Sari la continut

Iisus Hristos
Grija de viata duhovniceasca si sarguinta sufletului fac pe oameni buni si iubitori de Dumnezeu.«Caci tot cel ce cauta pe Dumnezeu il afla», daca biruie pofta intru toate si nu scade cu rugaciunea. Unul ca acesta nu se teme de drac. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Canon de străpungere şi mângâiere care face aducere-aminte de A Doua Venire - Mit. Teolipt al Filadelfiei

teolipt al filadelfiei

  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:5100 | tid:2676
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Canon de străpungere şi mângâiere care face aducere-aminte de A Doua Venire. Facere a preasfântului mitropolit al Filadelfiei, Teolipt — după alfabet[5]


Glas 6

Oda 1 „Ca pe uscat trecând Israel"

Lepădând grijile vieţii, gândul la patimi şi plăcerile trupului, ai în minte, preaticăloase suflete, starea cea înfricoşată a celor viitoare.

Silă mare şi frică multă va cuprinde tot sufletul când toate oasele celor muritori vor alerga căutând cu sârguinţă potrivirea lor din nou.

Ca o femeie însărcinată tot pământul va da înapoi cu cutremur pe cei morţi. Lucru înfricoşător. Căci trâmbiţa va suna şi numaidecât se va scula fiecare din locul său.

Al Născătoarei:
Ca la o stâncă şi ancoră sigură fug, Preacurată, la ajutorul tău. Pe mine cel căzut în multe păcate scoală-mă, Curată, şi nu mă lepăda.

Oda 3 „Nu este sfânt ca Tine"

Mult vei lăcrima şi suspina, suflete, când vei vedea toată vârsta muritorilor sculându-se goală ca să se înfăţişeze Judecătorului celui nemitarnic.

in ziua cea de pe urmă şi înfricoşătoare, fraţii mei, toţi se vor înfăţişă într-o clipită, căci fiarele, păsările şi peştii vor da înapoi mădulare cele mâncate de ele.

Râul cel de foc va mistui cu furie dealurile şi munţii şi lucrurile de pe pământ. Cine nu se va teme de ameninţarea focului cel a toate mistuitor?

Al Născătoarei:

Nu este pentru credincioşi alt liman, preasfântă Fecioară, decât Tu, Care ai născut vremea senină, pe Hristos, scăpându-i pe toţi cei loviţi de furturile vrăjmaşilor.

Sedealnă, glas 2 „Cele de sus căutând"

Aceste trei lucruri mă umplu de frică, suflete: când mi se va întâmpla ieşirea sufletului, când vom învia înaintea Judecătorului a toate şi când Judecătorul va rosti judecata sa nemitarnică.

Oda 4 „Hristos este puterea mea"

Pământul va arde, marea va pieri, văzduhul va vui şi tot cerul se va clătina, iar luminătorii şi stelele lui vor cădea. Cum le voi îndura pe acestea, suflete?

Mult te vei tângui, suflete al meu, văzând îngerii trimişi aducând de la toate marginile pământului pe cei ce au bine-plăcut lui Dumnezeu.


Iată toţi muritorii vor ieşi din ei înşişi văzând atunci pe înfricoşătorul Judecător despărţindu-i de ambele părţi şi arătându-le cumpăna faptelor.

Al Născătoarei:

Vine ziua răsplătirii noaptea ca un fur tulburând pe toţi păcătoşii. Cruţă-mă atunci, Curată, şi de osândă mă izbăveşte.

Oda 5 „Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule"

Ruşinea va acoperi feţele celor ce-şi vor cunoaşte căderile cu lucrul şi cu cuvântul; căci fiecare va învia purtând nedespărţit faptele sale înaintea feţei lui.

Cu conştiinţa răscumpărată, în îndrăzneală şi strălucitori se vor arăta toţi cei drepţi, căci vor primi răsplata ostenelilor lor şi a multor lupte pe care le-au îndurat.

Mare strigăt se va face atunci: lată Judecătorul vine să judece toate mulţimile muritorilor, ca să ia fiecare cu dreptate după vrednicie cinstea ostenelilor sale.

Al Născătoarei:

Cu strălucirea Ta scânteiază, Bună, sufletul meu cel întunecat de păcate, pentru ca făcând ca un fiu al luminii faptele luminii, să mă izbăvesc de întunericul cel mai dinafară.

Oda 6 „Marea vieţii văzând-o"

Rărunchii şi gândul muritorilor vor tremura auzind acel sunet înfricoşător al trâmbiţei şi strigătului; adâncurile vor suspina, iar puterile cerurilor se vor zgudui.

Găzduire vor găsi cei ce plâng, săracii după Dumnezeu, cei cuminţi şi care umblă pe calea cea strâmtă, moştenind Edenul şi locuind în sălaşurile nestricăcioase.

Bogaţii vor arde în focul nemilostivirii văzând pe cei săraci în corturi şi în sânurile lui Avraam; vor duce lipsă de o picătură de apă şi nimeni nu le-o va da. Toţi să tremurăm.


Al Născătoarei:
învredniceşte-mă să fug de cursele vieţii deşarte şi stri-căcioase şi fă-mă în stare să alerg spre viaţa viitoare, Fecioară, care mă izbăveşti de scrâşnirea dinţilor.

Condac, glas 3 „Fecioara astăzi"

Judecătorul e nemitarnic, judecata e preaînfricoşată, mânia e cu anevoie de îndurat, tribunalul cu neputinţă de înşelat. îngerii slujesc cu frică şi cutremur, cărţile arată cele ascunse ale muritorilor. Leapădă deci răutatea, suflete, şi plânge fierbinte cu pocăinţă.

Slavă..., Şi acum...

La ceasul ieşirii mele să nu te depărtezi de mine, Fecioară; căci atunci cei răi vor căuta sufletul meu. Vai, cum voi fugi de aceştia şi ce voi face? Vai, cum voi trece prin aceste înfricoşate locuri? Tu eşti nădejdea mea, tu eşti limanul meu şi la tine cad eu, robul tău, Curată.

Oda 7 „Cuptorul cel răcoritor"

Ce frică ne va fi când se vor pune scaunele şi va şedea Judecătorul nemitarnic al tuturor iar cărţile vor aduce gândurile, faptele şi sfaturile muritorilor. Vai ţie atunci, suflete!

Persuasiunile, eleganţele, metodele şi întorsăturile cuvintelor retorilor vor fi răsturnate şi vor tăcea toţi înţelepţii. Cărţile faptelor vor vorbi în auzul muritorilor şi îngerilor deopotrivă.

Oştiri nenumărate vor sta înainte înconjurând tronul cel înfricoşat şi toată firea oamenilor va sta posomorâtă văzând necesitatea inevitabilă şi înfricoşătoare şi temându-se de hotărârea preadreaptă a Judecătorului.

Al Născătoarei:

Cu roua ajutorului tău stinge aprinderea plăcerilor mele, Curată, căci Cuvântul lui Dumnezeu S-a pogorât peste tine ca ploaia pe lână veştejind pentru cei credincioşi văpaia gheenei.

Oda 8 „Din văpaie rouă ai izvorât celor cuvioşi"

Atunci se vor cerceta cinurile credincioşilor: ierarhi, le-viţi, monahi, căci fiecare se va scula în ceata sa ca să i se dea răsplătirile drepte pentru faptele sale.

Toţi vor tremura: domni, bogaţi, împăraţi şi puternici, judecători şi consuli. Şi fiecare creştin va fi întrebat despre toate legămintele Botezului după cum s-a făgăduit.

Toate faptele vădindu-se, înfricoşatul Judecător va lua hotărâre şi pe cei drepţi îi va pune de-a dreapta, iar pe păcătoşi îi va trimite spre pedeapsă.

Al Născătoarei:

Din focul gheenei, din întuneric şi de vierme, din scrâş-nirea dinţilor, din tartar şi din iezerul de foc, precum şi din tot felul de osândă, izbăveşte-i, Preasfântă, pe cei ce te laudă cu credinţă.

Oda 9 „Pe Dumnezeu a-L vedea este cu neputinţă"

Batjocorind acum plăcerile, tot omul iubitor de materie spune îndurerat cu amar: Unde e tata? Unde e mama care m-a născut? Unde sunt copiii? Unde cunoscuţii? Unde prietenii? Unde rudenia? Unde închipuirea cinstei? Toate au pierit.

Sufletele se vor tângui şi jeli îndurând despărţire de rude şi prieteni; căci vor fi despărţiţi fraţii, tatăl de fiu, prietenul de prieten, şi cei ce au împărţit acelaşi pat vor fi împărţiţi cu cruzime în locurile chinurilor.

O, cât vor plânge atunci ca nişte prunci împăraţii, iar domnii vor fi alungaţi din Eden aruncaţi fiind în gheena focului, văzând şi acolo şi aici îngeri şi rugându-se de cei care-i scot afară, dar fără folos!


Al Născătoarei:
Iată aţi auzit, prieteni cu toţii necesitatea inexorabilă a zilei celei înfricoşate. Veniţi înaintea feţei lui Hristos cu psalmi şi cu rugăciuni! se roagă Fecioara, îngerii, înainte-mergătorul, cei doisprezece dumnezeieşti apostoli şi toţi sfinţii.

Stihiră „A treia zi ai înviat, Hristoase"

Cu viclenie pizmuindu-mă atotrăul, m-a luat rob pe mine, şi în hăurile patimilor m-a atras amăgitorul; ci ajută-mă, Hristoase, Mântuitorul meu, să nu pier.

Ai milă, Iubitorule de oameni, milostiveşte-te de făptura Ta iar mulţimile relelor mele nemăsurate şterge-le, Hristoase al meu, şi arată-mă părtaş împărăţiei Tale, Preabunule.

Nu ţi-ai agonisit străpungere, suflete nepocăit. Ce zăboveşti? Tăietura morţii se apropie şi sfârşitul vine ca un fur. Aleargă şi cazi la Născătoarea de Dumnezeu.

Al Născătoarei:

Surpă, prealăudată, tăria ucigaşilor vrăjmaşi şi întristarea poporului tău în bucurie o prefă, Fecioară, şi dă milă, ca mântuindu-ne să te lăudăm pe tine.

___________
[5] Ed. veche în Horologion-ul grec de la Veneţia, 1563; traducere latină în PG 143, 404—408. Ed. R. Romano, „Un canone inedito di Teolepto di Filadelfia sulla fine de mondo", Bulletino della Badia Greca di Grottafer-rata 31 (1977), p. 15-29, după un singur manuscris. I. Grigoropulos a publicat (II, p. 409L-423) o ediţie critică bazată pe toate cele 7 manuscrise şi în primul rând pe Taxiarchou 261 (Lesbos, 1732), f. 115v-117r, care pe lângă „canon" cuprinde şi „stihiri". Indiciile sugerează ca dată a compoziţiei ultimii ani ai vieţii lui Teolipt. Grigoropulos (I, p. 252) sugerează anii 1316-1321, când s-a pictat cu scenc eshatologice şi celebra mănăstire Chora din Constantinopol, ctitoria logothetului Theodor Metochites, discipolul (şi ulterior rivalul) lui Nichifor Chumnos.





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi