Sari la continut

Iisus Hristos
Dumnezeu facand pe om cu voie libera, ca un prea bogat si bun, i-a dat si puterea sa placa lui Dumnezeu daca vrea. Iar lui Dumnezeu ii place sa nu fie pacat in om. Daca intre oameni sunt laudate faptele bune si virtutile sufletului cuvios si iubitor de Dumnezeu si sunt dispretuite faptele rusinoase si rele, cu cat mai mult nu va fi asa la Dumnezeu, Cel ce vrea mantuirea omului? (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Cuviosul Macarie de la Optina


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:4433 | tid:2411
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
Dragostea fata de Dumnezeu
Vă spun un cuvânt şi despre dragoste. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a descoperit în ce constă dragostea de Dumnezeu: De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele (Ioan 14: 15). De aceea, când încălcăm poruncile lui Dumnezeu, nu mai există în noi dragoste de Dumnezeu, iar Sfântul Apostol Pavel a expus însuşirile dragostei în întâia Epistolă către Corinteni (1 Cor. 13,4-8) (...). Vedeţi ce înălţime are dragostea! însă ea mai este însoţită şi de adânca smerenie, care o întăreşte şi o face să nu cadă. Ea nu vede nimic, orice bine ar face dragostea, ci tot timpul îşi vede numai lipsurile sale, nu ale aproapelui. Nu ştiu dacă aţi înţeles acum că v-aţi înşelat, văzând în sine dragostea şi celelalte calităţi, pe care mi le-aţi descris. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 1, pp. 153-154)

Cuvântul despre dragoste are mare întindere şi nu este uşor să fie exprimat de mintea noastră săracă şi de lucrarea noastră şi mai săracă. Ai băgat de seamă în ceea ce te priveşte că ai puţină dragoste, dar, mai mult analizând, găseşti că nici idee despre dragoste nu ai şi doreşti să ştii pe ce căi poţi dobândi cât de puţin această virtute. Domnul a spus: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14: 6). Calea aceasta este păzirea poruncilor Domnului. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele (Ioan 14: 15). Iar poruncile Lui toate sunt dragoste şi smerenie. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 1, p. 465)

Este adevărat că trebuie să-I facem pe plac lui Dumnezeu din dragoste faţă de El, însă dragostea se află în strânsă legătură cu smerenia; şi dacă pe aceasta din urmă nu o vedeţi în dumneavoastră, nici dragostea să nu o căutaţi. Dragostea înalţă, iar smerenia nu îngăduie ca latura înălţată să cadă; însă ia smerenia şi dragostea va cădea; dumneavoastră,însă, simţiţi că părerea de sine şi mândria nu vă lasă... De aceea şi trebuie pe calea smereniei să mergeţi către Dumnezeu şi să vă feriţi să vă puneţi nădejdea în sine, căci din această pricină vă veţi pierde liniştea şi veţi cădea în fărădelegile despre care mi-aţi scris, că nişte necazuri neînsemnate v-au produs supărare timp de câteva zile. Unde este aici dragostea de Dumnezeu? Iar smerenia nici nu a fost, ci locul lor îl ocupă mândria. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 3, p. 33)

Noi suntem încă departe de dragostea lui Dumnezeu; să vă smeriţi în cugetul dumneavoastră, cerând ajutorul Lui cel atotputernic în căutarea Lui. Mai demult mi-aţi scris că II iubiţi pe Dumnezeu, însă aceasta a luat naştere din faptul că nu vă cunoaşteţi pe sine. Poate că o oarecare înduioşare sau bucurie a inimii vi s-a părut că este dragoste, dar dragostea de Dumnezeu este încercată prin cele opuse lor şi trebuie neîncetat să se lupte cu cei trei vrăjmaşi ai noştri: lumea, trupul şi diavolul. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 6, p. 199)

Mi-aţi pomenit de dragostea dumneavoastră pentru Dumnezeu, că inima dumneavoastră arde cu înflăcărare de dragoste pentru Dumnezeu. Eu nu mă îndoiesc de acest lucru, însă dragostea de Dumnezeu constă nu numai în faptul că avem un timp sentimentul înduioşării şi lacrimi: acestea se referă mai mult la darurile lui Dumnezeu sau la răsplata din partea Lui, iar despre dragoste s-a spus: De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele (Ioan 14: 15), altfel, socotind că acele sentimente sunt dragoste pentru Dumnezeu, ne putem înşela cu părerea de sine, pentru care uneori sunt îngăduite ispite asemenea celor pe care le simţiţi: tristeţe, plictiseală, întuneric sufletesc ş.a.m.d. Dacă veţi citi Cuvântul 55 al Sfântului Isaac Şirul, veţi putea înţelege mult mai bine în ce constă dragostea de Dumnezeu. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 1, pp. 245-246)
† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi