Sari la continut

Iisus Hristos
Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele cand sunt de fata; iar in dos nu-i barfeste. Dar nici celor ce incearca sa-i graiasca de rau nu le ingadue. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Despre vraji,farmece,magie


13 postari la acest topic

#1 | pid:3851 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Parintele Cleopa Ilie
81. Vine deunăzi o biată creştină din Bucovina. „Domnu părinte - aşa vorbesc ei -, vai de mine, ne-o intrat īn casă o broască cu gura cusută. Şi am găsit la ţīţīna porţii o coadă de cocoş legată cu trei verigi". „Si ce-i?". „Tare mă tem!"
Vai de capul nostru! Ne-am īmbrăcat cu Hristos, de Care se cutremură cerul şi pămīntul şi toţi dracii din iad, şi ne temem de o broască cu gura cusută. Ce creştini suntem noi? O nebună de femeie a prins o biată broască, şi īn loc s-o lase să mănīnce un fir de iarbă, i-a cusut gura. Altă nebună se teme de broască, că-i cu gura cusută. Unde-i credinţa noastră? Şi se teme că i-a legat o coadă de cocoş. Dar ce poate să-ţi facă ţie coada de cocoş şi broasca? Tu, care ai pe Hristos īn tine şi nu numai pe Hristos, toată Sfīnta Treime! N-auzi ce spune Hristos? Eu şi Tatăl vom veni la el şi lăcaş la el vom face. Deci, īn inima noastră este Sfīnta Treime de la Botez.
Mare putere am primit şi mari daruri la botez. Dacă am fi ţinut legătura cu Mīntuitorul Hristos şi dacă ne-am fi lepădat īntr-adevăr de satana şi de toate lucrurile lui, cum am spus la botez, nu ne-am fi temut de nimic. Că auzi ce zice psalmul: „Nu mă voi teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă īntru īntuneric, de īntīmplare şi de dracul cel de amiază-zi" (Psalmul 90. 5-6). Şi iarăşi zice Duhul Sfīnt: „Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti" (Psalmul 22. 4).
Deci să nu ne temem de altcineva, decīt de Dumnezeu. Dacă ne vom teme de El şi-L vom avea īn inima noastră şi īn mintea noastră şi īn gura noastră totdeauna, tot iadul n-are ce ne face. Nu cu puterea noastră. Noi suntem praf şi cenuşă. Cel ce ne īntăreşte pe noi şi ne păzeşte şi care lucrează prin noi este Hristos.

83. Vă temeţi de vrăji! Să aveţi frică de Dumnezeu şi grijă să nu-L supăraţi cu păcatele. Şi farmecele nu vor avea nici o putere! Spovediţi-vă de păcate, postiţi şi mergeţi la Sfīntul Maslu.
84. Cei ce au credinţa tare īn Dumnezeu să-i ceară neīncetat ajutorul. Iar cei slabi īn credinţă, care au cerut vreodată ajutorul vrăjitorilor, dacă vor să se mīntuiască, mai īntīi să se spovedească de acest păcat şi să ceară canon. Apoi, să nu mai apeleze la ajutorul satanei īn orice nevoie ar fi, ci numai la Dumnezeu să alerge. Apoi să se roage cīt mai mult cu rugăciuni şi lacrimi din inimă (Deuteronom 4, 29; Psalmul 118, 58; Ieremia 29, 13) şi aşa, cu răbdare şi credinţă, se vor izbăvi de vrăji şi vor primi darul Duhului Sfīnt.
85. Care sunt urmările păcatului vrăjitoriei?
Cei ce fac vrăji şi cei ce aleargă la vrăjitori fac un mare păcat īmpotriva Duhului Sfīnt, căci lasă pe Dumnezeu şi cer ajutorul diavolilor. Renunţă la rugăciunile Bisericii şi intră īn casele vrăjitorilor. Se leapădă de slujitorii lui Hristos, adică de sfinţii preoţi şi se duc la slujitorii satanei. Adică, lasă apa cea vie, preotul şi harul mīntuirii din Biserică şi, pentru interesele lor pătimaşe şi omeneşti, cer ajutorul vrăjmaşilor lui Hristos, adică al vrăjitorilor şi vrăjitoarelor. Se leapădă de adevăr şi primesc īn loc minciună, căci toate cuvintele vrăjitorilor sunt minciună şi amăgire diavolească.
Un păcat aşa de mare īmpotriva Duhului Sfīnt nu se iartă celor vinovaţi „nici īn veacul de acum, nici īn cel ce va să vină", după cum spune Hristos, de nu se vor pocăi toată viaţa. Pentru un astfel de păcat vin asupra celor vinovaţi,care aleargă la vrăji, tot felul de răutăţi şi primejdii. Mai īntīi, mustrarea conştiinţei că au lăsat pe Dumnezeu şi au cerut ajutor vrăjmaşului lui Dumnezeu. Apoi, este oprirea pentru mulţi ani de la Sfīnta īmpărtăşanie, de la 7 pīnă la 15, şi chiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred şi aleargă la vrăji, scot din inima lor darul lui Dumnezeu şi aduc īn casa lor şi īn inima lor duhul diavolului. Apoi, cei ce fac vrăji şi cred īn ajutorul lor, se leapădă de Hristos şi se unesc cu diavolul. Apoi, cei ce fac vrăji şi aleargă la acestea nu se cade a se mai numi creştini, ci apostaţi. Apoi cei vinovaţi de acest greu păcat sunt pedepsiţi de Dumnezeu cu boli grele şi fără leac, cu suferinţă īn familia lor, cu pagube şi neīnţelegere, cu sărăcie şi moarte cumplită. Şi dacă nu se spovedesc la preot şi nu-şi plīng păcatul acesta cu lacrimi toată viaţa, nu se pot mīntui. Vrăjitorii şi cei ce cred şi aleargă la ajutorul diavolului, dacă nu se părăsesc de aceasta şi nu se pocăiesc „se leapădă cu totul din Biserică", adică se despart de Hristos şi se dau de bunăvoie īn mainile vrăjmaşului, iar dacă mor īn acest păcat, nici nu se īngroapă cu preot, ci asemenea celor păgīni şi lepădaţi de credinţă, spre veşnica lor osīndă īn muncile iadului. Iată urmările grozave ale vrăjitoriei.
86. Noi cīnd ne īmbolnăvim, sau avem necazuri, sau suntem nedreptăţiţi, sau avem pagube, sau feciori de căsătorit, sau alte greutăţi īn familie, să nu mai alergam la ajutorul diavolului şi al slugilor lui, care sunt vrăjitorii şi ghicitorii, ci la Biserică să alergăm şi la preoţi, la rugăciune şi la post şi īndată ne va ajuta Bunul nostru Tată care ne-a zidit, căci are milă de noi.
87. Ii īndemn pe credincioşi să nu se ducă la cei care descīntă, la vrăji sau la deschiderea pravilei" care este vrăjitorie cu lucrurile sfinte, numită de Sfinţii Părinţi „ghitia".
(din ĪNDRUMĂRI DUHOVNICEŞTI PENTRU VREMELNICIE ŞI VEŞNICIE - Pr.Cleopa Ilie)
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#2 | pid:3852 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Parintele Ambrozie Iurasov
Ce putem face în legătură cu vecinii care fac vrăji, ne doresc răul şi adeseori ne aruncă în grădină lucruri vrăjite? Cu ei nu poţi trăi în pace. Cum să te rogi când eşti urât fără vreun motiv şi necăjit fără nici o vină?

Când un om merge la sanatoriu (centru balneo-cli-materic) pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea, el urmează toate metodele de tratament indicate de medic, inclusiv băile de nămol. El chiar plăteşte pentru aceasta şi-i mulţumeşte medicului, fiind uns din cap până-n picioare cu nămol negru. Nu ştiu de ce noi nu le mulţumim celor care ne împroaşcă cu noroi pe gratis. Bârfa, vorbirea de rău, cuvintele de ură sunt nămolul care vindecă sufletul nostru şi noi trebuie să-1 primim cu bucurie, ştiind că este spre curăţirea noastră.

Dumnezeu a spus: „Prin răbdare mântuiţi-vă sufletele voastre, pentru că doar cel ce va răbda până la capăt se va mântui". Cum, totuşi, poţi dobândi răbdarea, atunci când n-o ai? Unui asemenea om Dumnezeu îi oferă lecţii de răbdare şi smerenie. Bunăoară, vecinii se înrăiesc, fac gălăgie, ne ceartă, ne bârfesc. Dacă nu le vom mai atribui nici o vină şi-I vom mulţumi Domnului că ni i-a trimis pentru schimbarea în bine a sufletului nostru, acesta se va însănătoşi. Căci într-un suflet sănătos nu există nici supărări, nici irascibilita-te. In el nu se află decât compătimire faţă de cei căzuţi în rele, dragoste, milostenie şi Dumnezeu însuşi locuieşte acolo.

Când se întâmplă ca omul să fie cuprins de o boală foarte grea cum ar fi cancerul, aceasta nu este decât o posibilitate nemaipomenită pentru el de a corecta tot ce nu era bine în viaţa lui, pentru a-şi spovedi păcatele, pentru a se pocăi şi împărtăşi. Omul poate ajunge pe calea cea dreaptă chiar şi cu o lună sau cu o săptămână înainte de moartea sa. Dumnezeu ne primeşte şi în „ceasul al unsprezecelea", iar răsplata tuturor celor care s-au întors la el este aceeaşi, mântuirea. Important este cum vom păşi pe cealaltă lume. Cu fapte bune, cu smerenie, cu sufletul curat sau încărcat cu păcate nespovedite. Cea mai cumplită stare a omului este când sufletul acestuia este împovărat de păcate.

Este adevărat că suntem chinuiţi de duhurile rele, însă numai cu îngăduinţa Domnului. El ştie mai bine decât noi înşine ce ne este de folos şi, dorind să ne curăţească sufletul, ca un Părinte iubitor ne dă leacuri amare, iar când avem nevoie de milă, el ne mângâie şi ne îmbărbătează.

Fără voia lui Dumnezeu nimeni nu poate avea putere asupra noastră: nici o băbuţă sau moşnegel, nimeni nu ne va putea pricinui rău. Atunci când omul frecventează mereu biserica, el se găseşte sub protecţia deosebită a lui Dumnezeu şi El îl apără până la moarte. Chiar dacă se va întâmpla ca omul să uite de Părintele său Ceresc, să nu-I mai fie credincios şi să nu se mai roage, cu toate acestea Tatăl său Ceresc nu va uita de el. Dimpotrivă, se va strădui să-şi întoarcă fiul rătăcit. în acest scop, îi poate aminti de existenţa Sa prin necazuri, boli sau nenorociri.

Putem să ne izbăvim de supărarea faţă de cei care ne fac rău şi ne vorbesc asemenea în felul următor:
să ne închipuim că acei oameni care ne pricinuiesc răul sunt arma voii lui Dumnezeu şi să ne rugăm Lui: „Doamne, ajută-mă să pot duce toate acestea până la capăt!" Căci noi suntem mândri, bolnavi, stricaţi. De ce se supără omul? De ce, atunci când este corectat pentru ceva prin cuvânt, el explodează: „Cu ce drept mi se spune aceasta? Dar nu ştiţi cine sunt eu?" Aceasta este o boală a sufletului. Oriunde l-ai atinge, peste tot îl doare. însă în împărăţia lui Dumnezeu intră oameni sănătoşi şi puternici în duh.

Bunica noastră este nebotezată şi nu crede în Dumnezeu. Ea merge la un vrăjitor, care a aju-tat-o să-şi vindece într-un fel picioarele. Noi mergem la biserică şi suntem foarte credincioşi Bunica însă ne blestemă şi spune: „De când aţi început să mergeţi la biserică, viaţa mea s-a întors pe dos". Cum ne putem apăra de acestea?
Să nu vă temeţi şi nici să vă îngrijoraţi. în Biblie este scris că blestemele adresate pe nedrept nu ajung la Dumnezeu. Dar trebuie să ştiţi că vindecarea bunicii voastre se datorează diavolului, care are cinstitorii săi. El poate ajuta omul pentru un timp oarecare, doar ca să-1 rupă de Dumnezeu.

Bunicuţele care nu cer ajutorul lui Dumnezeu, ci merg la descântători, la vrăjitori, la slugile diavolului ajung să moară în chinuri groaznice şi merg de bunăvoie în iad, la chinurile veşnice.

Deschizând televizorul, nu vezi decât: „Eu sunt vrăjitoare din a IV-a sau a V-a generaţie. Vindec de sperietură, de deochi, de beţie şi de orice boală, vă voi dărui noroc în dragoste şi în afaceri". Aceşti „tămăduitori" nu tratează cu ajutorul lui Dumnezeu, nu sfătuiesc lumea să meargă la spovedanie ca să-şi elibereze sufletul de păcate. Dar tocmai prin spovedanie Dumnezeu iartă păcatele săvârşite, dăruieşte puterea harului în lupta cu păcatul şi vindecă.

Scopul acestor „tămăduitori" este să rupă oamenii de credinţa în Dumnezeu. Poate că ei nu le doresc oamenilor răul, dar totuşi sunt în slujba Satanei. Au nimerit de bunăvoie în plasa lui şi demonii îi chinuie încontinuu, le impun „să vindece". Dacă nu împlinesc voia duhurilor rele care-i stăpânesc, se chinuie foarte tare. lată ce fel de lucrare au vrăjitorii, căci ei şi-au dat sufletul în mâinile diavolului de bunăvoie.

Oamenii care merg la vrăjitor par să fie ajutaţi de demon. Demonul însă n-are viaţă în Dumnezeu şi nu este în stare să facă bine, astfel încât omul nu simte decât o ameliorare temporară a sănătăţii în momentul în care sufletul ajunge în plasa celui rău şi apoi boala revine cu o putere mult mai mare. Bunica voastră nu în zadar vă blestemă, fiindcă dracii au început să o chinuie şi-i impun să facă voia lor. Voi însă sunteţi apăraţi de Dumnezeu pentru rugăciunile şi dreptatea în faţa Lui.

Ce presupune vindecarea în afara Bisericii? Dar dacă vindecătorii lecuiesc oamenii în faţa icoanelor şi cu ajutorul rugăciunilor ortodoxe şi a crucii?

Când omul ia minciuna drept adevăr, face farmece drăceşti. Acestea îi atrag în curse pe oamenii care se apucă să vindece fără binecuvântare. Pe vremuri, la televizor se făceau foarte multe emisiuni cu caracter „tămăduitor". Pentru sume de bani destul de semnificative, oamenii se apucau să-i tămăduiască de la distanţă pe alţii, care erau bolnavi de ani de zile. Pe ecran apărea preotul slujind la altar, lumânările arzând şi un oarecare om în costum, în faţa căruia stătea o femeie în genunchi. Şi, cu ajutorul unui ou ţinut deasupra capului ei, el scotea boala din trup. Turna ceară. Pe când canoanele apostolice stabilesc ca toţi turnătorii de ceară şi de cositor să nu se împărtăşească timp de douăzeci de ani. Iar toţi cei care merg să se vindece prin oameni cu puteri paranormale şi descântători în loc să meargă la biserică să se spovedească „să nu se împărtăşească timp de şase ani". Care este, de fapt, scopul acestor canoane? Biserica nu respinge medicina şi recunoaşte foarte multe metode, în afară de cele care dau năvală în sufletul omului, precum hipnoza sau meditaţia.

Când omul trăieşte în păcate şi e cufundat în vicii şi patimi, prin păcatele sale se îndepărtează de Dumnezeu şi nu mai face parte din Biserică, ci este în mâinile diavolului, iar după moarte îl aşteaptă chinurile veşnice ale iadului. El însă nici măcar nu se gândeşte la acestea. Chiar dacă se întâmplă să se îmbolnăvească, să treacă prin diferite necazuri şi neplăceri, el nu aleargă la Dumnezeu să se pocăiască, ci caută o babă care să-i facă descântece de deochi şi să-1 vindece. Dar trebuie să remarc că stăpânul acestor „vindecători" eliberează omul de boală doar pentru un timp oarecare, după care acestea revin cu mai mare putere. Cel mai grav este că de la cel „vindecat" se depărtează harul lui Dumnezeu.

înainte de a purcede la lecuirea trupului, trebuie să ne tămăduim sufletul. Dacă acesta rămâne bolnav şi mort, atunci el nu este în stare să mai petreacă în biserică şi să primească cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu mai suportă nici măcar dangătul clopotului. La un asemenea om se chinuie şi trupul şi sufletul.

Am cunoscut cândva o femeie care acum este o adevărată creştină. Mai înainte însă simţea că are nişte capacităţi ciudate, un fel de boală, căci se apropia de metal şi cădea. Ajungând la spital cu salvarea, un oarecare medic i-a spus: „Dumneavoastră ar trebui să lecuiţi oameni". „Dar cum?", a întrebat ea. „Aveţi o energie foarte mare şi, de aceea, apropiindu-vă de fier, vi se face rău. Dumneavoastră însă trebuie să vă apropiaţi de oameni, să le faceţi masaj, să-i lecuiţi". Şi ea mi-a povestit că a început să se ocupe de sănătatea oamenilor şi s-a angajat ca maseuză. Doar- se apropia de om şi simţea deodată toate bolile lui în corpul ei: şi ficatul, şi inima, şi rinichii, şi durerile de cap; şi, începând să-1 maseze, simţea cum se îndepărtează boala lui prin ea.

Apropiindu-se de un al doilea om, bolile primului se îndepărtau şi rămâneau ale celui de-al doilea. Ma-sându-1 şi pe al doilea, îl scăpa de boală şi pe acesta. Pe la ea treceau în jur de şaizeci de oameni pe zi şi, primind ultima persoană, boala acesteia rămânea în trupul ei şi astfel s-a chinuit o perioadă. Apoi a început să descânte apa, cufundând în ea crucea, şi-i era mai uşor să vindece oamenii.

A trebuit să discut foarte mult cu ea ca s-o conving să lupte cu demonii care o prinseseră în mrejele lor. A fost foarte complicat, deoarece era foarte prinsă şi era convinsă că are un mare dar de la Dumnezeu. Ea repeta mereu: „Părinte, eu am lecuit foarte mulţi oameni de-o boală sau alta..." Avea peste o mie de clienţi. „îi vindec pe toţi şi de orice boală", spunea ea. „Vezi, acesta este şi tot secretul «succesului» sau, mai bine zis, al căderii. Tu nu eşti apărată, nu ai har, căci te-ai aşezat în locul lui Dumnezeu." Iar ea îmi răspundea: „Dar Dumnezeu vindecă prin mine!" „Dar tu zici: eu i-am vindecat. înseamnă că toată slava o are nu Dumnezeu, ci tu." Judecă medicii, dar îi place să primească daruri. Pe când Sfinţii Părinţi înzestraţi cu darul dumnezeiesc al tămăduirii nu erau iubitori de arginţi, nu luau bani şi nu-şi umpleau buzunarele. „în dar aţi luat, în dar să daţi". Ei respectau cu stricteţe această poruncă.

Sfinţii, asemenea Sfântului Serafim de Sarov, atunci când le cerea cineva ajutorul aprindeau lumânări şi se aşezau în genunchi împreună cu bolnavii zicând: „Haideţi să ne rugăm Domnului. El este pentru noi Unicul Doctor şi Tămăduitor al sufletelor şi al trupurilor". Ei începeau astfel să se roage cu multă putere şi, dacă Dumnezeu îngăduia, acel om se vindeca. Fiindcă rădăcina bolii sunt păcatele. De aceea, pentru început trebuie să scoatem păcatele din suflet, iar mai apoi să ne ocupăm de sănătatea trupului.

De ce se întâmplă uneori ca nici după pocăinţă şi spovedanie Dumnezeu să nu dăruiască unui om sănătate şi eliberare de bolile trupeşti? Deoarece nu-i este de folos. Dumnezeu ştie că omul, primind vindecarea, se va reîntoarce la vechiul mod de viaţă şi va merge spre iad.

Se stie că la biserică vin nu doar creştinii, ci si cei cu puteri „paranormale" şi vrăjitorii Mi-e cunoscut faptul că unii enoriaşi se tulbură. Ei se tem ca nu cumva să fie vrăjiţi sau afectaţi în vreun fel de aceştia în timpul slujbei Cum liniştim astfel de oameni?

Chiar dacă toţi vrăjitorii, magicienii şi fermecătorii lumii se vor aduna şi vor face vrăji împotriva voastră, dar Dumnezeu nu va îngădui să vă facă rău, nu vor putea face nimic! Fără voia lui Dumnezeu nici o frunză nu va putea să cadă din copac, nici un fir de păr din capul omului nu se va clătina. Vrăjitorii n-au putere asupra creştinilor adevăraţi! Nu uitaţi aceasta. Atunci asupra cui au putere? Asupra celor ce nu merg la biserică, nu se roagă lui Dumnezeu şi nu au nici un fel de apărare. Dar nici unora ca aceştia vrăjitorul nu le poate dăuna, dacă Dumnezeu nu va îngădui. Iar El poate îngădui pentru a ne trezi din somnul necredinţei şi pentru a ne atrage spre Sine, în braţele Sale părinteşti.

Să nu vă temeţi de nimeni, în afară de Dumnezeu! Oamenii însă se încred mai mult în vrăjitori decât în Dumnezeu. Stând în biserică şi cerând lui Dumnezeu să vă apere şi să vă ajute, oare va îngădui El să fiţi afectat de ceva chiar acolo? Nu. Şi vrăjitorul nu vă poate lua harul primit prin Sfânta împărtăşanie. Doar reaua noastră voinţă, obiceiurile păcătoase şi patimile ne pot face să-1 pierdem.

Noi îi vorbim urât aproapelui, îl judecăm şi apoi căutăm vinovatul, pe vrăjitor. „Cei răi de gură nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu", scrie în Sfânta Scriptură. Acolo ajung doar cei buni, smeriţi, doar sufletele luminate.

Trebuie să ne canalizăm toate puterile pe următoarele gânduri: „Eu sunt un nimeni şi nu valorez nimic fără Dumnezeu. Dumnezeu, Care sălăşluieşte în mine, este totul. Eu trebuie să mă străduiesc să fiu curată, pentru ca El să poată trăi în mine prin harul Său! Obişnuindu-ne cu acest gând, ne vom smeri şi aceasta va deveni starea permanentă a sufletului nostru; atunci Dumnezeu va săvârşi minuni prin noi şi îşi va arăta puterea Sa. în Sfânta Scriptură e scris: „Prin neputinţele omului se descoperă puterea lui Dumnezeu".

O cunoştinţă de-a mea zice: „Zilele acestea sunt sărbătorile Crăciunului şi trebuie să ne ghicim". Eu i-am explicat că ghicitul este un păcat. însă ea mă încredinţa că se poate practica şi făcea trimiteri chiar şi la Puşkin.
Noi suntem creştini ortodocşi şi trăim după voia lui Dumnezeu. Căci scris este: „Fără voia lui Dumnezeu nici un fir de păr de pe capul omului nu va cădea". Ghicitul a venit de la păgâni, de la cei care trăiesc nu după voia lui Dumnezeu, ci purtaţi de patimile lor. Iar stăpânul patimilor este Satana.

Toţi cei care ghicesc sau fac alte vrăji tind să se unească cu puterile necurate, cu duhul satanic. De aceea vrăjitoria, magia, ghicitul şi toate cele asemenea lor sunt păcate cumplite, căci toţi cei care au de-a face cu aceste practici trăiesc nu cu Dumnezeu, ci cu diavolul. Dar ce ne poate ghici diavolul? El este părintele minciunii.

Atunci când omul recurge la prezicerea viitorului său, diavolul, pentru a-1 ademeni în plasa sa, îi va spune ceva asemănător cu adevărul. Căci el cunoaşte destule şi are o experienţă foarte bogată şi anume de aproximativ 7,5 mii de ani. Chiar dacă nu ştie ceva, poate deduce după expresia feţei noastre, aşa cum un medic care profesează de patruzeci de ani îşi cunoaşte meseria şi poate aprecia orice boală imediat. Trecând prin mâna lui foarte mulţi oameni cu acelaşi diagnostic, el se poate pronunţa cu foarte mare exactitate: „Ei, prietene, mai ai de trăit vreo 3-4 luni. Pune-ţi în ordine treburile pământeşti şi pregăteşte-te!" El nu ghiceşte, ci se bazează pe experienţă. Exact la fel şi duhurile rele prezic finalul unei probleme. Noi vedem că cele prezise s-au adeverit şi mergem din nou la ghicitoare. Ne obişnuim.

Aşa ne prind dracii şi încep să ne amăgească, co-ducându-ne uneori chiar spre un sfârşit tragic, cum ar fi sinuciderea.

Dumnezeu ne descoperă voia Sa prin oamenii sfinţi şi ei nu trebuie să ghicească. Dumnezeu ne face cunoscută voia Sa mai ales prin preoţi. Uneori, preotul spune ceva în glumă, dar se dovedeşte că era de fapt lucrul de care avea nevoie omul.

Oamenii însă continuă să ghicească, deoarece duhul păgân nu ne-a părăsit în totalitate. Nu toţi oamenii au ajuns la Dumnezeu, iar dintre cei ajunşi nu toţi înţeleg corect legile bisericii şi poruncile ei. Superstiţiile au încă mare putere.

Despre acestea a vorbit chiar şi Puşkin, însă el nu provoca pe nimeni să recurgă la ele, ci doar povestea despre faptul că obiceiurile păgâne încă mai au o mare putere în popor.

Cum aş putea să-mi ajut fiul, căci un timp foarte îndelungat el a fost preocupat de astrologie şi de chiromanţie? Este erudit, a terminat şi doctoratul, dar acum a pierdut totul: şi familia, şi apartamentul, iar pe mine mă urăşte. El suportă foarte greu toate acestea, iar eu rabd şi mă rog pentru el.

Mama are posibilitatea de a se ruga pentru fiul ei şi de a-1 scoate din iad. Rugăciunea unei mame se aseamănă cu cea a întregii Biserici şi are o mare putere, pentru că ea îşi poate scoate fiul şi de pe fundul mării. Dacă veţi citi din Psaltire şi veţi pomeni numele lui la „Slave" şi dacă veţi lăsa pomelnice la mănăstiri, Dumnezeu nu vă va lăsa fiul neajutorat. Fiindcă noi nu ştim cum să salvăm omul, să-1 izbăvim de păcat, ci doar Unul-Dumnezeu.
Fericitul Augustin în tinereţile sale nu-L cunoştea pe Dumnezeu, dar mama lui se ruga mult. Ea a venit la arhiereu, a căzut la picioarele lui şi i-a povestit necazul ei. Iar episcopul i-a zis: „Dumnezeu vede rugăciunile şi lacrimile tale şi va veni timpul în care Dumnezeu îţi va îndeplini dorinţa". Şi s-a întâmplat exact aşa. Fiul ei a crezut în Dumnezeu şi a devenit un mare propovăduitor al lui Hristos.

Amintiţi-vă de parabola cu slăbănogul. Un om a fost paralizat timp de 38 de ani şi tot aştepta la scăldătoarea de lângă Poarta Oilor. Căci un înger al Domnului cobora o dată pe an şi tulbura apa, şi cine intra primul se făcea sănătos. Slăbănogul tindea şi el să ajungă în scăldătoare, dar alţii i-o luau înainte. El însă nu deznădăjduia, ci tot aştepta şi iată că Dumnezeu i-a îndeplinit dorinţa. încercaţi numai să vă închipuiţi: el de 38 de ani aştepta vindecarea.

Biserica Ortodoxă, Biserica lui Hristos, ne dăruieşte multe posibilităţi de a ne vindeca: şi Dumnezeiasca Liturghie, şi spovedania, şi agheasma, şi rugăciunea. Rugându-ne lui Dumnezeu din tot sufletul, ne vom ridica şi noi din mlaştina păcatelor, şi îl vom elibera şi pe fiu din ghearele diavolului.

Ţiganii mi-au luat o fotografie şi acum trimit prin ea duhul cel rău la mine. Ce-aş putea să fac? Ar putea Antihrist să-şi pună pecetea pe fotografia mea?

în Sfânta Scriptură nu găsim referiri la peceţile ce vor fi puse pe fotografia omului. Acolo este scris că ea se va pune pe frunte şi pe mâna dreaptă. Aşa că n-aveţi de ce vă teme.

Nici ţiganii nu vor reuşi să vă facă vreun rău. Toţi creştinii ortodocşi trebuie să ţină minte următoarele:
chiar dacă se vor aduna toţi vrăjitorii şi magicienii lumii pentru a ne pricinui vreun rău şi vor face vrăji, dacă Dumnezeu nu va îngădui acestea, ei nu vor putea face nimic.

Şi dacă nu aveţi linişte sufletească, vă sfătuiesc să vă gândiţi nu la „ce rău vor reuşi să-mi căşuneze ţiganii?", ci la „ce rele am făcut în viaţa mea?" Nu trebuie să învinuim pe nimeni: nici pe ţigani, nici pe vrăjitori, ci trebuie să ne amintim: „Ce păcate am lăsat în urmă?" E posibil să aveţi păcate grele, de moarte, nepocăite, pe care poate nu le-aţi mărturisit la spovedanie din cauza ruşinii. Ele sunt şi pietrele de poticneală între Dumnezeu şi sufletul dumneavoastră.

Dumnezeu le îngăduie vrăjitorilor să ne provoace răul cu un singur scop: acela de a privi la viaţa noastră plină de păcate, de a ne pocăi şi de a începe să ducem o viaţă sfântă. Atunci nici un vrăjitor nu ne va mai putea face rău, iar harul lui Dumnezeu ne va sluji drept scut ocrotitor.

La Sfântul Antonie cel Mare a fost adus un îndrăcit şi l-au rugat: „Alungă demonul din el!" Când cuviosul a început să citească rugăciunea şi să spună: „Drace, îţi poruncesc să ieşi din el!", acela 1-a întrebat: „Unde să merg?" Sfântul Antonie i-a răspuns: „Intră în mine". „Nu pot intra în tine, pentru că tu îl ai pe Duhul Sfânt! Locul meu nu este acolo."

în biserici adeseori putem vedea şi auzi demoni-zaţi. Văzându-i, oamenii închid gura de teamă ca nu cumva să le intre dracul pe acolo. Iată un caz: odată, dintr-o femeie a strigat: „De ce-ai închis gura? Nu voi intra în tine, căci în tine sălăşluieşte prietenul meu, dracul desfrâului!" „Căsuţa" aceea era ocupată deja.
Dar dacă omul este stăpânit de Duhul Sfânt, în el nu mai e loc pentru duhurile rele.
(din Indrumar crestin pentru vremurile de azi vol.2 - Pr.Ambrozie Iurasov)

Acest post a fost editat de emil: 15 February 2011 - 11:04 AM

Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#3 | pid:3853 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Parintele Arsenie Boca
Cineva se tine de vrăji asupra ta, iar tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucrează cu diavolul
asupra ta si asupra vitelor tale si atunci tu tānjesti si vitele tale. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru că tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu. Si ca să nu mai poată lucra duhurile rele, curăteste-ti trupul tău prin post, fă sfestanie, pune-ti o cruce īn curte si roagă-te lui Dumnezeu să te ocrotească.
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#4 | pid:3854 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Viaţa şi pătimirea Sfīntului Sfinţitului Mucenic Ciprian şi a Sfintei Muceniţe Iustina fecioara(2 octombrie)

Pe vremea īmpărăţiei lui Deciu, era īn Antiohia Siriei un filozof şi vrăjitor vestit, anume Ciprian, de neam din Cartagina, născut dim părinţi necredincioşi, care a fost dat īn copilăria sa spre slujba păgīnescului şi necuratului lor zeu, Apolon. Īn anul al şaptelea al vīrstei sale īl īncredinţară la vrăjitori spre īnvăţătura meşteşugului vrăjitoriei şi a drăceştii īnţelepciuni. Iar după zece ani de la naşterea sa a fost trimis de părinţi spre săvīrşirea jertfei īn muntele Olimpului, pe care păgīnii īl numeau locuinţă dumnezeiască, căci acolo se afla nenumărată mulţime de idoli īntru care mulţi diavoli locuiau.

Ciprian a īnvăţat īn acel munte īnalt mult meşteşug diavolesc, căci ştia felurite năluciri drăceşti; se deprinsese a schimba văzduhul, a porni vīntul, a slobozi tunete şi ploi, a tulbura valurile mării, a face stricăciune īn răsaduri, grădini şi cīmpii, a aduce vătămări şi răni asupra oamenilor şi se īnvăţase la īnţelepciunea cea pierzătoare şi prea rea lucrare diavolească. Şi a văzut acolo nenumărate pīlcuri drăceşti īmpreună cu stăpīnul īntunericului, īmprejurul căruia unii săltau, alţii slujeau, alţii chiuiau, lăudīnd pe stăpīnul său, iar alţii erau trimişi īn toată lumea spre īnşelarea popoarelor.

A văzut acolo pe toţi zeii şi zeiţele păgīne şi felurite năluciri şi vedenii, la care se īnvăţa cīte patruzeci de zile īn post; că mīnca după apusul soarelui nu pīine, nici altă hrană, ci numai ghindă de stejar. Cīnd era de cincisprezece ani avea ca dascăli şapte slujitori mari care slujeau la cele şapte planete. De la acei jerfitori a īnvăţat multe taine diavoleşti. Apoi s-a dus īn cetatea Agra, unde, slujind cītva timp zeiţei Ira, a īnvăţat multe meşteşuguri de la slujitorul care era acolo. Şi a petrecut şi īn Tauropoli slujind zeiţei Artemis. De acolo s-a dus la Lachedemonia şi a deprins să facă fel de fel de vrăji şi năluciri, ca aceea ca morţii din morminte să grăiască.

Avīnd douăzeci de ani, a mers īn Egipt, īn cetatea Memfis, la capii răutăţilor şi multe farmece şi vrăjitorii īnvăţa. La treizeci de ani a mers la caldei şi acolo a īnvăţat să citească īn stele. Si īn Antiohia a mers, fiind atunci desăvīrşit īn toată răutatea: vrăjitor şi fermecător, pierzător de suflete, mare prieten şi credincioasă slugă a stăpīnitorului iadului, cu care singur faţă īn faţă a vorbit şi de cinste mare de la dīnsul s-a īnvrednicit. De acest lucru singur a mărturisit, zicīnd: "Să mă credeţi pe mine că singur pe diavol l-am văzut, pentru că prin jertfe l-am rugat şi l-am sărutat şi am grăit cu dīnsul şi cu aceia care sīnt la dīnsul mai mari şi m-au iubit şi mi-au lăudat īnţelegerea mea şi īnaintea tuturor a zis: "Iată noul Amvrie, grabnic spre ascultarea noastră, vremelnic de īmpărtăşania noastră". Şi mi-au făgăduit că au să mă pună boier, după ieşirea mea din trup şi cīt timp eu am să petrec pe pămīnt, īn toate au să-mi ajute şi mi-au dat spre slujirea mea un grup de diavoli. Iar cīnd ieşeam de la dīnsul a strigat către mine: "Īmbărbătează-te, nevoitorule Cipriane" şi, sculīndu-se, m-a petrecut, īncīt şi toţi mai marii diavolilor s-au mirat. De aceea toţi boierii lor pe mine mă ascultau, văzīnd cinstea ce mi se făcea de către dīnsul. Era chipul lui ca o floare de iarbă şi capul īi era īncununat cu o coroană prefăcută, nu adevărată, ci nălucire de aur şi pietre luminoase, care lumina chipul acela şi hainele lui erau minunate. Iar cīnd se īntorcea īncoace sau īncolo se cutremura tot locul acela şi mulţi stăteau līngă scaunul lui cu fel de fel de rīnduieli ale duhurilor răutăţii, īntru mare supunere.

Eu cu totul pe mine mă dădusem atunci, supunīndu-mă la toată porunca lui". Aceasta despre sine singur a spus-o Ciprian după īntoarcerea sa la Dumnezeu.

Este arătat ce fel de om era: prieten al diavolilor, ale căror lucruri, toate, le făcea supărīnd pe oameni şi īnşelīndu-i. Īn Antiohia a petrecut multă vreme şi a adus pe mulţi oameni spre toată necurata fărădelege, pe mulţi i-a ucis cu otrăvurile şi cu farmecele, pe copii şi pe copile spre jertfa diavolilor īi īnjunghia şi pe mulţi i-a īnvăţat la vrăjile sale rele: pe unii īi īnvăţa să zboare prin văzduh, pe alţii să plutească cu luntrea prin nori, pe alţii i-a făcut să umble pe ape. De toţi păgīnii era cinstit şi slăvit ca un mare jertfitor şi preaīnţelept slujitor al necuraţilor lor zei şi mulţi alergau la dīnsul pentru nevoile lor, pentru că īi ajuta cu puterea diavolească de care era plin; unora le ajuta la desfrīnare, altora la mīnie, la vrajbă şi la izbīndirea răutăţilor, iar altora īn zavistie le ajuta. Acum era cu totul īn fundul iadului şi īn gurile diavoleşti, fiu al gheenei, părtaş al celor diavoleşti şi al pierzării celei veşnice. Iar Domnul, Cel ce nu voieşte moartea păcătosului, pentru negrăita Sa bunătate şi pentru milostivirea cea nebiruită de păcatele omeneşti, a vrut ca pe acest om să-l caute şi pe cel afundat īn adīncul iadului din prăpastie să-l scoată şi să-l mīntuiască, spre arătarea milostivirii Sale, tuturor oamenilor, căci nu este păcat să biruiască iubirea Lui de oameni. Şi l-a mīntuit pe Ciprian din pierzarea lui īn acest chip:

Īn acea vreme era īn Antiohia o fecioară cu numele de Iustina, care s-a născut din părinţi păgīni. Tatăl ei se numea Edesie şi era slujitor idolesc, iar maica sa se numea Cleodonia. Fecioara Iustina cīnd a ajuns la vīrsta desăvīrşită, şezīnd īn casa sa la fereastră, a auzit din īntīmplare un cuvīnt de mīntuire din gura unui diacon care trecea pe acolo, care se numea Prailie şi care grăia pentru īntruparea Domnului nostru Iisus Hristos "că S-a născut din curata Fecioară Maria şi, multe minuni făcīnd, a voit a pătimi pentru mīntuirea noastră şi a īnviat din morţi şi S-a īnălţat la ceruri şi a stat de-a dreapta Tatălui şi īmpărăţeşte īn veci".

Această propoveduire a diaconului a căzut pe pămīnt bun īn inima Iustinei, căci degrabă a īnceput a aduce rod şi a dezrădăcina din ea toţi spinii necredinţei. Iustina voia ca mai mult şi mai desăvīrşit să īnveţe de la acel diacon, īnsă nu īndrăznea să-l caute pe el, īmpiedicīnd-o feciorelnica ruşine. Īnsă mergea adeseori, īn taină, la biserica lui Hristos, ascultīnd cuvintele lui Dumnezeu; şi lucrīnd īn inima ei Duhul Sfīnt, a crezut īn Hristos. Şi īn scurtă vreme şi pe maica ei a făcut-o să creadă şi după aceea şi pe bătrīnul ei tată l-a adus la credinţă; el, văzīnd īnţelegerea fiicei sale şi auzind cuvintele ei cele īnţelepte, socotea īn sine că idolii, fiind făcuţi de mīini omeneşti, cum pot să fie ei dumnezei, neavīnd nici suflet, nici suflare? Şi o vedenie minunată a văzut el noaptea īn vis, prin dumnezeiască arătare: adică o tabără mare de īngeri purtători de lumină, iar īn mijlocul lor era Mīntuitorul lumii, Iisus Hristos, şi L-a auzit pe El grăindu-i: "Veniţi la Mine şi vă voi da vouă cerească īmpărăţie". Apoi, deşteptīndu-se din somn, Edesie īndată a mers cu femeia şi cu fiica sa la episcopul creştinesc pe care īl chema Optat, rugīndu-l pe el să-i īnveţe credinţa lui Hristos şi să le dea lor Sfīntul Botez şi i-a spus lui cuvintele fiicei sale şi īngereasca vedenie pe care singur o văzuse.

Auzind aceasta episcopul, s-a bucurat de īntoarcerea lor şi, grăindu-le mult despre credinţa īn Hristos, a botezat pe Edesie şi pe Cleodonia, femeia sa şi pe fiica lor Iustina şi, īmpărtăşindu-i pe ei cu Sfintele Taine, i-a slobozit cu pace. Iar după ce s-a īntărit Edesie īn credinţa lui Hristos, văzīnd episcopul evlavia lui, l-a făcut preot; şi petrecu īn fapte bune şi īn frică de Dumnezeu un an şi şase luni şi aşa, īn sfīnta credinţă, şi-a sfīrşit viaţa. Iar Iustina bine s-a nevoit īn poruncile Domnului, iubind pe Mirele său Hristos şi slujindu-I Lui īn rugăciuni, īn feciorie şi īn curăţenie, īn post şi īn mare īnfrīnare. Iar vrăjmaşul cel ce urăşte neamul omenesc, văzīnd o viaţă ca aceasta a ei, a zavistuit faptele ei cele bune şi a īnceput a o supăra, felurite nevoi şi necazuri pornindu-i īmpotrivă.

Era atunci īn Antiohia un tīnăr scolastic, pe nume Aglaid, fiu de părinţi bogaţi şi slăviţi, vieţuind cu desfătare īntru deşertăciunea lumii acesteia. Şi acesta, īntr-o vreme oarecare, a văzut-o pe Iustina fecioara mergīnd la biserică şi s-a minunat de frumuseţea ei. Iar diavolul a pus gīnd rău īn inima lui asupra ei şi, aprinzīndu-se de dorul ei, Aglaid a īnceput a se gīndi īn toate chipurile, ca īntru cunoştinţa şi dragostea ei să vie şi, īnşelīnd-o, să aducă pe mieluşeaua cea curată a lui Hristos īntru necurăţia cea gīndită de dīnsul. Şi pīndea calea ei, ori unde avea să meargă fecioara şi, īntīmpinīnd-o, o amăgea cu cuvinte desfrīnate, lăudīndu-i frumuseţea. Apoi, spunīndu-i cuvinte de fericire şi arătīndu-şi dragostea sa către dīnsa, cu curse īnşelătoare şi meşteşugit īmpletite o urmărea pe ea spre desfrīnare. Iar fecioara se īntorcea şi fugea de dīnsul, īnfricoşīndu-se de el şi nu voia să-i asculte īnşelătoarele şi viclenele cuvinte. Şi tīnărul, dorind frumuseţile ei cele fecioreşti, a trimis la dīnsa rugăminte ca să voiască să-i fie lui soţie. Iar ea a răspuns către dīnsul: "Am pe Mirele meu Hristos căruia Īi slujesc şi curăţia mea īmi păstrez. Acela şi sufletul şi trupul meu īmi păzeşte de toată necurăţia".

Un răspuns ca acesta al curatei fecioare auzindu-l Aglaid şi mai mult a dorit-o, aprinzīndu-l pe el diavol. Neputīnd nicidecum să o amăgească, a gīndit ca s-o răpească; şi adunīnd spre ajutor tineri fără de rīnduială, asemenea lui, i-a păzit calea pe care obişnuia fecioara să meargă spre biserică la rugăciune. Acolo a īntīmpinat-o şi a prins-o, ducīnd-o cu sila spre casa lui. Iar ea a īnceput a striga foarte tare, bătīndu-l pe el peste gură şi scuipīnd asupra lui. Auzind acea strigare, vecinii au ieşit din casele lor şi au alergat ca s-o scoată din mīinile tīnărului cel neruşinat ca din gura lupului şi au reuşit să o ia pe mieluşeaua cea fără prihană, pe Sfīnta Iustina. Şi au fugit toţi cei nelegiuiţi, iar Aglaid cu ruşine s-a dus la casa sa.

Neştiind ce să mai facă, īnmulţindu-se īn el răutatea patimii, s-a ispitit cu īncă un lucru rău: a mers la marele vrăjitor şi fermecător, Ciprian, jertfitorul idolesc şi acestuia, spunīndu-i necazul său, i-a cerut ajutor, făgăduind să-i dea mult aur şi argint. Ciprian, pe toate auzindu-le de la dīnsul, īl mīngīia făgăduindu-i că toată dorinţa lui i-o va īndeplini. "Eu, a zis el, voi face ca această fecioară singură să căute dragostea ta şi te va dori pe tine mai mult decīt tu pe ea". Aşa, mīngīindu-l, i-a dat bună nădejde.

Luīnd Ciprian cărţile sale de īnvăţătură a chemat pe unul din duhurile cele necurate pe care īl ştia că degrabă poate să aprindă cu necurată dorire inima Iustinei spre tīnărul acela. Iar diavolul i-a făgăduit cu sīrguinţă să-i īndeplinească dorinţa şi cu mīndrie a zis: "Nu-mi este mie cu anevoie acest lucru, de vreme ce eu de multe ori am cutremurat cetăţi, ziduri am surpat, case am despărţit, vărsări de sīnge şi ucideri de tată am făcut; īnvrăjbiri şi mīnie mare īntre fraţi şi īntre soţi am pus, pe cei ce voiau să petreacă mult īn feciorie i-am adus īn necurăţie; pe călugării cei ce se nevoiau prin munţi şi la multă postire se deprindeau, negīndindu-se niciodată la trup, īn pofta desfrīnării i-am adus şi i-am īnvăţat să slujească patimilor trupeşti, iar pe alţii, care īntru pocăinţă şi īntru lepădarea de toate veniseră, iarăşi i-am īntors la cele dintīi lucruri rele şi pe mulţi din cei ce petreceau īn curăţie, i-am aruncat īn desfrīnare. Deci, oare nu pot eu ca pe această fecioară spre dragostea lui Aglaid să o plec? Si ce să zic mai mult? Cu lucrul voi arăta puterea mea degrabă. Deci, primeşte această doctorie - şi īi dădu un vas plin - şi dă-o tīnărului aceluia ca să stropească locuinţa Iustinei şi vei vedea ce va fi". Acestea zicīnd, s-a dus, iar Ciprian, chemīndu-l pe Aglaid, l-a trimis pe el să stropească īn taină casa Iustinei cu licoarea din vasul acela diavolesc. Şi făcīndu-se aceasta, a intrat diavolul desfrīnării cu săgeţile cele aprinse ale poftei trupeşti, ca să rănească prin desfrīnare inima cea feciorească şi trupul ei şi cu pofta cea necurată să-l aprindă.

Avea obiceiul fecioara aceea ca īn toate nopţile să-şi facă rugăciunile sale către Domnul. Şi a fost după obicei, cīnd īn ceasul al treilea din noapte, sculīndu-se se ruga lui Dumnezeu, a simţit ca de năprasnă o tulburare īn trupul ei şi furtună rea de pofta cea trupească şi aprinderea focului gheenei. Şi a fost acea supărare şi īn acel vifor dinăuntru multă vreme; īi venea īntru pomenire acel Aglaid, căci se ridicase īn ea gīndurile cele rele. Se mira fecioara şi singură de sine se ruşina, simţindu-şi sīngele fierbīnd ca īntr-o căldare şi se gīndea la lucruri de care īntotdeauna, ca de nişte necurăţenii, se scīrbea. Şi cu bună cunoştinţă fiind Iustina, a īnţeles că de la diavol i s-a tras acest război īntru dīnsa şi īndată, īnarmīndu-se cu arma semnului crucii, a alergat către Dumnezeu cu fierbinte rugăciune şi a strigat din adīncul inimii către Hristos, Mirele său, zicīnd: "Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, iată, vrăjmaşii mei s-au ridicat asupra mea, curse au pregătit pentru picioarele mele şi au smerit sufletul meu; iar eu mi-am adus aminte de numele Tău şi m-am veselit şi cīnd mă supără ei pe mine, eu la Tine scap şi nădăjduiesc, spre a nu se bucura vrăjmaşul meu de mine; căci ştii, Doamne Dumnezeul meu, că eu sīnt roaba Ta şi curăţia trupului meu pentru Tine o păzesc şi sufletul meu Ţie ţi l-am īncredinţat. Deci, păzeşte pe oaia Ta, Păstorule bun, nu mă lăsa īntru mīncarea fiarelor celor ce caută să mă īnghită pe mine, dă-mi biruinţa poftei celei rele a trupului meu". Astfel, sfīnta fecioară, stăruind mult īn rugăciune, a ruşinat pe vrăjmaşul care, fiind biruit de rugăciunea ei, a fugit de la dīnsa cu ruşine; şi s-a īntors odihna īn trupul şi īn inima Iustinei şi s-a stins văpaia poftei, iar războiul a īncetat şi fierberea sīngelui s-a potolit şi Iustina a dat slavă lui Dumnezeu, cīntīnd cīntare de biruinţă.

Diavolul s-a īntors la Ciprian cu veste rea, că nu a reuşit īntru nimic. Dar Ciprian l-a īntrebat pe el din care pricină nu a putut s-o supună pe acea fecioară. Iar el, cu toate că nu voia, i-a spus adevărul, zicīnd: "Pentru aceasta nu am reuşit, pentru că am văzut pe ea un semn de care m-am īnfricoşat, şi din această cauză nu am putut ca să o biruiesc". Ciprian a chemat un diavol mai cumplit şi l-a trimis pe acesta spre a o ispiti pe Iustina. Şi mergīnd acesta, a făcut mai multe decīt cel dintīi, căci cu mare putere a năvălit asupra ei, iar fecioara cu mai fierbinte rugăciune s-a īnarmat şi mai mare nevoinţă a arătat, pentru că s-a īmbrăcat īn haină de păr şi īşi chinuia trupul său cu īnfrīnarea şi cu postul, numai pīine şi apă mīncīnd. Şi aşa, īmblīnzindu-şi patimile trupului, a biruit pe diavol şi l-a gonit cu ruşine, iar el, la fel ca şi cel dintīi, nesporind nimic, s-a īntors la Ciprian. Iar Ciprian a chemat pe una dintre căpeteniile diavoleşti şi i-a spus despre slăbiciunea celorlalţi doi diavoli trimişi care nu au putut să covīrşească o fecioară şi a cerut de la dīnsul ajutor. Iar el a ocărīt pe diavolii cei dintīi cu sălbăticie, ca pe cei ce nu sīnt bine iscusiţi īn acel lucru şi ca pe cei ce nu ştiau cum să īndulcească desfrīnarea īn inima fecioarei. Şi i-a dat bună nădejde lui Ciprian, făgăduindu-i ca singur, īn alt chip, să ispitească pe fecioară.

Ducīndu-se de la Ciprian, s-a prefăcut pe sine īn chip de femeie şi aşa a intrat la Iustina; şi, şezīnd, a īnceput a grăi cu dīnsa cuvintele cele dumnezeieşti, ca şi cum ar fi vrut să urmeze vieţii şi curăţiei ei; o īntreba ce fel de plată o să aibă pentru această viaţă sfīntă şi pentru fecioria ei. Iar Iustina a zis: "Mare şi negrăită este plata pentru cei ce vieţuiesc īn curăţie, şi mīhnire mare au oamenii care nu bagă de seamă o visterie mare ca aceasta a curăţiei īngereşti". Iar diavolul, descoperindu-şi neruşinarea, cu meşteşug a īnceput a o amăgi, zicīndu-i: "Apoi īn ce chip ar putea să fie lumea şi cum s-ar naşte oamenii? De ar fi păzit Eva curăţia, apoi de unde s-ar fi īnmulţit neamul omenesc? Cu adevărat, bună este īnsoţirea, pe care singur Dumnezeu a rīnduit-o, şi Sfīnta Scriptură o laudă, zicīnd: "Cinstită este nunta īntru toate şi patul nespurcat. Mulţi sfinţi ai lui Dumnezeu oare nu au fost īntru īnsoţirea pe care a dat-o Dumnezeu spre mīngīierea omului, ca spre copiii săi căutīnd să se īnveselească şi să laude pe Dumnezeu?"

Nişte cuvinte ca acestea auzindu-le Iustina, a cunoscut pe maestrul diavol amăgitor şi mai bine decīt Eva l-a biruit pe el; pentru că, neintrīnd īn mai multă vorbă cu dīnsul, a alergat degrabă la limanul Crucii lui Hristos. Şi a pus semnul cel cinstit pe fruntea ei şi inima şi-a ridicat-o spre Dumnezeu, Mirele său, şi īndată a pierit diavolul, cu mai mare ruşine ca cei dintīi. Acel mare diavol a venit şi la Ciprian, tulburat; şi cunoscīnd Ciprian că nici acela nu a reuşit nimic, a zis către diavol: "Oare nici tu pe fecioara aceea n-ai putut s-o biruieşti, fiind diavol puternic şi iscusit mai mult ca alţii īn acest lucru? Apoi care din voi va face ceva acelei nebiruite inimi fecioreşti? Deci, spuneţi-mi mie: cu ce fel de arme vi se īmpotriveşte vouă şi cum puterea voastră cea tare neputincioasă o face?" Iar diavolul, fiind silit de puterea lui Dumnezeu, deşi nevrīnd, a mărturisit: "Nu putem, a zis el, să privim spre semnul crucii, ci fugim de dīnsul, căci ne arde precum focul şi ne goneşte departe". Ciprian s-a supărat foarte tare asupra diavolului, că l-a adus īntru ruşine şi se certa cu dīnsul, zicīndu-i: "Dar aşa este puterea voastră, că o fecioară neputincioasă vă biruieşte?" atunci diavolul, vrīnd să-l mīngīie pe Ciprian, a īncercat să facă alt lucru, īn acest fel: s-a prefăcut īn chipul Iustinei şi a mers la Aglaid, că aşa părīndu-i-se lui Aglaid că este Iustina cu adevărat īşi va īmplini datoria sa şi nu va fi arătată neputinţa lor cea diavolească, nici Ciprian nu se va afla īntru ruşine.

Cīnd a intrat diavolul la Aglaid īn chipul Iustinei, Aglaid a sărit de nespusă bucurie şi alergīnd la ea, a cuprins-o şi o săruta, zicīnd: "Bine ai venit la mine, prea frumoasă Iustina". Şi cum a zis tīnărul cuvīntul Iustina, īndată diavolul s-a stins, neputīnd nici numele Iustinei să-l rabde, iar tīnărul s-a īnspăimīntat foarte tare şi, alergīnd la Ciprian, i-a spus lui cele ce s-au īntīmplat. Ciprian, cu ajutorul vrăjilor sale, a pus pe dīnsul chip de pasăre şi făcīndu-l ca să zboare prin văzduh, l-a trimis la casa Iustinei, ca prin fereastră să intre īn camera ei. Iar el, fiind purtat de diavol, zbura prin văzduh deasupra camerei Iustinei şi voia să se aşeze pe casă. S-a īntīmplat atunci ca Iustina să privească pe fereastră şi văzīnd-o diavolul pe ea, l-a lăsat pe Aglaid şi a fugit. Şi a pierit de la Aglaid şi acea nălucire, īn care se arăta ca o pasăre şi puţin a lipsit de a nu muri căzīnd jos, căci cu mīinile s-a apucat de vīrful casei şi, ţinīndu-se, a rămas spīnzurat. De nu ar fi fost coborīt de acolo prin rugăciunea Sfintei Iustina, ar fi căzut ticălosul şi ar fi murit. Şi aşa, nereuşind nimic, s-a īntors tīnărul la Ciprian, povestindu-i lui primejdia sa, iar Ciprian s-a necăjit foarte tare, văzīndu-se īnfrīnt şi s-a hotărīt ca singur să se ducă la Iustina, nădăjduind īn vrăjitoriile sale. Mai īntīi s-a prefăcut īn femeie, apoi īn pasăre; şi īncă nu se apropia de uşile casei ei, iar nălucirea şi īnşelătoarea asemănare cu cea de femeie şi cu cea de pasăre au pierit de la dīnsul şi s-a īntors ruşinat.

După aceasta, a īnceput Ciprian a face izbīndire ruşinii sale, şi a adus cu ajutorul vrăjilor sale ispite asupra casei Iustinei şi asupra caselor tuturor rudeniilor, ale vecinilor şi ale cunoscuţilor ei, ca odinioară diavolul asupra dreptului Iov: le omora dobitoacele, pe slugile lor le lovea şi cu răni īi arunca pe dīnşii īn necaz nemăsurat. Apoi a lovit-o şi pe Iustina cu o boală, īncīt zăcea la pat şi plīngea maica sa pentru dīnsa. Iar ea o mīngīia pe maica sa, precum David, zicīnd: "Nu voi muri, ci vie voi fi, şi voi povesti lucrurile Domnului". Īnsă nu numai asupra ei şi asupra rudeniilor ei, ci şi asupra cetăţii (Dumnezeu aşa a voit), a adus Ciprian vătămare, din cauza mīniei sale celei neīmblīnzite şi din pricina ruşinii celei mari. Şi erau răni īntre dobitoace şi multe boli īntre oameni. Şi prin lucrare diavolească a străbătut vestea prin īntreaga cetate, că marele jertfitor Ciprian pedepseşte cetatea pentru Iustina, care i se īmpotriveşte. Adunīndu-se nu puţini dintre cinstiţii cetăţeni, au mers la Iustina şi cu mīnie au sfătuit-o pe dīnsa ca să nu-l mai mīhnească pe Ciprian şi să se mărite cu Aglaid, ca să nu pătimească toţi mai multă supărare pentru dīnsa. Iar ea pe toţi īi mīngīia, īncredinţīndu-i că degrabă toate vătămăturile acelea, care au fost aduse lor de Ciprian cu ajutorul diavolilor, vor pieri, lucru care s-a şi īntīmplat. Pentru că după ce Sfīnta Iustina s-a rugat cu tărie lui Dumnezeu, īndată toată puterea diavolească a pierit şi toţi s-au tămăduit de boli şi s-au vindecat de răni.

Schimbīndu-se lucrurile, popoarele Īl preamăreau pe Hristos, iar de Ciprian şi de meşteşugul lui cel vrăjitoresc īşi băteau joc, īncīt acum Ciprian nici īntre oameni nu se mai arăta de ruşinea cea mare şi chiar şi de cei cunoscuţi se ruşina. Apoi, īnştiinţīndu-se bine că semnul crucii şi numele lui Hristos nimic nu poate să le biruiască, şi-a venit īn fire şi a zis către diavol: "Pierzătorule şi al tuturor īnşelătorule, vistierule a toată necurăţia şi īnşelăciunea, acum ţi-am cunoscut neputinţa, că dacă de umbra crucii te temi şi de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face cīnd singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se īnsemnează cu crucea nu-i poţi birui, apoi pe cine vei scoate din mīinile lui Hristos? Acum am cunoscut că nu eşti nimic şi nu poţi nimic şi nu ai putere de izbīndire. M-am īnşelat eu, ticălosul, ascultīndu-te pe tine şi crezīnd īn īnşelăciunea ta; deci, depărtează-te de la mine, blestematule, depărtează-te, că de acum mi se cade mie să rog pe creştini ca să mă miluiască. Mi se cade mie să alerg la cei dreptcredincioşi ca să mă izbăvească şi să se īngrijească pentru mīntuirea mea. Du-te, du-te nelegiuitule, vrăjmaş al adevărului şi potrivnic şi urītor a toată lumea!"

Acestea auzindu-le, diavolul s-a repezit la Ciprian ca să-l ucidă şi, năpădind asupra lui, a īnceput a-l sugruma, bătīndu-l. Şi nu avea Ciprian ajutor de la nimeni şi nu ştia cum să-şi ajute lui şi să se izbăvească din cumplitele mīini diavoleşti şi, īncă fiind viu, şi-a adus aminte de semnul sfintei cruci prin care se īmpotrivea Iustina la toată puterea diavolească şi a zis: "Dumnezeul Iustinei, ajută-mi şi mie!" Apoi, ridicīndu-şi mīna, şi-a făcut semnul crucii şi īndată diavolul ca o săgeată īntinsă a pierit de la dīnsul. Iar el, răcorindu-se şi căpătīnd īndrăzneală şi chemīnd numele lui Hristos, se īnsemna cu semnul crucii şi īn felul acesta se īmpotrivea diavolului, ocărīndu-l şi blestemīndu-l. Diavolul stătea departe de dīnsul şi nu īndrăznea să se apropie, pentru semnul crucii şi pentru numele lui Hristos, care īl īnfricoşau şi īl īngrozeau, zicīndu-i: "Nu te va scoate Hristos din ghearele mele!" Şi, mīniindu-se asupra lui, a răcnit ca un leu şi s-a dus.

Ciprian, luīnd toate cărţile vrăjitoriilor sale, a alergat la Antim, episcopul creştin, şi, căzīnd la picioarele lui, se ruga să-l miluiască pe el şi să-i dea lui Sfīntul Botez. Iar episcopul, ştiindu-l pe el mare vrăjitor şi tuturor īnfricoşat, socotea că a venit la dīnsul cu īnşelăciune şi īl īndepărta, zicīndu-i: "Multe rele faci īntre păgīni şi să nu faci acestea şi īntre creştini, ca să nu pieri degrabă". Iar Ciprian, plīngīnd, i-a povestit episcopului toate răutăţile sale şi cărţile sale i le-a dat ca să le ardă. Văzīnd episcopul smerenia lui, i-a arătat şi l-a īnvăţat pe el sfīnta credinţă şi i-a poruncit lui ca să se pregătească să primească Sfīntul Botez. Iar cărţile lui le-a ars īnaintea tuturor creştinilor cetăţii. Apoi, ducīndu-se Ciprian cu inima umilită, plīngea pentru păcatele sale, presărīndu-şi cenuşă pe cap şi făcea pocăinţă, strigīnd către adevăratul Dumnezeu şi Īl ruga pentru curăţirea fărădelegilor sale. A doua zi, intrīnd īn biserică, asculta cuvīntul lui Dumnezeu cu mīngīiere şi bucurie, stīnd īntre cei credincioşi. Iar cīnd celor chemaţi diaconul le poruncea să iasă afară, zicīndu-le: "Cīţi sīnteţi chemaţi, ieşiţi!", alţii ieşeau, iar Ciprian nu a voit să iasă, ci a zis către diacon: "Rob al lui Hristos sīnt, nu mă goni pe mine de aici". Iar diaconul i-a zis lui: "De vreme ce īncă nedesăvīrşit eşti īntru Sfīntul Botez, pentru aceasta eşti dator să ieşi". Iar el a răspuns: "Viu este Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a păzit pe mine de diavol şi pe fecioara Iustina curată a păzit-o şi m-a miluit pe mine; deci, nu mă izgoni din biserică pīnă ce voi fi creştin desăvīrşit". Apoi diaconul i-a spus despre aceasta episcopului şi episcopul, cunoscīndu-i osīrdia lui şi căldura inimii pentru credinţa īn Hristos, l-a chemat la sine şi neīntīrziat l-a botezat īn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfīntului Duh. Aflīnd despre aceasta Sfīnta Iustina mare mulţumire a īnălţat către Dumnezeu şi multe milostenii a dat săracilor şi prinoase a făcut la biserică. Iar pe Ciprian, episcopul l-a făcut citeţ īn a opta zi, īn a douăzecea zi l-a făcut ipodiacon şi īn a treizecea zi l-a făcut diacon, iar după un an l-a hirotonit preot. Ciprian, schimbīndu-şi obiceiul, din zi īn zi mai strīmtă īşi făcea calea vieţii, totdeauna plīngīnd pentru faptele sale cele rele de mai īnainte şi a mers din putere īn putere şi din bunătate īn bunătate. Apoi, curīnd a fost numit episcop şi īn acea dregătorie a arătat o viaţă asemănătoare cu cea a multor sfinţi mari şi bine a păstorit turma lui Hristos. Iar pe sfīnta Iustina fecioara a făcut-o diaconiţă şi i-a īncredinţat ei o mănăstire de fecioare, făcīnd-o pe ea stareţă asupra acelor fecioare creştine. Şi mult norod păgīn, prin chipul şi prin īnvăţătura sa, de la īnchinarea de idoli īntorcīndu-i, i-a cīştigat şi i-a unit cu Biserica lui Hristos. Şi se īmpuţina slăvirea idolească, iar slava lui Hristos se īnmulţea.

Văzīnd diavolul o viaţă ca aceasta a lui Ciprian şi sīrguinţa sa pentru credinţa lui Hristos şi pentru mīntuirea sufletelor omeneşti, scrīşnea din dinţi īmpotriva lui. Şi a īndemnat pe păgīni să-l clevetească pe Ciprian īnaintea stăpīnitorilor părţilor din răsărit, că pe idolii lor i-a defăimat şi mult norod dintre aceştia a īntors la adevărata credinţă, iar pe Hristos, potrivnicul lor, Īl slăveşte. Adunīndu-se necredincioşii, au mers la Evtolmie ighemonul, care stăpīnea atunci īn părţile acelea şi au clevetit pe Ciprian, īmpreună cu Iustina, aducīnd asupra lor multe pricini: precum că şi idolilor şi īmpăratului şi tuturor stăpīnitorilor potrivnici sīnt şi tulbură poporul, ameţindu-l şi ducīndu-l īn urma lor spre īnchinarea la Hristos cel răstignit. Şi pe stăpīnitor l-a rugat ca amīndoi, Ciprian şi Iustina, cu moarte să fie pedepsiţi. Auzind de acestea, ighemonul Evtolmie a poruncit ca să fie prinşi şi Ciprian şi Iustina şi īn temniţă să-i arunce. Şi mergīnd īn Damasc, i-a luat pe amīndoi ca să-i judece.

Acolo, şezīnd la judecată, i-au adus de faţă pe legaţii lui Hristos, pe Ciprian şi pe Iustina, şi judecătorul a zis către Ciprian: "Pentru ce ţi-ai schimbat slava ta cea dintīi, fiind mai īnainte vestit slujitor al vechilor zei şi pe mulţi oameni la dīnşii aducīnd?" Iar Sfīntul Ciprian i le-a spus lui toate pe rīnd, aşa cum a cunoscut neputinţa şi īnşelăciunea diavolească şi a cunoscut puterea lui Hristos, de care toţi diavolii se tem şi se cutremură şi de semnul cinstitei cruci se sting; şi şi-a spus toată pricina īntoarcerii sale către Hristos, pentru care se arată gata īndată a muri. Iar judecătorul, neprimind cuvintele īn inima lui şi neputīnd să răspundă la cuvintele lui Ciprian, a poruncit ca sfīntul să fie spīnzurat şi să-i fie strunjit trupul, iar pe Sfīnta Iustina s-o bată peste gură şi peste ochi. Şi au fost chinuiţi multă vreme, dar neīncetat īl mărturiseau pe Hristos şi răbdau toate chinurile cu mulţumire. După aceea i-au aruncat pe ei īn temniţă; apoi cu īmbunări īi īndemna către īnchinarea la idoli.

După ce n-a reuşit să-i īntoarcă de la credinţa lor, judecătorul a poruncit să fie aruncaţi īntr-o găleată cu apă fiartă; şi căldarea aceea, deşi fierbea īntruna, cu nimic nu i-a vătămat pe dīnşii şi, ca īntr-o răcoreală Īl preamăreau pe Dumnezeu. Văzīnd aceasta, un preot idolesc, cu numele Atanasie, a zis: "Şi eu aşijderea īn numele zeului Asclepie, īn acest foc voi intra şi pe vrăjitorii aceştia īi voi ruşina". Cīnd acesta s-a atins de foc, īndată a murit. Judecătorul, văzīnd acest lucru, s-a īnfricoşat şi, nemaivrīnd să-i judece, i-a trimis la īmpăratul Claudiu care se afla īn Nicomidia şi i-a scris despre toate cele făcute de dīnşii. Iar īmpăratul i-a judecat şi i-a osīndit la moarte prin tăiere cu sabie.

După ce i-au dus la locul unde trebuiau să fie omorīţi, şi-a cerut Ciprian vreme de rugăciune, pentru ca mai īnainte pe Iustina s-o omoare, căci se temea ca ea să nu se īnfricoşeze de moartea lui. Iar ea, bucuroasă, şi-a plecat capul sub sabie şi la Mirele său Hristos s-a dus.

Văzīnd moartea cea nevinovată a lor, un om oarecare, pe care īl chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dīnşii, şi, aprinzīndu-se cu duhul către Dumnezeu, a căzut īn genunchi līngă Sfīntul Ciprian, sărutīndu-l şi mărturisindu-se pe sine creştin. Īndată alături de Ciprian şi Teoctist a fost osīndit la moarte prin tăiere. Şi aşa fiind omorīţi ei, şi-au dat sufletele lor īn mīinile lui Dumnezeu.

Trupurile lor au zăcut şase zile neīngropate şi fiind acolo nişte străini le-au luat īn taină şi le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a īngropat cu cinste trupurile sfinţilor lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina şi Teoctist. La mormīntul lor au īnceput să se facă multe tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo. Cu ale lor rugăciuni să tămăduiască Domnul şi bolile noastre cele trupeşti şi sufleteşti, Amin.
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#5 | pid:3872 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Despre vrăjitorie - Cuv.Pr.Paisie Aghioritul
Deoarece de multe ori v-am vorbit despre Rai, despre īngeri şi sfinţi ca să vă folosiţi, acum vă voi spune puţine şi despre iad şi diavoli, ca să ne dăm seama cu cine ne luptăm. Iar aceasta tot ca să ne folosim.

La Colibă a venit odată un tānăr vrăjitor din Tibet şi mi-a povestit multe din viaţa lui. Acest copil, de īndată ce a fost īnţărcat, a fost afierosit de tatăl său, la vārsta de trei ani, unui grup de 30 de vrăjitori de grad superior din Tibet, ca să-1 iniţieze īn arta lor. A ajuns la gradul al 11-lea de vrăjitorie; cel mai īnalt este al 12-lea. La vārsta de 16 ani a plecat din Tibet īn Suedia ca să-1 vadă pe tatăl său. Din īntāmplare, acolo a īntālnit un preot ortodox foarte credincios, căruia i-a cerut să aibă o convorbire. Tānărul vrăjitor nu ştia nimic despre ce īnseamnă un preot ortodox. Şi pe cānd stăteau īntr-o sală şi discutau, deodată a īnceput să facă nişte vrăjitorii de-ale lui ca să-i arate preotului puterea sa. A chemat o căpetenie a diavolilor, pe nume Mina(Această denumire a căpeteniei diavoleşti nu trebuie să stārnească nedumerirea dreptmăritorilor creştini. Să nu uităm că Sfāntul Mare Mucenic Mina s-a născut īntre păgāni; multe nume păgāneşti sau puse de popii idoleşti s-au sfinţit prin credinţa şi jertfa purtătorilor lor, īn Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Ce a venit ca să strice lucrurile īntunericului (n. ed. rom.).), şi i-a spus: „Vreau apă". Atunci un pahar din bucătărie se ridică, se duse singur la robinet, se deschise robinetul, se umplu, trecu prin uşa de sticlă īnchisă şi veni īn sală. Acela 1-a luat şi 1-a băut. După aceea i-a arătat preotului, stānd ei īn sală, toată lumea, cerul, stelele. Folosea vrăjitorii de gradul patru şi treptat īnainta cu ele pānă la gradul al 11-lea. Apoi 1-a īntrebat pe preot cum le vede pe toate acestea. „Eram gata să-1 omor, dacă mi-1 ocăra pe satana", mi-a mărturisit tānărul. Dar preotul n-a spus nimic. Atunci tānărul 1-a īntrebat: „De ce nu faci şi tu semne?". „Dumnezeul meu este smerit", a răspuns preotul. Apoi a scos o cruce pe care i-a dat-o să o ţină īn mānă spunāndu-i: „Fă din nou semne". Atunci tānărul 1-a chemat pe Mina, căpetenia diavolilor, dar acela tremura şi nu īndrăznea să se apropie. īl chemă atunci pe satana, dar acela, la fel; vedea crucea şi nu se apropia. I-a spus numai să plece īn Tibet. Atunci tānărul 1-a ocărāt pe satana: „Acum am īnţeles, i-a spus el, că puterea ta cea mare nu este decāt o mare slăbiciune". īn continuare a fost catehizat de bunul preot, care i-a vorbit despre Locurile Sfinte, despre Sfāntul Munte etc. Şi astfel tānărul a plecat din Suedia şi s-a dus la Ierusalim, unde a văzut Sfānta Lumină. De acolo s-a dus īn America, pentru ca să-i ocărască pe sataniştii pe care īi cunoscuse acolo şi să-i determine să-şi schimbe viata - Dumnezeu īl făcuse cel mai bun propovăduitor al Său - iar de acolo a venit īn Sfāntul Munte.

Bunul Dumnezeu 1-a ajutat īntr-un chip de invidiat fiindcă de mic fusese nedreptăţit. Rugaţi-vă pentru el, pentru că vrăjitorii īl războiesc cu toţi diavolii. Dacă pe mine mă luptă atunci cānd vine să-1 ajut, cu cāt mai mult pe acela. Preoţii īi citesc exorcisme, iar māinile lui i se rănesc şi īncepe să-i curgă sāngele. Sărmanul copil, mult īl mai chinuie diavolii! La īnceput, pe cānd era prieten cu ei, nu-1 deranjau, ci īl ajutau şi īl slujeau. Rugaţi-vă! Trebuie īnsă şi el īnsuşi să ia aminte, deoarece Evanghelia spune că atunci cānd duhul cel necurat iese din om se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decāt sine şi intrānd locuiesc acolo şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decāt cele dintāi(Mt. 12, 45.).
(din Nevointa duhovniceasca (III) - Cuv.Pr.Paisie Aghioritul)
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#6 | pid:3873 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Vrăjitorii folosesc şi diferite lucruri sfinte - Pr.Paisie Aghioritul

- Părinte, ce sunt descāntătorii?
- Sunt vrăjitori. Folosesc psalmii lui David, nume de sfinţi etc. şi le amestecă cu invocările diavolilor. Adică īn timp ce noi, citind Psaltirea, chemăm ajutorul lui Dumnezeu şi primim Harul dumnezeiesc, aceia, prin felul īn care o folosesc, īl jignesc pe Dumnezeu, leapădă Harul dumnezeiesc şi astfel fac hatārul diavolilor. īmi spuneau unii despre un copil că a mers la un vrăjitor să-i rezolve o problemă. Acela i-a citit ceva din Psaltire şi copilul şi-a dobāndit ceea ce īşi dorise. Dar după aceea, la puţin timp a īnceput sărmanul să se stingă, să se topească. Ce făcuse vrăjitorul? Luase nişte seminţe uscate īn māini şi īncepuse să-i citească Psalmul 50. Iar cānd a ajuns la stihul jertfa lui Dumnezeu(Ps. 50, 15.), a aruncat seminţele aducānd jertfă diavolilor, ca aceia să-i facă hatārul. Astfel L-a ocărāt pe Dumnezeu cu Psaltirea.
- Părinte, unii dintre cei care se ocupă cu vrăjitoriile folosesc crucea, icoanele...
- Da, ştiu. Dar şi din aceasta poţi să-ţi dai seama ce īnşelăciune se ascunde īn spatele celor pe care le fac! Astfel īi īnşeală pe sărmanii oameni care, văzāndu-i că folosesc lumānări, icoane etc., se īncred īn ei. Iată, cineva mi-a spus că īn oraşul īn care locuieşte, o turcoaică a pus icoana Maicii Domnului pe o piatră şi spunea: „Piatra care ajută lumea!". Nu spunea: „Maica Domnului", ci „piatra". Creştinii se zăpăcesc, pentru că văd icoana Maicii Domnului, iar unii care au vreo problemă de sănătate aleargă cu gāndul că vor fi ajutaţi, dar după aceea diavolul treieră. Pentru că din clipa īn care turcoaica spune că piatra ajută lumea şi nu Maica Domnului, intră diavolul la mijloc, căci aceasta este o dispreţuire a Maicii Domnului. Se depărtează Harul lui Dumnezeu şi īncepe demonizarea. Şi creştinii aleargă să-i tămăduiască piatra - piatra şi aghiuţă - dar īn cele din urmă se secătuiesc, pentru că ce ajutor poţi primi de la diavolul? Dacă ar Fi avut puţină minte, s-ar fi gāndit: „Este turcoaică, musulmană, ce treabă are ea cu icoana Maicii Domnului?". Chiar dacă aceasta ar fi spus că icoana Maicii Domnului ajută, din moment ce este musulmană, ce legătură poate avea ea cu Maica Domnului? Cu atāt mai mult atunci cānd le spune că piatra īi ajută! Am spus unuia să īnştiinţeze Mitropolia ca să ia măsuri şi să se păzească lumea.
- Părinte, lumea ne cere talismane.
- Mai bine să le daţi cruciuliţe atunci cānd vă cer ta-lisman. Nu faceţi talismane, pentru că şi vrăjitorii fac acum talismane. Pun pe din afară o iconiţă sau o cruce, īnsă īnăuntru au diferite vrăji. Oamenii văd icoana sau crucea şi se īnşeală. Iată, cu cāteva zile īn urmă, mi-au adus un talisman de la un turc, Ibrahim, care avea şi o cruce brodată pe deasupra. Am aflat şi despre un netemător de Dumnezeu că īnfăşură diferite iconiţe, iar īnăuntrul lor punea păr, lemnişoare, cuie, mărgele[Canonul 61 al Sinodului VI ecumenic hotărăşte să fie afurisiţi vrăjitorii care confecţioneaz㠄talismane", īn care pun simboluri diavoleşti sau diferite obiecte macabre (păr, unghii, oase de şarpe sau de liliac etc.). Acestora le-au fost transmise de mai īnainte influenta diavolească, ce se face prin invocările diavolilor.] etc.Şi cānd Biserica 1-a luat la īntrebări, a spus: „Sunt medium", pentru că mediumurile sunt libere şi astfel face ce vrea. Am spus unuia care fusese vătămat de acela: „Să te duci să te spovedeşti, pentru că ai primit īnrāuriri diavoleşti!". S-a dus şi s-a mărturisit. După aceea a venit şi mi-a spus: „Nu am simţit nici o schimbare". „Bre, nu cumva ai la tine ceva de la acel īnşelat?", īl īntreb. „Da, īmi spune, am o cutiuţă ca o Evanghelie mică". O iau, o deschid şi găsesc īnăuntru diferite iconiţe īnfăşurate. Desfac, desfac şi la mijloc erau nişte mărgele, păr şi ceva care semăna cu lemnul. Le-am aruncat, iar omul s-a slobozit. Vezi ce maestru este diavolul?

Sărmanii oameni poartă astfel de talismane, chipurile ca să fie ajutaţi, şi se chinuiesc. Pe acestea trebuie să le ardă, iar cenuşa s-o īngroape adānc īn pămānt sau s-o arunce īn mare, apoi să meargă să se spovedească. Numai aşa se eliberează. Odată a venit la Colibă un tānăr care avea multe probleme şi se chinuia trupeşte şi sufleteşte de mai mult de patru ani. Trăia o viaţă păcătoasă şi īn ultimul timp se īnchisese īn casă; nu voia să vadă om. Doi prieteni de-ai lui, care veneau regulat īn Sfāntul Munte, cu multă greutate l-au luat şi voiau să-1 aducă cu ei īn Sfāntul Munte, la Colibă. De la Uranopolis la Dafni, de fiecare dată cānd corabia se oprea la portul vreunei mănăstiri, tānărul cădea grămadă. Prietenii lui īmpreună cu părinţii ce erau īn corabie īncercau să-I ajute spunānd Rugăciunea. Cu multă greutate au ajuns la Colibă. Sărmanul şi-a deschis inima sa, mi-a vorbit despre viaţa lui. L-am văzut că era chinuit de o oarecare putere diavolească. I-am spus să meargă să se spovedească acolo la un duhovnic, să facă ceea ce īi va spune şi se va face bine. īntr-adevăr, s-a dus şi s-a mărturisit. Cānd au intrat īn corabie pentru a se īntoarce, le-a mărturisit prietenilor lui că duhovnicul i-a spus să arunce īn mare talismanul pe care i-1 dăduse un oarecare cunoscut al său şi īl purta la el, dar că īi era cu neputinţă să o facă. Deşi prietenii lui īl rugau să se ridice şi să-1 arunce, acela stătea ca statuia. Nu se putea scula de pe bancă. Atunci l-au apucat şi cu multă osteneală l-au scos afară pe punte. Cu ajutorul lor tānărul a reuşit să-şi scoată talismanul şi să-1 lase să cadă īn mare, pentru că nu avea puterea să-1 arunce. īndată a simţit că i se eliberează māinile, iar trupul său cel chinuit a dobāndit putere. De bucurie a īnceput să sară īn sus pe punte plin de vioiciune şi să-şi īncerce puterea māinilor trăgānd de barele de fier de la balustrada vaporului.
(din Nevointa duhovniceasca (III) - Cuv.Pr.Paisie Aghioritul)
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#7 | pid:3874 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Cei care se ocupă cu vrăjitoria spun şi multe minciuni - Pr.Paisie Aghioritul

- Părinte, vrăjitorii au vreo vestire lăuntrică?
- Au vestire lăuntrică de la diavolul, dar spun şi multe minciuni. Şi voi să luaţi aminte acolo Ia arhondaric. Trebuie să controlaţi situaţia. Să vedeţi ce oameni sunt cei care vin, pentru că se poate să vină şi cineva care se ocupă cu vrăjile. Vi se pare ciudat? La o priveghere au venit aici două persoane ce se ocupau cu vrăjile. Se apropiau de oameni şi le spuneau diferite lucruri. Spuneau şi minciuni, cum că ar avea legături şi cu Kantiotis(Augustin Kantiotis - mitropolit de Florina, In nordul Greciei.). Unei femei i-au spus: „Ţi-au făcut vrăji. Dimineaţă vom veni acasă la tine ca să te dezlegăm cu o cruce pe care o avem". Vin la priveghere, vorbesc şi puţin duhovniceşte, iar unii īşi spun: „Dacă vin la priveghere īnseamnă că sunt oameni credincioşi", şi astfel īşi deschid inimile lor.

Cum īncurcă lumea cu minciunile pe care le spun! Ca să īnşele o tānără, cineva i-a spus: „Părintele Paisie a avut o vedenie prin care i s-a descoperit că o să te căsătoreşti cu mine. Ia şi poartă aceasta fără să cercetezi ce este!". Şi i-a dat ceva ce era fermecat. Dar aceea, din fericire, nu 1-a luat. „Bine, dar Părintele Paisie se ocupă cu acestea?", a spus ea şi mi-a scris o scrisoare de patru pagini cu litere mărunte, plină de ocări, nişte ocări!... „Nu-i nimic, mi-am spus, ocărăşte-mă! Mai bine cu ocara, decāt să te fi īnşelat şi să fi purtat lucrul cel satanicesc!".

- Vă cunoştea. Părinte?
- Nu, nu mă cunoştea. Nici eu nu-i cunoşteam, nici pe ea, nici pe acela.

Puterile diavoleşti şl vrăjitoreşti

- Părinte, ce le-aţi spus elevilor care au venit astăzi şi v-au dezvăluit că au chemat un duh?
- Ce să le spun? Mai īntāi le-am tras o săpuneală bună. Ceea ce au făcut este lepădare de credinţă. Din clipa īn care īl cheamă pe diavolul şi īl primesc, īl leapădă pe Dumnezeu. De aceea le-am spus ca mai īntāi să se pocăiască, să se spovedească sincer şi de aici īnainte să ia aminte. Să meargă la biserică, să se īmpărtăşească cu binecuvāntarea duhovnicului lor, ca să se cureţe. Au circumstanţe atenuante deoarece sunt copii şi au făcut-o ca un joc. Dacă ar fi fost mari, ar fi păţit un mare rău, diavolul ar fi dobāndit mare stăpānire asupra lor. Dar şi pe aceştia īi scutură.

- Părinte, dar ce au făcut?
- Ceea ce fac mulţi... Pun pe masă un pahar cu apă şi īn jurul lui aranjează literele alfabetului: A, B, C etc. După aceea bagă degetul īn apă şi cheamă duhul, adică pe diavolul. Paharul se īnvārte singur, se opreşte īnaintea literelor şi formează cuvinte. Copiii aceştia au chemat duhul, iar atunci cānd acesta a venit, l-au īntrebat: „Există Dumnezeu?". „Nu există", le-a răspuns. „Cine eşti tu?", īl īntreabă. „Satana", le răspunde. „Există satana?". „Există!". Adică prostii grosolane. Nu există Dumnezeu şi există satana. Cānd l-au īntrebat din nou dacă există Dumnezeu, le-a răspuns: „Da, există". O dat㠄da", o dat㠄nu". Atunci copiii au căzut pe gānduri. Dumnezeu a iconomisit astfel ca să fie ajutaţi. O copilă dintre ei a fost lovită de pahar. A īngăduit Dumnezeu s-o lovească, pentru ca astfel să-şi revină şi ceilalţi copii.

Astăzi mulţi, atunci cānd vor să facă rău vreunei persoane, se duc la vrăjitorii care folosesc păpuşa de ceară a lui „Bondou"(Un fel de vrăjitorie ce se exersează potrivit cultului tradiţiei religioase din America Centrală şi de Sud. Termenul provine de la cuvāntul „Bondoun", care īnseamnă dumnezeu sau duh.).Vrăjitorii au făcut din aceasta un joc, un hobby.

- Părinte, dar ce fac?
- Fac o păpuşă de ceară şi atunci cānd cineva le cere să-1 vatăme pe vrăjmaşul lui, de pildă la ochi, īnfig un ac īn ochii păpuşii şi rostesc numele celui pe care vor să-1 vatăme, făcānd diferite descāntece. Şi īntr-adevăr, persoana aceea, dacă trăieşte o viaţă păcătoasă şi nu se spovedeşte, este atacat de puterea diavolească la ochi. Simte o durere atāt de mare, īncāt īi vine să-şi scoată ochii! Fac analize, dar medicii nu află nimic.
Dar iată şi medium-urile cāt rău fac! Nu ajunge că iau banii de la oameni, ci distrug şi familii. Merge, de pildă, unul la medium şi li spune problema pe care o are. „Ascultă, īi spune acela, o rudă de-a ta care este puţin brunetă, puţin īnaltă etc. ţi-a făcut vrăji". Acesta caută să afle care din neamul lui are aceste trăsături. Va afla pe cineva care să semene puţin. „A, aceasta este, īşi spune, cea care mi-a făcut vrăji", şi-1 cuprinde o ură faţă de acea persoană. īnsă aceea, sărmana, nu ştie nimic - se poate să-1 fi şi ajutat cāndva - iar acesta să fie īnverşunat īmpotriva ei, să nu vrea nici să o vadă. Se duce din nou la medium, iar acela īi spune: „Acum trebuie să dezlegăm vraja. Şi ca s-o dezlegăm, trebuie să dai ceva bani". „Ei, fiindcă a aflat-o, spune acesta, trebuie să-1 răsplătesc!". Şi dă-i bani...

Vezi ce face diavolul? Pune sminteli. īn timp ce un om bun, chiar de ar şti ceva concret despre cineva, niciodată nu va spune: „Cutare te-a vătămat", ci va īncerca să-1 ajute spunāndu-i: „Caută să nu-ţi faci gānduri! Mărturiseşte-te şi nu te teme!". Şi astfel īi ajută pe amāndoi. Pentru că şi cel care 1-a vătămat pe un altul, cānd īl vede pe acela că se poartă cu bunătate, īşi face probleme īn sensul cel bun şi se pocăieşte.
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#8 | pid:3875 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Diavolul niciodată nu poate face binele - Pr.Paisie Aghioritul

- Părinte, un vrăjitor poate vindeca vreun bolnav?
- Vrăjitor şi să vindece un om bolnav? Pe unul care este scuturat de diavol, acesta īl poate face bine trimiţānd diavolul la altul. Pentru că vrăjitorul şi diavolul sunt asociaţi şi de aceea īi spune diavolului: „Ieşi din acesta şi du-te īn cutare!". Şi astfel īl scoate pe diavol din acela şi, de obicei, īl trimite la vreo rudă de-a lui sau cunoscut care a dat drepturi diavolului. După aceea cel ce a avut diavol spune: „Eu am suferit, dar cutare m-a făcut bine", şi astfel se face reclamă. Şi īn cele din urmă diavolul se īnvārte pe la rude sau cunoscuţi. Dacă cineva, să presupunem, este ghebos din lucrare diavolească, vrăjitorul poate izgoni diavolul din acela, īl poate trimite īn altă parte şi ghebosul se ridică drept. Dacă īnsă are gheba din betegeală, vrăjitorul nu-1 poate face bine.

Unii mi-au spus despre o femeie că vindeca bolnavi folosind diferite lucruri sfinte. Cānd am auzit ce face, am rămas uimit de meşteşugul diavolului. Ţinea o cruce īn mānă şi cānta diferite tropare. Cānta, de pildă, „născătoare de Dumnezeu, Fecioară", iar cānd ajungea la „binecuvāntat este rodul pāntecelui tău", scuipa pe lāngă cruce, adică hulea pe Hristos şi de aceea o ajuta aghiuţă. Astfel, pe unii care sunt bolnavi, suferă de melancolie etc., din īnrāurire diavolească şi medicii nu-i pot face bine, ea īi vindecă, pentru că pe diavolul care pricinuieşte boala īl trimite īn altul, iar aceia se slobozesc de māhnire. Şi mulţi o au de sfāntă! īi cer sfaturi şi, puţin cāte puţin, le vatămă sufletul, īi distruge.

Este trebuinţă de multă luare-aminte. Să fugi departe de vrăjitori şi de vrăji, precum fugi departe de foc şi de şerpi. Să nu īncurcăm lucrurile. Diavolul niciodată nu poate face binele. Numai bolile pe care le pricinuieşte el īnsuşi, le poate vindeca.
Odată am auzit următoarea īntāmplare: un tānăr se īncurcase cu un oarecare vrăjitor şi se īndeletnicea cu vrăjile. După o vreme s-a īmbolnăvit şi a ajuns la spital. Luni īntregi a cheltuit tatăl său, pentru că nu aveau atunci asigurare, ca să afle ce are. Medicii nu-i aflau nimic. Devenise īntr-un hal fără de hal. Ce face atunci diavolul! īi apare tānărului īn chipul Sfāntului loan Botezătorul, pe care īl aveau de patron īn acea parte, şi īi spune: „Te voi face bine dacă tatăl tău īmi va zidi o biserică". Copilul a spus tatălui său, iar acela, sărmanul, a spus: „Este copilul meu, voi da tot ce am, numai să se facă bine", şi a făgăduit Sfāntului loan Botezătorul să-i zidească biserică. Diavolul a fugit şi copilul s-a făcut bine. Şi-a făcut... „minunea"! Atunci tatăl spune: „Eu am făgăduit să zidesc biserica. Trebuie să-mi īmplinesc făgăduinţa". Nu aveau posibilităţi materiale şi, ca să zidească biserica, a vāndut tot pămāntul ce-1 avea. Şi-a dat toată averea sa. Copiii i-au rămas pe drumuri. S-au revoltat şi au spus: „Nu ne trebuie Ortodoxia", şi s-au făcut martori ai lui Iehova. īl vezi pe diavolul ce face? Se vede treaba că acolo nu existau martori ai lui Iehova şi a aflat vrăjmaşul un mod ca să se facă şi acolo.
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#9 | pid:3876 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Când anume prind vrăjile - Pr.Paisie Aghioritul

- Părinte, oare vrăjile prind întotdeauna?
- Ca să prindă vrăjile, trebuie ca cineva să dea drepturi diavolului. Adică să dea pricină serioasă şi să nu se fi aranjat corect cu pocăinţa şi spovedania. De unul care se spovedeşte nu se prind vrăjile chiar de le-ai arunca cu lopata asupra lui. Pentru că, atunci când se spovedeşte şi are inimă curată, vrăjitorii nu pot lucra împreună cu diavolii ca să-1 vatăme.

A venit odată la Colibă unul între două vârste cu nişte aere... De îndată ce l-am văzut de departe, am înţeles că avea o înrâurire diavolească. „Am venit să mă ajuţi, mi-a spus el. Roagă-te pentru mine, căci împlinesc un an de când am nişte dureri înfricoşătoare de cap, iar medicii nu află nimic". „Ai diavol, i-am spus, pentru că i-ai dat drepturi să intre în tine". „Nu am făcut nimic", mi-a spus. „Nu ai făcut nimic? îl întreb. Nu ai înşelat o fată? Ei, ea s-a dus şi ţi-a făcut vrăji. Du-te şi cere iertare de la fată, apoi spovedeşte-te şi mergi să-ţi citească exorcisme ca să-ţi afli sănătatea. Dacă tu nu-ţi dai seama de greşeala ta şi nu te pocăieşti, toţi duhovnicii lumii de s-ar aduna şi s-ar ruga pentru tine, diavolul tot nu va pleca". Atunci când vin astfel de oameni, cu astfel de aere, le vorbesc deschis. Au nevoie de o zguduitură bună ca să-şi revină.

Un altul mi-a spus că femeia lui are diavol. Stârneşte mereu scandaluri în casă. Se scoală noaptea, îi scoală pe toţi, le răstoarnă pe toate. „Tu te spovedeşti?", îl întreb. „Nu", îmi spune. „Trebuie să fi dat drepturi diavolului, îi spun. Nu s-a făcut aceasta din senin". în cele din urmă am aflat că mersese la un hoge care îi dăduse ceva să stropească în casă pentru noroc şi ca să-i meargă bine la servici, iar el n-a dat nici o însemnătate acestui lucru. După aceea diavolul treiera prin casa lui.

Cum se dezleagă vrăjile

- Părinte, dacă prind vrăjile, atunci cum se dezleagă ele?
- Prin pocăinţă şi spovedanie. De aceea trebuie mai întâi să se afle pricina pentru care au prins vrăjile, să-şi înţeleagă omul greşeala, să se pocăiască şi să se spovedească. Câţi nu vin acolo la Colibă chinuiţi, pentru că li s-au făcut vrăji, şi-mi spun: „Fă rugăciune, ca să mă uşurez de chin!". îmi cer ajutorul fără să caute să afle de unde a început răul, ca să-1 îndrepte. Adică să afle în ce au greşit de au prins vrăjile, iar apoi să se pocăiască, să se spovedească, pentru ca să le înceteze chinul.

- Părinte, atunci când omul căruia i s-au făcut vrăji ajunge într-o astfel de stare încât nu se poate ajuta singur pe sine, nu se poate spovedi etc., îl pot ajuta alţii?

- Pot chema preotul acasă să-i facă Sfântul Maslu sau agheasmă. Să-i dai să bea agheasmă, ca să dea răul puţin înapoi şi să intre puţin Hristos înlăuntrul lui. Aşa a făcut o mamă cu copilul ei şi 1-a ajutat. îmi spusese că fiul ei suferea mult pentru că i se făcuseră vrăji. „Să se ducă să se spovedească", i-am spus. „Părinte, cum să meargă să se spovedească în starea în care este?", mi-a spus. „Atunci spune-i duhovnicului tău, îi spun, să vină acasă, să facă agheasmă şi să-i dea fiului tău să bea agheasmă. Dar oare o va bea?". „O va bea", îmi spune. „Ei, atunci să începi de la agheasmă, îi spun, şi după aceea încearcă să-1 faci pe copil să vorbească cu preotul. Dacă se va spovedi, îl va arunca pe diavolul cât colo". Şi într-adevăr, m-a ascultat şi astfel copilul a fost ajutat. După puţin timp s-a putut spovedi şi s-a făcut bine.

O altă femeie, sărmana, ce a făcut? Bărbatul ei se încurcase cu nişte vrăjitori şi nici cruce nu voia să poarte. Ca să-1 ajute puţin, a cusut pe gulerul sacoului său o cruciuliţă. Odată, când trebuia să treacă pe un pod de cealaltă parte a unui râu, de îndată ce a călcat pe pod, a auzit o voce spunându-i: „Taso(Prescurtare de la Anastasie.), Taso, scoa-te-ţi sacoul ca să trecem împreună peste pod!". Din fericire era frig, iar el a spus: „Cum să-1 scot? Mi-e frig!". „Scoate-1, scoate-1, ca să trecem", a auzit aceeaşi voce. Măi, şi diavolul acesta! Voia să-1 arunce de pe pod în apă, dar nu putea pentru că avea cruciuliţa asupra lui. Totuşi, în cele din urmă, 1-a aruncat acolo într-un loc. între timp ai lui l-au căutat toată noaptea şi l-au găsit pe sărmanul acela căzut pe pod. Dacă nu ar fi fost frig, şi-ar fi scos sacoul, iar diavolul l-ar fi aruncat în mijlocul râului. L-a păzit însă crucea ce o avea pe reverul său, dar şi pentru că sărmana lui femeie credea. Căci dacă nu ar fi avut credinţă, ar fi procedat astfel?

Acest post a fost editat de emil: 21 February 2011 - 10:15 AM

Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#10 | pid:3877 | tid:2165
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Impreună-lucrarea vrăjitorilor cu diavolii - Pr.Paisie Aghioritul

- Părinte, un om care are sfinţenie, nu poate demasca sau frāna un vrăjitor?
- Cum să-1 frāneze? Dacă spui unuia care are puţină frică de Dumnezeu să ia aminte, pentru că aşa cum trăieşte nu merge bine, şi tot nu iese din ale lui, cu cāt mai mult vrăjitorul, care lucrează īmpreună cu diavolul. Unuia ca acesta ce să-i faci? īi vei spune unele lucruri, dar el toi cu diavolul va fi. Nu se poate face nimic, numai atunci cānd vrăjitorul este īnaintea ta şi tu rosteşti Rugăciunea lui Iisus, īn clipa aceea diavolul se poate īncurca, iar vrăjitorul să nu-şi poată face treaba sa.

Cineva avea o problemă, iar un vrăjitor, care era şi mare escroc, s-a dus acasă la el să-1 ajute. Acela spunea Doamne Iisuse... Sărmanul era un om simplu, nu ştia că celălalt este vrăjitor, şi de aceea a intervenit Dumnezeu. Şi să vedeţi ce a īngăduit Dumnezeu pentru ca acela să-şi dea seama! Vrăjitorul a īnceput să fie bătut de diavoli şi cerea ajutor de la omul la care a venit să-i rezolve problema.

- Părinte, acela īi vedea pe diavoli?
- Omul acela nu-i vedea pe diavoli, ci vedea o scenă. Vrăjitorul striga „Ajutor!", făcea tumbe, cădea jos, ridica māna ca să-şi apere capul. Căci să nu credeţi că vrăjitorii o duc bine şi că diavolii le fac īntotdeauna hatārul. Faptul că s-au lepădat odată de Hristos, aceasta le este de ajuns. La īnceput vrăjitorii fac contracte cu diavolii ca să-i ajute, iar diavolii se supun pentru cāţiva ani poruncilor. După aceea īnsă le spun: „Acum să ne mai ocupăm de voi?". Mai ales atunci cānd magii nu reuşesc să facă ceea ce vor diavolii, ştiţi ce păţesc după aceea?

īmi aduc aminte că odată, pe cānd discutam lāngă Colibă cu acel vrăjitor tānăr din Tibet, deodată s-a ridicat, mi-a prins māinile şi mi le-a īntors la spate. „Să vină acum Hagi-efendi(Sfāntul Arsenie Capadocianul.) să te scape", mi-a spus. „Bre diavole, hai, pleacă de aici", i-am spus, şi l-am aruncat jos. Auzi colo, să-1 hulească pe Sfāntul! Apoi a venit să mă lovească cu piciorul, dar nu a reuşit, pentru că piciorul s-a oprit lāngă gura mea. M-a păzit Dumnezeu... L-am lăsat şi am intrat īn chilie. După puţină vreme īl văd venind plini de spini pe el. „Satana m-a pedepsit pentru că nu te-am biruit. M-a tārāt prin rugi", mi-a spus.

Puterile īntunericului sunt slabe. Oamenii le fac puternice prin īndepărtarea lor de Dumnezeu, dānd astfel drepturi diavolului.
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi