Sari la continut

Iisus Hristos
Dumnezeu a umplut pe om de pricepere si cunostinta, voind sa curateasca patimile si pacatul cel de buna voie si sa stramute ceea ce e muritor la nemurire,pentru bunatatea Sa. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Teofan Zavoratul

fapte rabdare chibzuinta vointa

6 postari la acest topic

#1 | pid:4501 | tid:2430
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
In pilda despre cei doi fii, cel de-al doilea a zis cu grabire: ''Merg'', si nu s-a dus. Aici avem o inchipuire a tuturor bunelor intentii grabite, pentru a caror implinire nu ajung, mai apoi, statornicia, vointa si rabdarea. Inima usuratica e gata indata de orice intreprindere ce i se pare buna, insa vointa nestatornica si iubitoare de osteneala se da inapoi de la fapte chiar dintru inceput. Aceasta neputinta se intalneste aproape la toti. Cum sa scapam, dar, de aceasta slabiciune ce ne arata in ochii nostri si ai celorlalti ca oameni in care nu poti avea nadejde? Iata cum: nu incepe nimic fara sa te gandesti si sa chibzuiesti daca iti ajung puterile pentru intreprinderea cu pricina. Asa a poruncit Domnul prin pilda despre cel care porneste razboi si despre cel ce purcede sa-si inalte casa. In ce sta, dar, aceasta chibzuinta? in a te inarma, precum insufla in aceleasi pilde Domnul, cu lepadare de sine si cu rabdare. Vezi daca ai aceste reaze-muri ale tuturor celor ce se ostenesc de partea binelui, si daca le ai, poti sa treci la fapte; de nu, atunci intrarmeaza-te cu ele mai inainte. Daca vei face aceasta, vei rabda si vei birui orice ti s-ar ivi in calea spre telul tau, si lucrul inceput il vei duce la bun sfarsit. Chibzuinta nu inseamna sa te dai batut de indata ce apare vreo osteneala, ci sa ai insufletire spre toata osteneala. Astfel vei capata vointa tare si statornicie in lucrarile tale; si niciodata nu ti se va intampla sa spui: ''ma duc'', si sa nu mergi.(Sf.Teofan Zavoratul)

#2 | pid:4651 | tid:2430
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Smochinul acoperit de frunze era aratos la vedere, dar nu s-a invrednicit de bunavointa Domnului, fiindca nu avea roade; iar roade nu avea fiindca nu avea putere launtrica de rodire. Cati asemenea smochini nu sunt in viata duhovniceasca! La aratare totul e frumos, dar inauntru, gol. Sunt oameni cumpaniti, cinstiti si toate faptele crestinesti le implinesc; dar duhul vietii in Hristos Iisus nu-1 au; ca atare, nu au roade vii, iar ceea ce e in ei doar pare roada, insa nu este. Dar in ce sta duhul vietii in Hristos Iisus? La asta vom raspunde: o parte e de la Domnul, o parte e de la noi. De la Domnul este puterea de rodire in sine; al nostru este doar locasul primitor al acestei puteri. Pentru acesta din urma sa te ingrijesti mai mult. Radacina este simtirea ca fara Domnul pieri, si te prapadesti. Astfel vei dobandi in toata viata ta, in toate faptele si ostenelile tale, inima infranta si smerita. Mai departe, dat fiind ca viitorul este necunoscut, iar vrajmasii sunt multi si poticnirea este cu putinta in orice clipa, vin frica si cutremurul care insotesc lucrarea mantuirii, impreuna cu strigarea neincetata: ''Cu judecatile pe care le stii, mantuieste-ma''. Vai celui care se reazema pe altceva decat pe Domnul; vai si celui care s-a ostenit pentru altceva decat pentru Domnul! intreaba-te pe tine insuti, omule care te-ai ostenit cu faptele socotite ca bineplacute lui Dumnezeu: pentru cine te-ai ostenit? Daca din partea constiintei vei primi raspunsul plin de indraznire: ''Doar pentru Domnul'', e bine; daca nu, iti cladesti casa pe nisip. Iata cateva lamuriri privitoare la duhul roditor launtric. Dupa acest indreptar cugeta si in celelalte privinte!(Sf.Teofan Zavoratul)

#3 | pid:4992 | tid:2430
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
„Cine nu e cu Mine, e împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte." Reiese că poţi să te osteneşti o viaţă întreagă si să socoti c-ai adunat multe bunătăţi de tot felul, dar totul e fără de folos, fiindcă n-ai adunat cu Domnul. Dar ce înseamnă a aduna cu Domnul? înseamnă a te osteni şi a lucra după îndreptarul credinţei în Domnul, după îndreptarul poruncilor Lui, cu ajutorul harului Său, însufleţindu-te prin făgăduinţele Lui: a trăi aşa încât duhul vieţii tale să fie duhul lui Hristos. în lume sunt două tărâmuri - al binelui şi al răului, al adevărului şi al minciunii. Numai binele şi adevărul alcătuiesc o bogăţie adevărată, trainică şi de preţ; dar binele şi adevărul vin numai de la Domnul şi se dobândesc numai cu ajutorul Lui. Se înţelege că cine nu adună cu Domnul nu adună bine şi adevăr, nu adună ceea ce putem numi adevărată avuţie, trainică şi de preţ şi orice ar aduna este degeaba, osteneală zadarnică, risipă de puteri şi timp.

#4 | pid:5187 | tid:2430
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Vaduva a aruncat in vistieria Templului doi banuti, iar Domnul a zis ca ea a pus mai mult decat toti, chiar daca ceilalti aruncau bani cu nemiluita. Deci, ce a dat pret banutilor ei? Starea sufleteasca cu care si-a adus ea prinosul. Vezi ce deosebire e intre fapta buna lipsita de suflet, facuta pentru ca ''asa e obiceiul'' si fapta buna in care omul pune suflet si inima? Nu felul in care se arata pe dinafara ii da unei fapte pret, ci starea sufleteasca a faptuitorului. Asa se intampla ca o fapta minunata in toate privintele poate sa nu aiba nici un pret inaintea lui Dumnezeu, iar alta, neinsemnata la aratare, sa afle la El inalta pretuire. Ce reiese de aici, poate vedea oricine. Totusi, sa nu cugete nimeni ca poate lepada cele din afara, marginindu-se doar la cele launtrice. Acea vaduva n-ar fi fost laudata daca si-ar fi zis: ''As vrea si eu sa dau, dar ce sa fac? N-am decat doi banuti. Daca ii dau, raman fara o letcaie''. Insa ea, precum a dorit, asa a si facut, incredintandu-si viata in mainile lui Dumnezeu. Si daca n-ar fi dat nimic, nimeni nu ar fi osandit-o: nici oamenii, nici Dumnezeu; insa atunci nu ar fi dat dovada de acea intocmire sufleteasca ce a deosebit-o de ceilalti si a facut-o slavita in intreaga lume crestina.(Sf.Teofan Zavoratul)

Acest post a fost editat de Luca.O: 12 January 2012 - 01:08 PM


#5 | pid:6858 | tid:2430
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Despre fapta buna care trebuie facuta ca o datorie - Sfantul Teofan Zavoratul

#6 | pid:7579 | tid:2430
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Domnul arata pe cine sa chemi la pranz sau cina. Tu ia de aici urmatoarea regula: sa nu faci niciodata ceva pentru aproapele ca sa capeti rasplata de la el aici. Asta nu inseamna ca risipesti in zadar: vei fi rasplatit pentru toate la vremea potrivita, in predica de pe munte, Domnul a poruncit sa facem toate faptele bune - rugaciunea, postul, milostenia - in taina. De ce oare? Fiindca Tatal Ceresc le va rasplati la aratare celor ce fac acestea. Asta inseamna ca prin toate ostenelile vietii sale crestinul trebuie sa-si pregateasca fericirea viitoare, sa-si cladeasca locuinta vesnica si sa trimita acolo provizii pentru intreaga vecie. Acest fel de a faptui este potrivnic principiului: ''Interesul poarta fesul'', caci interesele se marginesc la viata de aici, iar viata crestineasca aduce paguba acestor interese. A trai astfel nici nu se poate fara credinta, nadejde si dragoste fata de Domnul. A trai potrivit poruncilor in asteptarea rasplatii inseamna tot o faptuire instrainata de interesele lumesti; si, de altfel, e mai aproape si mai limpede inimii decat cine stie ce lucru prea idealist, cum ar fi sa faci bine ''de dragul binelui''. Asa ceva nu se gaseste nicaieri in Sfanta Scriptura. Acolo, cel mai inalt imbold este: ''Fa totul pentru Domnul si nu te teme ca ai sa iesi in paguba''.(Sf.Teofan Zavoratul)

#7 | pid:8026 | tid:2430
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1577 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Despre fatarnicie si faptele bune
''Feriti-va de aluatul fariseilor, care este fatarnicia.'' Fatarnicia se deosebeste prin aceea ca face totul de ochii lumii. A face fapte bune in vazul altora inca nu e fatarnicie, fiindca cele mai multe fapte bune pe care suntem datori a le savarsi sunt in folosul aproapelui, deci trebuie facute printre ei si in vazul lor. Desi mai bine fac cei ce se straduiesc sa faptuiasca totul in taina, lucrul acesta nu este totdeauna cu putinta; ca atare, cei ce savarsesc fapte bune in vazul lumii nu trebuie mustrati indata pentru dorinta de a fi vazuti. Ei pot dori fara fatarnicie sa faca binele, iar faptele din afara sunt, negresit, vadite. Fatarnicia incepe din clipa in care apare hotararea nu de a face binele, ci de a parea un om care face binele. Nici acest lucru nu e intotdeauna nelegiuit, fiindca poate fi vorba de un gand fugar, de o clipa, ce e indata bagat de seama si alungat. Atunci insa cand omul vrea sa isi cladeasca faima de facator de bine, aceasta este de-acum fatarnicie care patrunde adanc in inima; iar atunci cand la toate acestea se va mai adauga inca si telul ascuns de a trage foloasele unei astfel de faime, e vorba de fatarnicie in toata puterea cuvantului. Asadar, fiecare sa ia aminte la ceea ce Domnul cere de la noi atunci cand porunceste: ''Feriti-va de aluatul fariseilor''. Fa binele din dorinta de a face bine, din constiinta ca asta este voia lui Dumnezeu, intru slava lui Dumnezeu, iar despre ceea ce gandesc oamenii nu te ingriji - si vei scapa de fatarnicie.





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi