Sari la continut

Iisus Hristos
Cugetand la cele despre Dumnezeu, fii evlavios cu prisosinta, bun, cuminte, bland, darnic dupa putere, indatoritor, necertaret si cele asemenea. Caci aceasta este avutia sufletului care nu poate fi furata: sa placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea, si sa nu judeci pe . nimeni sau sa zici: cutare este rau si a pacatuit; ci mai bine este sa-ti cauti de pacatele.tale si sa privesti in tine purtarea ta, de este placuta lui Dumnezeu. Caci ce ne priveste daca altul este rau? (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Dimitrie al Rostovului


3 postari la acest topic

#1 | pid:3321 | tid:1998
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Despre aceea că trebuie să îndrăgim postul şi să avem înfrânare întru toate
1. Dacă vrei să ai dreaptă cugetare şi lesne să birui toate patimile tale, păzeşte mereu postul şi înfrânarea, nu te lăsa robit de îndulcirea trupească, pentru ca să nu îţi iroseşti viaţa ta în întunericul necuvântării şi al tulburărilor şi să nu fii răsplătit întru aceasta şi astfel să te lipseşti de răsplătirea cea veşnică.
2. Pururi păzeşte-te de îmbuibare şi beţie, căci întru acestea este începutul şi rădăcina a tot păcatul, în acestea e pornirea către desfrâu şi necurăţie, întru acestea e gătirea pentru veşnicul chin. Neînfrânarea naşte tot răul; prin neînfrânare strămoşul nostru Adam cu tânguire s-a lipsit de rai şi a căzut pradă morţii. De la îmbuibare şi beţie se face împovărarea sufletului, întunecarea minţii, răzvrătirea patimii trupeşti, lupta neîncetată, intrarea lesnicioasă a diavolului şi înstrăinarea dintru dragostea lui Dumnezeu.
3. Din îmbuibare şi beţie se naşte nu doar rău sufletului, ci şi boală trupului; din înfrânare şi trezvie se naşte nu doar folos sufletului, ci şi sănătatea trupului şi uşurimea vieţii; îmbuibarea şi beţia nu doar ne lipsesc de viaţa veşnică, ci şi de cea vremelnică - păgubeşte dimpreună şi sufletul şi trupul; îndeobşte îl fac pe om netrebnic(adica cel nefolositor) lui Dumnezeu şi oamenilor. îndulcirea vremelnică îi pregăteşte omului amarul veşnic, dacă cineva se alipeşte de ea nebuneşte. Viaţa înfrânată şi cu trezvie este raiul pe pământ, iar viaţa stricăcioasă şi păcătoasă este iad pe pământ şi mare chin.
4. Biruie îndulcirile şi stăpâneşte-le, ca să nu te biruie şi să te stăpânească ele, dacă vrei ca slobod să dobândeşti viaţa veşnic fericită. „Celui ce va birui", a grăit Domnul, „îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu" (Apocalipsa 2,7). Şi încă: „Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic" (Ioan 6, 63). De aceea, nu pune foarte mângâierea ta întru cele ce îţi sunt date pentru puţină vreme, ci caută adevărata mângâiere întru Domnul, care va fi cu tine veşnic.
5. Păzeşte-te întru toate de lipsa de măsură şi de împuţinare; păzeşte întru toate dreapta şi chibzuita credinţă. Dacă vrei să găseşti lesne liniştea sufletească, să ai pururi şi întru toate înfrânare. Dimpotrivă, niciodată nu vei afla pace şi linişte întru neînfrânare. Să ştii că, chiar dacă cea mai îndulcitoare mâncare ar fi fost amestecată cu otravă, tu tot nu ai fi mâncat din ea, nici nu te-ai fi atins de ea, de nu voieşti ca deodată cu ea să guşti şi moartea.
6. Urăşte îndestularea pântecelui - ca să nu fii prins şi legat de laţurile patimilor. Rabdă setea şi foamea de îndulcirile trupeşti şi te vei slobozi de povara sufletească şi te vei îndestula cu hrana dumnezeiască, întrucât cel ce nu îndură foamea puţină, are să sufere necazuri pătimaşe şi mai mari. Dacă vei asemui cu păgubirea îndulcirea trupească, mulţămirea trupului cu povara, mângâierea vremelnică amarului sufletesc, să ştii că nu vei mai dori să te înşeli cu acestea, căci îndulcirea stricăcioasă nu este îndulcire, ci amărăciune a sufletului; săvârşirea voii trupului nu este plinire, ci tulburare şi îngreuiere; mângâierea vremelnică nu este mângâiere, ci necaz şi amărăciune. Nu este aceasta împărăţia Cerească, ci lipsirea de aceasta, „căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt" - grăieşte Apostolul (Romani 14,17).
