Sari la continut

Iisus Hristos
Fa bine celui ce le nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe vrajmasul tau catre nimeni, Deprinde-te cu dragostea, cu neprihanire, cu rabdarea, cu infranarea si cu cele asemenea. Caci aceasta este cunostinta de Dumnezeu: sa-I urmezi Lui cu smerita cugetare si printr-unele ca acestea. Iata lucrarea aceasta nu este a celor de rand ci a sufletului care are minte. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

În apărarea Sfântului Iustin Popovici

- - - - -

  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:6597 | tid:3860
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1564 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
În apărarea Sfântului Iustin Popovici

Anul trecut a fost editată o carte în care este defăimat Sfântul Justin Popovici. Autorii sunt: Pr. Aurel Pavel și Ciprian Iulian Toroczkai, iar titlul este „Adevăratul și falsul ecumenism. Perspective ortodoxe asupra dialogului dintre creștini”. Cartea a fost editată de Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu și Editura Andreiana.

Autorii având pregătire academică, defăimarea este foarte subtilă, mai ales în prima parte.

La pagina 129 găsim scris: „În opinia noastră, atitudinea anti-europeană și anti-ecumenică a părintelui Iustin Popovici nu poate avea la bază renașterea neo-isihastă pe care a cunoscut-o Ortodoxia în secolul XX”.

Aici trebuie să spunem că Sfântul Justin Popovici nu a avut o atitudine anti-ecumenică, ci o atitudine ortodoxă anti-ecumenistă. El nu s-a pronunțat niciodată împotriva ecumenicității Bisericii, ci împotriva ecumenismului. Iar ecumenismul este o născocire masonică ce urmărește instalarea unei religii mondiale, ca o componentă a noii ordini mondiale.

Sfântul Justin ne îndeamnă să păstrăm dreapta credință așa cum a fost formulată la Sfintele Sinoade Ecumenice. Este lipsită de temei acuzația de „atitudine anti-ecumenică”. În plus, cunoaștem din viața Sfântului Justin faptul că iubirea sa ortodoxă, sobornicească, pentru toţi ortodocşii, a fost şi a rămas pe viaţă una dintre caracteristicile sale principale. Întreaga sa viaţă s-a rugat şi pentru fraţii ortodocşi ruşi şi greci. Este încă o dovadă a faptului că Sfântul Justin nu era atins de boala naționalismului extremist, ci avea o înțelegere ecumenică a Ortodoxiei.

În ceea ce privește acuzația de „atitudine anti-europeană”, menționăm faptul că Sfântul Justin nu a scris nimic împotriva Europei, în sensul comunității umane. Nu a jignit niciun neam din Europa. Nu a scris nimic în favoarea distrugerii Europei. Nu a lucrat niciodată împotriva neamurilor care viețuiesc în Europa. Prin urmare, nu a avut atitudine anti-europeană. Știm însă că, studiind în occident și pătrunzând în cultura europeană până în profunzimile ei, el – cu inima şi mintea ortodoxului răsăritean, nu a putut să o accepte fără criticile radicale şi necruţătoare la adresa antropocentrismului. A înţeles foarte bine contradicţia dintre vieţuirea ortodoxă şi cultura apuseană umanistă. A criticat cultura umanistă de origine masonică ce a invadat Europa. Așadar, nu a avut atitudine anti-europeană, ci anti-masonică.

Autorii cărții afirmă că atitudinea Părintelui Justin Popovici „nu poate avea la bază renașterea neo-isihastă pe care a cunoscut-o Ortodoxia în secolul XX”. Prin această afirmație, autorii încearcă să îl marginalizeze pe Sfântul Justin, prezentându-l ca pe un extremist, rupt de „renașterea neo-isihastă pe care a cunoscut-o Ortodoxia în secolul XX”. Pentru a crea această impresie, autorii încearcă o antiteză între atitudinea „exclusivistă” a Sfântului Justin și atitudinea mult mai îngăduitoare a Părintelui George Florovsky și a Părintelui Dumitru Stăniloae, scriind, la aceeași pagină: „alți teologi ortodocși cum ar fi Georges Florovsky sau Dumitru Stăniloae, deși au făcut parte din aceeași mișcare neo-patristică, au manifestat o atitudine mult mai deschisă față de dialogul inter-creștin”. Aici avem de făcut două observații.

În primul rând, nu există „dialog inter-creștin” în sensul în care îl folosesc autorii. Dialogul dintre ortodocși și papistași nu este dialog inter-creștin, pentru simplul fapt că papistașii nu sunt creștini. Creștinii fac parte din Biserica cea adevărată a lui Hristos. Papistașii, fiind rupți de Biserică din anul 1054, nu sunt creștini. Nici protestanții nu sunt creștini, fiindcă ei sunt desprinși din ramura deja desprinsă a papistașilor. Nici monofiziții nu sunt creștini, fiindcă sunt rupți de Biserică din anul 451. O crimă spirituală a ecumeniștilor este aceea că le lasă monofiziților, papistașilor și protestanților impresia că ar fi creștini, că ar face și ei parte din Biserica lui Hristos. Astfel, sărmanii monofiziți, papistași și protestanți stau liniștiți în rătăcirea lor, crezând în mod greșit că și la ei este mântuire. Datoria cea sfântă a ortodocșilor (a celor care au binecuvântare pentru această misiune) este să îi ajute pe protestanți, papistași și monofiziți să se unească cu Biserica lui Hristos.

În al doilea rând, faptul că Părintele Dumitru Stăniloae a avut o atitudine deschisă față de dialogul ortodocșilor cu heterodocșii se explică prin dorința sa de a prezenta heterodocșilor învățătura ortodoxă și istoria cea adevărată a Bisericii, astfel încât heterodocșii să lepede rătăcirile și să se unească cu Biserica Ortodoxă, care este adevărata Biserică a lui Hristos.

După ce au pregătit terenul psihologic al cititorului cu aceste defăimări subtile, autorii cărții trec la a doua parte a demersului defăimător: atacul pe față.

La pagina 130 găsim scris: „Preluate în anumite cercuri ortodoxiste conservatoare radicale sau în unele grupări politice interesate în disimularea religioasă a conflictelor interetnice, considerațiile Părintelui Iustin Popovici – ridicat la rangul de «oracol național» – pot, în concluzie, conduce la o autoexaltare fanatică și iresponsabilă a unei «Ortodoxii» ideale, inexistente ca atare”.

Prin aceste afirmații incredibile (incredibil de jignitoare și incredibile în sensul de ne-credibile), autorii alcătuiesc un scenariu demn de filmele cu intrigi complexe: „anumite cercuri ortodoxiste conservatoare radicale” (care or fi acelea?) și „unele grupări politice interesate în disimularea religioasă a conflictelor interetnice” (care?), punând mâna pe scrierile Sfântului Justin, declanșează „o autoexaltare fanatică și iresponsabilă”. Fanatism, iresponsabilitate, conflicte interetnice, disimulare religioasă, grupări politice, cercuri conservatoare radicale… Toate acestea, din cauza Sfântului Justin Popovici? Să fim serioși!

Autorii cărții, deranjați de poziția antiecumenistă a Sfântului Justin Popovici și de faptul că popoarele ortodoxe au primit întăriri duhovnicești prin scrierile sale, îl defăimează pe acesta, sugerând că a fost ridicat de popor „la rangul de «oracol național»”. Este normal ca poporul binecredincios să aibă evlavie la Sfântul Justin și să prețuiască scrierile sale de Dumnezeu insuflate. Poporul binecredincios a fost cel care a păstrat dreapta credință de-a lungul veacurilor, chiar și atunci când unii ierarhi și preoți au trădat Ortodoxia.

În final, câteva cuvinte despre titlul cărții: „Adevăratul și falsul ecumenism. Perspective ortodoxe asupra dialogului dintre creștini”. Am dovedit deja folosirea greșită a expresiei „dialogul dintre creștini”. Rămâne să vorbim despre „adevăratul și falsul ecumenism”. Există un singur ecumenism, care are însă mai multe componente: ecumenismul papal, ecumenismul zis „inter-creștin” și ecumenismul inter-religios. Aceste componente sunt tentacule ale aceleiași caracatițe. Toate sunt în slujba noii ordini mondiale.

Iar dacă autorii susțin că există un ecumenism adevărat și unul fals, îi întrebăm: Ce tip de ecumenism promovează Consiliul Mondial al Bisericilor? Adevărat sau fals? Dacă promovează ecumenismul fals, ce aveți cu Sfântul Justin care a luptat împotriva acestuia? Iar dacă promovează ecumenismul adevărat, atunci cine promovează ecumenismul fals?

de Ioan Vlăducă, apărut în nr. 21 al revistei ATITUDINI
___________________
Bibliografie

Viaţa unui sfânt: Avva Justin Popovici, traducere din limba sârbă, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003.
Sfântul Justin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Mănăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril.
Vladimir Guettée, Papalitatea eretică, Ed. Scara, 2010.
Arhim. Haralambie D. Vasilopoulos, Ecumenismul fără mască, traducere din limba greacă.
Părintele Arsenie Vliangoftis, Ereziile contemporane – o adevărată ameninţare, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006.
Sunt anticalcedonienii ortodocşi?, Texte ale Sfintei Comunităţi a Sfântului Munte şi ale altor Părinţi athoniţi privitoare la dialogul dintre ortodocşi şi anticalcedonieni (monofiziţi), Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2007.

Elder Arsenie Papacioc – On Ecumenism


PS Iustinian Chira – Despre “rugaciunile impreuna”

Acest post a fost editat de Luca.O: 15 June 2012 - 08:13 AM






1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi