Sari la continut

Iisus Hristos
Dumnezeu este bun, fara patima si neschimbacios. Iar daca cineva gaseste ca e rational si drept ca Dumnezeu sa nu se schimbe, dar tocmai de aceea intreaba nedumerit cum se bucura, de cei buni si se intoarce de catre cei rai, sau se manie pe cei pacatosi, iar slujit fiind se milostiveste, sa i se raspunda ca Dumnezeu nici nu se bucura, nici nu se manie, caci bucuria si intristarea sunt patimi; nici nu primeste daruri, caci atunci s-ar birui de placere. Nu e ingaduit sa socotim pe Dumnezeu bun sau rau, din lucruri omenesti. El este numai bun si numai folositor si nu vatama niciodata, in felul acesta El este totdeauna la fel. Iar noi ramanand buni, pentru asemanare ne unim cu Dumnezeu si facandu-ne rai, pentru neasemanare ne despartim de Dumnezeu. Traind intru virtute suntem ai lui Dumnezeu,iar facandu-ne rai ne facem noua vrajmas pe Acela ce nu se manie in desert. Pacatele noastre sunt acelea care nu lasa pe Dumnezeu sa straluceasca in noi, ci ne leaga cu demonii ce ne chinuiesc. Iar cand, prin rugaciuni si faceri de bine, primim dezlegare de pacate, prin aceasta nici nu slujim, nici nu schimbam pe Dumnezeu,' ci prin faptele si intoarcerea noastra spre Dumnezeu, vindecand pacatul nostru, ne bucuram iarasi de bunatatea Sa. incat este totuna a zice ca Dumnezeu isi intoarce fata de la cei rai, sau ca soarele se ascunde de catra cei lipsiti de vedere. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Marcu Ascetul


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:6290 | tid:3737
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1481 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Patimirea Sfantului Marcu Ascetul pentru dragostea lui Dumnezeu

[..]Pentru că treizeci de ani, precum ţi-am spus mai înainte, petrecînd în locul acesta, nici o rădăcină de buruiană nu găseam, cu care aş fi putut să mă hrănesc, suferind de foame şi de sete. Apoi de mare nevoie mîncam ţărînă şi beam apă amară din mare şi am umblat gol şi desculţ; şi mi-au căzut degetele de la picioare, de ger şi de cumplitul zăduf şi soarele mi-a ars trupul. Zăceam cu faţa la pămînt ca un mort şi diavolii mă munceau ca pe un părăsit de Dumnezeu; iar eu cu ajutorul lui Dumnezeu pe toate acestea le răbdam, pentru dragostea Lui cea dumnezeiască. Iar după ce s-au sfîrşit acei treizeci de ani ai pătimirii mele, cu porunca lui Dumnezeu mi-a crescut păr şi, ca o haină, mi-a acoperit toate mădularele. Şi de atunci pînă acum, diavolii n-au mai putut să se apropie de mine, foamea şi setea nu mă stăpîneşte, nici gerul şi nici zăduful nu mă supără şi pe lîngă toate acestea de nimic n-am bolit. Iar astăzi se sfîrşeşte măsura vieţii mele şi te-a trimis Dumnezeu aici şi cu sfintele tale mîini să-mi îngropi smeritul meu trup".

(din Viaţa Cuviosului Marcu din muntele Fracesc - Etiopia )

Acest post a fost editat de Luca.O: 19 March 2012 - 08:48 AM






1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi

<--!se_activeaza_cele_snow_script_si_zapada_snow--> <--!--> <--!-->