7. Nu-ţi alipi inima ta de plăcerile trupeşti, căci sunt vremelnice şi stricăcioase. Află mângâierea ta nu în băutură şi mâncare pământească, ci caută pe cele mai bune întru Dumnezeu - pe cele cereşti. Chiar de te-ai fi îndulcit acuma din destul de toate mâncărurile şi băuturile, nu se cuvine ţie să îţi alipeşti de acestea inima ta, pentru că ele nu vor rămâne cu tine de-a pururi, căci toate cele pământeşti sunt vremelnice, doar cele cereşti sunt veşnice şi nestrămutate.
8. Treci cu mintea prin toată viaţa ta încă din tinereţile tale şi adu-ţi aminte câte ai mâncat şi ai băut şi ţi se va părea că niciodată nu ai mâncat şi ai băut îndeajuns: totul a fostpieritor, de parcă nici nu ar fi fost vreodată, iar acum, dintru acestea nu este nici un folos, nici măcar amintire. Şi acum ca şi atunci, de te vei îndulci de toate mâncărurile şi băuturile, nu vei dobândi mai mult decât păgubire, şi de fiecare dată când te vei umple de îndulcire, vei agonisi povară sufletească şi înnoire a patimilor. Pentru aceea, nu-ţi dori să primeşti aici răsplată dintru ele, ci pune-ţi toată nădejdea în răsplătirile cereşti.
9. Nu te învoi vremelnicelor îndulciri trupeşti - ca să nu te lipseşti de îndulcirea veşnică şi să nu pierzi viaţa veşnică. Plinirea voii îndulcirii trupeşti nu este altceva decât povară sufletească şi mare chin al conştiinţei; nu este pe atât mângâiere, pe cât e necaz; nu este îndulcire, pe cât e, după,povară. E deşartă acea mângâiere, după care, deîndată urmează amărăciune şi întristare.
10. Cei care s-au robit îmbuibării şi beţiei, nimic bun şi vrednic de pomenire nu au făcut în lume, însă ademenindu-se de viaţa aceasta, s-au făcut nevrednici de viaţa veşnică şi au păgubit pomenirea lor în mijlocul celor buni. Aşadar, dacă mănânci, mănâncă fără împătimire; dacă bei, bea fără dorirea inimii, căci nu aici este desăvârşirea ta: toate acestea se trec şi curând se preschimbă.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#2 | pid:3325 | tid:1998
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Despre aceea că nu trebuie să ne robim îndulcirilor trupeşti,ci pururea să căutăm mângâierea duhovnicească întru Domnul
1. „Bogăţia" tuturor îndulcirilor pământeşti „de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea" (Psalm 61,10). Pentru ce să alipeşti de aceasta sufletul tău, când nu este dată pentru veşnicie şi nu îţi aduce folos, ci păgubire? Căci tu nu o singură dată ai cunoscut şi cercat că toată îndulcirea vremelnică aduce îngreuiere, toată îndulcirea trupească leagă sufletul şi îi aduce tulburare neîncetată, nelinişte.
2. Nu te răsfăţa cu aceea cu care nu o dată te-ai îndulcit şi săturat - nu o singură dată ţi-ai împovărat cu aceasta inima şi sufletul tău. în mâncare şi băutură, în somn şi în toate celelalte lucruri, pururi să ai în faţa ta aducerea aminte şi dreapta socoteală, ca să nu te poticneşti de nenumărate ori în uitarea neîncetată şi să cazi în tot răul: înfrânează-ţi pofta trupească, pentru ca prin aceasta să înfrânezi tot răul.
3. Caută mângâiere nu în îndulcirile vremelnice, ci râvneşte la cele veşnice şi la îndulcirea veşnică întru Domnul, Care pe toate le-a zidit. Nu te supune împătimirii necuvântătoare, ci cu dreaptă socoteală primeşte doar cele trebuincioase spre a trăi. Căci, dacă te supui împătimirii trupeşti, aceasta, legându-te cu laţurile sale, niciodată nu-ţi va da pace şi linişte, ci te va arunca fără milă în toate adâncurile pătimaşe. Ţine minte către ce duce îndulcirea şi patima trupească şi nu râvni să te amăgeşti mai mult cu aceasta
4. Gândesc că nu o singură dată, ci de multe ori ai încercat îndulcirea trupească. Cunoşti ce povară aduce cu sine orice îndulcire trupească, ce întristare agoniseşte orice mângâiere pământească, dar mereu uitând, te laşi ademenit şi doar atunci te pocăieşti, când simţi amărăciunea şi povara, iar când acestea trec, atunci te întorci iar către ea „ca şi câinele la vărsătura sa" (2 Petru 2,22), fără de nici un rost. Intru acest chip este lucrarea nesimţirii şi a orbirii tale!
5. Dacă nu vei vieţui cereşte, să nu gândeşti că vei apuca în dar Cerul. Dacă nu vei stăpâni patimile şi nesocotinţa, nu vei moşteni împărăţia Cerurilor. „Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6, 9-10). Căci ce va dobândi fiecare aici, aceea va moşteni şi dincolo; ce gând şi lucrare a avut fiecare aici, aceleaşi le va avea în sufletul său şi dincolo. Aşadar, alungă de la tine dorinţa nestăvilită de a te lăsa pradă îndulcirii fără rost, ca să nu primeşti întru aceasta răsplată şi să nu auzi cele spuse: „Ai primit cele bune ale tale în viaţa ta" (Luca 16, 25). Acest lucru nu este nou pentru tine, nu este nou: nu doar o singură dată ţi-ai pricinuit prin acesta necaz şi tulburare.
6. Rabdă foamea şi setea de îmbuibare turbată - ca să nu-ţi agoniseşti pagubă şi povară şi să cazi apoi întru mare necaz şi întristare. Ţine minte că nu doar o singură dată te-ai înşelat şi dintru aceasta râvneşte să nu te mai înşeli - spre a nu-ţi fi tu însuţi luptător şi ucigaş neîndurat.
7. Nu te supune îndulcirii şi patimii trupeşti, ci dorirea trupească - hrană şi băutură - întoarce-o întru dorire dumnezeiască, pentru ca fireasca dorire de Dumnezeu să alunge departe de la sufletul tău nefireasca îndulcire trupească şi patimă şi să îi dăruiască sufletului tău mângâierea lui firească. Este scris: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4,4).
8. îndulcirea trupească, nefiind firească sufletului omenesc, nu poate sluji lui spre mângâiere. Ea a intrat în neamul nostru de la căderea lui Adam; şi după trebuinţă, este îngăduită o vreme această îndulcire trupească stricăcioasă, pentru că încă nu am învăţat să gustăm hrana duhovnicească şi adeseori nu avem dorinţă ca să învăţăm, ci fără de noimă o refuzăm şi nu dorim să o folosim cu înţelepciune.
9. în nesfârşitul veac viitor nu ne vom hrăni cu această hrană şi băutură, ci cu dumnezeiescul har veşnic al Preasfântului Duh. Să ne grijim de această cugetătoare hrană dumnezeiască, cu care ne vom hrăni veşnic. Căci în îndulcirea trupească nu este mângâierea cuvenită: dimpotrivă, în ea este chin neîncetat şi tulburare a sufletului - în ea nu este atâta mângâiere, pe cât povară şi amărăciune; căci nefireasca - de la cădere -, stricăcioasă hrană nu poate da sufletului liniştea şi pacea firească, ci, îndeobşte, în toată vremea dă împovărare şi tulburare.
10. în îndulcirea trupească - în îmbuibare şi băutură -sufletul nu-şi află linişte şi pace, ci neîncetată luptă şi tulburare, beznă şi întuneric. Şi însăşi acea hrană şi băutură pururi sunt legate de multă grijă şi tulburare şi iarăşi nici în somn nu este pace şi linişte, ci poftiri întunecate şi tulburări înşelătoare. însă hrana dumnezeiască, duhovnicească şi nemuritoare este pacea sufletului, liniştea vieţii, slobozenia duhului, nestingherirea conştiinţei - dulceaţa şi veselia veşnică: „Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei" (Psalm 35, 8).
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#3 | pid:6289 | tid:1998
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Adeseori pe cei supuşi îi învăţa să se nevoiască la post şi să fugă de îmbuibare şi beţie, arătându-se singur pe dânsul pildă la aceea. El în toate zilele, afară de praznice, petrecea în înfrânare, mâncând puţin, numai pentru trebuinţa trupească; iar în Sfântul şi Marele Post al Sfintelor Paşti, în Săptămâna întâi, obişnuia a mânca numai o dată pe zi. Asemenea şi în Săptămâna Patimilor, numai în Joia Mare mânca o dată, iar celelalte zile le petrecea în rugăciuni şi post.
(din viata Sf.Dimitrie al Rostovului)

#4 | pid:6298 | tid:1998
Stelian Sterea

    Incepator

  • cruce Membri
  • 1 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Edmonton AB Canada
  • Preocupari:mantuirea sufletului
  • Confesiune:ortodox
foarte frumoase invataturi,eu stau in canada si cea mai apropiata biserica ortodoxa se afla la 200 km iar preotul este grec asa ca apreciez foarte mult aceste sfaturi





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi