Sari la continut

Iisus Hristos
Nu pentru lauda omeneasca ne-am apucat de vietuirea curata si de Dumnezeu iubitoare; ci pentru mantuirea sufletului ne-am ales viata virtuoasa. Caci in fiecare zi sta moartea inaintea ochilor nostri; iar cele omenesti nu le vedem. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

RUGACIUNI ce au miscat sufletul nostru ! Dintre cele mai frumoase rugaciuni ortodoxe +


125 postari la acest topic

#21 | pid:4765 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Îndurate şi mult milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă pe mine mai înainte de sfârşit. Căci ştiu ce judecată înfricoşătoare şi straşnică mă aşteaptă pe mine, înaintea a toată zidirea, când se vor arăta toate lucrurile mele cele necurate şi spurcate. Şi cu adevărat nu sunt vrednic de iertare, căci acestea covârşesc cu mulţimea nisipul mării. Pentru aceasta, o, Stăpâne, nici îndrăznesc a face cerere de iertarea lor, căci am greşit Ţie mai mult decât toţi oamenii. Mai mult decât desfrânatul am trăit în desfrânare. Mai îndatorat m-am făcut Ţie decât cel cu zece mii de talanţi. Mai mult decât vameşul am nedreptăţit. Mai mult decât tâlharul m-am omorât pe mine însumi. Mai mult decât desfrânata am desfrânat eu, iubitorul de desfrânare. Mai mult decât ninivitenii am greşit, fără de căinţă. Mai mult decât Manase am făcut fărădelege, care au covârşit capul meu şi s-au îngreunat peste mine ca o sarcină grea. Şi m-am chinuit şi m-am gârbovit până în sfârşit, că am mâhnit Duhul Tău cel Sfânt, că n-am ascultat poruncile Tale, că am risipit bogăţia Ta, că am pângărit darul Tău, că am cheltuit în fărădelegi arvuna pe care mi-ai dat-o, că am spurcat sufletul meu cinstit cu chipul Tău, că vremea pe care mi-ai dat-o spre pocăinţă am petrecut-o împreună cu vrăjmaşii Tăi, că n-am păzit nici o poruncă a Ta, că am întinat cu totul haina pe care mi-ai dat-o, că am stins făclia dreptei socoteli, că netrebnică am făcut prin păcate faţa mea pe care ai strălucit-o; că ochii mei pe care i-ai luminat i-am orbit de voie, că am spurcat buzele mele, pe care le-ai sfinţit de multe ori cu dumnezeieştile Tale Taine, prin cuvinte de ruşine.
Ştiu cu adevărat că voi sta înaintea scaunului Tău celui înfricoşător ca un osândit, eu, spurcatul, şi că toate cele lucrate de mine se vor vădi şi nimic nu se va ascunde înaintea Ta. Pentru aceasta mă rog Ţie, Preaîndurate şi Milostive Doamne, iubitorule de oameni, ca nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine şi nici cu urgia Ta să mă cerţi. Nu zic ca să nu mă cerţi, căci cu neputinţă este aceasta din lucrurile mele, dar nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. Şi voi dobândi milă de la Tine, dacă nu cu mânia Ta, nici cu urgia Ta mă vei certa pe mine, nici vei arăta lucrurile mele înaintea îngerilor şi a oamenilor, spre ruşinea şi ocara mea. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine; dacă mânia vreunui împărat muritor nu o poate suferi nimeni, cum voi suferi eu, ticălosul, mânia Ta, a Dumnezeului meu? Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Ştiu pe tâlharul care a cerut şi îndată a dobândit iertare de la Tine; ştiu pe desfrânata care din tot sufletul s-a apropiat de Tine şi a fost iertată; ştiu pe vameşul care a suspinat din adânc şi s-a îndreptat. Iar eu, prea ticălosul, covârşind pe toţi cu păcatele, nu voiesc să le urmez lor cu pocăinţa, pentru că nu am lacrimi îndestulate, nici mărturisire curată şi adevărată. Nu am suspin din adâncul inimii, nu am suflet curat, nu am dragoste de Dumnezeu, nu am sărăcie duhovnicească, nu am rugăciune neîncetată, nu am înfrânare a trupului, nu am curăţia gândurilor, nu am voinţă plăcută lui Dumnezeu. Deci, cu ce faţă sau cu ce îndrăzneală voi cere eu iertare? Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine.
De multe ori, Stăpâne, am făgăduit să mă pocăiesc. De multe ori, fiind în biserică şi umilindu-mă, cad la Tine, dar ieşind afară îndată mă poticnesc în păcate. De câte ori m-ai miluit, iar eu te-am mâniat. De câte ori îndelung ai răbdat, dar eu nu m-am întors. De câte ori m-ai ridicat iar eu iarăşi, alunecând, am căzut. De câte ori m-ai ascultat, iar eu nu te-am ascultat. De câte ori m-ai dorit, iar eu nicidecum nu ţi-am slujit Ţie. De câte ori m-ai cinstit, iar eu nu ţi-am mulţumit. De câte ori, ca un Părinte preabun pe mine, cel ce păcătuiam, m-ai rugat şi m-ai sărutat ca pe un fiu şi, deschizându- Ţi braţele, ai strigat: Scoală-te, nu te teme, stai, vino iarăşi; nu te înfrunt, nu Mă scârbesc, nu te alung, nu îngădui să fie împietrită zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am făcut cu mâinile Mele şi întru el m-am îmbrăcat şi pentru el mi-am vărsat sângele. Nu mă întorc de la oaia cea cuvântătoare şi pierdută, ce vine către Mine. Nu pot ca să nu-i dau iarăşi cinstea cea dintâi. Nu pot ca să nu o număr cu cele nouăzeci şi nouă de oi, că pentru aceasta şi numai pentru aceasta m-am pogorât pe pământ, am aprins făclia, trupul Meu, am măturat casa şi am chemat pe prieteni, puterile cereşti, ca să ne veselim pentru aflarea ei. Deci, pe toate acestea, ca un preabun şi de oameni iubitor mi le-ai dăruit mie, Stăpâne, iar eu, ticălosul, defăimându-le, m-am dus în ţara pierzării cea străină şi depărtată. Ci Tu, preabunule, mă întorc şi iarăşi, să nu Te iuţeşti asupra mea, a ticălosului şi nici cu mânia Ta să mă mustri preamilostive, ci mai rabdă-mă şi nu te grăbi a mă tăia ca pe smochinul cel neroditor, nici nu porunci ca să mă secere mai devreme din viaţa aceasta, ci povăţuieşte-mă la pocăinţă.
Amin!+
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#22 | pid:4791 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Rugaciune pentru vrajmasi - Sfantul Nicolae Velimirovici
"Doamne binecuvanteaza pe vrajmasii mei! Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem! Vrajmasii m-au impins si mai mult spre Tine, in braţele Tale, mai mult decat prietenii. Acestia m-au legat de pamant si mi-au rasturnat orice nadejde spre pamant. Vrajmasii m-au facut strain faţa de imparatiile pamantesti si un locuitor netrebnic faţa de pamant. Precum o fiara prigonita, asa si eu, prigonit fiind, in faţa vrajmasilor, am aflat un adapost mai sigur, ascunzandu-ma sub cortul Tau, unde nici vrajmasii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvanteaza pe vrajmasii mei! Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem. Ei au marturisit in locul meu pacatele mele in fata lumii. Ei m-au biciuit, cand eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci cand eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci cand eu m-am magulit pe mine insumi.
Ei m-au scuipat atunci cand eu m-am mandrit cu mine insumi.
Cand eu m-am facut intelept, ei m-au numit nebun.
Cand m-am facut puternic, ei au ras de mine ca de un pitic.
Cand am vrut sa conduc pe oameni, ei m-au impins inapoi.
Cand m-am grabit sa ma imbogatesc, ei m-au smucit inapoi cu mana de fier.
Cand m-am gandit sa dorm linistit, ei m-au trezit din somn.
Cand mi-am zidit casa pentru viaţa lunga si linistita, ei au rasturnat-o si m-au izgonit afara. Intr-adevar, vrajmasii m-au dezlegat de lume si mi-au prelungit mainile pana la vesmantul Tau.
Binecuvanteaza Doamne pe vrajmasii mei!
Binecuvanteaza-i si-i inmulţeste; asmute-i si mai mult impotriva mea, ca fuga mea spre Tine sa fie fara intoarcere; ca sa se rupa nadejdea mea in oameni ca panza de paianjen; ca smerenia sa imparaţeasca deplin in inima mea; ca inima mea sa devina mormantul celor rele. Ca toata comoara mea sa o aduni in ceruri. Ah, de m-as elibera odata de autoamagire, care m-a incalcit intr-o mreaja cumplita a vieţii inselatoare!
Vrajmasii m-au invaţat sa stiu ceea ce putini stiu in lume: ca omul nu are pe pamant vrajmasi afara de sine insusi. Doar acela uraste pe vrajmasi, care nu stie ca vrajmasii nu sunt vrajmasi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvanteaza pe prietenii si pe vrajmasii mei! Sluga blestema pe vrajmasi, caci nu stie, iar Fiul ii binecuvanteaza, caci stie. Fiul stie ca vrajmasii nu pot sa se atinga de viata lui. De aceea, El paseste liber intre ei si se roaga lui Dumnezeu pentru acestia.
Doamne binecuvanteaza pe vrajmasii mei! Si eu ii binecuvantez si nu-i blestem!"
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#23 | pid:4823 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea prorocilor, podoaba cea aleasă a arhanghelilor, întărirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoarea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înțelepciunea și învățătura pruncilor, cârmuitoarea săracilor și a văduvelor; îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, mergere ușoară celor călători, odihnă bună celor osteniți, acope*rământ și scăpare celor asupriți; nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți; celor săraci bogăție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoși mântuire către Dumnezeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare. Prin tine Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasa a Luminii celei înțelegătoare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte îngerească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, Stăpâna tuturor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, palat al Preasfântului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ceresc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumnezeului celui viu, zămislirea negrăită a trupului lui Hristos, cuibul Vulturului ceresc, turtureaua cea cu bună glăsuire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adâncul milelor, picătura care risipești mânia lui Dumnezeu, adâncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neștiută, minune nespusă; Biserică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacurilor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, rai sufletesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoasă, care ai înflorit nouă veselia cerească, strugurele mântuirii noastre, paharul Împăratului ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, începătura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor nelegiuiți; îngrozire diavolilor, biruință în războaie, păzitoare adevărată tuturor creștinilor și lumii încredințată mântuire. O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului dreptcredincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot poporul cel binecredincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpastele, de boală, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, de toate durerile și tot necazul. Ca să nu fie împuținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, aceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi adu*cătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Îzbăvește, ridică și miluiește, Stăpână preamilostivă, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, din toate nevoile pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspinarea lor; ci ne înoiește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mulțumire, aflându-te pe tine ajutătoare. Milostivește-te, Doamnă preacurată, spre ajutorul poporului celui binecredincios. Nădejdea noastră, adună pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile. O, milostivă și preaîndurată împărăteasă a cerului și a pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, miluiește cu mijlocirea ta poporul dreptcredincios și toată dreptcredincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău acoperământ și roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă împotriva noastră. Miluiește și mântuiește prin rugăciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitro*politul) nostru (N) și pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul dreptcredincios care se închină icoanei tale. Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință din această viață în cea veșnică, împreună cu îngerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciunea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile îngerești să se desfăteze. Că tu ești, Doamnă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pământenilor; tu ești nădejdea și folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, îndrăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși suntem nevrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doamnă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfârșit, și să stăm fără de rușine în ziua judecății de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeului nostru, slăvindu-L pe El împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Acest post a fost editat de cristiboss56: 21 October 2011 - 09:51 PM

"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#24 | pid:4835 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
" Rugaciuni pe malul lacului " - Sfantul Ierarh Nicolae Velimirovici

I

Cine este Cel Care Se uita la mine printre toate stelele din cer si toate creaturile de pe pamânt?
Acoperiti-va ochii, voi stele si creaturi; nu va mai uitati la goliciunea mea. Aceasta ma chinue destul prin proprii mei ochi.
Ce este oare acolo de vazut? Un pom al vietii care a fost imputinat la marimea unui spin pe cale, care se inteapa atat pe sine cat si pe altii. Ce altceva inafara unei flacari ceresti cufundate in noroi, o flacara care nici nu lumineaza si nici nu se stinge?
Plugari, nu plugaritul vostru este lucrul cel de seama, ci Domnul Care vegheaza.
Cântareti, nu cântul vostru este cel ce conteaza, ci Domnul care asculta.
Voi cei ce dormiti, nu somnul vostru are vreo însemnatate, ci Domnul, Cel Care trezeste.
Nu baltile de apa cu stanci dimprejuul lacului sunt cele de luat in seama, ci lacul insusi.
Ce este tot timpul omenesc decât un val care umezeste nisipul arzând de pe mal si apoi regreta ca a lasat în urma lacul care s-a uscat?
O, stele si creaturi, nu va mai uitati la mine cu ochii vostri, ci la Domnul. El singur vede. Priviti la El si va veti vedea in patria voastra.
Ce vedeti voi când va uitati la mine? O imagine a exilului vostru? O oglinda a efermitatii voastre de o clipa?
O, Doamne, frumosul meu val, brodat cu serafimi de aur, acopera-mi chipul precum un val peste chipul unei vaduve si aduna-mi lacrimile in care fierbe tristetea tuturor creaturilor Tale!
O, Doamne, frumusetea mea, vino si-mi fii oaspete, ca nu cumva sa ma rusinez de goliciunea mea, ca nu cumva multele priviri insetate ce cad asupra mea sa nu se intoarca acasa la fel de insetate.

II

Cine m-a pus in acest asternut de viermi? Cine m-a îngropat în tarâna spre a ajunge vecin cu serpii si ospat al viermelor?
Cine m-a pogorât de pe înaltul muntelui spre a ajunge tovaras al oamenilor însetati de sânge si fare de Dumnezeu?
Pacatul meu si dreptatea Ta, o, Doamne. Pacatal meu se întinde de la crearea lumii si e mai iute decât dreptatea Ta.
Imi socotesc pacatele din viata mea, din toata viata tatalui mei sin din toata calea cea intoarsa pâna la inceputurile lumii si spun: Cu adevarat, numele dreptatii Domnului este mila.
Port ranile parintilor mei pe mine insumi, iar acum ele s-au aratat pe sufletul meu ca o pata pe spatele unei girafe, ca un vesmânt de scorpioniotravitori care ma înteapa.
Ai mila de mine, o Doamne, deschide portile cerescului râu al harului Tau si curateste-mi sufletul lepros, spre a putea ca vindecat de lepra sa îndraznesc a preamari numele Tau dinaintea altor leprosi fara ca acestia sa ma batjocoreasca.
Macar ridica-ma cu un cap deasupra duhorii împutite a acestui asternut de viermi spre a trage adânc in piept mireasma cerului si spre a reveni la viata.
Macar ma ridica la înaltimea unui palmier ca sa pot râde de serpii ce-mi vâneaza calcâiele.
O, Doamne, nadejdea mea in deznadejde.
O, Doamne, taria mea in neputinta.
O, Doamne, lumina mea in întuneric.
Pune macar un deget pe fruntea mea si-atunci voi învia. Sau, daca sunt prea necurat pentru degetul Tau, îngaduie ca doar o raza de lumina din împaratia Ta sa straluceasca asupra mea si înalta-ma, înalta-ma din acest asternut de viermi, o, Domnul meu preaiubit.

III - Jertfa Cuvintelor

Primeşte jertfa cuvintelor mele, Părintele meu - primeşte gânguritul unui copil ce se căieşte, Părintele meu!
Îndreptează-mi cuvintele cu adevărul Tău şi primeşte-le la picioarele scaunului Tău.
Tămâiază-mi jertfa cu tămâia înmiresmată a rugăciunii unui sfânt şi nu o lepăda, o, Stăpâne Întreit strălucit al lumilor.
Cetele îngerilor Îţi aduc o jertfă mai grăitoare, dar cuvintele lor se revarsă spre ei de la Tine şi se întorc la Tine, neviciate de urâţenia întunericului şi neoprite în gâtlej de păcat.
Sunt sărman şi n-am nimic altceva să aduc pe altarul Tău de jertfă în afara acestor cuvinte.
Chiar de-ar fi Să-ţi aduc jertfe, Ţi-aş aduce tot cuvinte (pe jertfelnicul Tău). Căci ce sunt creaturile decât tot cuvinte. Tu ai umplut întregul univers cu limbi care sunt flăcări care se ridică să Te laude şi apărând ele Îţi şoptesc rugăciunile lor.
Chiar dacă ar fi să-Ţi jertfesc un miel, totuşi până la urmă Ţi-aş aduce drept jertfă un cuvânt.
Chiar şi o pasăre de-ar trebui să Ţi-o jerfesc, până la urmă tot un cuvânt Ţi-as jertfi.
De ce aş oferi jertfă altcuiva cuvântul Domnului meu, de ce pe el altcuiva şi nu pe al meu?
Cine m-a făcut stăpân peste viaţa altcuiva şi peste cântul altcuiva, peste flacăra şi jertfa altcuiva, cine?
Cuvintele mele sunt viaţa şi cântul meu, flacăra şi jertfa mea. Am luat din ceea ce este al Tău şi ţi-o ofer tot Ţie- primeşte-o şi nu o lepăda. O, Maică plină de iubire şi de bunătate.
Am strâns o mână de grâu dintr-un câmp de neghine; primeşte doar un bob de grâu din mâna mea şi Tu mă vei face fericit (Cf. Matei 13,24-30).
Dintr-un singur bob Tu poţi face pâine suficientă pentru naţiuni întregi.
Primeşte-mi obolul, O, Fiule Care Înviezi, primeşte şi nu lepăda bănuţul unui sărman.
Primeşte jertfa nu de dragul meu, ci de dragul cuiva care este chiar mai împovorat decât mine; există o astfel de persoană?
Pentru cineva care nu are nici măcar ceea ce am eu, de dragul acestuia primeşte-mi jertfa; există o astfel de persoană?
Lumea m-a stors ca pe o lămâie, de-abia de-am mai putut răsufla şi am gemut. Fie ca îngerii să umple de cântare geamătul meu şi fie ca ei să Ţi-l aducă jertfă Ţie Dragostea mea.
Îmi amintesc de toate binecuvântările pe care Tu mi le-ai dăruit de-a lungul vieţii mele, însoţitorul meu Cel neclintit, iar eu Îţi ofer în schimb un dar din partea mea.
Eu nu Îti ofer întregul meu eu, fiindcă eu nu sunt cu totul vrednic să ard pe preacuratul Tău jerfelnic. Eu nu pot oferi drept jertfă Celui nemuritor ceea ce este supus morţii şi stricăciunii.
Eu Îţi ofer doar ceea ce a crescut în mine sub lumina Ta, ceea ce a fost mântuit în mine prin Cuvântul Tău.
Primeşte jertfa cuvintelor mele, o, Întreit Buchet de Flori; primeşte gângurirea unui prunc nou născut.
Când cetele îngereşti încep să cânte în jurul scaunului Tău, când trâmbiţele arhanghelilor încep să sune, când mucenicii Tăi încep să plângă de bucurie, iar sfinţii Tăi încep să-şi spună rugăciunile pentru izbăvirea Bisericii celei pământeşti, nu lepăda jertfa cuvintelor mele, O, Doamne Dumnezeul meu.
Nu le trece cu vederea, ci ia aminte.
Mă rog Ţie şi mă închin Ţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

IV

În genunchi, voi generaţii şi popoare, dinaintea măreţiei lui Dumnezeu! Vă repeziţi a cădea în genunchi dinaintea cârmuitorilor voştri prea ticăloşi, totuşi ezitaţi să îngenuncheaţi la picioarele Atotputernicului!
Voi spuneţi: “Ne va pedepsi oare cu adevărat Domnul pe noi care suntem atât de mici? Dacă El ne-ar fi făcut mai mari şi mai tari, atunci El ne-ar fi pedepsit. Dar după cum stau lucrurile, priviţi, noi de-abia depăşim înalţimea unei tufe de scaieţi de pe marginea drumului în comparaţie cu universul care vuieşte în jurul nostru, copleşindu-ne, iar tu încă ne ameninţi cu pedeapsa din partea Celui Carele este incomparabil mai mare decât noi?”
Nebunilor! Când tâlharii vostri de câmuitori vă cheamă la rele care ar face să se cutremure chiar universul, voi încă afirmaţi că sunteţi prea mici. Vă scuzaţi din pricina micimii sau a neputinţei doar când e vorba de a lucra fapte de mare preţ.
Chiar dacă voi sunteţi mici în ochii vostri, sunteţi însemnaţi în cartea vieţii sub un nume mare. Strămoşul vostru Adam avea măreţia unui arhanghel şi strălucea cu chip îngeresc. De aceea, fie răsplata unui arhanghel, fie pedeapsa lui vă este destinată.
Când dorinţa strămoşului vostru pătrunde în inima voastră, dorinţa de a cunoaşte creaţia fără Creator, chipul său de arhanghel se întunecă precum pământul, iar măreţia să se fărâmiţează în fleacuri care te cuprind pe tine, sămânţa sa. Fiindcă el vrea să cunoască fleacurile şi să se împrăştie în fleacuri spre a le pătrunde, gusta şi încerca.
Toate fleacurile, toate nimicurile, cele mai multe se adună şi îşi întorc chipul de la pământ spre Creator astfel încât strămoşul vostru arhanghelicesc să poată fi din nou repus în drepturi, iar chipul său să poată străluci din nou cu strălucirea unei oglinzi îndreptate către soare.
O, Domnul meu şi Creatorul meu, readu-l pe om la frumuseţea cea dintâi, cu care l-ai creat pe el. Acest fel de om nu este lucrul mâinilor Tale. Acest soi de om s-a creat el singur pe sine. Numele său este boală - cum poate să fi existat vreodată boala în mâinile Tale? Numele său e teamă - cum ar putea vreodată teama să izvorască din Cel Netemător?
Numele său e rea voinţă - cum ar putea vreodată reaua voinţă să provină de la Cel Biruitor?
Umple-mă de Tine, o, sănătatea mea; umple-mă cu veşnica Ta lumină a dimineţii şi fă ca boala, teama şi reaua voinţă să se evaporeze de la mine, întocmai precum o mlaştină se evaporează în prezenţa soarelui şi se transformă într-un câmp fertil!

V

La amiază copiii se adună lângă lac, spre a se îmbăia în soare şi în apă.
O, Doamne, cum se minunează întreaga natură de neprihănire! Încordaţi şi îndureraţi ostenitori în prezenţa păcătoşilor- lacul şi soarele se transfigurează în prezenţa copiilor. Ce templu superb al Domnului devine lacul când copiii sunt într-ansul şi ce preot sfant devine soarele când razele sale se întrepătrund cu razele sufletelor copiilor.
“Lasaţi copiii să vină la Mine” şopteşte întreaga natură “iar voi veţi înţelege că Eu însumi sunt tot un copil. Pentru cei fără de suflet Eu par a fi fără de suflet, dar pentru sfinţi Eu sunt altar. Oricine caută fiară în mine, i se va trimite o fiară; oricine Îl caută pe Dumnezeu în mine, i se va arăta Dumnezeu. Păcătoşii mă numesc măcelărie, cei drepţi mă numesc altar de jertfă. Numai către nevinovăţie mă arăt Eu ca nevinovăţie şi numai copiilor lui Dumnezeu mă descopăr Eu drept copil al lui Dumnezeu.”
“Lasaţi copiii să vină la Mine” exclamă Fiul Fecioarei şi doar copiii vin la El. Cei care-i împiedică pe copii să vină la Fiul lui Dumnezeu se vor învrednici de focul iadului, fiindcă nici ei înşişi nu se duc la El şi nici altora nu le îngăduie să vină la El.
“De ce pe copii, o, Doamne, de ce îi cauţi pe copii?” cei ce sunt făcuţi şi nu născuţi întreabă pe Cel care a fost născut şi nu făcut. Astfel de oameni sunt făcuţi şi nu născuţi, ca statuile de piatră şi sunt mişcaţi de vânturile lumii. Dar Cel Ce este născut şi nu făcut se mişcă cu viaţa înlăuntru şi vânturile lumii fug de la El.
“Fiindcă Eu Însumi sunt tot copil, din această pricină caut copiii. Impostorii văd un impostor în Mine, ateii văd un ateu şi cei de la conducere văd în Mine pe unul care le uzurpă autoritatea. Fariseii întreabă: “Cine este acest om?” şi nu pot rezolva întrebarea, în vreme ce înţelepţii acestei lumi Mă socotesc după propria lor înţelepciune lumească.
Doar copiii Mă recunosc, căci şi Eu sunt tot copil. Ca şi copil, Eu nu sunt al Meu propriu şi tot ca şi copil nu caut slavă pentru Mine. Ca şi copil Eu nu cuget nimic de la Mine
Însumi. În schimb, ca şi copil, Mă gândesc la ceea ce M-a învăţat Tatăl Meu şi grăiesc ceea ce aud şi fac ceea ce văd.
Copiii încetează de a mai fi copii, dar Eu nu încetez vreodată de a fi copil. Copiii încetează de a mai fi copii din pricina călăuzitorilor lor vicleni şi a înţelepciunii acelor călăuze care te fac bătrân, bolnav şi mort. Oricine vine la Mine, chiar dacă a fost îmbătrânit de lume, Eu îl voi face copil şi ca şi copil el veşnic va domni întru Împărăţia
Mea, la care bătrânii lumii nu au acces.
Vă spun că împărătia Mea este o împărătie a copiilor.
Cu adevărat, cei ce sunt făcuţi nu vor vedea lumina împărăţiei lui Dumnezeu, ci numai cei ce sunt născuţi. Orice este al Meu, orice este precum sunt Eu, aceasta va fi cu Mine.
Statuile din piatră pe care vânturile lumii le mişcă vor fi sfărâmate, iar praful lor va fi purtat de vânturi. Dar copiii care se mişcă cu viaţa înlăuntrul lor, vor intra în viaţa veşnică”.
O, Prea Minunate Doamne, Veşnicule Copil al Sfintei Triade, ajută-mă cu nevinovăţia Ta, cea mai mare putere din univers, să mă nasc de la Duhul Sfânt.
Fie ca nu cumva să fiu făcut de această lume ca o statuie de piatră spre a fi sfărâmată şi împrăştiată de vânt.
Fie ca mai degrabă sa fiu ca un tânăr născut, nedespărţit de Tine în veşnicie.
O, Împărate al nevinovăţiei şi al tuturor celor neprihăniti.

VI

Ştii tu, copilul meu, de ce norii sunt închişi când câmpiile sunt însetate după ploaie şi de ce sunt ei deschişi, când câmpiile n-au nici o dorinţă de ploaie?
Natura a fost dată peste cap de răutatea oamenilor şi şi-a părăsit oridinea ei.
Ştii tu, copilul meu, de ce câmpiile rodesc roade bogate primăvara şi sunt neproductive vara?
Fiindcă fiicele oamenilor au urât roada pântecelui lor şi o ucid când încă ea este în floare.
Ştii tu, copilul meu, de ce primăverile au devenit uscate şi de ce roadele pământului nu mai au dulceaţa de odinioară?
Din pricina păcatelor omului, a cărui neputinţa a cuprins întreaga fire.
Ştii, copilul meu, de ce o naţiune biruitoare suferă înfrângeri drept pricină a propriei sale lipse de unitate şi discordiei şi îşi mănâncă pâinea făcută amară de lacrimi şi de răutate?
Fiindcă ea şi-a biruit inamicii însetaţi de sânge din jurul ei, dar n-a reuşit să-i biruiască pe cei dinlauntrul ei.
Ştii tu, copilul meu cum îşi poate hrăni o mamă copiii fără să le dea de mâncare?
Nu prin a le cânta un cântec de dragoste în timp ce-i alăptează, ci un cântec de ură împotriva aproapelui.
Ştii, copilul meu, de ce oamenii au devenit urâţi şi şi-au pierdut frumuseţea strămoşilor lor?
Fiindcă ei au dat deoparte chipul lui Dumnezeu, care modelează frumuseţea sufletului şi dă deoparte masca pământului.
Ştii, copilul meu, de ce bolile şi cumplitele molime s-au înmulţit?
Fiindcă oamenii au inceput să socotească sănătatea drept un dar al firii şi nu ca pe un dar de la Dumnezeu. Şi ceea ce este dăruit cu greutate trebuie protejat cu îndoită dificultate.
Ştii, copilul meu, de ce oamenii se luptă pentru teritorii pământeşti şi nu se ruşinează a se afla la acelaşi nivel cu cârtiţele?
Fiindcă lumea a pătruns în inima lor şi ochii lor văd doar ceea ce creşte în inimă; şi deorece, copilul meu, păcatele lor i-au făcut prea slabi ca să mai lupte spre a dobândi cerul.
Nu plânge, copilul meu, Domnul Se va reîntoarce curând şi va pune totul în ordine.

VII - Luminile

Lumile roiesc în jurul Tău ca albinele în jurul unui cireş înflorit. O lume o dă pe cealaltă deoparte; una contestă moştenirea celeilalte; unul se uită la celălalt ca la un intrus în casa sa. Toţi pretind un drept mai mare de la Tine decât Tu Însuţi o faci
Din revărsarea plinătăţii Tale mulţimile-s hrănite, o, Dulceaţă nesfârşită. Toţi se îmbuibă şi toţi pleacă înfometaţi.
Din toate gloatele, gloata omenirii pleacă cea mai înfometată. Nu fiindcă Tu n-ai avut hrană pentru oameni, o, Stăpâne, ci fiindcă ei nu-şi recunosc hrana şi aşa, ei se luptă cu omizile pentru acelaşi frunziş.
Înaintea tuturor creaturilor şi înaintea tuturor veacurilor şi a întristării Tu, o, Doamne, l-ai conceput pe om în inima Ta. Tu l-ai conceput pe om mai întâi, chiar dacă Tu l-ai vădit cel de pe urmă în grădinile creaţiei- la fel precum grădinarul se gândeşte la trandafirul înflorit tot timpul cât sapă şi plantează pedunculii uscaţi de trandafir- întocmai precum un constructor trăieşte bucuria turlelor în timp ce plănuieşte o biserică, chiar dacă el le construieşte pe acestea tocmai la urmă.
Tu l-ai născut pe om în inima Ta, înainte ca Tu să începi crearea lumii.
Ajută-mi limba de ţărână să dea un nume acestui om, acestei străluciri a slavei Tale, acestui cânt al binecuvântării Tale. Să-l numesc eu Omul Absolut*? Fiindcă întocmai precum El a fost cuprins în inima Ta, tot astfel a fost şi întreaga lume plăsmuită, incluzându-l pe om şi pe vestitorii omului, cuprinsă în mintea Ta.
Şi nimeni nu-l cunoaşte pe Tatăl în afară de Fiul şi nici nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul afară de Tatăl. (cf.Mt.11,27) Tu erai precum nirvana*, o, Doamne, până când Fiul a fost conceput întru Tine; Tu erai fără număr sau nume.
Cum Te voi preamări în mijlocul unei mulţimi de omizi înfometate, pe care un vânt le bate în cireşul înflorit, iar altul le alungă de acolo, şi a căror viaţă întreagă se petrece între două vânturi?
O, Doamne, visul meu de zi şi noapte, ajută-mă să Te preamăresc, aşa încât nimic să nu poata deveni măreţ în inima mea afară de Tine.
Fie ca toate creaturile să Te preamărească, o, Doamne, ca nu cumva acestea să se mărească pe ele însele în locul Tău.
Cu adevărat, Tu eşti nesfârşit de mare, o, Doamne, chiar dacă imnele noastre Te-ar preamări oricât!
Chiar atunci când toate roiurile de insecte sunt azvârlite din cireşul înflorit, cireşul rămâne acelaşi în măreţia şi frumuseţea lui primăvăratică.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#25 | pid:4848 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Fecioara Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce ai nascut pre Dumnezeu Cuvantul cu trup, stiu cu adevarat, stiu ca nu se cuvine, nici se cade, ca eu cel atat de desfranat cu ochi spurcati sa vad Icoana ta a celei Prea Curate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai si trupul si sufletul curat si nespurcat, si sa o sarut cu buze necurate si intinate, sau sa ma rog, ca cu dreptate este ca de mine cel desfranat sa se ingretoseze si sa ma urasca curatia ta; dar fiindca Dumnezeu pre care l-ai nascut s-a facut om ca sa cheme pre cei pacatosi la pocainta, pentru aceasta indraznind si eu sa ma apropii de tine cu lacrimi rugandu-ma: primeste aceasta marturisire a gresalelor mele celor multe si grele si o du unuia nascut Fiului tau si Dumnezeu, rugandu-te lui ca sa fie milostiv ticalosului si tavalitului meu suflet, ca de multimea fardelegilor mele sunt oprit a cauta la dansul si a cere iertare.
Pentru aceasta pre tine te pun inainte solitoare si mijlocitoare. Ca multe si mari daruri dobandind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu si uitandu-le pre toate, si nemultumitor aratandu-ma ticalosul, cu cuviinta m-am alaturat cu dobitoacele cele fara de minte si m-am asemanat lor. Aflandu-ma sarac de fapte bune, bogat de patimi, plin de rusine, lipsit de Dumnezeiasca indrazneala, osandit de Dumnezeu, facandu-ma de plangere Ingerilor, de ras dracilor, si de uraciune oamenilor, mustrat de stiinta, rusinat de lucrurile mele cele rele, si mai inainte de moarte fiind mort, si mai inainte de Judecata de sine-mi osandit, si mai inainte de munca cea fara de sfarsit de deznadajduire muncit, pentru aceea dar numai la a ta sprijineala alerg, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, cel ce sunt dator cu nenumarati talanti. Cela ce intru dezmierdari cu curvele am cheltuit avutia cea pamanteasca, cela ce am curvit mai mult decat curva, cela ce am facut mai mult decat Manasi, cela ce m-am facut nemilostiv mai mult decat bogatul, cela ce sunt sluga lacoma, vas al gandurilor celor rele, visterie a cuvintelor celor urate si spurcate, strein de toata fapta cea buna.
Miluieste-ma pre mine cel smerit, milostiveste-te spre mine cel neputincios, mare indrazneala ai la cela ce s-a nascut din tine, nimenea nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu, ca toate le poti ca ceea ce esti mai presus de toate zidirile si nimic nu este tie cu neputinta, numai de vei voi. Deci nu trece cu vederea lacrimile mele, nu te intoarce de catre suspinul meu, nu lepada durerea inimii mele, nu rusina nadejdea mea cea catre tine, ci cu rugaciunile tale cele de Maica silind pre cea nesilita milostivire a Fiului tau celui bun si Dumnezeu, invredniceste-ma pre mine ticalosul si nevrednicul robul tau sa-mi iau frumusetea mea cea dintai si dintru inceputuri, si sa lepad grozavia patimilor, sa ma slobozesc de pacat si sa ma robesc de dreptate, sa ma dezbrac de spurcaciunea dulcetii celei trupesti si sa ma imbrac intru sfintenia curateniei celei sufletesti, sa mor lumii si sa viez faptei celei bune.
Calatorind eu, impreuna calatoreste cu mine, pre mare inotand impreuna inoata, pribegind, intareste-ma; necajindu-ma, mangaie-ma; imputinandu-ma la suflet imbarbateaza-ma, bolnavindu-ma vindecare imi daruieste, nedreptatindu-ma izbaveste-ma, napastuindu-ma indrepteaza-ma, spre moarte primejduindu-ma degrab apucand scoate-ma, vrajmasilor celor nevazuti in toate zilele infricosat ma arata, ca sa cunoasca toti cei ce cu nedreptate ma tiranisesc al cui rob sunt eu. Asa buna Stapana de Dumnezeu Nascatoare, asculta ticaloasa mea rugaciune, si nu ma rusina de nadejdea mea cea catre tine, ceea ce esti dupa Dumnezeu nadejdea tuturor marginilor pamantului. Fierberea trupului meu stinge-o. Viforul cel cumplit din sufletul meu potoleste-l. Mania cea amara imbanzeste-o. Trufia si mandria pererii celei desarte din mintea mea sterge-o. Nalucirile cele de noapte ale duhurilor viclene si bantuielile cele de ziua ale gandurilor necurate, din inima mea imputineaza-le, invata-mi limba sa graiasca cele de folos; povatuieste-mi ochii mei sa vada drept faptele bune cele adevarate, picioarele mele indrepteaza-le sa alerge fara de impiedicare pre calea cea fericita a poruncilor lui Dumnezeu. Mainile mele fa-le sa se sfinteasca, ca cu vrednicie sa le ridic pre ele catre cel Prea Inalt. Curateste-mi gura mea ca cu indrazneala sa chem. Tata pre Dumnezeu cel infricosat si preasfant, deschide-mi urechile mele ca sa aud simtitor si ganditor cuvintele cele mai dulci decat mierea si fagurul ale Sfintelor Scripturi si sa vietuiesc dupre dansele, intarindu-ma de tine.
Da-mi vreme de pocainta, de intoarcere a gandurilor, de moartea cea de naprazna fereste-ma, osandit de stiinta fiind izbaveste-ma, si mai pre urma de toate fii langa mine la despartitura sufletului de ticalosul meu trup. Sila cea nesuferita lesnindu-o, durerea cea nespusa usurandu-o, stramtoarea cea nemangaiata mangaindu-o, de fata cea intunecoasa a dracilor izbaveste-ma, de cercarea cea prea amara a vamesilor celor din aer si stapanilor intunericului slobozindu-ma, si zapisele pacatelor mele celor multe rupandu-le. Cu Dumnezeu ma imprieteneste, si bunatatilor celor vesnice si nestricacioase mostean pre mine ma fa.
Aceasta marturisire iti aduc tie Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare, Lumina ochilor mei celor intunecati, Mngaierea sufletului meu, folositoarea si nadejdea mea cea dupre Dumnezeu, pre care cu blandete primeste-o si ma curateste de toata spurcaciunea trupului si a duhului, si ma invredniceste in veacul acest de acum fara de osanda sa ma impartasesc cu Sfantul si prea Curatul Trup si Sange al Fiului si Dumnezeului tau, iar in cel ce va sa fie, cu cina cea prea dulce si cereasca a desfatarii Raiului, unde este lacasul tuturor celor ce se veselesc. Ca aceste bunatati dobandindu-le eu nevrednicul, sa se slaveasca in vecii vecilor prea cinstit si de mare cuviinta numele Fiului si Dumnezeului tau celui ce primeste pre toti cei ce se pocaiesc din tot sufletul, pentru tine ceea ce te-ai facut mijlocitoare si chezasuitoare tuturor pacatosilor.
Ca prin tine prea laudata si prea buna Stapana, se mantuieste toata firea omeneasca, laudand si binecuvantand pre Tatal si pre Fiul si pre Sfandul Duh, Treimea cea Prea Sfanta si de o fiinta, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#26 | pid:4878 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, la necaz si la nevoie !
Preasfanta Fecioara , invredniceste-ma pe mine , ticalosul si nevrednicul robul Tau , sa-mi iau iarasi frumusetea cea dintai , lepadand grozavia patimilor ; sa ma slobozesc de pacat , si sa ma robesc de dreptate ; sa ma dezbrac de spurcaciunea dulcetii celei trupesti , si sa ma imbrac in sfintenia curatiei celei sufletesti ; sa mor lumii , si sa viez faptei celei bune . Calatorind eu , calatoreste impreuna cu mine . Inotand pe mare , inoata impreuna cu mine . Necajind fiind , mangaie-ma . Imputinandu-ma la suflet , imbarbateaza-ma . Imbolnavindu-ma , daruieste-mi sanatate . Nedreptatindu-ma , izbaveste-ma . Napastuind fiind , ajuta-ma . Primejduindu-ma spre moarte , apuca degrab de ma scoate . Vrajmasilor celor nevazuti arata-ma totdeauna infricosator . Ca sa cunoasca toti cei ce ma asupresc cu nedreptate al cui rob sunt . Asa , Stapana preabuna , Nascatoare de Dumnezeu , asculta rugaciunea mea cea ticaloasa si nu-mi rusina nadejdea mea cea intru tine , ceea ce esti , dupa Dumnezeu , nadejdea tuturor marginilor pamantului . Amin!+
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#27 | pid:4911 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Rugaciunea Sfantului Ioan de Kronstadt
Doamne! Tu ai venit sa ne mantuiesti prin credinta cea intru Tine: iata, cred ca Tu esti Mantuitorul meu, mantuieste-ma! Tu ai venit sa innoiesti firea mea cea stricata de pacat: innioieste-ma pe mine, cel ce m-am stricat cu patimile si poftele; innoieste-ma si sufleteste si tupeste, ca sa fiu curat cu inima si tare cu trupul pentru slava numelui Tau. Tu ai venit sa ne izbavesti din robia vrasmasului: izbaveste-ma din robia vrasmasului atotrautacios, necurat, spurcat si urat, care poarta razboi in madularele mele si cu silnicie ma trage catre pacat. Tu ai venit sa ne luminezi: lumineaza inima mea cea intunecata cu patimile. Tu ai venit sa aduni cele risipite: aduna gandurile mele cele raspandite de vrasmasul. Tu ai venit sa ne intaresti in neputinta noastra si ai zis: ‘Puterea Mea se desavarseste in slabiciune’ si apostolul Tau spune: ‘Ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca intru mine puterea lui Hristos’ (II Corinteni 12,9): iata, eu sunt neputincios din cale-afara si fara Tine nu pot sa fac nici un lucru bun-fara Tine nu pot nici sa gandesc, nici sa simt, nici sa doresc, nici sa graiesc, nici sa faptuiesc binele; deci da-mi har, da-mi lumina si da-mi putere ca sa gandesc si sa simt binele si sa-l savarsesc cu inlesnire, sa graiesc si sa faptuiesc ce este bineplacut inaintea Ta. Iata, toata viata mea o incredintez Tie, Hristoase Dumnezeule, Mantuitorului meu, innoitorului meu; curateste-ma, sfinteste-ma si ma mantuieste. ‘Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele’ (Ps.50,12) Ajuta-mi mie, ca apropiata si grabnica este fara Tine pieirea mea intru tot ceasul. Amin!
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#28 | pid:4941 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Doamne, nu ştiu ca să cer de la Tine

Tu singur ştii ce-mi trebuie.
Tu mă iubeşti mai mult decât mă pot iubi eu.
Dă-mi să-mi văd nevoile mele
care sunt ascunse de mine.
Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere,
numai să stau în faţa Ta,
Inima mea îţi este deschisă.
Pun toată nădejdea mea spre Tine.
Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le ştiu,
vezi şi fă cu mine după mila Ta.
Zdrobeşte-mă şi mă vindecă.
Loveşte-mă şi mă vindecă.
Mă cuceresc şi tac înaintea voii Tale celei sfinte
prin judecăţile Tale cele nepătrunse de mine.
Mă duc pe mine spre jertfă Ţie.
N-am dorinţă afară de a împlini voia Ta.
Învaţă-mă să mă rog,
Însuşi Te roagă întru mine.
Amin.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#29 | pid:5001 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX

Rugăciunile unui pelerin în Israel
Rugăciune la Sfânta Peşteră a Naşterii Domnului

Doamne Dumnezeule, Fiul Tatălui, Mieluşelul lui Dumnezeu venit spre junghiere, Cel ce cu dum­nezeiasca Ta smerenie ai făcut peştera palat şi pe păstori lăudători, Cel ce ai chemat mărturisitori şi pe magii închinători la stele, primeşte-ne şi pe noi oas­peţi în palatul Tău, căci venim şi noi să ne închinăm Ţie cu toată smerenia de care suntem în stare.
Primeşte şi de la noi, în loc de aur, tămâie şi smirnă, rugăciuni de mulţumire, de slavă şi de ce­rere. Pentru multe avem a-Ţi mulţumi, pentru toate avem a Te slăvi, dar şi multe avem a-Ţi cere, căci am înţeles şi am simţit, Doamne, adevărul cuvântului Tău că fără Tine nu putem face nimic.
Doamne, Cel care în jertfa lui Avraam ai fost preînchipuit şi de Isaac cel nevinovat, dar şi de mie­lul care fără de glas a luat locul omului pe jertfelnic, Cel care ai venit printre păstori ca să ne fii Blând Păstor, ajută-ne şi pe noi să ajungem miei ascultători în turma Ta, ca să ne poţi hrăni din verdeaţa mereu proaspătă a Sfintelor Tale Taine. Bunule Păstor, ia-ne pe umerii Tăi când am vrea, dar nu Te mai pu­tem urma.
Doamne al proorociilor, Cel care pe vremea când omenirea era în întuneric şi în umbra morţii, prin proorocul Isaia ne-ai întărit să nu ne simţim singuri şi deznădăjduiţi, căci vei veni la noi cu nu­mele mângâietor de Emanuel, care se tâlcuieşte „cu noi este Dumnezeu", Cel care la plinirea vremii ai împlinit toate proorociile despre Tine şi Te-ai născut din Pururea Fecioara Măria, cu numele de Iisus, care ne spune că Tu eşti „Cel ce mântuieşte", mântuieşte-ne şi pe noi aceştia care am venit aici dorind după mân­tuirea Ta.
Tu, Hristosul lui Dumnezeu, care prin naşte­rea Ta aici, în Bethlehem, în mod tainic l-ai făcut să fie cu adevărat „casa pâinii", dă-Te nouă, cum Te-ai făgăduit, ca Pâine a vieţii coborâtă din cer, ca să nu mai flămânzim precum poporul ales care cândva a mâncat cârtind mană în pustie.
Doamne, când ne amintim cuvântul Tău că în inima noastră este împărăţia, nu uităm că unde este împăratul, acolo este împărăţia, deci trebuie să Te avem pe Tine în inimi, iar când vedem în ce peşteră ai binevoit a veni pentru a noastră mântuire, nu ne mai temem pentru că inimile noastre nu sunt lumi­nate palate împărăteşti, ci peşteri întunecoase, ci ne temem pentru că le-am lăsat să devină peşteri de tâlhari. Tu îi poţi alunga, Doamne. Fă şi din peşterile inimilor noastre, ale celor pe care ne-ai primit să ne închinăm la locul Naşterii Tale, palate împărăteşti pentru Tine şi ajută-ne să ne naştem şi noi pentru o viaţă nouă, în care nu noi să mai trăim, ci Tu să tră­ieşti în noi. Amin.
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#30 | pid:5037 | tid:2323
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 2128 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Pe langa rugaciunea in caz de boala, mare putere are si aceasta rugaciune atunci cand suntem in nevoi sau suntem bolnavi. Iisus Hristos este Doctorul care vindeca si trupul si sufletul. Numai ca El, Doctorul, a dat aceasta putere de a vindeca oameni bolnavi, oamenilor sai care cred cu adevarat in El si traiesc in Credinta. Multi sfinti, printre care si Sfantul Pantelimon, sau Sf. Mc. Cosma si Damian, Chir si Ioan, au primit de la Hristos aceasta putere si au facut minuni.


O, mari bineplacuti ai lui Hristos si facatori de minuni doctori fara de arginti , ascultati- ne pe noi, cei ce ne rugam voua! Voi stiti necazurile si bolile noastre, auziti multimea suspinarilor celor care la voi alearga. Pentru aceasta, voua, ca unor grabnici ajutatori si fierbinti rugatori ai nostri, va strigam: nu ne lasati cu mijlocirea voastra inaintea lui Dumnezeu! Noi pururea ratacim de la calea mantuirii: calauziti- ne, milostivi povatuitori! Noi neputinciosi suntem in credinta: intariti- ne ai dreptei credinte invatatori! Noi foarte saraci facutu- ne- am de fapte bune: imbogatiti- ne vistieri ai milostivirii. Noi pururea suntem bantuiti de vrajmasii vazuti si nevazuti si suntem necajiti: ajutati- ne, ai celor neajutorati ocrotitori. Dreapta manie cea pornita asupra noastra pentru faradelegile noastre, abateti-o de la noi prin mijlocirea voastra inaintea scaunului Judecatorului Dumnezeu, Caruia, voi, sfintilor si dreptilor stati inainte in ceruri. Ascultati-i , rugamu- va, mari bineplacuti ai lui Hristos, pe cei care va cheama cu credinta si cereti de la Tatal Ceresc prin rugaciunile voastre iertare de pacate si izbavire din nevoi pentru noi toti: ca voi sunteti ajutatori, acoperitori si rugatori, si pentru voi slava inaltam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!
"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi