Sari la continut

Iisus Hristos
Cele ce se intampla dupa randuiala neclintita , dumnezeiasca, cum e rasaritul si apusul soarelui in fiecare zi, sau rodirea pamantului, fac parte din Providenta. Iar cele ce se fac la porunca de catre om, se numesc lege. Dar toate s-au facut pentru om (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Cuviosul Ambrozie de la Optina


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:4432 | tid:2410
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
Dragostea fata de Dumnezeu

îngâmfarea se vede şi în faptul că tu crezi că îl iubeşti pe Dumnezeu, dar crezi numai că îl iubeşti. Cine îl iubeşte pe Dumnezeu, acela are dragoste şi faţă de aproapele... Cine îl iubeşte pe Dumnezeu, chiar de i s-ar pricinui o mie de supărări pe zi, nu se supără şi nu se enervează, nu îşi pierde pacea lăuntrică, nu i se întâmplă ca înlăuntru să-i explodeze totul dintr-odată, astfel încât din pricina tulburării nici să nu se poată ruga, aşa cum ţi se întâmplă ţie. De asemenea, din însăşi lupta gândurilor pe care o simţi, te poţi convinge că doar ţi se pare că îl iubeşti pe Dumnezeu. Sfinţii Părinţi înfăţişează următorul exemplu: când cazanul fierbe, nici o orătanie, chiar nici o gânganie cât de mică nu se poate apropia de el, pentru că ar fi pârliţi de foc, dar, când focul se stinge şi cazanul se răceşte, nu numai gângăniile se aşază cu uşurinţă pe el, dar şi orătăniile se apropie cu îndrăzneală şi se aşază liniştite în el. Tot aşa, focul dragostei adevărate de Dumnezeu alungă orice gând necurat, iar când asemenea gânduri îl luptă cu putere pe om, acesta este semn clar că el nu a ajuns încă la măsura dragostei de Dumnezeu. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a III-a, p. 95)

îmi scrii că într-o vreme ţi s-a părut că îl iubeşti foarte mult pe Domnul. Dar Domnul în Evanghelie grăieşte: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Matei 5: 44). Străduieşte-te să-ţi verifici totdeauna simţămintele, să vezi dacă sunt conforme cu învătătura evanghelică şi cu învăţătura Sfinţilor Părinţi. Cuviosul Nil Sorski scrie despre sine că el niciodată nu primea această părere sau gând, chiar dacă i se păreau foarte clare şi uşor de înţeles, până când nu găsea în ele acordul cu învăţătura evanghelică sau apostolică sau a Sfinţilor Părinţi.(Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a III-a, p. 62)

Sfântul Apostol Pavel ne învaţă, zicând: Umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr (Ef. 5: 8-9).

Prin cuvântul adevăr trebuie să înţelegem porunca referitoare la dragostea de Dumnezeu: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău (Luca 10: 27). Şi încă: Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine (Matei 10: 37). Dacă dragostea de Dumnezeu este atât de râvnitoare încât şi pe tată şi pe mamă îngăduie să-i iubim cu măsură, nu peste măsură, nu fără motiv ne porunceşte Apostolul să ne încingem cu adevărul ca să nu greşim împotriva dragostei de Dumnezeu prin dragostea nepotrivită şi, mai ales, necurată faţă de ceilalţi, pentru că Dumnezeu mai mult decât orice iubeşte curăţia şi smerita cugetare.
Iar prin cuvântul dreptate se înţelege porunca referitoare la dragostea de aproapele: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22: 39). Şi, pentru că porunca aceasta nu este întotdeauna uşor de îndeplinit, Apostolul ne porunceşte să ne îmbrăcăm în armura dreptăţii, adică să nu ne mâniem, să nu osândim, să nu invidiem, să răbdăm ocările, mustrările şi umilirile, să-i iubim pe vrăjmaşi, să facem bine celor ce ne urăsc şi să ne rugăm pentru cei ce ne fac rău şi ne prigonesc.
Iar prin celelalte cuvinte — roada luminii e în orice bunătate — sunt arătate bunătatea şi simplitatea în relaţia cu aproapele şi toată bunăvoinţa şi îngăduinţa, după cum s-a spus: Căutaţi pacea cu toţii şi sfinţenia (Evr. 12: 14). Caută pacea şi o urmează pe ea (Psalm 33: 13). (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a II-a, pp. 6-7)

Acest post a fost editat de BogdanO: 21 July 2011 - 10:07 AM

† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi