Sari la continut

Iisus Hristos
Stihul acesta l-am scris pentru cei mai simpli spre dreapta stiinta, pentru ca unii au avut indrazneala sa spuna cu necredinta ca ierburile si legumele ar fi insufletite. Le spun acestora: Ierburile au viata firii, suflet insa n-au. Iar omul se numeste animal rational pentru ca are minte si este capabil de stiinta. Celelalte dobitoace pamantesti si din aer au glas in ele fiindca au duh (pneuma) si suflet. Si toate cele care cresc si scad sunt vietuitoare, fiindca vietuiesc si cresc, dar pentru aceea nu au si suflet. Iar deosebirile vietuitoarelor sunt patru: Unele sunt nemuritoare si insufletite ca ingerii, altele au minte, suflet si duh, ca oamenii, altele au numai : duh si suflet ca dobitoacele, iar altele numai viata ca ierburile, in ierburi dainuieste viata fara suflet, fara duh si fara minte. Iar toate celelalte fara viata nu pot sa fie. Si tot sufletul omenesc este intr-o miscare necontenita de la un loc la altul. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Ioan Gura de Aur


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:4699 | tid:2516
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Harul lui Hristos nu se micşorează cu nimic

43. Dacă scoţi o picătură djn ocean, micşorezi oceanul cu o picătură, chiar dacă micşorarea aceasta este lipsită de importanţă. Despre acel Izvor, însă, nu putem să spunem acelaşi lucru. Pentru că oricât ar scoate cineva, el rămâne la fel, fără nici cea mai mică împuţinare. De aceea, trebuie să trecem la un alt exemplu, pentru că acesta este neputincios şi nu poate să reprezinte ceea ce căutăm, sau mai bine zis, exemplul de mai-nainte ne conduce către sensul de acum. Să zicem că există un izvor de foc şi că din izvorul acela se aprind zece mii, sau douăzeci, sau treizeci de mii de candele. Oare focul acesta nu continuă să aibă aceeaşi tărie chiar şi după ce dăruieşte atât de mult din puterea lui? Presupun că exemplul este limpede pentru fiecare. Dacă în trupurile care se supun împărţirii şi împuţinării prin scădere s-a găsit cineva care, şi când dăruieşte celorlalţi din al său, nu se vată-mă deloc, cu atât mai mult se întâmplă aceasta cu acea putere a harului, netrupească şi nevătămată.
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi