Sari la continut

Iisus Hristos
Nu se cuvine ca sufletul rational si luptator sa se sperie si sa se infricoseze indata de patimile care vin asupra lui, ca nu cumva sa fie batjocorit de draci, ca fricos. Caci tulburat de nalucirile lumesti sufletul iese din ogasa lui. Sa stim ca virtutile noastre sufletesti ni se fac inaintemergatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de buna voie pricini ale muncilor (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Despre "aratarile mariane" de la Fatima si Medoujurie

fatima Medjugorje

4 postari la acest topic

#1 | pid:4806 | tid:2558
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Despre „arătările mariane”

La Fatima, în ziua de 13 iulie 1917, arătarea care a luat chipul Maicii Domnului a spus: „Pentru a împiedica acest război, cer consacrarea Rusiei la inima mea neprihănită şi Sfânta Împărtăşanie, ca reparaţie, în primele sâmbete. Dacă vor fi ascultate cererile mele, Rusia se va convertişi va fi pace. (...) În cele din urmă, Inima mea neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte îmi va consacra Rusia care se va întoarceşi se va da lumii un timp oarecare de pace” [13, 95].

Pe 8 decembrie 1942 Papa Pius al XII-lea a închinat întreaga lume Imaculatei Inimi a Mariei, iar la 7 iulie 1952, într -un mod cu totul special acelaşi papă a consacrat Imaculatei Inimi a Maicii Domnului toate popoarele Rusiei. „Prin această consacrare specială s-a urmărit să se ajungă la convertirea Rusiei, adică nu numai la îndepărtarea comunismului, ci, în realitate, la integrarea Rusiei în sânul Bisericii Catolice. (...) Pravoslavnica Rusieşi celelalteţări ortodoxe au fost acuzate pentru rătăcireaşi discordia de a se fi separat de unicul staul al lui Crist de la Roma, cerându -se ca aceste popoare separate să se reîntoarcă sub uniculşi veritabilul Păstor.

Totodată, consacrarea întregii lumi,şi în mod cu totul special a Rusiei, la cultul imaculatei inimi a Mariei rep rezintă o practică inovatoare a Bisericii Catolice care contravine spiritului evanghelicşi Sfintei Tradiţii. Căci ce poate însemna, în realitate, să i se consacre Mântuitorului Hristos sau Maicii Domnului întregul neam omenesc, deci inclusivşi credincioşii altor Biserici creştine, dimpreună cu mozaicii, cu musulmaniişi cu toţi păgânii, dar fără participarea liber consimţită?

În linia aceloraşi apariţii dubioase care duc la credinţe rătăciteşi care stabilesc, prin invizibile fire, o legătură cu demonul, a fost cazul petrecut la Lourdes în anul 1858. Fetiţa Bernadette a avut în total optsprezece viziuni. În ziua de Buna Vestire 1858, vedenia „Fecioarei Maria” a întâmpinat -o cu cuvintele: “Eu sunt Imaculata Concepţiune". Această repetată şi accentuată mărturisire, aparent miraculoasă, prin care s-a confirmat încă o dată, pe aceeaşi cale, aparent miraculoasă, noua dogmă promulgată de Biserica Romano-Catolică, a contribuit şi mai mult la răspândirea şi înrădăcinarea rătăcirii respective în sufletele credincioşilor catolici. La vedenii s-a adăugat şi faptul că la locurile respective s-au petrecut multe vindecări neobişnuite, în special de paralizii, care i-au impresionat pe pelerini. (...)

Presupusele teofaniişi anghelofanii, în urma cărora au apărut rătăciri, dintre careşi cele pomenite, s-au petrecut în general cu copii sau adolescenţi, dinadins aleşi de către Ispititor, pentru ca nevinovăţia lor să servească drept garanţie a sfinţeniei acelor apariţii. Alteori au fost folosite în aceleaşi scopuri persoane în vârstă, foarte credincioase, dar uşor influenţabile, înclinate a crede tot ceea ce era învăluit în suprafiresc. În toate cazurile menţionate, nălucirile diferitelor întruchipări cereşti,şi în special ale Maicii Domnului, urmăreau să câştige încrederea vizionarilor prin tot felul de promisiuni, recompense şi aprecieri măgulitoare, flatându-le amorul propriu şi stârnind în sufletul lor un duh de mândrie şi de slavă deşartă. Vedeniile au comunicat şi secrete, pe care vizionarii nu aveau voie să le spună nimănui, ceea ce îi subordona şi mai mult nălucirii respective. Asemenea atitudini sunt însă potrivnice spiritului autenticelor teofanii, cunoscute din tradiţia Bisericii şi din Vieţile Sfinţilor” [45, 142-148] (Mihai Urzică, unul dintre puţinii care au analizat „apariţiile mariane” prin prisma Sfintei Tradiţii).

La Medjugorje, „Maica Domnului” i-a transmis unui preot catolic care rămăsese foarte mirat de faptul că un copil ortodox primise vindecare: „Musulmanii şi ortodocşii au aceeaşi calitate caşi catolicii, sunt egali în faţa Fiului Meuşi în faţa Mea; voi sunteţi toţi copiii Mei. Desigur, nu toate religiile sunt egale, dar toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, aşa cum spune Sfântul Paul. (...) Cei care nu sunt catolici sunt şi ei creaturi făcute să ajungă într-o zi în casa Tatălui” [6, 90]. Tot acolo, dar doi ani mai târziu, i-a îndemnat pe catolici: „Iubiţi-i pe fraţii voştri, sârbii ortodocşi şi musulmanii, precum şi pe ateii care vă persecută.” [6, 101].
În articolul lui Ioan Butiurcă Medjugorie – dosarul unei mistificări, citim următoarele: „La un sfert de secol după ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din întreaga lume, Medjugorie a ajuns un spaţiu al «schismei, dezordinii religioase, neascultării şi activităţii anti-ecleziastice». Caracterizarea, care aparţine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al aşezării bosniace, pune într-o lumină sumbră Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje întregii omeniri, prin intermediul Fecioarei Maria.”[1] „La un moment dat, în Medjugorie s-a vorbit despre un taximetrist care a călcat un bărbat plin de sânge. Acesta i-a dat şoferului o batistă plină de sânge şi i-a spus să o arunce în râu. În timp ce se îndrepta spre apă, taximetristul ar fi fost oprit de o femeie îmbrăcată în negru care i-a cerut să-i dea o batistă. Şoferul i-a oferit propria batistă, dar în acel moment a auzit-o pe femeie spunând: «nu aceasta, ci batista însângerată». Taximetristul i-a îndeplinit dorinţa, moment în care a auzit următoarele cuvinte: «Dacă ai fi aruncat batista în râu, sfârşitul lumii ar fi venit instantaneu». Vicka Ivankovic a notat în jurnalul ei că a întrebat-o pe «Gospa» dacă acest eveniment este adevărat, iar apariţia i-a răspuns: «Da, este adevărat. Bărbatul plin de sânge a fost fiul meu, Iisus, iar eu eram femeia în negru». Comentariul episcopului, menţionat în raportul său, «Adevărul despre Medjugorie», este elocvent: «Ce fel de teologie este aceasta? Din această mărturie reiese că Iisus vrea sa distrugă lumea dacă o batistă este aruncată în râu, iar Fecioara Maria este cea care salvează lumea!». (…) O serie de afirmaţii făcute de «Gospa» se bat cap în cap cu dogma Bisericii Catolice, conform căreia mântuirea se obţine numai în cadrul ei, prin credinţa în Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi în primatul papal: «Toate religiile sunt egale în faţa lui Dumnezeu» (Chronological Corpus of Medjugorje, p. 317), «Dumnezeu conduce toate confesiunile aşa cum un rege îşi conduce supuşii, prin intermediul slujitorilor săi» (Apariţiile de la Medjugorie – Svat Kraljevic, 1984, p. 58), «Musulmanii şi ortodocşii, la fel ca şi catolicii, sunt egali în faţa Fiului meu şi a mea, pentru că toţi sunteţi copiii mei» (Fecioara Maria apare în Iugoslavia – Pr. Marjan Ljubic).

Continuând studiile lui Mihai Urzică din volumul Biserica şi viermii cei neadormiţi, argumentam caracterul demonic al aşa-ziselor „arătări mariane” din spaţiul catolic. E bine că, în cele din urmă, până şi forurile catolice au înţeles că la Medjugorie are loc un fenomen înşelător

A aprecia dacă „arătările mariane” sunt sau nu înşelări nu se poate face decât dacă se ţine seama de mesajele rostite de aceste „arătări”. Dacă la Fatima s-ar fi arătat Maica Domnului, atunci cu siguranţă nu ar fi cerut catolicizarea Rusiei pravoslavnice. Dacă s-ar fi arătat la Medjugorje, nu i-ar fi împărţit pe oameni în catolici şi necatolici (ortodocşii fiind consideraţi astfel mai aproape de musulmani); ci poate i-ar fi sfătuit pe catolici să revină la dreapta-credinţă a ortodocşilor, care este credinţa Bisericii nedespărţite.
Deşi este o afirmaţie grea, afirmaţia lui Mihai Urzică referitoare la faptul că aceste apariţii sunt demonice este adevărată. Este singura apreciere care se poate argumenta cu ajutorul Sfintei Tradiţii. Celelalte aprecieri, deşi sunt făcute în numele dragostei şi al înţelegerii (şi sunt întărite de mărturia pelerinilor ortodocşi la aceste noi „locuri sfinte”), sunt pătate de noroiul înşelării.
Mihai Urzică mai scria: „Orice abatere de la dreapta credinţă şi de la adevăr este o rătăcire şi orice rătăcire are o origine tenebroasă, indiferent de mijloacele şi de căile prin care a provenit. Prin orice credinţă greşită pe care Ispititorul o provoacă, el urmăreşte să câştige încrederea credinciosului, a unor întregi comunităţi creştine, pentru a le compromite mântuirea sufletelor. Şi astfel, atât credinciosul care s-a înşelat cât şi clerul Bisericii care a girat asemenea cazuri dubioase şi obscure, ajung în cele din urmă să poarte stigmatul Satanei.
O rătăcire acceptată pe o astfel de cale şi strecurată în obştea credincioşilor cu binecuvântări sacerdotale antrenează apoi şi alte rătăciri mai mari, în măsura în care Dumnezeu îngăduie asemenea uneltiri ale Satanei, din pricina stării de păcat în care se află lumea. Dumnezeu pune astfel la încercare evlavia creştinilor şi înţelegerea nealterată a credinţei precum şi a bunei îndrumări pe care ei trebuie să o dea credincioşilor. Dar, din păcate, mulţi se poticnesc, iar unii dintre cârmuitorii turmei lui Hristos lasă să intre în staul lupi răpitori îmbrăcaţi în blană de oaie.
Va veni totuşi o zi - cândva - când atât ei cât şi toţi cei care s-au împărtăşit de falsele teofanii vor vedea, cu alţi ochi, că arătările de care s-au împărtăşit aveau, de fapt, coarne şi coadă de capră” [45, 148].
(din cartea Darimarea idolilor de Danion Vasile)

#2 | pid:4807 | tid:2558
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Tot pe aceeasi linie va recomand sa cititi si topicul Invatatura ortodoxa despre neincrederea mantuitoare aratarii duhurilor

#3 | pid:4808 | tid:2558
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Medjugorie - dosarul unei mistificări (I) 10 iulie 2006

La un sfert de secol după ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din întreaga lume, Medjugorie a ajuns un spaţiu al \"schismei, dezordinii religioase, neascultării şi activităţii anti-ecleziastice\".

Caracterizarea, care aparţine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al aşezării bosniace, pune într-o lumină sumbră Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje întregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. În realitate, evenimentele au demonstrat că fenomenul Medjugorie face parte din tendinţa lumii contemporane de a îmbrăţişa apostazia generală, proces cauzat de slăbirea discernământului duhovnicesc.
Pentru cei care se întreabă cum a fost posibil ca zeci de milioane de oameni să accepte ca fiind reale evenimentele de la Medjugorie, cel mai plauzibil răspuns poate fi găsit într-o carte cu valoare premonitorie, apărută în 1972. În \"Ortodoxia şi religia viitorului\", ieromonahul Seraphim Rose avertiza că lumea se află în zorii unei noi ere, cea a revărsării unui duh străin de Duhul Sfânt, rezultat al acţiunilor demonice care imită constant lucrarea lui Dumnezeu. Părintele Seraphim
Rose identifica acest duh în conţinutul mişcării harismatice, care luase un avânt considerabil în confesiunile neoprotestantă şi catolică şi începuse să se infiltreze în sânul Bisericii Ortodoxe.
Pornind de la faptul că una din caracteristicile fundamentale ale înşelăciunilor demonice este aceea că ele imită lucrarea lui Dumnezeu, autorul enumera câteva trăsături ale manifestărilor \"supranaturale\" harismatice: receptarea directă a \"mesajelor de la Dumnezeu\" în forma \"profeţiilor\" şi a \"tălmăcirilor\", spiritul ecumenic, cu deviza \"Dumnezeu este mai presus decât credinţele noastre şi nici una dintre confesiuni nu deţine monopolul asupra Lui\", încrederea în sine, îndrăzneala şi mândria receptorilor mesajelor divine. Deloc surprinzător, toate aceste caracteristici se vor regăsi ulterior în cadrul fenomenelor de la Medjugorie şi în rândurile celor implicaţi direct în propagarea lor. Nu în ultimul rând, un rol important în perpetuarea falselor fenomene mistice din localitatea bosniacă l-au avut bâlbâielile şi calculele oportuniste ale elitei teologice de la Vatican, care a încercat, fără succes, să împace exigenţele doctrinare cu fervoarea oarbă a maselor de pelerini. Roadele funeste ale unei astfel de abordări au fost subliniate zilele trecute de însuşi Ratko Peric, episcopul diocezei Mostar-Duvno din Bosnia-Herţegovina, în care se află parohia Medjugorie. Înainte însă de a intra în culisele controversatului fenomen, să zăbovim puţin asupra cronologiei evenimentelor din localitatea bosniacă.

\"Gospa\" se arată
Medjugorie este un orăşel din inima Herţegovinei, populat de câteva mii de croaţi, cuibăriţi între două dealuri, Krizevac şi Podbrdo (\"Medjugorje\" înseamnă \"între munţi\"). Timp de secole, regiunea a fost scena unei rivalităţi intense între călugării din Ordinul Franciscan, administratori ai parohiei Medjugorie, şi ierarhia diocezei condusă de Episcopul de Mostar, care deţine jurisdicţia asupra Medjugorie. După cum vom vedea mai încolo, animozităţile dintre cele două tabere aveau să joace un rol important în alimentarea fenomenului Medjugorie. Potrivit istoriei oficiale, totul a început în seara zilei de 24 iunie 1981, când şase tineri, Ivanka Ivankovic (n. 21 iulie, 1966), Mirjana Dragicevic (n. 18 martie, 1965), Vicka Ivanovic (n. 3 septembrie, 1964), Ivan Dragicevic (n. 25 mai, 1965), Ivan Ivankovic şi Milka Pavlovic au urcat pe un deal din jurul orăşelului. La un moment dat, ei au văzut o femeie tânără cu un copil în braţe. Fără să spună vreun cuvânt, aceasta le-a făcut semn să se apropie însă tinerii, surprinşi şi speriaţi, nu au avut curajul să se îndrepte spre neobişnuita arătare. Crezând că femeia din vedenie este Fecioara Maria, a doua zi, primii patru tineri s-au reîntors pe deal, împreună cu alţi doi prieteni, Marija Pavlovic (n.1 aprilie, 1965) şi Jakov Colo (n. 6 martie, 1971). Brusc, cei şase au fost orbiţi de o rază de lumină, iar în faţă le-a apărut femeia din ajun, de data aceasta fără copil. Tinerii au îngenuncheat şi au început să se roage, după care Ivanka a intrat în dialog cu ciudata făptură, întrebând-o despre mama ei, care murise în urmă cu două luni. În final, femeia i-a binecuvântat şi le-a spus că se vor întâlni din nou. A treia zi, arătarea le-a mărturisit tinerilor că este Fecioara Maria şi a avut un mesal special pentru Marija: \"Pacea trebuie să domnească între om şi Dumnezeu şi între toţi oamenii!\". Vestea despre viziunile tinerilor s-a răspândit cu repeziciune astfel că pe 28 iunie, 1981, la Medjugorje s-au adunat 15 000 de pelerini. Preotul parohiei, călugărul franciscan Jozo Zovko, i-a luat pe tineri sub aripa sa ocrotitoare, iar întâlnirile acestora cu presupusa Fecioară Maria, denumită \"Gospa\" în limba croată, au continuat. Uneori apariţiile durau două minute, alteori până la o oră. Cu timpul, vedeniile s-au înmulţit, iar misterioasa creatură a început să se înfăţişeze şi pelerinilor veniţi la Medjugorie, indiferent de vârsta, rasa, educaţia sau modul lor de viaţă. De asemenea, contactele dintre \"Gospa\"cu cei şase tineri au devenit tot mai complexe. Făptura din cealaltă lume li s-a arătat pe câmpuri, în biserica parohiei sau în propriile case, transmiţându-le o avalanşă de sfaturi, mesaje şi avertismente pentru omenire. Practic, cei şase au continuat să aibă întâlniri regulate cu Gospa de-a lungul ultimilor 25 de ani şi, după mărturisirile vizionarilor, în tot acest timp au existat doar cinci zile în care nu au văzut-o pe \"Fecioară\".

Cele zece secrete
Fără îndoială, unul dintre factorii care au contribuit la amplificarea notorietăţii fenomenului Medjugorie a fost şi rămâne puternica sa amprentă \"profetico-apocaliptică\". Încă din primele zile ale apariţiilor, cei şase \"vizionari\" au afirmat că \"Gospa\" le-a promis că le va dezvălui zece secrete privind evenimente viitoare care vor afecta Biserica şi întreaga lume. Până în prezent, trei dintre \"vizionari\", Mirjana, Ivanka şi Jakov, au declarat că au primit toate cele zece mesaje, în timp ce Ivan, Marija şi Vicka au spus că au recepţionat doar nouă. Secretele au fost scrise pe un pergament special conţinând cronologia şi descrierea fiecărui eveniment, documentul fiind păstrat în casa Mirjanei.
Cei şase \"vizionari\" au spus că vor ajunge, în final, să cunoscă toate cele zece secrete, dar nici unul nu le-a divulgat, exceptând faptul că ele conţin pedepse aspre pentru lume şi vor începe în timpul vieţii \"clarvăzătorilor. \"Potrivit acestora, al treilea dintre secrete implică un \"semn supranatural vizibil şi permanent, frumos şi indestructibil\", care va fi lăsat pe locul unde ar fi apărut pentru prima dată \"Fecioara Maria\". \"Vizionarii\" pretind că \"Gospa\" le-a transmis în acest sens următorul mesaj: \"Acest semn va fi dat ateilor. Voi, credincioşii, aveţi deja semne şi aţi devenit voi înşivă un semn pentru atei. Voi, credincioşii, nu trebuie să aşteptaţi mesajul pentru a vă converti: convertiţi-vă degrabă. Acest timp este un timp al graţiei pentru voi. Când semnul va veni, va fi prea târziu. Ca şi mamă, vă avertizez pentru că vă iubesc. Secretele există. Copiii mei! Nimic din toate acestea nu este cunoscut, dar atunci când vor fi cunoscute, va fi prea târziu. Întoarceţi-vă la rugăciune, nimic nu este mai important decât aceasta. Aş dori, dacă Domnul mi-ar permite, să vă dezvălui câteva din aceste secrete, dar toate acestea pe care El le face pentru voi reprezintă deja o Graţie, ceea ce este aproape prea mult.\"
Una dintre \"vizionare\", Mirjana, a mai declarat că înainte cu zece zile de împlinirea primei şi celei de-a doua profeţii, va dezvălui detalii despre acestea preotului franciscan Petar Ljubicic din Medjugorje. Potrivit Mirjanei, părintele Ljubicic va posti şi se va ruga şase zile, iar cu trei zile înainte de producerea evenimentelor, preotul va face un anunţ public referitor la ceea ce urmează să se întâmple. Avertismentul \"clarvăzătoarei\" este sumbru: după ce respectivele evenimente vor avea loc, cei care vor supravieţui vor avea puţin timp la dispoziţie pentru a se converti.
În numărul viitor, amănunte despre modul în care atitudinea ambiguă a oficialilor de la Vatican a întreţinut fenomenul Medjugorie, în ciuda concluziilor negative exprimate de cei doi episcopi de Mostar şi de conferinţa episcopilor din fosta Iugoslavie.

Medjugorie - dosarul unei mistificări (II) 17 iulie 2006

La un sfert de secol după ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din întreaga lume, Medjugorie a ajuns un spaţiu al "schismei, dezordinii religioase, neascultării şi activităţii anti-ecleziastice". Caracterizarea, care aparţine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al aşezării bosniace, pune într-o lumină sumbră Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje întregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. În realitate, evenimentele au demonstrat că fenomenul Medjugorie face parte din tendinţa lumii contemporane de a îmbrăţişa apostazia generală, proces cauzat de slăbirea discernământului duhovnicesc.



Aminteam în numărul anterior că proliferarea fenomenului Medjugorie nu ar fi fost posibilă fără ezitările, bâlbâielile şi chiar duplicitatea oficialilor de la Vatican, care, în dorinţa de a valorifica valul de fervoare oarbă a maselor de pelerini, au ignorat sau minimalizat semnalele de avertisment trimise de episcopii catolici din zona Mostar şi din fosta Iugoslavie. Prima atenţionare a venit din partea episcopului de Mostar în anii ţ80, Pavao Zanic, un ierarh a cărui devoţiune ferventă faţă de Fecioara Maria era arhicunoscută, fiind concretizată prin numeroase pelerinaje la Lourdes, loc recunoscut oficial de Biserica Romano-Catolică ca spaţiu al unor apariţii mariane miraculoase. La început, episcopul Zanic a crezut şi el în validitatea misterioaselor vedenii de la Medjugorie, însă foarte curând convingerile sale au făcut loc scepticismului. El a început să pună la îndoială credibilitatea martorilor apariţiilor după ce a observat o mulţime de neconcordanţe şi inexactităţi în declaraţiile celor care pretindeau că o văd pe "Gospa".



Contradicţii şi false profeţii

Astfel, la o lună după începerea apariţiilor, episcopul Zanic a plecat la Medjugorie pentru a sta de vorbă cu cei şase tineri "vizionari". Iată cum îşi aminteşte Zanic discuţiile:" Le-am poruncit tuturor să jure pe cruce că vor spune numai adevărul. Prima a depus mărturie Mirjana Dragicevic, care a afirmat: "Ne-am dus să ne uităm după capre" (referire la episodul din 24 iunie 1981, când tinerii au văzut-o pe "Gospa" pentru prima dată, pe dealul de lângă Medjugorie -n.r.), când dintr-o dată, vicarul parohiei a întrerupt-o şi mi-a zis că tinerii se duseseră să fumeze pe deal, pentru a se ascunde de părinţi.'Stai puţin, Mirjana, am spus eu, tu depui mărturie sub jurământ. Te-ai dus pe deal după capre?. "Scuzaţi-mă", a răspuns ea, lovindu-se cu mâna peste gură. Ne-am dus să fumăm."

Treptat, Zanic a remarcat o sumedenie de contradicţii şi neadevăruri flagrante în declaraţiile şi comportamentul principalilor actori ai evenimentelor de la Medjugorie. Unul dintre acestea se referea la "marele semn" pe care "Gospa" ar fi urmat să-l facă pentru a le dovedi tuturor veridicitatea apariţiilor ei. Jurnalele şi interviurile luate tinerilor menţionau ziua de 3 iulie, 1981, ca prima dată a producerii semnului:"Acesta va fi permanent…nu va putea fi anihilat. Va fi vizibil pentru toţi." Miracolul s-a amânat, aşa că, pe 28 august, 1981, "profeţii" au spus că semnul va veni curând. Pe 29 august, 1981, mesajul transmis a fost…"aveţi puţină răbdare". Vara şi toamna au trecut însă fără nici un semn, pentru ca apoi tinerii să transmită că semnul va fi vizibil la 8 decembrie, 1981. Următoarele date propuse au fost Crăciunul şi luna ianuarie 1982. Într-o scrisoare semnată de Ivan Dragicevic era pronunţată data de 9 mai, 1982… bineînţeles, semnul promis a întârziat să apară.



Batista însângerată

Un alt episod ciudat menţionat de episcopul Zanic se referă la o întâmplare relatată în jurnalul lui Vicka Ivanovic, referitoare la "batista însângerată". La un moment dat, în Medjugorie s-a vorbit despre un taximetrist care a călcat un bărbat plin de sânge. Acesta i-a dat şoferului o batistă plină de sânge şi i-a spus să o arunce în râu. În timp ce se îndrepta spre apă, taximetristul ar fi fost oprit de o femeie îmbrăcată în negru care i-a cerut să-i dea o batistă. Şoferul i-a oferit propria batistă, dar în acel moment a auzit-o pe femeie spunând:" nu aceasta, ci batista însângerată". Taximetristul i-a îndeplinit dorinţa, moment în care a auzit următoarele cuvinte:"Dacă ai fi aruncat batista în râu sfârşitul lumii ar fi venit instantaneu." Vicka Ivankovic a notat în jurnalul ei că a întrebat-o pe "Gospa" dacă acest eveniment este adevărat, iar apariţia i-a răspuns:"Da, este adevărat. Bărbatul plin de sânge a fost fiul meu, Isus, iar eu eram femeia în negru". Comentariul episcopului, menţionat în raportul său, "Adevărul despre Medjugorie", este elocvent:" Ce fel de teologie este aceasta? Din această mărturie reiese că Iisus vrea să distrugă lumea dacă o batistă este aruncată în râu iar Fecioara Maria este cea care salvează lumea!".



"Gospa" ecumenică

Alte nenumărate episoade cel puţin ciudate au întărit convingerea episcopului Zanic că apariţiile de la Medjugorie nu au nimic de-a face cu Fecioara Maria. Astfel, unele din declaraţiile "Gospei" erau în contradicţie flagrantă cu dogmele catolice, mergând până la subminarea autorităţii bisericii, în timp ce altele erau de-a dreptul hilare, confirmând parcă definiţia "Tratatului de Teologie Mistică" din 1923, scris de Părintele Farges, potrivit căruia "în timp ce viziunile divine poartă atributele gravităţii şi maiestăţii lucrurilor divine, figurile diabolice au ceva nedemn de Dumnezeu, ceva ridicol, extravagant, dezordonat sau iraţional în ele".

O scurtă trecere în revistă este edificatoare în acest sens. În cartea părintelui Yanko Bubalo este menţionat că în 25 iunie, 1981, Mirjana i-a cerut "Fecioarei" un semn…şi acele ceasului ei s-au inversat (p.22-25); 27 iunie, 1981 - "vizionarii" au declarat că "Gospa" a dispărut de mai multe ori pentru că oamenii au călcat pe voalul ei (p. 29-32); 2 august, 1981 - cei prezenţi au atins unul câte unul "voalul, capul, mână şi hainele apariţiei. "La sfârşit Fecioara părea murdară, plină de pete" (p.73-74); toamna lui 1981 - Jakov a întrebat-o pe "Fecioară" dacă Dinamo, echipa de fotbal din Zagreb, va câştiga titlul de campioană. Această întrebare a fost urmată de hohote de râs din partea celorlalţi "vizionari" (p.154-157).

O serie de afirmaţii făcute de "Gospa" se bat cap în cap cu dogma Bisericii Catolice, conform căreia mântuirea se obţine numai în cadrul ei, prin credinţa în Hristos, fiul lui Dumnezeu, şi în primatul papal:"Toate religiile sunt egale în faţa lui Dumnezeu" (Chronological Corpus of Medjugorje, p. 317), "Dumnezeu conduce toate confesiunile aşa cum un rege îşi conduce supuşii, prin intermediul slujitorilor săi"( Apariţiile de la Medjugorie - Svat Kraljevic, 1984, p. 58), "Musulmanii şi ortodocşii, la fel ca şi catolicii, sunt egali în faţa Fiului meu şi a mea, pentru că toţi sunteţi copiii mei" ( Fecioara Maria apare în Iugoslavia - Pr. Marjan Ljubic, p. 71).

Merită amintite şi răspunsurile la întrebările: "Când primeşte bebeluşul un suflet viu?" - Gospa: "La patru luni şi jumătate", şi "Sunt adevărate manifestările OZN? - Gospa: "Da."



Atac la episcop

Nu în ultimul rând, se cuvin menţionate şi manifestările care subminează autoritatea Bisericii Catolice, acesta fiind unul din cele mai clare semne în teologia catolică atestând falsitatea unei apariţii. La 21 iunie, 1983, "Gospa" transmite prin Ivanka Ivankovic: "Spune-i Părintelui Episcop (Zanic) că îi solicit acceptarea urgentă a evenimentelor din parohia Medjugorie…Îi trimit penultimul avertisment. Dacă nu se converteşte, judecata mea, la fel ca a fiului meu Isus, îl va lovi". Cu un an înainte, în luna ianuarie, "Gospa" declarase prin Vicka Ivanovic că doi preoţi franciscani, excluşi din ordinul lor şi suspendaţi de episcop, pot continua să oficieze Liturghia şi să primească confesiuni.

Cât priveşte vindecările miraculoase despre care adepţii fenomenului Medjugorie susţin că abundă în zona apariţiilor Gospa, episcopul Zanic a scris în raportul său că " au fost menţionate 50 de vindecări miraculoase, apoi 150, 200, 300 şi aşa mai departe. Laurentin ( Rene Laurentin, unul din cei mai mari specialişti catolici în mariologie, adept al fenomenului Medjugorie - n.r.) a ales 56 de dosare şi le-a trimis la "Bureau medical de Lourdes". În buletinul din aprilie 1984, doctorul Theodore Mangiapan i-a răspuns că aceste dosare n-au valoare practică. Nici măcar o singură vindecare n-a fost validată."

În fine, un ultim motiv pentru care episcopul Zanic a refuzat să creadă în valabilitatea apariţiilor de la Medjugorie a fost incredibila lor frecvenţă şi longevitate. Atfel, dacă la Lourdes (februarie-iulie 1858) şi la Fatima (mai-octombrie 1917), presupusele viziuni ale Fecioarei Maria au durat câte şase luni, înregistrându-se un număr de 18, respectiv 6 apariţii, la Medjugorie viziunile zilnice datează de peste 25 de ani şi încă nu au încetat, cifrându-se deja la peste 30 000.

În numărul următor, detalii despre modul duplicitar în care ierarhia catolică a reacţionat faţă de măsurile luate de episcopul Zanic pentru stoparea fenomenului Medjugorie, precum şi despre rolul jucat de călugării franciscani din zonă în propagarea "apariţiilor" din localitatea bosniacă.


Medjugorie, dosarul unei mistificări (III) 24 iulie 2006


La un sfert de secol după ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din întreaga lume, Medjugorie a ajuns un spaţiu al "schismei, dezordinii religioase, neascultării şi activităţii anti-ecleziastice". Caracterizarea, care aparţine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al aşezării bosniace, pune într-o lumină sumbră Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje întregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. În realitate, evenimentele au demonstrat că fenomenul Medjugorie face parte din tendinţa lumii contemporane de a îmbrăţişa apostazia generală, proces cauzat de slăbirea discernământului duhovnicesc.
Aminteam în numele anterioare că proliferarea fenomenului Medjugorie nu ar fi fost posibilă fără duplicitatea oficialilor de la Vatican care, în dorinţa de valorifica valul de fervoare oarbă a maselor de pelerini, au ignorat sau minimalizat semnalele de avertisment trimise de episcopii catolici din zona Mostar şi din fosta Iugoslavie. Primul înalt ierah care a transmis un mesaj ambiguu în legătură cu Medjugorie a fost însuşi cardinalul Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea, care în anii '80 deţinea funcţia de preşedinte al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.
În urma cercetărilor făcute în parohia aflată sub jurisdicţia sa, episcopul Pavao Zanic i-a înmânat lui Ratzinger, în aprilie 1986, un raport negativ despre apariţiile de la Medjugorie. Trei săptămâni mai târziu, în luna mai, cardinalul Ratzinger a dizolvat comisia episcopului Zanic şi a ordonat Conferinţei Episcopilor Iugoslavi să înfiinţeze una nouă. Ratzinger nu a oferit nici o explicaţie pentru acţiunea sa, fără precedent în istoria Vaticanului, Sfântul Scaun lăsând întotdeauna în grija epicopului locului investigaţiile de acest gen.

Verdict negativ
O primă reacţie a Conferinţei Episcopilor Iugoslavi s-a înregistrat în luna ianuarie 1987, când cardinalul Franjo Kuharic a declarat că "nu este permisă organizarea de pelerinaje sau alte manifestări motivate de caracterul supranatural care ar putea fi atribuit evenimentelor de la Medjugorie". Au urmat trei ani de cercetări asidue, timp în care membrii noi comisii, formată din profesori de teologie şi medici, au adunat şi studiat mii de interviuri, jurnale, scrisori şi documente. Rezultatul anchetei, păstrat secret de Vatican, a fost publicat de agenţia de ştiri italiană ASCA la 2 ianuarie 1991. Cu 19 voturi pentru şi o singură abţinere, verdictul comisiei - "non constat de supernaturalitate"-, a reiterat concluziile episcopului Zanic, afirmând că, după aproape zece ani de presupuse apariţii la Medjugorie, "nu se poate afirma că este vorba de apariţii supranaturale sau de revelaţii". Cu toate acestea, preşedintele Conferinţei Episcopilor Iugoslavi, cardinalul Kuharic, a lăsat să se înţeleagă că nu se opune pelerinajelor făcute la Medjugorie, cu condiţia ca venerarea Maicii Domnului să fie făcută în conformitate cu învăţăturile şi credinţa Bisericii Catolice. Ambiguitatea lui Kuharic, ca şi lipsa unei luări de poziţie oficiale din partea Vaticanului, au dat naştere unei situaţii paradoxale: milioane de pelerini din toată lumea au continuat să vină la Medjugorie pentru a se închina într-un loc considerat de episcopii autohtoni lipsit de sacralitate.

Ambiguitatea Vaticanului
Absurditatea acestei situaţii a fost sesizată de numeroşi episcopi din afara spaţiului iugoslav, care au cerut Sfântului Scaun să-şi exprime un punct de vedere fără echivoc. Astfel, în februarie 1996, episcopul francez de Langres, Leon Taverdet, a trimis mai multe scrisori Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, întrebând-o care este poziţia Vaticanului faţă de Medjugorie şi dacă este autorizat pelerinajul în localitatea bosniacă.
Răspunsul dat la 23 martie, 1996, prin vocea secretarului Congregaţiei, Arhiepiscopul Tarcisio Bertone, s-a încadrat în aceaşi notă de ambiguitate generală întreţinută de Vatican. După ce a reamintit concluzia negativă a Conferinţei Episcopilor Iugoslavi, Bertone a adăugat totuşi că "numeroasele grupuri de credincioşi veniţi din diferite părţi ale lumii la Medjugorie necesită atenţia şi grija pastorală a episcopului diecezei şi a altor episcopi, astfel că tot ce are legătură cu o devoţiune sănătoasă faţă de Fecioara Maria să fie încurajat în conformitate cu învăţăturile Bisericii”. Arhiepiscopul a recomandat Comisiei episcopilor iugoslavi să continue investigarea evenimentelor de la Medjugorie şi a încheiat scrisoarea spunând că "organizarea de pelerinaje oficiale la Medjugorie, subînţeles ca un loc al unor autentice apariţii Mariane, nu este permisă la nivel de dieceză sau de parohie, pentru că acest lucru ar fi în contradicţie cu ceea ce episcopii fostei Iugoslavii au afirmat în declaraţia lor din 1991."
Cum mulţi dintre credincioşi catolici au interpretat ultimă frază a comunicatului lui Bertone în sensul - "Dacă mergi la Medjugorje, eşti în neascultare", Vaticanul a reacţionat rapid, menţinând confuzia în legătură cu statutul apariţiilor din localitatea bosniacă. În declaraţia publicată la 21 august, 1996, purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun, Joaquin Navarro-Valls, a precizat că, "citind ceea ce a scris arhiepiscopul Bertone, cineva poate avea impresia că de acum înainte totul este interzis, că nu există nici o posibilitate pentru catolici să călătorească la Medjugorie. În realitate, nimic nu s-a schimbat, nimic nou nu a fost spus. Problema este că dacă organizezi sistematic pelerinaje, cu ajutorul episcopului şi al bisericii, confirmi canonic faptele de la Medjugorie. Acest lucru este diferit de grupurile care merg împreună cu un preot pentru a se mărturisi acolo." Navarro-Valls şi-a încheiat intervenţia spunând: "Am fost îngrijorat de faptul că spusele Arhiepiscopului Bertone ar putea fi interpretate într-un mod prea restrictiv. Se opune Biserica sau Vaticanul vizitării Medjugorie de către catolici? Nu. Nu le poţi spune oamenilor că nu pot să meargă acolo în afară de cazul că se dovedeşte că fenomenul este fals. Acest lucru nu s-a spus. Prin urmare, oricine doreşte să meargă acolo, se poate duce".

În numele Papei
Unda verde dată de Vatican a avut drept consecinţă transformarea orăşelului Medjugorie într-unul din cele mai aglomerate locuri de pelerinaj în lume. În 25 de ani, localitatea a fost vizitată de peste 20 de milioane de oameni, printre care mii de cardinali şi episcopi catolici şi sute de mii de preoţi romano-catolici. La amplificarea aurei mistice a aşezării a contribuit şi percepţia marelui public potrivit căreia Papa Ioan Paul al II-lea ar avea o atitudinee îngăduitoare faţă de Medjugorie, percepţie alimentată de numeroşi ierarhi catolici. Astfel, episcopul Paul Hnilica a afirmat că, în timpul unei întâlniri cu suveranul pontif, acesta i-ar fi spus: "Dacă n-aş fi fost Papa, aş fi vizitat deja Medjugorie". La rândul său, cardinalul Gordon Gray a afirmat că decizia Papei Ioan Paul al II-lea de a declara 1987 an Marian a fost inspirată de Medjugorie. Potrivit arhiepiscopului Felipe Santiago Benitez, Papa i-ar fi zis în octombrie 1994:"Permite orice are legătură cu Medjugorie."
Una din cele mai categorice mărturii despre poziţia favorabilă a Papei Ioan Paul al II-lea faţă de Medjugorie aparţine episcopului sud-coreean Kim Nam Soo. Într-un interviu publicat în 11 noiembrie în săptămânalul "Ştiri Catolice", Kim a povestit cum a decurs audienţa papală la care a participat împreună cu alţi şase episcopi: "Am adresat cuvinte de laudă Papei în legătură cu schimbările produse în Europa de Est. Papa a replicat, zâmbind, că nu a făcut prea multe, şi că mai degrabă a fost lucrarea providenţei, îndeplinită în acord cu promisiunea Fecioarei de la Fatima… El a folosit, deasemenea, exemplul apariţiilor Fecioarei în Medjugorie şi a comentat cât de minunat este faptul că, în ciuda opoziţiei unor episcopi, mulţi oameni vizitează locul şi sunt convertiţi de graţia divină." În faţa acestei avalanşe de declaraţii pro-Medjugorie, precizarea făcută la 22 iulie 1998 de cardinalul Raztinger a trecut aproape neobservată: "Singurul lucru pe care îl pot spune referitor la afirmaţiile despre Medjugorie atribuite Sfântului Părinte şi mie este că sunt născociri totale."
Nici până astăzi Vaticanul nu a luat o poziţie oficială clară faţă de evenimentele de la Medjugorie, iar rezultatele acestei abordări ambigue aveau să fie dovedite, printre altele, de comportamentul rebel al comunităţii franciscane din parohia localităţii bosniace, despre care vom vorbi în numărul viitor.

Declaraţii pro-Medjugorie
Daniele Ferrari, episcop de Chiavara, Italia:"Trebuie să facem tot posibilul ca fiecare să citească şi să trăiască mesajul trimis de Fecioară prin intermediul vizionarilor".
Raul Scarone, episcop de Uruguay: "Pentru mine este un dar să stau aici două zile. Aveţi în această parohie un mare dar numit Maria"
Adalbert Hdzana, episcop de Camerun: "Ceea ce văd aici este o prelungire a Fatimei."
Packiam Arokiaswamy, arhiepiscop al Indiei: "O serie de miracole au avut loc în Medjugorie graţie Doamnei Noastre - Gospa: vindecări ale trupului, convertirea unor mari păcătoşi".
Christoph Schonborn, cardinal austriac: "50 la sută din studenţii de teologie din dieceza mea au decis să devină preoţi datorită Medjugorie, care a fost locul convertirii lor."
Cardinal Frantisek Tomásek, cardinal ceh: “Sunt profund recunoscător lui Dumnezeu pentru Medjugorie. Cât de bucuros aş merge acolo."
Tarcisio Bertone, secretarul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei: "Pelerinajele private trebuie însoţite. Medjugorie trebuie privit ca un sanctuar, ca un loc de cult marian la fel ca cel din Czenstochowa."
Urs von Balthasar, teolog romano-catolic: "Nu mă îndoiesc că ceea ce se întâmplă la Medjugorie vine cu adevărat de la Dumnezeu."

Ioan BUTIURCĂ, sursa ziarul de Mures

Acest post a fost editat de Luca.O: 17 October 2011 - 11:13 AM


#4 | pid:4809 | tid:2558
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Medjugorie dosarul unei mistificări (IV) 31 iulie 2006

La un sfert de secol după ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din întreaga lume, Medjugorie a ajuns un spaţiu al "schismei, dezordinii religioase, neascultării şi activităţii anti-ecleziastice". Caracterizarea, care aparţine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al aşezării bosniace, pune într-o lumină sumbră Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje întregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. În realitate, evenimentele au demonstrat că fenomenul Medjugorie face parte din tendinţa lumii contemporane de a îmbrăţişa apostazia generală, proces cauzat de slăbirea discernământului duhovnicesc.
Într-o predică rostită în luna iunie 2006, la 25 de ani de la debutul fenomenului Medjugorie, Ratko Peric, episcop de Mostar-Duvno, din Bosnia-Herţegovina, a atras atenţia că "ceva similar cu o schismă" s-a produs în biserica parohială unde se pretinde că au loc apariţiile Fecioarei Maria. Episcopul Peric le-a reamintit credincioşilor săi de restricţiile pe care le-a impus asupra activităţilor din Medjugorje: biserica parohială nu este în mod oficial un "sanctuar" şi nu trebuie să fie prezentată ca atare, pelerinajele la biserică sunt descurajate iar preoţii de acolo "nu sunt autorizaţi să îşi exprime păreri personale contrare cu poziţia oficială a Bisericii cu privire la aşa-numitele "apariţii" şi "mesaje", nici în cadrul celebrării Sacramentelor, nici în timpul altor acte comune de pietate, şi nici în media catolice".
Peric a menţionat că unii dintre preoţii franciscani care au fost numiţi în parohia din Medjugorje au fost excluşi din Ordinul lor din cauza refuzului de a accepta autoritatea Bisericii. Cu toate acestea, a adăugat episcopul, preoţii respectivi "nu numai că au activat ilegal în această parohie, ci au şi administrat Sacramentele, unele în mod sacrileg, iar altele invalid". Ca urmare, episcopul a precizat că se simte obligat să îi avertizeze asupra greşelii lor pe credincioşii "care îşi mărturisesc în mod invalid păcatele la aceşti preoţi şi participă la Liturghii sacrilege".
Atenţionarea episcopului de Mostar-Duvno a pus în evidenţă una din cele mai tulburătoare caracteristici ale evenimentelor de la Medjugorie, subliniată de autorul catolic Donal Anthony Foley în cartea sa "Înţelegând Medjugorje - viziuni cereşti sau iluzii religioase?". Este vorba de nesupunerea flagrantă a călugărilor franciscani din zonă faţă de autoritatea religioasă a locului - episcopul numit de Roma, un lucru total neobişnuit în condiţiile disciplinei stricte din interiorul Bisericii Catolice. Această atitudine aruncă o umbră sumbră asupra "fructelor bune" invocate de adepţii fenomenului Medjugorie - convertiri, vindecări, creşterea zelului religios -, câtă vreme se ştie că neascultarea este tocmai "fructul" care a provocat ieşirea omului din comuniunea cu Dumnezeu. După cum vom vedea, nesupunerea franciscanilor faţă de ierarhia locală, izvorâtă dintr-o luptă fratricidă pentru putere întinsă pe durata a mai mult de un secol, avea să joace un rol important în evenimentele de la Medjugorie.

Originea conflictului
Prezenţa călugărilor franciscani în Bosnia este atestată încă din anul 1339, aceştia fiind trimişi aici pentru a combate erezia bogumilă care ameninţa să cuprindă regiunea. Misionarii s-au bucurat de succes şi s-au adaptat rapid mentalităţii locului, câştigând numeroşi adepţi. De-a lungul dominaţiei otomane (1440-1878) franciscanii au fost singurii preoţi catolici care s-au ocupat de nevoile spirituale ale enoriaşilor, înfruntând cu stoicism persecuţiile la care îi supuneau turcii. Odată cu ocuparea Bosniei-Herţegovină de către austrieci, populaţia catolică a obţinut libertăţi religioase depline, iar relaţiile dintre francisani şi clerul diecezan referitoare la obligaţiile pastorale în parohia Herţegovina aveau să fie reglementate prin Decizia Sfântului Scaun din 1899. Potrivit Deciziei, parohiile urmau să fie împărţite egal între preoţii seculari şi franciscani, însă cum la acea vreme erau prea puţini prelaţi diecezani, parohiile care le aparţineau de drept acestora le-au rămas franciscanilor. Astfel, între cele două războaie mondiale, călugării franciscani au administrat 40 din cele 43 de parohii din dieceza Mostar-Duvno. Situaţia avea să se schimbe în timpul episcopului Petar Cule, primul episcop diecezan de Mostar-Duvno (1942-1989), sub a cărui conducere a crescut numărul clerului secular. În 1968, Sfântul Scaun a ordonat franciscanilor să predea cinci parohii preoţilor seculari, dar călugării au refuzat, renunţând în cele din urmă la numai două. Şapte ani mai târziu, Vaticanul a emis un decret prin care stabilea returnarea celorlalte trei parohii. Opoziţia franciscanilor a fost totală, aceştia denunţând decretul în mod public şi colectiv, cu toate că păstoreau peste 80 la sută din credincioşii diecezei Mostar. În faţa acestui act de nesupunere generală, Sfântul Scaun a hotărât îndepărtarea din funcţie a administratorilor provinciali franciscani, iar conducătorul suprem al Ordinului Franciscan de la Roma a primit dreptul de a conduce direct călugării din Mostar.
Nici măcar aceste sancţiuni dure nu au reuşit să-i liniştească pe franciscani. Atunci când Pavao Zanic a devenit episcop de Mostar, la 14 septembrie, 1980, şi a încredinţat 80 la sută din parohiile oraşului clerului secular, multe din parohiile franciscane au refuzat să treacă sub autoritatea episcopului. Zanic a reuşit să obţină suspendarea a doi preoţi francisani, dar conflictul dintre cele două tabere avea să continue tot mai intens, atingând punctul culminant în parohia din Medjugorie.

Aliatul franciscanilor
În iunie 1981, data primelor "viziuni" de la Medjugorie, preotul franciscan din localitate, Jozo Zovko, se afla în toiul disputelor administrative cu episcopul de Mostar. Pe 27 iunie, la trei zile după debutul apariţiilor, Zovko a început să-i intervieveze pe cei şase tineri care pretindeau că sunt contactaţi de Fecioara Maria. El a insistat ca adolescenţii să vină în biserica din Medjugorie şi să-i ceară "Gospei" să apară în lăcaşul de cult. După mesă, părintele Zovko, un adept fervent al mişcării harismatice catolice, a anunţat că Fecioara şi-a făcut apariţia, oferindu-şi astfel girul presupuselor apariţii, fără să mai aştepte opinia superiorilor săi, aşa cum prevăd regulamentele Bisericii Catolice. Lui Zovko i s-a alătuat un alt călugăr franciscan, părintele Tomislav Vlasic, care, invocând o experienţă harismatică petrecută în luna mai, 1981, la Roma, a devenit ulterior îndrumătorul spiritual al celor şase tineri "vizionari". Evoluţia evenimentelor avea să-i determine pe autori catolici ca E. Michael Davies şi Michael Jones să presupună că aşa-zisele apariţii de la Medjugorie au fost folosite de franciscani pentru a pune sub semnul întrebării autoritatea episcopului diecezei. Într-adevăr, la scurt timp după ce episcopul Zanic şi-a exprimat dubiile faţă de veridicitatea viziunilor, trei dintre adolescenţi au raportat apariţii în cadrul cărora "Fecioara" ar fi dezavuat atitudinea episcopului şi a luat apărarea franciscanilor. Enormitatea acestor luări de poziţii, considerate adevărate aberaţii în teologia catolică, l-a înfuriat pe prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cardinalul Franjo Seper, care a afirmat că va lua în consideraţie fenomenele de la Medjugorie "atunci când franciscanii se vor supune decretelor Sfântului Scaun, nu înainte".

Spiritul vremurilor
Cu toate acestea, franciscanii au rămas la fel de refractari. Două decenii mai tărziu, din cele 54 de parohii situate în provincia episcopului de Mostar, doar patru fuseseră predate preoţilor diecezei, iar două dintre acestea se aflau încă sub controlul franciscanilor. O mulţime de biserici au fost construite şi binecuvântate de franciscani fară ca episcopul locului să fi fost măcar informat, fapt ce contravine legii canonice şi însăşi regulamentelor Ordinului Francisan.
De asemenea, peste zece preoţi franciscani activează în dieceza Herţegovina deşi nu au autorizaţie canonică pentru a primi mărturisirea păcatelor credincioşilor, în timp ce aproximativ 40 de călugări din parohia Medjugorie desfăşoară activitate pastorală fără să aibă acest drept.
În plus, mai multe comunităţi religioase, precum "Beatitudes", "Kralijice, mira, potpuno tvoji", "Cenacolo", "Oasi di pace" şi "Franjevke pomocnice svecnika" acţionează în parohia Medjugorie fără permisiunea autorităţilor Bisericii. Acelaşi lucru se întâmplă cu publicaţiile Glad mira" şi "Press Bulletin" din Medjugorie, care proclamă "autenticitatea apariţiilor" şi vorbesc despre "sanctuarul marian", deşi nu există nici o declaraţie oficială a Bisericii Catolice în acest sens.
În ciuda acestei avalanşe de "sacramente invalide, neascultare, violenţă, sacrilegiu, dezordine, iregularităţi", cum a caracterizat episcopul Ratko Peric fructele fenomenului Medjugorie, "nici măcar unul din zecile de mii de mesaje ale "apariţiilor" nu a avut drept ţintă eliminarea problemelor existente. Din păcate pentru episcopul Peric şi pentru predecesorul său, Pavao Zanic, care avertiza, încă din 1985, că prin fenomenul Medjugorie "o mare ruşine se va abate asupra Bisericii", ierarhia catolică nu a fost capabilă să sesizeze şi să combată pericolul reprezentat de adevărata cauză a "apariţiilor" - mişcarea harismatică contemporană, rod al apostaziei aproape generalizate, al acelor "duhuri demonice" ale vremurilor din urmă, prin ale căror minuni lumea este pregătită pentru falsul Mesia. Despre toate acestea, în numărul viitor, ultimul consacrat fenomenului Medjugorie.


Medjugorie - dosarul unei mistificări (V) 07 august 2006

La un sfert de secol după ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din întreaga lume, Medjugorie a ajuns un spaţiu al \"schismei, dezordinii religioase, neascultării şi activităţii anti-ecleziastice\". Caracterizarea, care aparţine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al aşezării bosniace, pune într-o lumină sumbră Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje întregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. În realitate, evenimentele au demonstrat că fenomenul Medjugorie face parte din tendinţa lumii contemporane de a îmbrăţişa apostazia generală, proces cauzat de slăbirea discernământului duhovnicesc.



Aşa cum precizam în numărul anterior, rădăcinile fenomenului Medjugorie se găsesc în mişcarea harismatică contemporană, apărută la începutul secolului XX şi care a luat un mare avânt în ultimele decenii, răspândindu-se în întreaga lume. În cartea sa \"Înţelegând Medjugorje - viziuni cereşti sau iluzii religioase?\", autorul catolic Anthony Foley detaliază legăturile dintre evenimentele din localitatea bosniacă şi mişcarea \"Reînnoirea Harismatică\" din cadrul Bisericii Romano-Catolice, demonstrând că Medjugorie a fost încă din primele clipe sub influenţa \"harismaticilor\". Astfel, Jozo Zovko şi Tomislav Vlasic, părinţii franciscani care i-au luat sub aripa lor ocrotitoare pe cei şase \"vizionari\", erau adepţi ai mişcării harismatice, în timp ce teologul René Laurentin, principalul promotor al Medjugorie, este unul din membrii fondatori ai mişcării harismatice catolice. Mai mult, în zilele de 23-25 august 1983, la Medjugorie au fost ţinute slujbe harismatice în cadrul cărora tinerii \"vizionari\" şi un număr de preoţi şi călugăriţe au primit \"botezul în Spirit\".



Secolul \"harismatic\"

Pentru a înţelege mai bine sensul şi implicaţiile mişcării \"harismatice\", este esenţial să identificăm modul ei de manifestare, precum şi terenul pe care a apărut aceasta. Astfel, printre caracteristicile fenomenelor harismatice (kharisma - \"dar\", \"favor divin\" în limba greacă) se numără vorbirea în limbi, transmiterea de mesaje profetice, accentul pus pe experienţele emoţionale, egalitatea sacerdotală a femeii cu bărbatul, contactul cu fiinţe din altă lume sau mesajul ecumenist. Trăsătura fundamentală a experienţei harismatice este accentul pus pe discernământul personal ca autoritate supremă; revelaţiile individuale şi interpretarea lor subiectivă înlocuiesc călăuzirea tradiţională pe care Biserica a oferit-o de-a lungul secolelor. În aceste condiţii, nu este de mirare că primele manifestări \"harismatice\" au apărut în sânul mişcării protestante din Statele Unite, chiar în anul 1900. Pornită din interiorul confesiunii metodiste, ai cărei adepţi au experimentat aşa-numita \"vorbire în limbi\" ca semn al primirii Duhului Sfânt, mişcarea harismatică sau penticostală, aşa cum mai este cunoscută, s-a răspândit încet, dar sigur. Ascensiunea viguroasă a fenomenului a început în anii ’60, când \"renaşterea harismatică\" a câştigat aprobarea oficială sau neoficială a majorităţii confesiunilor neoprotestante şi s-a împrăştiat rapid atât în America, cât şi în afara ei.

Unda \"harismatică\" a atins Biserica Catolică în anul 1967, după ce o mână de profesori de teologie şi studenţi de la Universitatea Duquesne din Pittsburgh, Pennsylvania (SUA) a experimentat aceleaşi trăiri propovăduite de penticostalii neoprotestanţi. Doi ani mai târziu, episcopii romano-catolici din SUA au aprobat mişcarea harismatică, iar ţările romano-catolice europene au devenit şi ele entuziast \"harismatice\", după cum o atestă conferinţa \"harismatică\" din vara anului 1978 din Irlanda, la care au participat mii de preoţi irlandezi. Nu cu mult înainte de moartea sa, Papa Paul al VI-lea (1963-1978) a declarat, la întâlnirea cu o delegaţie \"harismatică\", că şi el este penticostal. Ulterior, atât Papa Ioan Paul al II-lea, cât şi Benedict al XVI-lea, şi-au exprimat sprijinul faţă de Reînnoirea Harismatică Catolică, care numără astăzi peste 120 de milioane de adepţi în întreaga lume.



Duhul din umbră

În faţa acestei veritabile explozii \"harismatice\", fără precedent în istoria umanităţii, se pune firesc întrebarea: ce sau cine este acest duh care este pe cale să cuprindă întreaga planetă? Care să fie explicaţia unui succes atât de spectaculos al reînnoirii harismatice \"creştine\" într-o lume occidentală care a dezertat în masă din biserici? Cum se explică intensitatea acestui duh deosebit de puternic, în stare să producă o multitudine foarte variată de fenomene \"harismatice\", inclusiv vindecări, vorbiri în limbi, tălmăciri, profeţii, la baza tuturor acestora aflându-se \"botezul\" cu, sau în, sau al \"Duhului Sfânt\"?

Un preambul al răspunsului, care va fi detaliat în următoarea apariţie a Ziarului de Mureş, a fost formulat în documentarul Tv \"Viziuni la cerere: Conspiraţia Medjugorie\", realizat de jurnalistul american E. Michael Jones. Redăm în continuare un fragment sugestiv din documentar: ‹‹\"Medjugorje reprezintă planul diavolului pentru cei pioşi.\" Nu am fost surprins să aud un preot vorbind despre Medjugorie în acest mod. Dar a fost surprinzător să aud un părinte fransciscan vorbind astfel, mai ales la Medjugorie. Acest om era aici de zece ani şi în tot acest timp a trecut de la credinţa că Medjugorie este vizitat de Maica Domnului la convingerea că este vorba de o înşelătorie demonică. \"Ideea de bază, mi-a spus el arătând spre Biserica Sfântului Iosif, este să iei un oracol uman şi să-l promovezi la un rang cvasi-divin, iar apoi să-i excomunici pe toţi cei care nu-l cred. Avem de-a face cu un alt Iisus.\"››

Concluzia preotului franciscan consonează cu cea a teologului catolic Donal Anthony Foley, cercetător al fenomenului Medjugorie: \'Diavolul este dispus să tolereze câteva lucruri bune, atâta timp cât speră să realizeze un rău mai mare pe termen lung\". Cu alte cuvinte, în bătălia pentru câştigarea sufletelor oamenilor, diavolul îşi poate permite să piardă câteva bătălii dacă acest preţ îi va permite să câştige în final războiul. El va produce câteva \"fructe\" bune…va apela chiar la semne şi minuni, miracole şi vindecări, va converti şi întoarce suflete spre credinţa în transcendent, câtă vreme le va determina să creadă minciuni şi să le orbească în privinţa adevărului.



\"Până la sfârşitul acestui veac nu vor lipsi de pe pământ aleşii lui Dumnezeu, dar nu vor lipsi nici slugile satanei. Dar în vremurile din urmă, cei care într-adevăr Îl vor sluji pe Dumnezeu cu credinţă, o vor face reuşind să se ascundă de oameni, în mijlocul cărora nu se vor mai lucra semne şi minuni dumnezeieşti ca în ziua de azi, Acei aleşi ai vremurilor din urmă îşi vor lucra mântuirea din mijlocul lumii şi ascunşi de ea, în smerenie, iar în Împărăţia Cerurilor ei vor fi mai mari decât Părinţii făcători de minuni din vechime. Căci în acele timpuri nimeni nu va mai lucra semne minunate în faţa ochilor oamenilor, care să încălzească inimile lor de focul dumnezeiesc şi să-i îndemne pe calea anevoioasă a mântuirii. Mulţi dintre oameni, stăpâniţi fiind de duhul necurat al neştiinţei vor cădea în prăpastie, rătăcind pe calea cea largă pe care mulţi merg\".

Profeţia Sf. Nifon de Constanţiana, din insula Cipru


Medjugorie - dosarul unei mistificări (VI) 14 august 2006

La un sfert de secol după ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din întreaga lume, Medjugorie a ajuns un spaţiu al "schismei, dezordinii religioase, neascultării şi activităţii anti-ecleziastice". Caracterizarea, care aparţine lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al aşezării bosniace, pune într-o lumină sumbră Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje întregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. În realitate, evenimentele au demonstrat că fenomenul Medjugorie face parte din tendinţa lumii contemporane de a îmbrăţişa apostazia generală, proces cauzat de slăbirea discernământului duhovnicesc.

Aşa cum aminteam în numărul precedent, intensitatea şi amploarea experienţelor "harismatice" din lumea contemporană, în care se includ şi "viziunile" de la Medjugorie, nu pot fi puse pe seama Duhului lui Dumnezeu, ci a vrăjmaşului Său, satan. În acest sens, este foarte semnificativ faptul că "semnele" şi "minunile" care se revarsă într-un număr tot mai mare peste omenire au un numitor comun - dimensiunea lor spiritualist-ecumenistă. Nu întâmplător, mişcarea harismatică, pornită din lumea neoprotestantă, s-a extins în sfera catolicismului, pentru a stabili ulterior puncte de legătură cu religiile şi confesiunile necreştine. S-a ajuns până acolo încât experienţa harismatică, cu toată cohorta ei de "daruri" - viziuni cereşti, puterea de a exorciza şi de a face miracole, vorbirea în limbi, etc. -, să fie socotită ca fiind la îndemâna oricărui om, devenind chiar criteriul care validează autenticitatea unei credinţe religioase. Peste toate, mesajul unitar care se desprinde din comunicările "profeţilor harismatici" este acela că trăim vremurile apariţiei unui nou creştinism, ale unui nou misticism, care trebuie să înglobeze în sine toate religiile. Ideologii mişcării harismatice încearcă să ne convingă că între căutătorii de absolut există o mare frăţie spirituală, căreia îi aparţin nu doar Bisericile Apusului şi Răsăritului, ci şi toţi aceia ale căror voinţe sunt îndreptate către divin, adică oameni aparţinând tuturor religiilor, sectelor şi ideologiilor religioase. Similitudinile cu mesajul transmis de aşa-zisa "Fecioară Maria" care apare la Medjugorie sunt izbitoare. Din dialogurile "Fecioarei"cu cei şase "vizionari" aflăm că "toate religiile îi sunt dragi lui Iisus", că "diversitatea religiilor nu este un obstacol" în calea mântuirii, că "musulmanii, ortodocşii şi catolicii sunt egali în faţa lui Iisus şi a Maicii Domnului" şi că "separarea între creştini şi musulmani nu este bună".



Era înşelării

Astfel, falşii prooroci ai timpurilor noastre, atât de la vest, cât şi de la răsărit, anunţă cu glas din ce în ce mai puternic apropierea "noii ere a Duhului Sfânt", a "noii Cincizecimi", a "punctului Omega", în cursul căruia oamenii vor face un salt spiritual fenomenal, dobândind puteri supranaturale. În realitate, această nouă eră prefaţează domnia lui Antihrist, personajul miraculos care, potrivit Scripturii, îşi va face apariţia la sfârşitul vremurilor pentru a înşela întreaga umanitate: "Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea (II Tesalonicieni. 2, 9-12).

După cum scria părintele Seraphim Rose, exact această profeţie începe să se împlinească, cu forţa unei puteri demonice, tocmai acum, în zilele noastre. Pe măsură ce formele spectaculoase de falsă spiritualitate iau în stăpânire tot mai mulţi oameni, se pregăteşte terenul adevăratei religii anticreştine, o religie care îşi va menţine doar o faţadă de creştinism, dar al cărei conţinut se va baza pe experienţe "iniţiatice" de natură demonică. Cei neîntăriţi duhovniceşte vor cădea imediat în capcana înşelăciunilor diabolice, mulţi dintre ei urmând să fie "răsplătiţi" cu posibilitatea de a înfăptui miracole cu ajutorul duhurilor rele.

Creştinii care nu vor lua drept adevăr cele mai grosolane şi mai nescripturistice înşelăciuni, potrivit cărora "lumea este în pragul unei mari deşteptări spirituale", vor aparţine acelei minorităţi căreia Mântuitorul i-a promis: "Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia" (Luca 12,32). Biblia avertizează însă că până şi acest grup restrâns de creştini adevăraţi va fi atacat şi ispitit de "marile semne şi minuni" ale lui Antihrist. Marea masă a "creştinilor" în schimb, îl va accepta pe falsul Mesia fără întrebări şi fără probleme, pentru că "noul" său "creştinism" este exact ceea ce caută mulţimea: un mod de viaţă pseudo-religios, axat pe slăvirea propriului eu, pe distracţie şi magic, din care să lipsească complet dimensiunea ascetică, a lepădării de sine. O astfel de viziune se datorează pierderii gustului şi trăirii duhovniceşti a adevăratului Creştinism, singura cauză a fenomenului prin care experienţele harismatice au pus şi continuă să pună stăpânire pe sufletele atâtor oameni. Este o realitate tristă faptul că existenţa centrată pe sine şi care nu urmăreşte altceva decât autosatisfacţia a devenit atât de generalizată în viaţa "creştinilor" zilelor noastre, încât aceştia practic nu mai au acces la înţelegerea unei spiritualităţi autentice. Dar aceasta nu reprezintă câtuşi de puţin trăirea creştină, a cărei definiţie esenţială este tocmai războiul neîncetat împotriva diavolului şi a patimilor, pentru dobândirea vieţii veşnice, care nu înseamnă altceva decât conţinutul vieţii lui Hristos, al Sfintei Treimi.



Lumina adevărată

Putinţa de a înfăptui acest lucru se găseşte doar în sânul Bisericii Ortodoxe, a cărei învăţătură şi practică ascetică şi teocentrică sunt complet absente din lumea romano-catolico şi protestantă, pe terenul căreia s-a produs mişcarea "harismatică". Este demn de remarcat faptul că toată această "revărsare a Duhului Sfânt" a apărut în exteriorul Bisericii Ortodoxe, la fel ca Mişcarea Ecumenică însăşi. Explicaţia apariţiei pseudo-spiritualităţii harismatice pe teren catolic şi protestant este simplă: prin paleta sa de senzaţii şi experienţe inedite, ea a umplut golul lăuntric pricinuit de absenţa oricărei învăţături practice despre îndumnezeire din teologia catolică, care respinge unirea creatului şi necreatului, scopul şi sensul principal al creştinismului. De asemenea, mişcarea harismatică a găsit un sol prielnic în pietatea protestantă, ucisă de raţionalism şi copleşită brusc de experienţa reală a unor "puteri" invizibile care nu pot fi explicate pe cale raţională sau ştiinţifică. Pe fundalul acestui climat dominat de absenţa harului dumnezeiesc, lumea "creştină", în variantele ei catolică şi protestantă, a găsit în experienţele harismatice "mângâietorul" potrivit pentru a umple vidul ei spiritual.

În lumina tradiţiei ascetice ortodoxe, noua spiritualitate se înfăţişează însă în adevărata ei dimensiune, cea de fraudă spirituală. Pretenţia mişcării harismatice că se află în contact cu Dumnezeu şi că a găsit mijloacele primirii Duhului Sfânt în afara Bisericii nu este altceva decât un atac direct asupra adevărului revelat de Iisus Hristos, acela că Biserica, şi nimic altceva, este aceea pe care Mântuitorul a hotărât-o ca mijloc de dăruire a harului către oameni.

Ca atare, ca să accepţi "noua spiritualitate" a "renaşterii harismatice", trebuie să respingi mai întâi Ortodoxia, şi invers, ca să devii sau să rămâi în continuare cu adevărat creştin ortodox, trebuie neapărat să respingi hotărât "renaşterea harismatică", care nu este altceva decât o falsificare a adevărului. Acest lucru va putea fi însă împlinit doar de către cei care vor avea curajul să meargă până la capăt în acceptarea Adevărului, aşa cum ni s-a descoperit el în Persoana lui Hristos şi în Biserica Ortodoxă, trupul mistic al Mântuitorului, în care se revarsă Duhul Sfânt.



"Într-o epocă de întuneric şi înşelăciune aproape universale, Biserica Ortodoxă a lui Hristos este singura care păstrează şi comunică harul lui Dumnezeu…Viziunea ascetică ortodoxă asupra lumii este singura de natură să ofere oamenilor mijloacele de a continua să lucreze toată viaţa lor pentru dobândirea Duhului Sfânt, odată ce L-au primit prin Taina Sfântului Botez şi a ungerii cu Sfântul şi Marele Mir. Ea este singura în măsură să ne permită deosebirea duhurilor prin care să ne putem păzi de înşelăciunea diavolească. Căci lumea "creştină" dă mâna cu forţele întunericului pentru a-i înşela pe credincioşii Bisericii lui Hristos, care sunt destul de orbi încât să creadă că "numele lui Iisus" îi va salva chiar din mijlocul apostaziei şi blasfemiilor în care trăiesc şi pe care le acceptă, nepăsători la înfricoşatul avertisment al Domnului: Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea (Matei 7,22-23)." - Părintele Seraphim Rose

"Diavolul nu ne ia religiozitatea... Este însă o mare diferenţă între a fi religios şi a te naşte din nou din Duhul lui Dumnezeu. Şi este trist să constatăm că cei mai mulţi dintre creştinii de astăzi, indiferent de denominaţiune, sunt mai curând oameni "religioşi", decât creştini adevăraţi".(Kurt Koch - Între Hristos şi Satan)

Acest post a fost editat de Luca.O: 17 October 2011 - 11:51 AM


#5 | pid:8050 | tid:2558
fr. daniel

    Incepator

  • cruce Membri
  • 1 Posturi:

Calea vietii este drumul luminat de Dumnezeu, descoperit de Sfanta Biserica a Rasaritului, lamurit pentru fiecare drept-credincios crestin (ortodox) cu dragoste sai cu responsabilitatea mantuirii tuturor fiiilor si a fiicelor duhovnicesti,de catre Parintele Duhovnic la Sfanta Taina a Marturisirii (Spovedania). Un mare Parinte al Romanilor, Staretul Gheorghe cel Sfant, Egumenul Sfintelor Manastiri Cernica si Caldarusani, un important discipul al unuia dintre cei mai vestiti Stareti ai secolului al XVIII-lea, Sfantul Paisie Velicicovschi, a fost, la randul sau, indrumatorul altor doi Sfinti: Sfantul Ierarh Calinic,Episcopul Ramnicului si al Sfantului Cuviosului Parinte Irodion, supra-numit "Luceafarul Lainicilor" si Duhovnicul Sfantului Calinic. Acest Parinte, Sfantul Gheorghe,ne-a lasat o "Regula de Aur", in cinci puncte, pentru alegerea drumului care sa ne conduca la mantuire:
1.Toate cu Binecuvantare;
2.Toate cu Marturisirea Pacatelor;
3. Dreata Socoteala;
4. Smerita Intelepciune;
5.Primeste Sfanta Impartasanie de Douasprezece ori pe an,numai si numai cu Binecuvantarea Duhovnicului.
Ce se intampla astazi in multe comunitati si Eparhii care se vor ortodoxe (sa amintesc doar cum iau Sfanta Impartasanie Grecii, Antiohienii din diaspora, Americanii care apartin de asa zisa Biserica Ortodoxa din America, urmand Hotararile Sinodului,alcatuite dupa gandirea lui Alexander Schemann,conform caruia "este o mutilare si o defaimare a Traditiei Bisericii" ca un credincios sa mearga mai inainte sa-si marturiseasca pacatele, sa ia deslegarea de la duhovicul sau si apoi binecuvantarea de a se impartasi, ci fiecare credincios,conformaceluiasi,trebuie sa primeasca Sfanta Impartasanie fara nici un fel de astfel de pregatire,pentru ca, citez din nou: "este mai bine ca un credincios sa se impartaseasca,la fiecare Sfanta Liturghie, fara a se fi marturisit inainte, dar cu constiinta ca se impartaseste cu nevrednicie,decat sa mearga o singura data pe an sa se impartaseasca, dupa ce s-a marturisit,cu constiintaca seimpartaseste cu vrednicie"!!!) sunt adevarate atentate la adresa chemarii fiecaruia de a urma calea mantuirii sub indrumarea unui Parinte Duhovnic. Cred ca aceasta este o problema cu adevarat grava cese raspandeste,in ultimultimp,chiar si in randurile unor preoti si teologi din tarile Rasaritului Ortodox. Despre asa-zisele aratari ale Sfintei Fecioare Maria in diverse colturi ale lumii,accentuand unilateral vechile opinii ale Romei eretice,sunt simple povesti si basme, despre care Dumnezeiescul si Marele Apostol,SfantulPavel,ne-a indemnat, de acum doua mii de ani, sa ne ferim.
Cu dragostein Domnul, Dumnezeul si Mantuitorulnostru Iisus Hristos,a Carui Nastere o asteptam pe durata acestui Sfant si Mare Post,din anulmantuirii 2014,
Pr.Daniel





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi