Sari la continut

Iisus Hristos
Trupul vede prin ochi; iar sufletul prin minte. Si precum trupul fara ochi e orb si nu vede soarele, care lumineaza tot pamantul si marea, nici nu se poate bucura de lumina, asa si sufletul, daca nu are minte buna si vietuire cuvioasa, este orb si nu intelege pe Dumnezeu, Facatorul si Binefacatorul tuturor, si nu-L preamareste, nici nu va putea sa se bucure de nestricaciunea Lui si de bunurile vesnice. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Antioh

vorba desarta

  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:7376 | tid:4144
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1567 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Despre vorbirea nefolositoare

"Deșarta vorbă și umblarea zadarnică se nasc din nefrica de Dumnezeu și din neașteptarea bunătăților celor viitoare. Dacă ne-am teme de osândă, n-am fi grăitori în deșert niciodată. Că al Domnului este cuvântul că, com da seama, în ziua judecății, de tot cuvântul deșert, de vreme ce cuvintele deșarte nu aduc niciun folos sufletului. Drept aceea, de trebuință este nouă să ne înfrânăm cu sila și să nu dăm loc cuvântului celui deșert. Și se cade nouă, cu toată ferirea, să ne păzim inmia noastră și gura, și cele adevărate să grăim, ca niște oameni desăvârșiți și întregi, iar mai vârtos, noi cei care învățăm pe alții din cărți, ca să nu auzim zicându-ni-se nouă: "Cela ce înveți pe cel de-aproape, pe tine de ce nu te înveți?" [Rom. 2:21]
Că semn al deșertăciunii este pentru acela care necontenit grăiește, precum și la cartea Proverbelor s-a zis:
Gura neînchisă grăiește fără de rânduială și cel fără de minte înmulțește cuvintele. Și înaintea omului limbut să nu spui viața altcuiva [Pild. 13:3, 15:28]

Iar Iov zice prietenilor săi:
Voi să fiți muți, că tăcerea va fi vouă înțelepciune.

Și altul zice:
Fericit este omnul acela ce nu alunecă cu limba sa și acela ce trăiește fără de sfadă

Și iarăși:
Ține-ți limba ta, ca să petreci fără de sfadă. Cela ce nu izbutește vorbele, împuținează răutatea.

Dar zice și Ecleziastul:
Cuvintele celor înțelepți sunt dar, iar buzele celui nebun sunt potop cumplit. Că începătura gurii lui este răutatea.

Iar la proverbe zice:
Cel ce iubește viața își cruță gura sa.

Asemenea și Apstolul:
Tot cuvântul de rușine să nu iasă din gura voastră, fără numai ce este bun și de folos, ca să dea dar celor ce aud.

Deci, având, iubiților, atâtea mărturii, cu toată sârguința să ne îndepărtăm de vorba cea deșartă, cea fără de folos și, mai vârtos, de suflete vătămătoare, aducându-ne aminte totdeauna de cercetarea cea înfricoșătoare, pe care a hotărât-o Domnul, zicând:
Adevăr, zic vouă, că de orice cuvânt deșert ce vor grăi oamenii, vor da pentru el răspuns în ziua judecății Dumnezeului celui viu.
A căruia este slava, în veci!"

(sursa: Proloagele Vol. 1, decembrie 30)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi