Sari la continut

Iisus Hristos
Cei ce sunt siliti de niscai trebuinte, sau imprejurari, sa treaca inot rauri foarte mari, de vor fi treji la minte, scapa de primejdie chiar de ar fi valuri potrivnice; si de se scufunda putin, prinzandu-se de ceva de la tarm, scapa. Dar cei ce vor fi beti, chiar daca de zeci de mii de ori vor lupta sa ajunga la tinta, nu vor putea, ci biruiti de vin se vor scufunda in valuri si isi vor afla moartea. Tot asa si sufletul, cazand in involburarea valurilor vietii, de nu se va trezi din pacatul materiei ca sa se cunoasca pe sine ca e dumnezeiesc si nemuritor si ca numai pentru scurta vreme a fost legat cu trupul cel muritor si plin de patimi, va fi atras de placerile trupesti spre pierzare; si dispretuindu-se pe sine si imbatandu-se de nestiinta, se va pierde si se va afla in afara de cei mantuiti. Caci trupul ne trage adeseori ca un rau spre placerile necuvenite. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Ioan Damaschin

fapta virtutii dreapta socoteala

  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:4560 | tid:2452
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Trebuie sa se stie si aceasta ca nu se poate ajunge la masura niciunei virtuti, daca nu se sarguieste cineva toata viata, cu toata puterea, spre do­bandirea ei, prin osteneala incordata si prin grija de faptuire, de pilda, de milostenie, de infranare, de ru­gaciune, de dragoste, sau de vreuna din virtutile generale. De fapt fiecare se indeletniceste cu vreuna din aceste virtuti in parte. De pilda unul savarseste milostenie o vreme oarecare. Dar indeletnicindu-se numai putintel cu aceasta, nu putem zice de el ca este milostiv propriu zis, mai ales cand nu savar­seste bine si in chip placut lui Dumnezeu ceea ce sa­varseste. Caci nici binele nu e bine, cand nu se lu­creaza bine, ci e bine cu adevarat cand nu-si asteapta ca plata pentru aceasta sau aceea placerea de la oa­meni, de pilda bunul nume, sau slava de la ei, nici nu se face din lacomie sau nedreptate. Fiindca Dumnezeu nu cauta la binele ce se face si pare ca e bine, ci la scopul pentru care se face. Caci spun si de Dumnezeu purtatorii Parinti, ca atunci cand mintea uita de scopul evlaviei, fapta vazuta a virtutii ajunge fara rost. Caci cele ce se fac fara dreapta socoteala si fara scop, nu numai ca nu folosesc la nimic, chiar daca sunt bune, ci si vatama; precum se in­tampla, dimpotriva cu cele ce par ca sunt rele, dar se fac cu scopul cinstirii de Dumnezeu, cum e de pilda fapta celui ce intra intr-o casa de desfrau, ca sa scape de la pieire o femeie pierduta. De aci e vadit ca nu e milostiv cel ce s-a indeletnicit putin cu milostenia, nici infranat cel care a facut la fel cu infranarea, ci cel ce s-a indeletnicit cat mai mult si toata viata lui, deplin, cu aceasta virtute, folosindu-se de dreapta socoteala, fara gresala. Caci mai mare decat toate virtutile este dreapta socoteala, care e impa­rateasa si virtutea virtutilor. Precum iarasi in cazul celor dimpotriva nu numim desfranat, sau betiv, sau mincinos pe cel ce a alunecat odata in vreuna din acestea, ci pe cel ce a cazut de foarte multe ori si ramane neindreptat. (Sf. Ioan Damaschin ''Cuvant minunat si de suflet folositor'' -- Filocalia vol.4)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi