Sari la continut

Iisus Hristos
Dumnezeu este bun, fara patima si neschimbacios. Iar daca cineva gaseste ca e rational si drept ca Dumnezeu sa nu se schimbe, dar tocmai de aceea intreaba nedumerit cum se bucura, de cei buni si se intoarce de catre cei rai, sau se manie pe cei pacatosi, iar slujit fiind se milostiveste, sa i se raspunda ca Dumnezeu nici nu se bucura, nici nu se manie, caci bucuria si intristarea sunt patimi; nici nu primeste daruri, caci atunci s-ar birui de placere. Nu e ingaduit sa socotim pe Dumnezeu bun sau rau, din lucruri omenesti. El este numai bun si numai folositor si nu vatama niciodata, in felul acesta El este totdeauna la fel. Iar noi ramanand buni, pentru asemanare ne unim cu Dumnezeu si facandu-ne rai, pentru neasemanare ne despartim de Dumnezeu. Traind intru virtute suntem ai lui Dumnezeu,iar facandu-ne rai ne facem noua vrajmas pe Acela ce nu se manie in desert. Pacatele noastre sunt acelea care nu lasa pe Dumnezeu sa straluceasca in noi, ci ne leaga cu demonii ce ne chinuiesc. Iar cand, prin rugaciuni si faceri de bine, primim dezlegare de pacate, prin aceasta nici nu slujim, nici nu schimbam pe Dumnezeu,' ci prin faptele si intoarcerea noastra spre Dumnezeu, vindecand pacatul nostru, ne bucuram iarasi de bunatatea Sa. incat este totuna a zice ca Dumnezeu isi intoarce fata de la cei rai, sau ca soarele se ascunde de catra cei lipsiti de vedere. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Isac


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:4243 | tid:2327
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1568 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Că se cade ca credinciosul, pe cele ce le face, cu bună-conştiinţă să le facă şi nu cu rea; că Dumnezeu judecă fapta fiecăruia nu precum se vede, ci după scopul celui ce o face.

A Sfantului Isac

Fapta bună nu este [se vădeşte în] arătarea mulţimii faptelor şi a felurimii acestora, a celor ce se săvârşesc prin trup, ci [se arată prin] inima cea înţeleaptă întru nădejdea ei; căci cu dânsa se împreună scopul cel drept întru lucrurile cele după Dumnezeu.

Că cugetul poate a săvârşi bunătatea şi fără faptele trupeşti, iar trupul, afară de înţelepciunea inimii, măcar că lucrează [fapte bune], nu se poate folosi[1].

__________________
[1]Ca şi mai sus, se accentuează că virtutea/fapta bună nu vine din lucrările trupeşti, ci din înţelepciunea şi nădejdea inimii ce lucrează după scopul cel drept sau după Dumnezeu şi apoi, astfel, se poate dovedi sau lucra şi din lucrările trupului.





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi