, în acea zi, curiozitatea a făcut-o să intre în biserică. S-a închinat la icoane şi s-a aşezat în genunchi alături de ceilalţi oameni. Era pentru prima dată când se afla în faţa raclei Sfintei Parascheva. Femeia avea un ulcer mai vechi, pe care a tot încercat să-l trateze cu medicamente. Durerile îi luau toate puterile, iar uneori aveau crize groaznice. În timp ce părintele rostea acatistul, Carmen s-a adresat în gând Cuvioasei Parascheva: „Dacă eşti atât de sfântă cum spun părintele şi oamenii care vin la tine să îi ajuţi, atunci ajută-mă şi pe mine şi ia-mi durerile astea, că nu mai rezist...”. Durerea de stomac a dispărut pe loc, fără să fie nevoie să se atingă de moaştele Sfintei Parascheva. Cu o singură minune, sfânta a întors-o pe femeie cu faţa spre Dumnezeu. Nu doar bucuria vindecării, ci dragostea pentru Cuvioasa Parascheva au început să o aducă din ce în ce mai des pe Carmen la catedrală. Altădată, Sfânta Parascheva i s-a arătat de câteva ori în vis şi a rugat-o să intre şi pe la ea atunci când trece pe lângă catedrala mitropolitană. De atunci au trecut 25 de ani, iar Carmen vine zilnic la Sfânta Parascheva şi se închină.
Cuvioasa salvează viaţa unui copil
Cu peste 41 de ani în urmă, Sfânta Parascheva a oprit o femeie de la avort. Femeia avea mare evlavie la sfânta. În ziua în care trebuia să meargă la persoana care ar fi ajutat-o să scape de copilul nedorit, femeia a intrat în catedrală pentru a se ruga. Teama a fost cea care a dus-o în acele momente la Sfânta Parascheva. S-a închinat la icoane, iar când a dorit să se aşeze la rândul ce ducea spre racla sfintei, a leşinat. Au udat-o oamenii cu apă şi au scos-o afară, la aer. Ieşeanca nu înţelegea care ar fi putut fi motivul pentru care Cuvioasa Parascheva a oprit-o de la a i se închina. Femeia a înţeles că sfânta i-a aflat gândul ucigaş şi nu a mai făcut avortul. Ea a născut un copil sănătos, care a devenit la rândul lui un iubitor de Dumnezeu.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi