Sari la continut

Iisus Hristos
Sfant se numeste omul curatit de patimi si de pacate. De aceea cea mai mare izbanda a sufletului, care place lui Dumnezeu, este sa nu mai fie pacat in om. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Mitropolitul Serafim de Pireu - Impotriva ecumenismului

- - - - - serafim de pireu

2 postari la acest topic

#1 | pid:6217 | tid:3706
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI, MESAJUL MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU LA DUMINICA ORTODOXIEI

- traducere integrală -



Iubiţi Părinţi şi fraţi, preadoriţii mei fii în Domnul,

Noul Cuvios al Bisericii noastre, Sfântul Iustin Popovici în monumentala sa operă „Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul” semnalează: „Ecumenismul este numele comun pentru falsele creştinisme, pentru falsele „biserici” ale Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene în frunte cu papismul.

Iar toţi aceşti falşi creştini, toate falsele biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie lângă altă erezie. Numele lor evanghelic de obşte este panerezie”.

Pe aceeaşi lungime de undă fericitul întru adormire Stareţ Arhimandritul Haralambie Vasilopoulos ne oferă adevărata imagine a ecumenismului:

„Ecumenismul este o mişcare mondială a Sionismului Internaţional şi are ca unic scop cucerirea politică şi religioasă a Lumii! Ecumenismul este o groaznică vijelie, care se pregăteşte să dărâme din temelii – aşa cum îşi imaginează – „Una, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică” a lui Hristos.

Este un sălbatic uragan al puterilor întunericului care îşi concentrează mania lui catastrofală îndeosebi împotriva Ortodoxiei, cu o puternică dorinţă ameninţătoare, de a o nimici şi de a o face să dispară”.

În sfârşit, fericitul întru adormire Stareţ Arhimandritul Atanasie Mitilineul numeşte Ecumenismul ultimul înaintemergător al lui Antihrist.

ECUMENISM ŞI GLOBALIZARE

Aşa cum globalizarea la nivel politic urmăreşte să unească lumea şi să constituie un stat mondial, o guvernare electronică mondială, o monedă mondială, o economie mondială, aşa şi Ecumenismul, la nivel religios, vrea să unească toate religiile (ecumenism inter-religios) şi toate ereziile (ecumenism inter-creştin) într-o religie mondială, sfidând şi marginalizând uriaşele, giganticele şi haoticele diferenţe dogmatice şi dărâmând din temelii dogmele şi credinţa Bisericii Ortodoxe.

Ecumenismul este cea mai mare erezie eclesiologică din toate epocile, deoarece nivelează şi echivalează toate religiile şi credinţele.

RĂDĂCINI

Rădăcinile Ecumenismului trebuie căutate în spaţiul protestant, pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Atunci, anumite „confesiuni creştine”, văzând că oamenii le părăsesc, din cauza crescândei indiferenţe religioase şi a mişcărilor antireligioase organizate, s-au văzut silite la o grupare şi la o colaborare.

Această activitate unionistă a lor a căpătat o formă organizată, ca Mişcare Ecumenică, în secolul al XX-lea. Şi, în principal, în anul 1948, prin înfiinţarea la Amsterdam (Olanda) a aşa-numitului Consiliu Mondial al Bisericilor – care, în mod esenţial, este Consiliul Mondial al Ereziilor, al lui Lucifer şi al minciunii, decât al „Bisericilor” – care îşi are sediul la Geneva.

ECUMENISM ŞI SINCRETISM

Unul din mijloacele, pe care le foloseşte Ecumenismul, ca să-şi atingă scopurile sale, este sincretismul, acest duşman de moarte al credinţei creştine, pe care îl promovează aşa-numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor” sau mai degrabă „Harababura Mondială a Ereziilor”, aşa cum pe bună dreptate a fost caracterizat.

„Sincretismul înseamnă relativizarea religiilor şi a ideilor religioase. Este o sinteză şi o joncţiune religioasă pan-ecumenică a elementelor celor mai opuse şi neasemănătoare”.

ECUMENISM INTER-CREŞTIN ŞI INTER-RELIGIOS

Ecumenismul se mişcă în două niveluri: primul este inter-creştin, iar al doilea este inter-religios.

În felul acesta avem ecumenismul inter-creştin şi ecumenismul inter-religios, care constituie două din direcţiile de bază ale Ecumenismului.

Atât ecumenismul inter-creştin, cât şi ecumenismul inter-religios, sunt lupii îmbrăcaţi în piei de oaie şi Caii Troieni, care în esenţă adoră idolii, fie ai taberelor lor, fie ai patimilor lor personale, fie ai logicocraţiei, fie ai crezului lor politic, fie ai ideologiilor lor filosofice.

TEOLOGIA ORTODOXĂ ŞI ECUMENISMUL

Teologia Ortodoxă decurge din experienţa Revelaţiei, care, în Biserica Ortodoxă, oferă energia dumnezeiască necreată a Sfintei Treimi. Ecumenismul inter-creştin promovează unirea diferitelor „confesiuni” creştine (papistaşi, protestanţi, anglicani, iehovişti, penticostali, monofiziţi cu Mireasa lui Hristos – Sfânta Biserică Universală Ortodoxă) pe baza criteriului minimalismului dogmatic.

Conform principiului ecumenist al „sincretismului dogmatic inter-creştin”, diferenţele dogmatice dintre eterodocşi sunt doar tradiţii formale şi rituale ale fiecărei „biserici” şi trebuie să fie ocolite pentu binele unităţii Bisericii, care poate să se exprime prin diversitatea diferitelor forme şi manifestări.

Iar ecumenismul inter-religios, considerând că în toate religiile există elemente pozitive, promovează unitatea între ele şi îndeosebi între aşa-numitele trei religii monoteiste din lume: creştinismul, islamul şi iudaismul.

În câteva cuvinte, promovează aşa-numita „pan-religie”. Conform principiului ecumenist al „sincretismului inter-religios”, trebuie să privim „punctele teologice comune”, care există în toate „religiile monoteiste”, ca să construim unitatea religioasă a lumii.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune că pentru ca un om să se mântuiască trebuie să aibă credinţă dreaptă (= ortodoxă) şi fapte şi vieţuire drepte (= ortodoxe); altfel nu se mântuieşte. Acelaşi lucru îl scrie şi Sfântul Chiril al Ierusalimului „Catehezele” sale.

Dacă este greu să se mântuiască un creştin ortodox, care se nevoieşte, cu atât mai mult un aşa-zis ,,creştin”, care aparţine grupărilor eretice ale papismului, protestanţilor, monofisiţilor, e cu putinţă să se mântuiască?

Cum să se mântuiască un musulman, care crede că Coranul este chipurile inspirat de Dumnezeu, când acesta Îl neagă pe Dumnezeul Treimic şi dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu întrupat?

Cum să se mântuiască un iudeu, de vreme ce nici în Vechiul Testament nu crede, nici nu-l trăieşte, ci crede în Talmud şi în Kabala, care sunt o magie demonică şi o satanolatrie [adorare a satanei]?

Şi de ce noi, cei ce credem în Biserica Ortodoxă, să dorim cu orice preţ să ne rugăm împreună şi să liturghisim împreună cu ereticii, cu eterodocşii şi cu cei de altă religie?

Nu-i ajutăm să se mântuiască pe nici unul din eretici prin a le spune că şi ei sunt pe calea dreaptă, care conduce la acelaşi Dumnezeu, însă pe o altă cale, care este legitimă şi ea, ca drumul, pe care-l urmăm noi creştinii ortodocşi.

Prin urmare, Ecumenismul este un mare obstacol în calea adevăratei uniri. Dimpotrivă, o anulează şi o nimiceşte, arată că este inutilă şi desuetă.

Ecumenismul, pentru a-şi materializa scopurile sale, neglijează principiile de bază ale Ortodoxiei.

Promovează concepţia ,,Bisericii extinse”, conform căreia Biserica este una, dar îi cuprinde şi pe creştinii de orice ,,confesiune”, din moment ce au primit botezul.

Astfel, toate ,,confesiunile creştine” sunt între ele ,,Biserici surori”. Este vorba despre teoria Teologiei Baptismale.

În acelaşi duh se mişcă teoria ,,Bisericii Universale văzute”.

Biserica, care există – s-ar zice – ,,în mod nevăzut” şi este alcătuită din toţi creştinii, se va arăta şi în dimensiunea ei văzută prin eforturile unioniste comune.

Aceste concepţii au fost influenţate şi de teoria protestantă a ramurilor, potrivit căreia Biserica este un ,,copac”, care are ca ,,ramuri” toate ,,confesiunile creştine”, iar fiecare dintre ele deţine doar o parte din adevăr.

Se adaugă, de asemenea, şi teoria ,,celor doi plămâni”, care a fost dezvoltată între ecumeniştii ortodocşi şi papistaşi. Conform acesteia, Ortodoxia şi Papismul sunt ,,cei doi plămâni” cu care respiră Biserica.

Pentru a începe, chipurile, să respire corect iarăşi, va trebui ca cei doi plămâni să-şi sincronizeze respiraţia.

Ecumeniştii dintre ortodocşi şi papistaşi cred că papismul prin logicocratie (raţionalim) şi gândirea filosofică este o completare indispensabilă la ,,creştinătatea divizată”, iar misticismul spiritualităţii ortodoxe completează raţionalism papismului.

Şi Ortodoxia şi papismul sunt două tradiţii la fel de legitime ale Bisericii celei Vechi, unite, Una şi Nedespărţită.

Pentru a funcţiona corect organismul Bisericii, trebuie să se unească din nou ,,cele două Biserici surori” – Ortodoxia şi Papismul, după ce îşi vor fi purificat memoria istorică de greşelile, ignoranţele şi „întâmplătoarele” războaie, care au avut loc între ortodocşi şi papistaşi în ultimul mileniu şi să înceapă o nouă epocă, o Nouă Ordine a Lucrurilor între cele două Biserici, care se va întemeia pe o dragoste reciprocă, pe o admirabilă colaborare pe teme de unitate, mărturie şi misiune comună în lumea actuală secularizată, în cosmopolitism şi ateism.

În realitate, însă, Papismul vrea să absoarbă Ortodoxia prin unirea de tipul ,,Uniaţiei”, pe care şi-o doreşte cu ardoare, făcând concesii inofensive faţă de papism, dar în dauna flancului Ortodoxiei.

De aceea, se impune ca noi toţi să informăm pe orice creştin ortodox asupra planurilor papismului, care nu este Biserică, ci un stat – Vaticanul. De asemenea, papismul nu este nici Biserica Romano-Catolică.

Nu este nici Romană, nici Catolică, nici Biserică. Nu are nicio legătură cu Romanitatea, nici cu Romania. Nu este Catolică [Universală], deoarece singură s-a despărţit de Biserica Ortodoxă în anul 1054 după Hristos. Nu este Biserică, pentru că a devenit stat, după ce a cedat celei de-a treia ispitiri a lui Hristos. Papismul a acceptat propunerile diavolului de a i se închina pentru a-l face atotţiitorul lumesc al pământului.

Noi, ortodocşii, suntem adevărata Biserică Romano-Catolică. Noi, Ortodocşii, suntem Romeii, Romanii, nouă ne aparţine Romania, Romanitatea. Ortodoxia este Biserica lui Hristos cea Una, Sfântă, UNIVERSALĂ (= Catolică) şi Apostolică, singurul şi unicul Lui Trup, avându-L Cap pe El.

Deşi la nivel mondial edificiul Papismului se clatină în mod primejdios din cauza ateismului, a secularizării, a auto-justificării papistaşilor şi a imoralităţii lor, cu mii de scandaluri de pedofilie, din nefericire, ecumeniştii merg să sprijine Papismul făcând concesii în temele credinţei, tradiţiei, cultului şi conducerii.

De aceea, trebuie să luăm aminte la porunca: ,,Fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără de răutate ca porumbeii”. ,,Iată vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor”.

O teză de bază a Ecumenismului este şi următoarea: Este permisă, chipurile, rugăciunea în comun dintre ortodocşi şi eretici sau cei de alte religii.

Scopul Ecumenismului nu este să golească Sfintele Biserici de credincioşi – dimpotrivă, le vrea pline până la refuz -, numai că aceşti „credincioşi” vor avea fiecare propria lui credinţă şi învăţătură.

În sfârşit, între metodele, pe care le foloseşte Ecumenismul pentru apropierea creştinilor, se află şi minimalismul dogmatic şi maximalismul dogmatic.

În ceea ce priveşte minimalismul dogmatic, este vorba despre un efort de a reduce dogmele la cele mai necesare, la un „minimum” ( = minim, infim), pentru a fi depăşite diferenţele dogmatice dintre „confesiuni” şi a surveni ,,unirea creştinilor”. Însă consecinţa este neglijarea dogmei, declasarea şi minimalizarea importanţei ei.

Ei zic: ,,Să se unească creştinii, iar dogmele le vor discuta mai târziu teologii”! Prin această metodă sigură a minimalismului dogmatic poate că este uşor ca creştinii să se unească. Astfel de „creştini” însă, pot să fie ortodocşi, adică creştini întru adevăr?

În ceea ce priveşte maximalismul dogmatic, e de înţeles efortul unora de a adăuga noi cuvinte şi noi termeni la dogmă, pentru a explica, chipurile, mai bine credinţa sau pentru a ajunge la o nouă interpretare – mai amplă.

Aşadar, e clar că acceptarea, adoptarea şi însuşirea pan-ereziei Ecumenismului şi a teoriilor lui antiortodoxe, minimalizează şi depreciază Sfânta noastră Biserică, Trupul lui Hristos.

Dacă potrivit ecumeniştilor, toate confesiunile şi religiile sunt acelaşi lucru, dacă toţi credem în acelaşi Dumnezeu, dacă ereziile şi religiile sunt moduri diferite, dar acceptate de apropiere de acelaşi Dumnezeu, atunci de ce au mai murit sfinţii şi martirii noştri şi de ce Dumnezeu a umplut cu har moaştele lor?

Una din nenumăratele dovezi dumnezeieşti, minunate şi indiscutabile, pentru toate cele de mai sus, este Sfântul Slăvitul Sfinţit Mucenic Atanasie Lituanianul, Egumenul din Rusia Mică, pe care l-au asasinat uniaţii catolici din Polonia: l-au aruncat într-o cloacă, unde a rămas vreme de şaptesprezece ani; şi când fraţii noştri ortodocşi i-au scos trupul mucenicesc din duhoarea cloacei s-a arătat prin harul Dumnezeului Celui Viu, întreg, nestricat şi răspândind bună mireasmă, iar astăzi sfântul binecuvintează Biserica Ortodoxă a Poloniei cu moaştele lui nestricate, neschimbate şi făcătoare de minuni şi oferă de acum şi el – istoric vorbind – răspunsul cerurilor la panerezia Ecumenismului care este născocirea şi lucrarea fiarei din adânc.

Cu rugăciuni înflăcărate, nevoitoare şi părinteşti!

MITROPOLITUL VOSTRU,

† SERAFIM de Pireu

traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfântul Marcu al Efesului”; sursa: http://www.romfea.gr...-12-18-08-38-40, preluare

#2 | pid:6218 | tid:3706
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
În cadrul slujbei Sinodiconului Ortodoxiei, ieri, Duminica Ortodoxiei 2010, Mitropolitul Serafim de Pireu a rostit anatema Părinţilor Bisericii asupra papistaşilor, protestanţilor, dar a şi tovarăşilor lor ecumenişti.

“Ecumeniştilor şi tuturor ereticilor, ANATEMA!”,
au fost cuvintele care au ieşit de pe buzele mărturisitorului ierarh şi s-au auzit în toată lumea prin postul radiofonic al Bisericii de Pireu.

#3 | pid:8016 | tid:3706
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Omilia Mitropolitului Serafim de Pireu impotriva ecumenismului
  • Sfantul Iustin Popovici, mare luptator impotriva ecumenisului.
  • Sursa ecumenismului este masoneria si sionismul.
  • Ecumensmul interscrestin si interreligios.
  • Minimalismul dogmatic, unirea elementelor pozitive din toate religiile
  • Consiliul Mondial al “Bisericilor”, care este un consiliu al ereziilor.
  • Impreuna rugaciune cu ereticii.
  • Ecumenismul ataca Dogma Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.
  • Ecumenismul: cea mai mare erezie a tuturor veacurilor.
  • Ecumenismul a prins cu lanturi grele aproape toate Patriarhiile Ortodoxe, inafara de Patriarhia Georgiei si a Bulgariei.
  • Pana si Sfantul Munte Athos a fost influentat de erezia ecumenista. Facultatile de Teologie sunt influentata de erezia ecumenista.


Predica impotriva ereziei ecumeniste a Mitropolitului Serafim de Pireu
(Predica rostita cu ocazia tarnosirii M-rii Sf Nicolae din localitatea 23 August - jud. Constanta din data de 08.09.2014)



Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Când apare o erezie nouă, care creează confuzie în cele ale credinței, păstorii fiecărei epoci, confirmând ceea ce au promis în cadrul hirotoniei lor, trec la înfruntarea acestei erezii, pentru a fortifica și delimita credința ortodoxă, astfel încât ea să se deosebească de rătăcirea ereticilor și în acest fel să îi apere pe credincioși de infectarea de întinarea kakodoxiei. În zilele noastre a apărut ca unul dintre semnele vremurilor din urmă și ca ”un lup înverșunat, care nu va cruța turma”[13], panerezia ecumenismului sincretist intercreștin și interreligios. Ecumenismul, așa precum se știe, a fost condamnat ca panerezie de Sfântul Părinte contemporan al Bisericii Ortodoxe Sârbe surori a Sfântului Sava, de profesorul de dogmatică și învățător a toată lumea, Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Iustin Popovici, care în lucrarea sa excepțională ”Biserica Ortodoxă și
ecumenismul” notează: ”Ecumenismul este un nume comun pentru falșii creștini, pentru falsele biserici ale
Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene, în frunte cu papismul. Toți acești creștini falși, toate aceste false biserici nu sunt altceva decât o erezie alături de altă erezie. Numele evanghelic comun al lor este panerezie”.[14]
Sursă și izvorâtoare a ecumenismului este masoneria, care promovează prin acesta religia mondială a luciferismului, iar sursa și izvorul masoneriei este groaznicul sionism internațional[15], care a transformat religia dumnezeiască a Vechiului Testament și a profeților în cel mai infam luciferism prin Kabala cea demonică și prin hidosul Talmud, lucrări ale rabinilor rămași ai iudaismului rătăcit și ale obsesiei lor despre conducerea și guvernarea lor mondială prin cel așteptat, adică prin falsul mesia (antihristul).
Ecumenismul acționează la două niveluri: intercreștin și interreligios. Astfel se formează ecumenismul intercreștin și ecumenismul interreligios, care constituie două dintre direcțiile fundamentale ale ecumenismului.
Ecumenismul intercreștin promovează unirea diferitelor erezii creștine (a papistașilor, a protestanților, a anglicanilor, a monofiziților etc) cu Biserica Ortodoxă Universală, pe criteriul minimalismului dogmatic.
Conform principiului ecumenist al ”sincretismului dogmatic intercreștin”, diferențele dogmatice dintre eretici și Biserica Ortodoxă sunt doar tradiții locale și trebuie să fie evitate pentru binele unității ”Bisericii”, care poate să se exprime printr-o varietate de forme și poziții diferite.
Ecumenismul intercreștin, considerând că în toate religiile există elemente pozitive, promovează unirea dintre acestea și mai ales cea între așa-numitele trei religii monoteiste ale lumii: creștinismul, mahomedanismul și iudaismul, adică promovează așa-numita ”religie universală.”
Conform principiului ecumenist al ”sincretismului interreligios” trebuie să fie scoase în evidență așa-zisele ”elemente teologice comune” care există în toate ”religiile monoteiste” astfel încât să fie clădită unitatea religioasă a întregii lumi.
Ecumenismul, pentru punerea în practică a țelurilor lui, inventează diferite teorii, precum învățăturile eretice despre ”Biserica extinsă, Bisericile surori, teologia baptismală, Biserica universală nevăzută, teoria ramurilor, a celor doi plămâni, a minimalismului sau maximalismului dogmatic, a ereziei postpatristice, neopatristice sau conexe, a ereziei postcanonice, a teologiei euharistice, a teologiei postsinodale, a Bisericilor incomplete și a celor eliptice, a misteriologiei (referitoare la Taine) cuprinzătoare, defectuoase și nedepline, a transformării iconomiei (pogorământului) în acrivie și dogmă, teoria că Patriarhul Constantinopolului este primul fără egal (primus sine paribus)”, care, desigur, sunt străine și nespecifice învățăturii și teologiei dogmatice ortodoxe[16].
Ecumenismul scoate în evidență dialogurile teologice ecumeniste contemporane interminabile, aranjate cu abilitate, la care domnește lipsa mărturisirii ortodoxe, lipsa de sinceritate a eterodocșilor, supraaccentuarea iubirii, neaccentuarea adevărului, ascunderea sau contrafacerea textelor biblice, mai ales cel din Evanghelia după Ioan: ”ca ei să fie una, așa cum suntem Noi”[17] și ”Duhul suflă unde vrea”[18], practica de a nu fi discutate cele care ne despart, ci cele care ne unesc, tocirea criteriilor ortodoxe, recunoașterea reciprocă a eclezialității, asuccesiunii apostolice, a preoției, a harului, a Tainelor, dialogul pe poziții de egalitate, amnistierea, disculparea și recompensarea calului troian al papismului, al blestematei și demonicei Uniații, participarea la atotprotestantul așa-numitul ”Consiliu Ecumenic al Bisericilor” sau mai degrabă al ereziilor, semnarea de declarații și texte comune antiortodoxe, fără aprobare și hotărâre sinodală (de exemplu cele de la: Lima (Peru, în America de Sud,în anul 1982), Liban (1993), Chambessy, Elveția (1994), Porto Alegre, Brazilia (2006), Ravenna (2007), Pusan, în Koreea de Nord (2013) ș. a.) și împreună-rugăciunile cele fărădelege și anticanonice cu ereticii[19].
Ecumenismul adoptă și legitimează toate ereziile ca ”Biserici” și atacă dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Expune, învață și impune o nouă dogmă despre Biserică, o nouă eclesiologie, confom căreia nici o Biserică nu are dreptul să își revendice în exclusivitate pentru sine caracterul de Biserică Universală și adevărată. Fiecare biserică e o parte, un fragment, nu Biserica întreagă. Toate împreună alcătuiesc Biserica. În felul acesta, însă, se surpă granițele dintre adevăr și rătăcire, dintre ortodoxie și erezie și se reușește perfect lupta de dărâmare a Ortodoxiei.
Ecumenisul pune la egalitate toate religiile cu credința cea unică, de Dumnezeu descoperită prin Hristos Cel Înviat și cu viața cea în Hristos. În acest fel este contestată dogma revelației și iconomiei mântuitoare unice în lume a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu Cel întrupat, precum și realizarea în continuare a lucrării Lui mântuitoare de către Biserica cea Una și Unică, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, prin Sfântul Duh Cel lucrător în ea. Ca urmare a acestui fapt rezultă fără îndoială că ecumenismul reprezintă în zilele noastre cea mai mare erezie eclesiologică a tuturor veacurilor, pentru că ea pune la egalitate toate religiile și credințele.[20]
Cu durere și cu părere de rău se constată că ecumenismul a înrobit cu lanțuri și legături aproape toate Bisericile Ortodoxe și ierarhiile lor, care gândesc papistăește și ecumenist (cu excepții luminoase venerabilele Patriarhii ale Georgiei și Bulgariei), așa cum în mod practic o dovedesc faptele și acțiunile lor, lucrările și declarațiile lor ecumeniste nemaiuzite și nemaiîntâlnite[21].
Ceea ce este ciudat însă pentru ecumeniștii ortodocși este faptul că, deși atribuie titluri de eclezialitate ereticilor kakodocși vădiți, nu îndrăznesc, consecvenți cu declarațiile lor, să treacă la împărtășirea comună cu Sfintele Taine, deoarece știu că din acea clipă în mod direct își vor pierde calitatea lor ecleziastică.
Aceasta nu constituie deja cea mai izbitoare dovadă a ereziei ecumenismului? Dacă într-adevăr ei cred în declarațiile lor inacceptabile și provocatoare, să îndrăznească deci și a se împărtăși cu eterodocșii, deoarece altfel ei dovedesc prin poziția lor inexistența titlurilor de eclezialitate pe care le atribuie falșilor episcopi ai ereticilor.
Din păcate, ecumenismul a reușit în ultima vreme schimbarea căii patristice și canonice multiseculare și bimilenare atât a Bisericii noastre mame, a centrului venerabil al Ortodoxiei, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol[22] (din anul 1964), cât și a altor Biserici autocefale, într-o atitudine ecumenistă de viață. Dar nici Sfântul Munte Athos, Chivotul Ortodoxiei, Grădina Maicii Domnului nu a rămas neatins și neinfluențat.
Ecumenismul a erodat și Facultățile de Teologie, în care nu se mai predă teologia ortodoxă patristică, ci este întemeiată deja în mod deschis, în cel mai sărbătoresc și oficial mod teologia ecumenistă.
Subordonarea față de ecumenism continuă să crească, pentru că există:
a) lipsa de cateheză a credincioșilor în probleme de credință;
B) lipsa teribilă de mijloace autentice și obiective de informare a poporului lui Dumnezeu;
c) secularizarea clerului și a poporului[23].
Ecumenismul pune la îndoială de fapt credința și tradiția noastră ortodoxă patristică, împrăștie îndoiala și confuzia în inimile turmei credincioșilor ortodocși și îi face să șovăie pe mulți frați iubitori de Duimnezeu, conducându-i pe aceștia spre dezbinări și schisme ( cădere în ateism) și atrage o parte a turmei în rătăcire și, prin aceasta, spre distrugere duhovnicească [24].


Ecumenismul în ansamblu constituie o problemă pastorală și soteriologică foarte mare, pentru că el zguduie din temelii, infirmă mântuirea și îndumnezeirea după har a omului. Desigur, pericolul nu se referă la Biserică, care nu poate să fie distrusă, pentru că este Trupul lui Hristos, are drept Cap pe Hristos, este Hristos prelungit peste veacuri ”și porțile iadului nu o vor birui”[25], ci la membrii Bisericii, la credincioși, care sunt în pericol de a pieri dacă se va pierde dreapta credință, Ortodoxia, și vor domni erezia și înșelarea[26].

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
După prezentarea de mai sus a fenomentului panereziei ecumenismului, a pericolelor și a tragicelor lui
consecințe, atât în dogmatică cât și în învățătura mântuitoare a Bisericii Ortodoxe Universale, constatăm că întradevăr acum Ortodoxia se află într-un grav pericol.
Credem cu smerenie că se impune convocarea cât mai curând cu putință a unui Sinod Ortodox, care să
cerceteze aceste probleme arzătoare și fierbinți de mai sus, permanent sub lumina învățăturii și tradiției biblice, patristice și canonice a Bisericii Ortodoxe Universale și să se ia o hotărâre de condamnare atât împotriva ecumenismului, cât și a celor care urmează, învață și transmit altora această panerezie, astfel încât să înceteze scandalurile și confuzia din rândul clerului și al poporului credincios.
Să îndrăznim să rupem lanțurile ecumeniste, să ieșim din închisoarea ecumenistă și să ne eliberăm din robia panereziei ecumenismului, cu puterea cea dumnezeiască și cu harul Domnului nostru Iisus Hristos, rămânând
”următori ai Sfinților Părinți.” Cu rugăciunile dumneavoastră, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Teodosie.
Cu părintești binecuvântări,
Mitropolitul
SERAFIM al Pireului
(traducere din neogreacă de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu)

_____________
[13] Faptele Apostolilor 20, 29.
[14] Sfântul Justin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Tesalonic, 1974, p. 224.
[15] Enciclica noastră pastorală la Duminica Ortodoxiei 2013; Arhimandritul Haralambos Vasilopoulos, Ecumenismul fără mască, Editura Orthodoxos Typos (Presa Ortodoxă), Atena, 1988, pp. 43-45, 107-108, Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Declarație despre masonerie, pe pagina de internet http://www.impantokr...D9F5DF.el.aspx.
[16] Enciclica noastră pastorală la Duminica Ortodoxiei 2013.
[17] Ioan 17, 11 6
[18] Ioan 3, 8
[19] Ecumenismul, Editura Sfintei Mănăstiri Paraklitou (a Sfântului Duh, a Mângâietorului) Oropos, Atica, 2004, pp. 11-18.
[20] Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 23-24.
[21] Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxia este acum în mare pericol, în revista Theodromia (ianuarie-martie 2007), pp. 94-98.
[22] Protopresbiter Gheorghios Metalinos, Patriarhia ecumenică și ecumenismul, în lucrarea Ecumenismul: naștere-așteptări- dezamăgiri,
Actele și referatele congresului științific interortodox, Aula Universității Aristotel din Tesalonic, volumul I, Editura Theodromia, pp.233-250.
[23] Idem, pp. 124-126.
[24] Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 25-26.

Acest post a fost editat de Luca.O: 06 October 2014 - 07:49 AM






1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi