Sari la continut

Iisus Hristos
Cei ce sunt siliti de niscai trebuinte, sau imprejurari, sa treaca inot rauri foarte mari, de vor fi treji la minte, scapa de primejdie chiar de ar fi valuri potrivnice; si de se scufunda putin, prinzandu-se de ceva de la tarm, scapa. Dar cei ce vor fi beti, chiar daca de zeci de mii de ori vor lupta sa ajunga la tinta, nu vor putea, ci biruiti de vin se vor scufunda in valuri si isi vor afla moartea. Tot asa si sufletul, cazand in involburarea valurilor vietii, de nu se va trezi din pacatul materiei ca sa se cunoasca pe sine ca e dumnezeiesc si nemuritor si ca numai pentru scurta vreme a fost legat cu trupul cel muritor si plin de patimi, va fi atras de placerile trupesti spre pierzare; si dispretuindu-se pe sine si imbatandu-se de nestiinta, se va pierde si se va afla in afara de cei mantuiti. Caci trupul ne trage adeseori ca un rau spre placerile necuvenite. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Antioh

vorba desarta

  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:7376 | tid:4144
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Despre vorbirea nefolositoare

"Deșarta vorbă și umblarea zadarnică se nasc din nefrica de Dumnezeu și din neașteptarea bunătăților celor viitoare. Dacă ne-am teme de osândă, n-am fi grăitori în deșert niciodată. Că al Domnului este cuvântul că, com da seama, în ziua judecății, de tot cuvântul deșert, de vreme ce cuvintele deșarte nu aduc niciun folos sufletului. Drept aceea, de trebuință este nouă să ne înfrânăm cu sila și să nu dăm loc cuvântului celui deșert. Și se cade nouă, cu toată ferirea, să ne păzim inmia noastră și gura, și cele adevărate să grăim, ca niște oameni desăvârșiți și întregi, iar mai vârtos, noi cei care învățăm pe alții din cărți, ca să nu auzim zicându-ni-se nouă: "Cela ce înveți pe cel de-aproape, pe tine de ce nu te înveți?" [Rom. 2:21]
Că semn al deșertăciunii este pentru acela care necontenit grăiește, precum și la cartea Proverbelor s-a zis:
Gura neînchisă grăiește fără de rânduială și cel fără de minte înmulțește cuvintele. Și înaintea omului limbut să nu spui viața altcuiva [Pild. 13:3, 15:28]

Iar Iov zice prietenilor săi:
Voi să fiți muți, că tăcerea va fi vouă înțelepciune.

Și altul zice:
Fericit este omnul acela ce nu alunecă cu limba sa și acela ce trăiește fără de sfadă

Și iarăși:
Ține-ți limba ta, ca să petreci fără de sfadă. Cela ce nu izbutește vorbele, împuținează răutatea.

Dar zice și Ecleziastul:
Cuvintele celor înțelepți sunt dar, iar buzele celui nebun sunt potop cumplit. Că începătura gurii lui este răutatea.

Iar la proverbe zice:
Cel ce iubește viața își cruță gura sa.

Asemenea și Apstolul:
Tot cuvântul de rușine să nu iasă din gura voastră, fără numai ce este bun și de folos, ca să dea dar celor ce aud.

Deci, având, iubiților, atâtea mărturii, cu toată sârguința să ne îndepărtăm de vorba cea deșartă, cea fără de folos și, mai vârtos, de suflete vătămătoare, aducându-ne aminte totdeauna de cercetarea cea înfricoșătoare, pe care a hotărât-o Domnul, zicând:
Adevăr, zic vouă, că de orice cuvânt deșert ce vor grăi oamenii, vor da pentru el răspuns în ziua judecății Dumnezeului celui viu.
A căruia este slava, în veci!"

(sursa: Proloagele Vol. 1, decembrie 30)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi