Sari la continut

Iisus Hristos
Om este cel ce a inteles ce este trupul: ca este stricacios si vremelnic. Caci unul ca acesta intelege si sufletul, ca este dumnezeiesc si fiind nemuritor si suflare a lui Dumnezeu a fost legat de trup spre cercare si indumnezeire, Iar cine a inteles sufletul vietuieste drept si placut inaintea lui Dumnezeu, nemaisupunandu-se trupului. Acela vede pe Dumnezeu cu mintea sa si contempla bunurile vesnice daruite sufletului de Dumnezeu. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Parintele Cleopa Ilie


1 post(ari) la acest topic

#1 | pid:4287 | tid:2347
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
FAPTELE, FAPTELE BUNE
437. Nimic nu e mai scump pe lume şi mai de laudă decīt fapta bună.
438. Toată fapta are trup şi suflet: sufletul ei este scopul pentru care se e ea, iar trupul este īnsăşi lucrarea faptei bune...
439. Dacă fapta bună este făcută cu scop rău ea trece de partea scopului se face una cu el. Scopul este sufletul şi mireasa faptei bune. Noi, dacă ne-am trezit cu mintea, atunci cīnd facem o faptă bună, trebuie vedem dacă-i cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu, de a mă mīntui, sau dacă cumva mintea mea priveşte īn altă parte.
440. Dacă cineva va lucra fapta cea bună, fie la arătare, fie īn ascuns, cu scop bun, acea faptă bună nu-şi pierde plata ei de la Dumnezeu; iar dacă cineva lucra fapta bună, fie la arătare, fie īn ascuns, dar scopul este rău, toată osteneala lui se va pierde şi īn loc de plată, are osīndă.
441. Atunci lucrează omul fapta bună cu scop bun, cīnd la tot binele pe care-l face se sileşte ca să-l lucreze numai pentru ca să-I placă lui Dumnezeu şi 442. Dacă cineva lucrează fapta bună la arătare şi dacă face acest lucru mare plată, deoarece, prin lucrarea faptei bune cu scop bun, se proslăveşte Dumnezeu.
443. Nu īntodeauna suntem obligaţi să facem fapte bune īn ascuns.Insă intotdeauna trebuie să cercăm scopul cu care lucrăm faptele cele bune. Şi de este scopul spre slava lui Dumnezeu şi spre mīntuirea sufletului nostru, atunci să īndrăznim a face fapta bună chiar şi la arătare şi nu vom păgubi.
444. Putem să lucrăm fapta bună şi īn ascuns şi la arătare, deoarece Māntuitorul uneori ne īnvaţă să lucrăm postul, rugăciunea şi milostenia, precum si alte fapte bune īn ascuns, cum s-a arătat la īnceputul cuvīntului, iar alteori ne arată că putem lucra fapta bună şi la arătare, zicīnd: „Aşa să lumineze lumina voastră īnaintea oamenilor īncīt să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Matei 5, 16).
445. Unii īncep a lucra faptele cele bune cu scopul de a fi văzuţi şi lăudaţi oameni, dar venind darul lui Dumnezeu, le schimbă această aşezare sufletească si ei lasă temelia cea şubredă pe care zidesc şi īncep a zidi casă pe temelia cea de neclintit a smereniei, spre slava lui Dumnezeu. 446. Cine lucrează o faptă bună sau o poruncă, acela primeşte īndată īn sufletul lui şi pe Domnul Cel ascuns īntre dīnsele, Care a rīnduit a locui īmpreună cu Tatăl Său īntru cel ce a păzit poruncile Lui (Ioan 14, 23). „De mă iubeşte cineva pe Mine, acela va păzi cuvīntul Meu, şi Tatăl Meu īl va iubi pe el şi la el va veni şi locaş la el va face". Şi īmpărtăşirea şi unirea noastră nu se poate lua de la noi de vreo zidire, decīt de lenevia noastră.
447. Cine ajunge să facă fapta bună din dragoste, fără alt scop, acela a ajuns la măsura desăvīrşirii şi se numeşte fiu al lui Dumnezeu.
448. Curăţia pentru Dumnezeu nu vine prin cunoştinţă goală, ci prin sudorile faptelor bune.
449. Cu cīt o faptă bună se face mai cu osteneală, cu atīt mai mare plată are de la Dumnezeu. Fapta bună care se face cu mai puţină osteneală, mai puţină plată are, iar care o faci mai cu greutate, cu mai multă osteneală, mai mare plată are de la Preasfīntul Dumnezeu. Taborul a luat chipul Bisericii lui Dumnezeu, īn clipa schimbării la faţă a Mīntuitorului nostru Iisus Hristos.
450. Nici īngerii nu-l silesc pe om la fapta bună şi nici diavolii nu-l pot sili la cele rele.
451. Trebuie să ştie toată lumea, că cel mai bun sfat al dracilor de-a cīştiga suflete pentru īmpărăţia iadului, este de a-l īnvăţa pe om să amīne fapta bună de azi pe mīine, de mīine pe poimīine, de la tinereţe la bătrīneţe, pe patul morţii, şi aşa să-i ducă pe toţi īn iad!
452. Diavolul se amestecă īn toată fapta bună. Ai văzut buruiana aceea numită hamei? Ea se prinde de orice găseşte īn cale: de gard, de stīlp, de poartă, de copac, de par. Numai vezi că se ridică. Aşa face şi diavolul cu toată fapta bună. Se īncolăceşte īn jurul ei pentru a o face zadarnică, să nu mai fie bună.
453. Spun Sfinţii Părinţi, printre care şi Cuviosul Antonie cel Mare, c㠄īmpărăteasa faptelor bune este dreapta socoteală". Mulţi s-au aruncat īn potopul patimilor că să scape pe alţii de la moarte şi s-au īnecat pentru că n-au avut chibzuinţă şi dreapta socoteală īn viaţă. Toate faptele bune trebuie făcute cu măsură şi dreaptă socoteală, adică să umblăm pe calea īmpărătească de mijloc, după darul, firea şi puterea fiecăruia, că să nu cădem īntr-o parte sau alta, c㠄extremele sunt ale diavolului" spun dumnezeieştii Părinţi.
454. Faptele numai atunci se socotesc bune cīnd vor fi unite cu dreapta credinţă şi se vor face spre slava lui Dumnezeu (Matei 6, 1-4; Efeseni 5, 9-10; Coloseni 1, 10; 2, 23).
455. Nimeni nu se poate mīntui numai cu faptele sale cele bune, dacă nu va completa mila lui Dumnezeu, neajungerile şi datoriile sale cele sufleteşti (Efeseni 2, 8-9; II Timotei 1, 9; Tit 3, 4-5). Fiecare din noi trebuie să ştie că toate faptele bune se īnfăptuiesc de Dumnezeu īn cei credincioşi, deoarece „Dumnezeu este cel ce lucrează" īntru noi, atīt ca să voim, precum să şi săvīrşim faptele cele bune după a Lui bunăvoinţă (Filipeni 2, 13-15; II Corinteni 3, 5; 9, 8; Evrei 13, 20-21).
456. După a noastră slabă putere să ne silim a ne īmpărtăşi noi din toate faptele bune, completīnd cu smerenia şi cu mila Domnului toate lipsurile noastre.
457. Una dintre cele mai mari fapte bune, dintre lucrările duhovniceşti ale monahilor şi ale creştinilor, īn general, este citirea Sfintelor Scripturi, care este ca o trīmbiţă ce deşteaptă şi adună mintea īn frica lui Dumnezeu.
458. Cel mai mare bine pe care pod să-1 faci unui om, este acesta. Dacă vezi că s-a īmbolnăvit īn casă la tine, tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau băiatul sau fratele, cine a slăbit de boală şi se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decīt să-i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pămīnt ca şi tine! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu aţi auzit īn Evanghelie? Ce veţi lega voi pe pămīnt, va fi legat şi īn ceruri şi ce veţi dezlega voi pe pămīnt, va fi dezlegat şi īn ceruri!
459. Cīnd din neputinţă, datorită bătrīneţii, sau din altă īntīmplare şi nevoie, cineva este īmpiedicat şi nu poate face faptele bune trupeşti, va lua iertare de la Dumnezeu, Cel ce ştie pricinile care ne īmpiedică să le lucrăm. Faptele bune sufleteşti īnsă de nu le vom face, nu avem nici o iertare şi scuză, deoarece aceste fapte bune nu sunt supuse diferitelor pricini, ca cele trupeşti; ci, cel care voieşte, poate să le lucreze īn orice fel de neputinţă şi nevoie ar fi, căci se lucrează numai cu mintea şi cu inima. De pildă, dacă cineva nu poate posti din pricina neputinţei, bătrīneţii sau a bolii, este bine măcar să se roage cu mintea şi cu buzele şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru boală şi neputinţa sa.
460. Tot lucrul bun este rar.
461 . Ce fapte bune ajută sfīnta rugăciune şi ce fapte bune se nasc din sfīnta rugăciune?
Pe rugăciune o ajută mult milostenia, deoarece „milostenia este aripă a rugăciunii" (Scara, cuvīntul 28). Iarăşi, pe rugăciune o ajută liniştea şi infrīnarea, după cuvīntul ce zice: „Din sămīnţa sudorii postului creşte spicul īntregii īnţelepciuni şi liniştea este vīrf al desăvīrşirii celor ce se roagă". Şi iarăşi: „cela ce de frumuseţea rugăciunii s-a atins, va fugi de mulţime că un asin sălbatic" (Ibidem). Pe rugăciune o ajută smerenia, deoarece, după Sfinţii Părinţi, „cela ce nu se socoteşte pe sine că este un păcătos, rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu", zice Sfīntul Isaac Sirul. Şi iarăşi, pe rugăciune o ajută umilinţa, după acelaşi sfīnt Părinte care zice c㠄lacrimile īntru rugăciune sunt semn al milei lui Dumnezeu" (Filocalia, vol. X, Cuvīntul 33). Sunt īncă multe alte fapte bune care ajută sfīnta rugăciune, dar acestea sunt cele mai importante.
Iar faptele bune care se nasc şi sporesc prin rugăciune sunt de asemeni multe, precum: credinţa, nădejdea, mila, răbdarea, īnfrīnarea etc. Cea mai mare virtute care odrăsleşte din sfīnta rugăciune este īnsă dumnezeiasca dragoste, după cum spun cei mai mulţi Sfinţi Părinţi.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te māntuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I īntinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#2 | pid:5052 | tid:2347
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1567 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Cum sa ne ferim de gandul autosuficentei in fapta cea buna si cum sa taiem gandul slavei desarte si al mandriei ce poate urma faptei bune sau cum sa inmultim faptele bune si sa nu cadem in mandrie

Sfantul Teodor Studitul spune: „Câte puţin, câte puţin se îmbogăţeşte cineva, şi la cele trupeşti şi la cele duhovniceşti". Câte oleacă.

Aşa să luaţi fapta bună, câte oleacă, şi să vă pară rău că n-aţi făcut mai mult.

(fragment din Dreapta Socoteala - Parintele Cleopa Ilie)

Acest post a fost editat de Luca.O: 05 December 2011 - 10:14 AM






1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi