Sari la continut

Iisus Hristos
Cele ce se intampla dupa randuiala neclintita , dumnezeiasca, cum e rasaritul si apusul soarelui in fiecare zi, sau rodirea pamantului, fac parte din Providenta. Iar cele ce se fac la porunca de catre om, se numesc lege. Dar toate s-au facut pentru om (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Isaia


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:4275 | tid:2344
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Că se cuvine ca fapta bună întru ascuns a o lucra şi a nu o vădi, nici a ne făli pentru slavă-deşartă şi [sau] slavă omenească;

1. Dacă eşti întru vieţuire rău-pătimind cu trupul pentru Dumnezeu, iar omenirea te râvneşte[1] şi te cinsteşte pe tine pentru dânsa, las-o pe aceasta şi te apucă de alta, ca nu cumva zadarnică osteneala ta să se facă.
2. Iar de ai trecut de slava-deşartă, nu lua aminte la ceilalţi oameni, ştiind că întru ceea ce faci împreună se pleacă cu tine şi Dumnezeu.

3. Precum casa, neavând uşi şi ferestre, şi, care voieşte din cele târâtoare, intră într-însa, tot aşa este şi cel ce face osteneala sa şi nu o păzeşte pe dânsa.

4. Precum rugina roade fierul, tot aşa cinstea omenească, inima, de te vei pleca ei.

5. Precum volbura, împleticindu-se cu viţa, prăpădeşte rodul, tot aşa slava-deşartă prăpădeşte rodul monahului, de se va pleca ei.

6. Mare lucru şi cinstit socotesc că este biruirea slavei-deşarte şi sporirea întru cunoştinţa lui Dumnezeu. Că cel ce cade întru urâtele şi cumplitele patimi ale slavei-deşarte se înstrăinează de pace, şi cu inima se învârtoşează dinspre sfinţi, şi zavistia locuieşte întru dânsul, şi se junghie de draci, iar în sfârşitul relelor sale, întru înalta-cugetare cea fără de Dumnezeu cade[2].
7. Iar tu[3], o, credinciosule, să ai ascunse ostenelile tale şi grijeşte-te întru durerea inimii tale, ca să nu le prade pe acelea limba ta şi să fii dat vrăjmaşilor tăi;de voieşti de la Domnul a se acoperi păcatele tale (cf. Psalm 31: 1), nu face arătate oamenilor faptele tale cele bune; căci ceea ce facem noi cu faptele bune, aceea face şi Dumnezeu cu păcatele noastre.

8. Ascunzând fapta bună, nu te înălţa de ca şi cum ai fi săvârşind dreptate; că dreptatea nu este numai a ascunde faptele bune, ci şi nimic a gândi din cele oprite.

9. Păzeşte-ţi cuvântul de laude şi gândurile de înălţare, ca nu slobozit să fii a face cele potrivnice, că cele bune nu se isprăvesc numai de la oameni, ci şi cu ajutorul lui Dumnezeu, Care le vede pe toate[4].
_________________
[1]îşi arată zelul spre a te urma, aducându-ţi şi laude pentru aceasta, sau te invidiază în oarecare fel.
[2]Aroganţă.
[3]De la punctul 7 până la 9 capetele sunt luate din scrierile Sfântului Marcu Ascetul.
[4]Aşadar îndeamnă la două păziri: de laudele cele din afară, adică de lăudăroşenie, şi de gândurile înălţării sau părerii de sine, care ne fac să credem că am dobândit „ceva", poate chiar desăvârşirea (cf. şi nota trad. neogr.).





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi