Sari la continut

Iisus Hristos
Cand primesti inchipuirea vreunei placeri, pazes-te-te ca sa nu fii rapit indata de ea, ci ridicandu-te o clipa mai presus de aceasta, adu-ti aminte de moarte si gandeste-te ca e mai bine sa te stii ca ai biruit aceasta amagire a placerii. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)", " Dupa cum de la nastere incepe patimirea, fiindca ceea ce a venit in viata se si strica, asa de la patima incepe pacatul. Sa nu zici, prin urmare, ca Dumnezeu n-a putut taia pacatul, caci cei ce zic asa sunt nesimtitori si nebuni. Nu era de lipsa sa taie Dumnezeu materia, pentru ca aceste patimi sunt ale materiei. Dar Dumnezeu a taiat pacatul din oameni in chip folositor, dandu-le minte, stiinta, cunostinta si putere de-a deosebi binele. Deci cunoscand ca pacatul ne vatama, putem sa fugim de el. Dar omul fara minte i se arunca in brate si se lauda cu el si cazand ca intr-o mreaja e razboit de el dupa ce e tras inauntru. Unul ca acesta niciodata nu mai poate sa-si ridice capul, sa vada si sa cunoasca pe Dumnezeu, Cel ce a facut toate pentru mantuirea si indumnezeirea omului. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Ioan Damaschin

fapta virtutii dreapta socoteala

  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:4560 | tid:2452
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Trebuie sa se stie si aceasta ca nu se poate ajunge la masura niciunei virtuti, daca nu se sarguieste cineva toata viata, cu toata puterea, spre do­bandirea ei, prin osteneala incordata si prin grija de faptuire, de pilda, de milostenie, de infranare, de ru­gaciune, de dragoste, sau de vreuna din virtutile generale. De fapt fiecare se indeletniceste cu vreuna din aceste virtuti in parte. De pilda unul savarseste milostenie o vreme oarecare. Dar indeletnicindu-se numai putintel cu aceasta, nu putem zice de el ca este milostiv propriu zis, mai ales cand nu savar­seste bine si in chip placut lui Dumnezeu ceea ce sa­varseste. Caci nici binele nu e bine, cand nu se lu­creaza bine, ci e bine cu adevarat cand nu-si asteapta ca plata pentru aceasta sau aceea placerea de la oa­meni, de pilda bunul nume, sau slava de la ei, nici nu se face din lacomie sau nedreptate. Fiindca Dumnezeu nu cauta la binele ce se face si pare ca e bine, ci la scopul pentru care se face. Caci spun si de Dumnezeu purtatorii Parinti, ca atunci cand mintea uita de scopul evlaviei, fapta vazuta a virtutii ajunge fara rost. Caci cele ce se fac fara dreapta socoteala si fara scop, nu numai ca nu folosesc la nimic, chiar daca sunt bune, ci si vatama; precum se in­tampla, dimpotriva cu cele ce par ca sunt rele, dar se fac cu scopul cinstirii de Dumnezeu, cum e de pilda fapta celui ce intra intr-o casa de desfrau, ca sa scape de la pieire o femeie pierduta. De aci e vadit ca nu e milostiv cel ce s-a indeletnicit putin cu milostenia, nici infranat cel care a facut la fel cu infranarea, ci cel ce s-a indeletnicit cat mai mult si toata viata lui, deplin, cu aceasta virtute, folosindu-se de dreapta socoteala, fara gresala. Caci mai mare decat toate virtutile este dreapta socoteala, care e impa­rateasa si virtutea virtutilor. Precum iarasi in cazul celor dimpotriva nu numim desfranat, sau betiv, sau mincinos pe cel ce a alunecat odata in vreuna din acestea, ci pe cel ce a cazut de foarte multe ori si ramane neindreptat. (Sf. Ioan Damaschin ''Cuvant minunat si de suflet folositor'' -- Filocalia vol.4)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi