Sari la continut

Iisus Hristos
Cunoaste pe Dumnezeu si e cunoscut de Dumnezeu omul care neintrerupt se nevoieste sa fie nedespartit de Dumnezeu. Iar nedespartit de Dumnezeu ajunge omul care e bun in toate si care biruie toata placerea, nu din pricina lipsei, ci prin vointa si infranare. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Teofan Zavoratul


8 postari la acest topic

#1 | pid:3583 | tid:2083
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
[I Tes. 2, 9-14; Lc. 11, 14-23]. ''Cand cel tare si inarmat isi pazeste curtea, avutiile lui sunt in pace; dar cand unul mai tare vine asupra lui si-1 infrange, ii ia toate armele pe care se bizuia, iar prazile de la el le imparte.'' Aceasta pilda lamureste felul in care Domnul strica stapanirea demonica asupra sufletelor. Cata vreme sufletul se afla in pacat, il stapaneste duhul rau, chiar daca nu vadeste intotdeauna acest lucru. El este mai puternic decat sunetul, drept care nici nu se teme ca acesta se va rascula; il stapaneste si il tiraniseste fara sa intampine vreo impotrivire. Atunci insa cand Domnul intra in suflet, atras de credinta si pocainta, strica toate legaturile satanicesti, alunga demonul si il lipseste de orice putere asupra acelui suflet; si atata vreme cat sufletul slujeste Domnului, demonii nu pot sa puna stapanire pe el, caci este puternic prin Domnul, mai puternic decat ei. Atunci cand sufletul pacatuieste si se abate de la Domnul, demonul navaleste iar si i se face sarmanului suflet mai rau decat inainte. Aceasta este obsteasca randuiala nevazuta a intamplarilor din lumea duhovniceasca. Daca ni s-ar deschide ochii mintii, am vedea cum duhurile rele se lupta cu sufletele in intreaga lume: biruinta inclina ba de o parte, ba de cealalta, dupa cum sufletele au partasie cu Dumnezeu prin credinta, pocainta si ravna pentru fapte bune, sau se departeaza de El prin nepasare, trandavie si racire fata de bine.(Sf.Teofan Zavoratul)
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#2 | pid:4598 | tid:2083
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
[II Cor. 10,7-18; Mc. 3,28-35]. ''Cine va huli impotriva Duhului Sfant nu are iertare in veac.'' Oare e greu sa cazi in acest pacat infricosator? Nicidecum, caci iata care sunt pacatele de acest fel: ''Nadajduirea multa si fara de masura in harul lui Dumnezeu; deznadajduirea sau nenadajduirea in milostivirea dumnezeiasca; impotrivirea fata de adevarul invederat si intarit de fapte si lepadarea de credinta crestineasca dreptmaritoare. Altii mai adauga aici si pizma fata de darurile duhovnicesti pe care le primeste aproapele de la Dumnezeu; cerbicia in pacat si invechirea in rautate; neingrijirea de pocainta pana la iesirea din aceasta viata'' (Spovedania Ortodoxa, partea a treia, intrebarea a 38-a). Iata cate cai spre acest pacat! Apuca-te de oricare din ele si iti va fi dupa aceea greu sa mai dai inapoi, incat te va tara in prapastie, impotrivirea fata de adevar incepe prin indoieli marunte, zamislite dintr-un cuvant sau dintr-o scriere rea. Daca nu vei lua aminte la ele si nu le vei vindeca, ele te vor duce la necredinta si la incapatanarea in necredinta. Si la deznadejde se ajunge tot prin nebagare de seama: ''O sa ma pocaiesc'', zice omul, si pacatuieste. Si tot asa de cateva ori; apoi, vazand ca pocainta nu mai vine, isi spune in sine: ''Asa mi-e dat, nu pot sa ma infranez'', si se lasa cu totulin voia pacatului. Se aduna adanc de pacate; si totodata se aduna adanc de impotriviri fata de chemarile vadite ale harului dumnezeiesc. Atunci cand omului ajuns in aceasta stare ii trece prin minte sa se indrepteze, adancul de pacate il covarseste, iar impotrivirea fata de har ii rapeste indrazneala de se apropia de Domnul, si el hotaraste: ''Pacatul meu este prea mare ca sa poata fi iertat''. Iata si deznadejdea! Pazeste-te de samanta necredintei si iubirii de pacat, si nu vei cadea in acest adanc.(Sf.Teofan Zavoratul)

#3 | pid:4991 | tid:2083
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Sfantul Teofan Zavoratul
Ce iubitor e Domnul cu copiii! Dar cine nu-i iubeşte pe copii? Cu cât trăieşte omul mai mult, cu atât ajunge să-i îndrăgească mai tare pe copii, în ei se vede o prospeţime a vieţii şi o curăţie a obiceiurilor pe care nu este cu putinţă să nu le iubeşti. Unora le trece prin cap, privindu-i pe copii, că păcatul strămoşesc nu există, că fiecare cade singur, atunci când creşte şi se întâlneşte cu imboldurile potrivnice firii, pe care, i se pare lui, nu are cum să le biruiască. Fiecare cade singur, însă păcatul strămoşesc oricum există. Apostolul Pavel vede în noi legea păcatului, care se împotriveşte legii minţii. Această lege, la fel ca o sămânţă, nu se vede la început, ci mai apoi se vădeşte şi trage la păcat. Astfel, cei născuţi din leproşi nu-şi vădesc boala până la o anumită vârstă, iar apoi aceasta se arată şi începe să-i roadă la fel ca pe părinţii lor. Dar unde a stat până atunci lepra? înlă-untrul lor. Aşijderea şi păcatul strămoşesc: se ascunde până la o vreme, iar apoi iese la iveală şi săvârşeşte lucrarea sa. Mediul din jur are mare însemnătate şi pentru înăbuşirea acestui păcat, şi pentru sporirea lui. De nu ar fi în jur elemente păcătoase, păcatul ascuns nu ar avea din ce să se hrănească şi poate că sar usca de la sine; necazul nostru este însă că în jur sunt totdeauna multe lucruri care ajută creşterea lui. Mult păcat este şi în societate; dar toate acestea nu ne fac neapărat păcătoşi. Păcatul este întotdeauna lucrarea libertăţii: luptă-te şi nu ai să cazi. Cade numai acela care nu vrea să se lupte. De ce nu vrem să ne luptăm? Aici nu este lege: vreau, pentru că vreau, şi nu vreau, pentru că nu vreau; totul se întemeiază pe libertate; dincolo de ea nu poţi trece.

#4 | pid:6186 | tid:2083
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
''Cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si poftele.'' Acum, aceasta randuiala s-a intors pe dos: oamenii isi rastignesc trupul, dar nu impreuna cu patimile si poftele, ci prin patimi si pofte. Cum isi mai chinuiesc ei trupul, in ziua de azi, prin imbuibare, betie, fapte de desfranare, danturi si petreceri! Nici stapanul cel mai lipsit de omenie nu-si chinuieste astfel vita lenesa. Daca ar fi sa dam trupului nostru libertate si minte, primele sale cuvinte ar fi indreptate impotriva stapanului sau, sufletul, pentru faptul ca acesta se amesteca in chip nelegiuit in treburile lui, umplandu-1 de patimi care-i sunt straine si, implinindu-si-le in el, il chinuieste.De fapt, trebuintele trupului nostru sunt simple si nepatimase.Priviti la dobitoace: nu se imbuiba, nu dorm peste masura si, implinindu-si trebuintele trupesti la vremea lor, raman dupa aceea linistite un an intreg. Doar sufletul, uitandu-si nazuintele mai bune, si-a scos din trebuintele simple ale trupului o multime de nazuinte impotriva firii sale, care au devenit, prin lipsa de masura, nefiresti si pentru trup. Totusi, pentru a taia din suflet patimile trupesti care s-au incuibat in el, trupul trebuie neaparat rastignit, insa in cu totul altfel: adica nedandu-i libertate si cele de trebuinta, ori implinindu-i trebuintele intr-o masura neasemuit mai mica decat ar cere-o firea sa.(Sf.Teofan Zavoratul)

#5 | pid:6578 | tid:2083
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
"Oricine priveste la o femeie, poftind-o,a si savarsit adulter cu ea in inima lui." Dar cum poti, traind in societate, sa nu privesti la femei? Vedeti ca nu cel ce priveste pur si simplu la o femeie savarseste adulter, ci acela care priveste cu pofta. De privit, priveste, dar inima sa ti-o tii in frau. Priveste precum copiii, care se uita la femei cu ochi curati, fara nici un fel de ganduri necuviincioase. Femeile trebuie iubite, fiindca porunca ce priveste iubirea de aproapele le cuprinde si pe ele, dar cu iubire curata, ce are in vedere nimic altceva decat sufletul si duhovnicescul... In crestinism, dat fiind ca Dumnezeu nu face deosebire intre femeie si barbat, aceasta deosebire nu trebuie sa fie nici in legaturile dintre crestini. "Din cale afara de greu", vei zice. Da, fara lupta nu se poate: dar lupta presupune neplecarea duhului in fata pacatului, iar la Milostivul Dumnezeu aceasta nesupunere se socoate drept curatie.(Sf.Teofan Zavoratul)

Acest post a fost editat de Luca.O: 08 June 2012 - 08:10 AM


#6 | pid:8052 | tid:2083
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
''Fiecare va fi sarat cu foc, dupa cum orice jertfa va fi sarata cu sare.'' Mai inainte de asta, Domnul a vorbit despre faptul ca fiecare trebuie sa fie gata la toate felurile de jertfe si lepadare de sine, pentru a ramane pe calea cea dreapta. Chiar daca ceea ce jertfim ne este scump ca lumina ochilor sau ca mana dreapta, jertfa trebuie adusa fara vreo sovaiala; caci daca iti va parea rau ca faci jertfa, si ca urmare te vei abate de la calea dreapta la cea nedreapta, vei fi silit sa patimesti vesnic in viata viitoare. Asadar, fa jertfa care te intristeaza aici, ca sa scapi de chinurile de dincolo. Fara a fi curatit aici prin foc, este cu neputinta a te manui de focul vesnic. Oricine vrea sa fie mantuit trebuie sa fie sarat cu foc, sa treaca prin curatirea cu foc. Cu totii suntem datori, prin legea zidirii noastre, sa ne aducem jertfa lui Dumnezeu; dar fiecare din noi este necurat. Asadar, trebuie sa ne curatam, pentru a face din noi insine jertfe placute lui Dumnezeu. Dar cand incepi sa te curatesti, sa smulgi patimile din suflet, te doare ca si cum ai fi ars cu foc. Aceasta lucrare a curatirii de sine launtrice seamana cu lucrarea focului ce curata metalul. Metalul este nesimtitor. Daca ar fi sa capete simtire, ar simti si curatirea si arderea in acelasi timp; asa se intampla si cu omul care se curata pe sine. Trecand prin asta, se simte ca si cum ar fi mistuit cu totul de flacari. Focul curatitor trece prin toate madularele lui, asa cum sarea patrunde ceea ce se sareaza; si numai cel care se supune acestei lucrari devine jertfa adevarata, bineplacuta lui Dumnezeu. De aceea, oricine are neaparata nevoie sa fie sarat cu foc, asa cum in Vechiul Testament orice jertfa se sara mai inainte de a fi adusa ca ardere de tot.(Sf.Teofan Zavoratul)

#7 | pid:8736 | tid:2083
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Acestea zice Domnul: ''Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te invata pe tine cele de folos, care te duce pe calea pe care trebuie sa mergi. O, de-ai fi luat aminte la poruncile Mele! Atunci, pacea ta ar fi fost ca un riu, iar dreptatea ta - ca valurile marii; si ca nisipul s-ar fi inmultit saminta ta, iar fiii pin-tecelui tau - ca tarina pamintului: nu s-ar fi stins, nici ar fi pierit numele ei inaintea Mea''5. Cu ce conditie? ''Iesiti din Babilon'' (Is. 48,17-20)! Babilonul este chipul pacatoseniei de toate felurile. Paraseste pacatul, intoarce-te catre Domnul cu toata inima ta, si El nu va pomeni faradelegile tale, va da uitarii toate nedreptatile tale. Iarasi vei fi primit in mila Lui, si atunci nu-ti va ramine decit sa umbli numai in calea pe care te va invata El, ca pacea ta launtrica sa fie ca un riu, cugetarile cele bune ale inimii tale ca nisipul, iar roadele faptelor tale bune ca tarina pamintului.
(Sf.Teofan Zavoratul)
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#8 | pid:8768 | tid:2083
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Despre pacatul cugetului nedrept al inimii
Sfantul Petru graieste catre Simon: ''Tu n-ai parte, nici mostenire, la chemarea aceasta, pentru ca inima ta nu este dreapta inaintea lui Dumnezeu. Pocaieste-te, deci, de aceasta rautate a ta si roaga-te lui Dumnezeu, doar ti se va ierta cugetul inimii tale''. Nu avea parte, iar Simon nici cu gandul nu gandea ca a ajuns asa departe; si doar pe dinafara nu savarsise nimic necuviincios, ci numai a gandit in chip nedrept, si cugetul inimii lui a savarsit un lucru despre care Apostolul nu stia daca i se va ierta sau nu, chiar dupa pocainta si rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Iata ce inseamna intocmirea inimii si cugetarea care iese din ea potrivit acestei intocmiri! Judecand in aceasta lumina, omul e intr-un fel pe dinafara si in alt fel pe dinlauntru: iar launtrul lui il vede numai Dumnezeu, dimpreuna cu cei carora le descopera Duhul lui Dumnezeu, Care cearca inimile. Deci, cu ce frica si cutremur se cade sa-si lucreze fiecare mantuirea! Si cu cata osardie nefatarnica trebuie sa-L roage pe Dumnezeu: ''Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele'' (Ps. 50). Iar la Judecata vor fi lucru de spaima si mirare. Domnul va zice: ''Nu va cunosc pe voi'' celor ce nu doar ca au fost incredintati ca sunt oameni ai lui Dumnezeu, ci au si parut astfel in ochii tuturor. Ce ne ramane, dar? Ne ramane doar sa strigam: ''Cu judecatile pe care le stii, mantuieste-ne pe noi, Doamne! insuti, precum stii, da randuiala mantuitoare inimii noastre!''.(Sf.Teofan Zavoratul)
Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#9 | pid:8775 | tid:2083
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
Pacatul aduce boala trupeasca si vatama sufletul
''De acum te-ai facut sanatos; sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau.'' Pacatul nu vatama doar trupul, ci si sufletul. Uneori, lucrul e cat se poate de vadit; alteori, nu atat de vadit, dar adevarul ramane adevar, ca si bolile trupului sunt toate si intotdeauna urmare a pacatelor si pentru pacate. Pacatul se savarseste in suflet si il face bolnav de-a dreptul; insa daca trupul isi trage viata de la suflet, fireste ca un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viata sanatoasa. Singur faptul ca pacatul aduce dupa sine intuneric sufletesc si urat are o inraurire nesanatoasa asupra sangelui, care este temeiul sanatatii trupesti; dar daca stai sa te gandesti ca el ne desparte de Dumnezeu, Care este Izvorul vietii, si il pune pe om in potrivnicie fata de toate legile care lucreaza atat in el, cat si in natura, te vei minuna cum de ramane viu pacatosul dupa ce a pacatuit. Pricina este numai mila lui Dumnezeu, care asteapta pocainta si intoarcerea lui. Prin urmare, bolnavul este dator, mai inainte de orice, sa se grabeasca a se curati de pacat si sa se impace in constiinta sa cu Dumnezeu. Acest lucru netezeste si drumul lucrarii binefacatoare a medicamentelor. Am auzit ca era un doctor de seama care nu se apuca de tratament pana ce bolnavul nu se spovedea si nu se impartasea cu Sfintele Taine; si cu cat era mai anevoie de vindecat boala, cu atat cerea mai staruitor acest lucru.(Sf.Teofan Zavoratul)

Acest post a fost editat de emil: 22 May 2016 - 06:48 AM

Suferinta ne smereste si ne īnvată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi