Sari la continut

Iisus Hristos
Cea mai mare boala a sufletului, ruina si pierzarea lui, este sa nu cunoasca pe Dumnezeu, care a facut toate pentru om si i-a daruit lui mintea si cuvantul prin care sburand sus, omul se impreuna cu Dumnezeu, intelegand si preamarind pe Dumnezeu. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Minunea de pe muntele Tabor care se petrece in timpul praznicului Schimbarea la fata

tabor schimbarea la fata

2 postari la acest topic

#1 | pid:4680 | tid:2512
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3657 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Minunea de pe Muntele Tabor, povestita de Maica Ecaterina Fermo

La fiecare sărbătoare praznicală avem bucurii foarte mari, oriunde le-am sărbători. Dar în Ţara Sfântă ele se înmiesc, aşa încât pluteşti ca purtat de un nor. Uneori nici nu ştii ce este cu tine, dacă eşti sau nu mai eşti pe pământ! Şi aceasta nu e valabil numai la mine, ci la toţi care au trecut prin Ţara Sfântă şi au avut bucuria să participe la sărbătorile acestea.
Imagine PostataPe lângă Sf. Lumină, una dintre marile revelaţii şi bucurii duhovniceşti ale sărbătorilor praznicale este Schimbarea la Faţă, care se petrece pe Muntele Taborului, în data de 6/19 august, după cum bine ştim, şi care descoperă o faţetă nevăzută a acestei sărbători pe care, desigur, într-un cerc de credincioşi, într-o biserică oarecare din lume, poate nu ai ocazia să o vezi, decât în cazul în care Dumnezeu ar vrea să ţi-o descopere în mod particular. Dar acolo, în văzul tuturor, al miilor de credincioşi sau necredincioşi care participă pe Muntele Sfânt al Taborului, în noaptea din 18 spre 19 august, în timpul Sf. Liturghii, coboară asupra Sfântului Munte un nor. Cei necredincioşi – cum i-am şi auzit pe mulţi din ei -, ar spune că este o manifestare meteorologică. Norul acesta este însă cu totul altceva decât norii aceia obişnuiţi, lăptoşi, pe care îi vedem coborând uneori dimineaţa peste munţii noştri. În primul rând, pentru că el are o formă de manifestare cu totul aparte. Începând de la ora la care se petrece în biserică privegherea, vezi, din vârful muntelui, dinspre Nazaret, pe cerul întunecat de noapte, la distanţă foarte mare, dintr-o dată, o bucată portocalie! Şi aceasta se tot mută şi vine exact perpendicular pe biserică şi stă până pe la douăsprezece-unu noaptea sub forma unei limbi portocalii, întunecate, la o distanţă destul de mare, de câţiva kilometri buni de Muntele Taborului. Şi cam pe când începe Liturghia, dar în mod special spre momentul Heruvicului, din orizont începe să se deplaseze acest nor, vine spre munte şi, când se apropie de noi, comportă diverse forme, diverse consistenţe, şi începe să se rupă din el câte o bucată, câte o fâşie, sau mai multe fâşii, mai multe mingi rotunde, lunguieţe, sub formă de îngeri, sub formă de păsări, şi să vină, pe deasupra turlei bisericii – biserica are în vârf, unde este turla, şi o terasă, fiind construită ca mai toate casele în zona orientală, cu terase în capătul clădirii -, unde lumea se urcă şi invocă Duhul lui Dumnezeu! Cuvintele sunt extraordinar de mici să exprimi ce simţi când bucăţile acelea ca de vată vin şi le atingi cu mâinile, le simţi pe chip… Ai vrea să te urci pe acea bucată şi să pleci, să nu te mai intereseze nimic!
Concomitent cu minunea aceasta, se răspândeşte în aer un miros extraordinar parcă de tămâie, dar nu este tămâie; parcă de răşinoase, dar nu este de răşinoase; e o combinaţie de conifere orientale, cu tămâie naturală, din răşina pomului. Bineînţeles, se găsesc şi aici cei care să pună la îndoială minunea, spunând că au făcut grecii vreo nouă şmecherie sau că e doar un proces meteorologic. Aici este însă o manifestare generală a bucuriei! Totul tresare de bucurie acolo, ceea ce nu se întâmplă nicicum în alte locuri, în alţi munţi, în cazul fenomenelor meteorologice.
Bineînţeles că după ce vii de pe Tabor, cu priveghere de toată noaptea, cu Liturghie, cu cântări făcute de greci, de arabi, de bulgari, de ruşi şi de români, care toţi cântă Schimbatu-Te-ai la Faţă, Hristoase, în munte, arătându-Le ucenicilor Tăi Faţa Ta, pe cât li se putea!…, nu mai poţi pune preţ de nimic lumesc, ci ai dori să trăieşti aşa veşnic! Şi în cazul acesta, ca şi în cazul Sf. Lumini, arătările acestea, formele acestea de mângâiere sunt tot pentru cei care cred, pentru că aşa cum spune în Scripturi, „am venit să dau celor ce au şi am venit să iau celor ce nu au”! Cum asta, că nu am înţeles niciodată acest cuvânt când eram în afara Bisericii! Păi bineînţeles că Domnul ia de la cei cărora li se pare că au puţină credinţă şi încep să comenteze şi să pună sub lupă existenţa lui Dumnezeu, prezenţa Sa şi manifestările Lui. Iar cei ce cu adevărat cred şi mărturisesc cu sinceritate Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!, acelora li Se relevă bucuria cea mai mare! Într-adevăr, acolo, pe Tabor, îl înţelegi pe Sf. Ap. Petru când Îi spune Mântuitorului că nu-i mai trebuie să plece de acolo! Într-adevăr, nu mai vrei să pleci de acolo, de pe Tabor! Toate manifestările lumeşti, cât ar fi ele de mari, de intense, pălesc în faţa acestei manifestări, infim de mici în raport cu harul lui Dumnezeu! Vă daţi seama cum va fi atunci, în faţa Tronului Ceresc, când vom ajunge acolo…”
* Pe munte se află trei biserici, dintre care doar una este Ortodoxă (grecească). Din mărturiile martorilor, norul luminos se pogoară în fiecare an doar asupra Bisericii Ortodoxe, în timpul Sfintei Liturghii ce se săvîrşeşte pe data de 19 august, după calendarul bisericesc (aşa-numitul “stil vechi”). Mare este Dumnezeu!

Imagine Postata


"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#2 | pid:7990 | tid:2512
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox

Miracolul de pe Tabor


Vorbind despre lumina de pe Tabor, Sfântul Grigorie Palama spunea: "Este lumina necreată, neapusă şi neînvinsă şi transcende orice timp şi veac şi aceasta este, socotesc, moştenirea celor mântuiţi". Creştinii vremurilor noastre care ajung pe Muntele Tabor, de praznicul Schimbării la Faţă după calendarul neîndreptat, sunt martorii unei minuni ce aminteşte de momentul Schimbării la Faţă a Mântuitorului: pogorârea peste biserica ortodoxă de pe munte a unui nor deosebit. Aceasta se adaugă celorlalte două minuni care se petrec în Ţara Sfântă: Sfânta Lumină de la Mormântul Domnului şi întoarcerea apelor Iordanului spre izvor, de Bobotează.

În noaptea de 18 spre 19 august, pe Muntele Sfânt al Taborului, în momentul în care începe Sfânta Liturghie, coboară asupra Mănăstirii ortodoxe "Sfântul Prooroc Ilie" de aici un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. În momentul în care începe Privegherea, din vârful muntelui se vede pe cerul întunecat dinspre Nazaret, la o distanţă mare, o formaţiune noroasă portocalie ce vine aproape perpendicular spre biserică, unde rămâne până la miezul nopţii, sub forma unor limbi portocalii întunecate.

La momentul Heruvicului, norul luminos ajunge deasupra Taborului, capătă diferite forme, din el desprinzându-se fâşii, mingi rotunde, lunguieţe etc., ce ajung chiar deasupra turlei bisericii.

Norul, ca o pară de foc, cu miros nepământean

Fenomenul este perceput şi descris diferit de credincioşii pelerini, martori ai minunii. Ceea ce este relatat deopotrivă de toţi este faptul că în clipele acelea se răspândeşte în aer un extraordinar miros de tâmâie, care nu este însă tămâie de răşinoase, ci "o combinaţie de conifere orientale, cu tămâie naturală, din răşina pomului".

În 1993, câteva maici şi doi pelerini ruşi descriau astfel minunea pe care o văzuseră: "Norul a coborât chiar deasupra mănăstirii şi, deodată, din cer, a început să ţâşnească foc plin de har, ca de Înviere, însă mult mai mult. Pe neaşteptate, întregul acoperiş al mănăstirii s-a umplut de foc, apoi focul s-a întins la copaci şi sub formă de limbi de lumină a ieşit din nor şi a cuprins mulţimea. Această minune a Focului Sfânt a continuat vreme de două ore. În zori, totul a dispărut, lăsându-ne într-o stare de inspiraţie şi teamă duhovnicească neobişnuite".

Maici românce de la această mănăstire au relatat şi ele unor ziarişti din ţară despre minunea norului, cam în acelaşi termeni: "Dintr-odată, cerul s-a deschis ca o carte, norul a început să vină maiestuos şi, pe măsură ce se apropia, cobora încet pe munte. Şi ajungea să atingă aproape pământul. Nu bătea vântul, nu era nici o adiere, iar luna strălucea plină. În două minute, nu se mai vedea o stea pe cer. Atât de dens era norul".

Un alt pelerin spunea şi el: "Cuvintele sunt extraordinar de mici ca să exprimi ce simţi când bucăţile acelea ca de vată vin şi le atingi cu mâinile, le simţi pe chip. Ai vrea să te urci pe acea bucată şi să pleci, să nu te mai intereseze nimic".

Miracolul, confirmat de oamenii de ştiinţă

Mulţi necredincioşi spun că norul este doar o vedenie a creştinilor sau chiar o şarlatanie pusă la cale de oameni cu interese turistice. Numai că fenomenul în sine a fost cercetat de o echipă de oameni de ştiinţă, iar concluzia lor este fermă: evenimentul este miraculos. Astfel, o echipă de cercetători meteorologi israelieni şi ruşi a analizat mai multe teme privind semnele miraculoase din Ţara Sfântă. Omul de ştiinţă rus Serghii Mirov, unul dintre participanţii la această cercetare, a dat publicităţii la începutul acestui an rezultatul cercetărilor lor, subliniind că norul apare numai în zona mănăstirii ortodoxe, doar în ziua praznicului Schimbării la Faţă. El a relatat că atunci "o sferă luminoasă de ceaţă îi înconjoară pe credincioşi, după care norul apare deasupra crucii bisericii, crescând în dimensiuni, şi coboară peste credincioşi, acoperindu-i şi înconjurându-i într-o umezeală".

Cercetătorii au concluzionat că această ceaţă nu poate fi generată de aerul uscat şi la o astfel de temperatură şi, ca atare, fenomenul nu poate fi încadrat decât în categoria miracolelor.

Evanghelistul Matei vorbeşte despre nor

Despre momentul Schimbării la Faţă a Mântuitorului, în pericopa evanghelică referitoare la această sărbătoare, se arată: "Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi răspunzând Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe; Ţie una şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind ei încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei şi iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L!

Şi auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ce aţi văzut, până când Fiul Omului se va scula din morţi…" (Matei 17, 1-9).

Taborul, loc important în istoria biblică

Muntele Tabor a jucat un rol important în istoria biblică şi este pomenit de mai multe ori în Sfânta Scriptură. El este menţionat pentru prima oară când Isus Navi împarte Pământul Făgăduinţei celor 12 seminţii ale lui Israel. Apoi Devora, proorociţa şi judecătoarea poporului lui Israel, l-a ales ca loc pentru bătălia dintre evreii conduşi de Varac şi armata lui Iavin, împăratul Hanaanului. Aici a pustnicit Melchisedec, preotul Dumnezeului celui Preaînalt, iar în zilele celui de-al doilea Templu din Ierusalim, pe vârful Taborului se obişnuia să se aprindă focuri pentru vestirea satelor din nord asupra sărbătorilor şi lunilor noi.

Primul care a identificat Taborul cu locul unde Mântuitorul S-a Schimbat la Faţă a fost Origen (†251), apoi, în secolul IV, Sfinţii Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Ciprului şi Fericitul Ieronim vor spune aidoma.

Astăzi, pe Muntele Tabor sunt două biserici, cea ortodoxă cu hramul "Sfântul Prooroc Ilie" şi cea franciscană cu hramul "Schimbarea la Faţă a Domnului". Aici se mai află ruinele unor construcţii de apărare de pe vremea lui Josephus Flavius. În secolul al IV-lea, pe platoul din vârful muntelui, Sfânta Împărăteasă Elena a ridicat o biserică în cinstea Schimbării la Faţă a Mântuitorului.

Actuala biserică ortodoxă, unde se află şi maici românce, a fost reconstruită în anul 1911. Ea aparţine Patriarhiei Ierusalimului şi este considerată prima mare ctitorie românească din Ţara Sfântă.

Pe latura de nord-vest a platoului se află grota lui Melchisedec.



#3 | pid:7991 | tid:2512
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox

Mărturii ale minunii


Deşi există puţine mărturii cu privire la această minune, a pogorârii norului pe Muntele Taborului, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului pe stil vechi, creştinii ştiu şi sunt încredinţaţi că acest lucru se petrece an de an, tot aşa cum Iordanul se întoarce în fiecare an de Botezul Domnului după calendarul iulian.
În 1993, nişte pelerini ruşi, impresionaţi de minunea pogorârii norului de lumină, au făcut public ceea ce au trăit. T. şi F. Markovtsy din Cabramatta, Australia, istorisesc: ,,Fiica noastră Anna a fost martor la o vedenie minunată deasupra mânăstirii greceşti de pe Muntele Tabor, dimineaţa devreme, în ziua praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului. Ea ne-a povestit în amănunt ceea ce a trăit, cerându-ne să împărtăşim şi altora acest lucru.
Există un obicei printre grecii, arabii şi ruşii ortodocşi de a veni pe Muntele Tabor, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului. Potrivit Tradiţiei, în ziua praznicului, deasupra mânăstirii greceşti de pe munte se pogoară un nor. Anul acesta, în ziua praznicului, Anna a primit o maşină a mânăstirii şi, împreună cu câteva maici şi cu soţul ei Dmitri, a călătorit pentru a merge la slujbele de pe Muntele Tabor. A avut nevoie de 3 ore pentru a ajunge de la Ierusalim la Tabor, unde grecii slujesc utrenia şi liturghia în timpul nopţii, ca de Înviere. Grupul lor a sosit la Muntele Tabor înainte de începutul utreniei, iar acolo erau deja adunaţi mulţi oameni. Era foarte cald şi sufocant în biserică. Afară, de jur împrejur, arabii ortodocşi sărbătoreau – ei frigeau carne şi cântau, deşi ruşilor aceste lucruri li se par foarte sălbatice. Slujba a început după miezul nopţii. Se slujea în limba greacă, iar evanghelia a fost citită în mai multe limbi. Era greu de stat până la sfârşitul slujbei din cauza arşiţei şi înghesuielii.
Maicile şi Dmitri s-au împărtăşit şi după binecuvântarea de sfârşit, au hotărât să meargă acasă. Mai întâi, ei au decis să meargă la Marea Galileei, să rămână pe ţărmul ei şi să aştepte răsăritul soarelui pentru a se întoarce la Ierusalim. Dar i-a copleşit oboseala şi ei au hotărât pur şi simplu să traverseze curtea şi să parcheze maşina în apropierea mânăstirii catolice. Au ajuns la mânăstire, au oprit motorul şi s-au aşezat. Maicile au luat o pătură pe care au întins-o sub copaci. Anna şi Dmitri au coborât scaunele şi au hotărât să doarmă în maşină. Încă se auzea mulţimea zgomotoasă de pe munte, dar nu i-a deranjat în somnul lor, căci era aproape 3 dimineaţa.
Brusc, în jurul orei 4 dimineaţa, Dmitri s-a ridicat şi a trezit-o pe Anna. Era o tăcere de mormânt şi se putea vedea în faţa maşinii, cum, deasupra mânăstirii greceşti, un nor cobora din cer. Era linişte peste tot, nu era nici o adiere, nici un sunet. Mulţimea era tăcută. Dmitri şi Anna au sărit din maşină şi le-au trezit pe maici. Toţi împreună au privit şi au început să se roage cu lacrimi. Norul a coborât chiar deasupra mânăstirii şi deodată, din nor, a început să ţâşnească foc plin de har, ca de Înviere, însă mult mai mult. Pe neaşteptate, întregul acoperiş al mânăstirii s-a umplut de foc, apoi focul s-a întins la copaci, şi sub formă de limbi de lumină a ieşit din nor şi a cuprins mulţimea. Această minune a Focului Sfânt a continuat vreme de 2 ore.
În zori, totul a dispărut lăsându-i pe cei ce au văzut minunea într-o stare de inspiraţie şi teamă duhovnicească neobişnuită. Întorcându-se la mânăstire, ei au istorisit minunea la care au fost martori şi au fost rugaţi să spună tuturor cele văzute de ei. Grecii au explicat că deoarece Schimbarea la Faţă a Domnului a avut loc înaintea Patimilor Mântuitorului, această nouă vedenie era o prevestire a unui eveniment care avea să vină”.


De asemenea, într-un interviu oferit revistei Formula As, sub titlul ,,Prezenţe româneşti la Ierusalim”, maicile românce ce vieţuiesc în mânăstirea ortodoxă de pe Muntele Taborului au vorbit despre minunea care are loc an de an. Iată ce spune maica Vichentia:
,,Maică, aţi văzut nemijlocit minunile acestea. Aţi văzut norul ? În fiecare an am avut bucuria să-l vedem. Anul trecut, norul a coborât pe munte şi a stat aşa o oră şi jumătate. Iar miile de oameni care se strânseseră aici au putut să-l vadă şi să se bucure. Întotdeauna, norul vine dinspre Nazaret în timpul sfintei liturghii. La noi, slujba se face toată noaptea. La priveghere, participă mai mulţi arhierei, episcopi, iar când încep să se împărtăşească credincioşii, vine şi norul. Şi lumea strigă: ,,Doamne, trimite-ne norul”. Anul trecut, norul a venit pe la 2 noaptea. Dintr-o dată, cerul s-a deschis ca o carte, norul a început să vină maiestuos şi, pe măsură ce se apropia, cobora încet pe munte. Şi ajungea să atingă aproape pământul. Nu bătea vântul, nu era nici o adiere, iar luna strălucea plină. În două minute nu se mai vedea o stea pe cer, atât de dens era norul. Ţara Sfântă este Ţara minunilor ! Rugaţi-vă pentru cei dragi, mergeţi şi povestiţi ce-aţi văzut şi auzit”.
Un părinte român, vieţuitor în Ţara Sfântă, aduce şi el mărturie despre această minune: ,,An de an, în noaptea de 5 spre 6 august (18-19 august pe noul calendar), deci de Schimbarea la Faţă, în clipa în care începe liturghia pe Muntele Tabor, tot muntele se acoperă de un nor minunat. De multe ori nu numai norul, pe care m-am învrednicit şi eu a-l vedea (bătea vântul cu putere, iar norul stătea pe loc, iar la zi am văzut că era de o altă nuanţă decât ceilalţi nori de pe cer), ci şi lumini cereşti se arată credincioşilor”.
O altă mărturie demnă de încredere este cea a agenţiilor de turism, care organizează pelerinaje în Ţara Sfântă. În reclamele lor se poate citi, spre exemplu: ,,Pelerinaj în Ţara Sfântă, Israel şi Iordania. Coborârea Norului Sfânt pe Muntele Tabor. Data plecării: 16 august. Durata: 7 zile. Ziua a 3-a (adică 19 august): Ierusalim. Plecare spre Betleem: Biserica Naşterii Domnului Iisus Hristos cu sfânta peşteră, Biserica Sfintei Ecaterina, Peştera Fericitului Ieronim, Biserica ‘Grota laptelui’ – pe locul unde pruncul sfânt a fost alăptat. În jurul prânzului, două ore libere, apoi plecare seara spre Muntele Tabor, Biserica Schimbării la Faţă, unde Domnul le-a arătat ucenicilor firea Sa dumnezeiască. Între orele 22:00-4:00 participare la sfânta liturghie, când coboară Norul Sfânt”.
,,Mai înainte închipuind învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai luat pe trei ucenici ai Tăi: pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi în Tabor Te-ai suit. Şi Tu, Mântuitorule, la faţă schimbându-Te, Muntele Taborului cu lumină s-a acoperit, iar ucenicii Tăi, Cuvinte, s-au aruncat cu faţa la pământ, neputând suferi a vedea Chipul cel nevăzut. Îngerii slujeau cu frică şi cu cutremur, cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând pe pământ pe Domnul slavei (slava la Doamne strigat-am, de la vecernia mare a praznicului).





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi