Sari la continut

Iisus Hristos
Unii se straduiesc sa castige bogatia vremelnica cu orice pret si iubesc faptele pacatului, nevrand sa stie ca vine moartea si-si vor pierde sufletul. Ei nu urmaresc,ticalosii de ei, ce le este de folos si nu se gandesc la ce patimeste omul dupa moarte, din partea pacatului (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Dimitrie al Rostovului


  • Nu puteti initia un nou topic
  • Nu puteti raspunde la acest topic
Nici un post la acest topic

#1 | pid:3279 | tid:1983
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Despre aceea că patima trupească nu este firească omului,ci a intrat în neamul nostru de la căderea lui Adam
1. Fiind născut din stricăciune şi păcat, nu te întoarce iar către stricăciune şi păcat, ci sârguieşte-te cu râvnă să te înalţi din putreziciune către nestricăciune, pentru ca mai înainte de înviere să învii cu sufletul tău, omorât de păcate şi patimi; şi să îl aduci de la moarte la nemurire - prin neprihănire şi nepătunire. Urmează nu vieţuirii lui Adam cel vechi, care a călcat porunca lui Dumnezeu, ci vieţuirii celui de al doilea Adam - Hristos Cel fără de păcat. Căci aceia care vieţuiesc după trup vor muri, asemenea lui Adam cel care a greşit, iar cei care îl urmează pe Hristos, murind în veacul acesta pentru înţelepţirea trupului, nu vor mai cunoaşte moartea amarnică - vor afla doar bucuroasa trecere din trup, la Domnul.
2. Adam nu s-ar fi supus morţii şi stricăciunii, dacă ar fi petrecut în fireasca lui rânduială de la Domnul - dacă ar fi petrecut cu Dumnezeu, nedespărţit de dragostea Celui de Care a fost zidit. Dar, aşa cum el L-a părăsit pe Ziditorul şi s-a alipit de făptură - a părăsit fireasca lui stare dintru început şi s-a alipit de cele nefireşti, trupeşti, de dorinţa nechibzuită -aşa, atunci, după necesitate, a fost dat stricăciunii şi morţii. Căci, despărţindu-se de nestricăciune şi viaţă, după trebuinţă a căzut întru nechibzuita, trupeasca împreunare şi, prin căderea sa, a depărtat firea noastră dintru cugetarea şi vârsta desăvârşită, întru vârstă copilărească şi minte pruncească necuvântătoare; astfel că noi toţi ne naştem în această lume copii mici şi neputincioşi, de-ai păcatului. însă fiind atât de mic, nu te pogorî iar întru minte pruncească, ci înalţă-te şi creşte întru minte desăvârşită, potrivită vârstei. Apoi, crescând, sârguieşte-te să naşti şi pe alţii prin bunăvestirea ta, nu întru necuvântare copilărească, ci întru vârstă şi judecată desăvârşită - ca să-i aduci pe toţi din întunericul nechibzu-inţei, către lumina priceperii şi a cunoştinţei.
3. Nu te alipi de vieţuirea trupească nefirească ţie, care vine dintru cădere, ci fii înţelept următor al făpturii fără de păcat, dată de la Dumnezeu până la cădere. Căci vieţuirea după trup cea de acum s-a făcut după cădere, iar după duh rânduiala a fost dată de însuşi Domnul, până la cădere. Aşadar, urmează vieţuirii duhovniceşti întru Domnul, care a fost până la cădere, iar nu celei care s-a arătat după cădere, ca să te slobozeşti de moarte înainte de moarte şi stricăciunea întru păcat. Căci mai bine este acum - întru această viaţă vremelnică - să învii de bunăvoie cu duhul şi pururi să vieţuieşti pentru Domnul, decât după moarte amară, fără de nădejde să aştepţi învierea şi viaţa; mai bine acum să părăseşti cele vremelnice - desfătarea trupească dimpreună cu îndreptăţirea şi lauda -, decât apoi să te lipseşti de viaţa aceasta cu osândire şi certare. Aşadar, nu te supune celor trupeşti, dorinţei nechibzuite, ci cu cugetul înfrânează poftele trupeşti - ca să nu te faci copil mic, vrednic de râs.
4. Aşa cum Adam şi Eva, dintru început au fost zidiţi nu din împreunare şi patimă trupească necuvântătoare, tot astfel şi noi am fi avut a ne naşte întru acest chip; asemenea lui Adam am fi fost aduşi cu toţii dintr-odată din nefiinţă. Dar ,aşa cum Adam a călcat porunca şi de bunăvoie s-a robit nechibzuinţei şi patimilor trupeşti, tot astfel şi nouă ne-a fost dat, după trebuinţă, să ajungem şi să ne naştem astfel în lume. Pentru aceea, viaţa noastră e atât de plină de necaz şi întristare, plâns şi tânguire, şi în cele din urmă sfârşim viaţa prin moarte. Domnul însă, dorind să scoată cele cinstite din cele fără de cinste (1 Corinteni 1, 27-29), a rânduit să sfârşim viaţa noastră trupească prin moarte, ca astfel răul să nu fie veşnic şi pentru ca pe noi toţi cei credincioşi să ne întoarcă la cele bune, cele dintru început şi chipul cel dintâi. Căci dacă fiinţarea noastră ar fi fost bună şi desăvârşită, atunci Dumnezeu nu ar fi căutat de la noi cele mai bune şi nu ar fi curmat viaţa noastră cu moarte.
5. Noi am căzut pradă morţii şi stricăciunii, pentru că am alunecat dintru starea noastră firească în pofta trupească nefirească. însă dintru început noi nu am fost zidiţi de Domnul pentru moarte şi pentru pofta şi împreunarea trupească, ci pentru dorirea şi dragostea dumnezeiască, întrucât, până la cădere, în rai nu era pofta şi dorirea trupească, cele care s-au ivit după căderea şi izgonirea din rai, iar apoi moartea a intrat în lume. De aceea, pofta trupească se sfârşeşte cu moartea; fiind însă omorâtă de moarte, în viaţa veşnică viitoare ea nu va mai fi. Acolo se vor desfăta de dorinţa şi dragostea dumnezeiască doar aceia care au făcut voia lui Dumnezeu.
6. După cum sarea se naşte din apă şi ajungând iar în apă se topeşte întru aceasta şi se face nevăzută, tot astfel şi omul, cu trupul se naşte în viaţă din femeie şi, când se uneşte cu aceasta necuvântător, moare cu sufletul pentru Dumnezeu. De aceea, fiind născut din împreunare păcătoasă trupească, nu te deda iar celor păcătoase şi împreunării trupeşti - ca să nu pieri asemenea sării. Nu pentru aceasta ai fost zidit de Dumnezeu, pentru a te întoarce iar către lucrarea păcătoasă trupească şi să mori, ci pentru ca, dorind cele bune şi fericite, să te înalţi către starea cea dintâi - rânduirea cea fără de păcat de la Dumnezeu şi să izbândeşti întru aceasta Plăcută este nunta legiuită după trup, de acum, dar curăţia şi înţelepciunea sunt nemăsurat mai bune şi mai preaslăvite: căci Adam dintru început a fost menit tocmai pentru aceasta - adică pentru curăţie şi înţelepciune. Iar căsătoria este îngăduită acum pentru puţină vreme— doar pentru acei care nu doresc sau nu pot să petreacă în curăţie şi să priceapă cele mai bune; curăţia însă dăinuieşte în vecii vecilor.
7. Fiind botezat întru Hristos şi născut a doua oară prin naşterea cea duhovnicească, prin apă şi Duhul Său, te-ai curăţit de păcatul cel dintâi. Nu te robi, aşadar, iar cu păcatul poftei trupeşti şi cu lucrarea acesteia - ca să nu te asemeni câinelui care se întoarce la vărsătura sa (2 Petru 2, 22). Te-ai înturnat de la întuneric şi necuvântare, aşadar nu te întoarce iar către întuneric şi necuvântare, ci îndreaptă-te către lumina cugetului şi priceperea tuturor lucrurilor: către Dumnezeu, Care te-a zidit pe tine, alipeşte-te şi uneşte-te cu El. Tu eşti zidit de Dumnezeu - cu El şi uneşte-te în dragoste; de la El ai fiinţa ta - către El alipeşte-te cu tot sufletul tău. Din pofta trupească păcătoasă a luat naştere moartea şi înstrăinarea deplină de la Dumnezeu, iar prin păzirea curăţiei ia naştere viaţa şi desăvârşita alipire de Dumnezeu.
8. „Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este" (Ioan 3,6). Tu eşti născut prin naşterea duhovnicească a botezului şi iar te-ai născut, prin naşterea duhovnicească a făgăduinţei (călugăriei); pentru aceea, nu dori şi nu pizmui celor trupeşti, naşterii păcătoase şi tulburării trupeşti. Ci, înalţă-te către cele mai bune şi slăvite: cum te-ai făgăduit lui Dumnezeu, aşa creşte şi izbândeşte duhovniceşte. însuşi renăscând duhovniceşte, sârguieşte-te ca şi pe alţii să-i renaşti duhovniceşte şi nu te robi patimii trupeşti. împreunarea trupească a fost lăsată doar pentru cei care nu vor, sau nu pot să se înfrâneze; celor ce nu doresc cele mai bune, li se lasă cele mai rele. Atunci când dragostea lui Dumnezeu este urâtă, atunci începe nebuneasca robire trupească.
9. Aşadar, încetează de bunăvoie să doreşti aprinderea trupească tinerească, pentru ca apoi să nu trebuiască să o părăseşti, fără de voie şi cu mare greutate. Să nu te înşele bunătatea şi frumuseţea crupului trupului stricăcios, căci acesta se schimbă, putrezeşte şi degrabă piere: nimeni nu a văzut un bătrân preafrumos; frumuseţea nu este pentru îndelungă vreme şi nici în mormânt nu este nestricăcioasă. Orice frumuseţe trupească este foc; orice strălucire - rouă de dimineaţă; orice trup este iarbă; orice slavă omenească e ca floarea câmpului - va creşte iarba şi floarea ei se va trece! Doar cuvântul lui Dumnezeu şi dragostea Lui dăinuiesc în veci (1 Petru 1,24-25)(„Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac" (1 Petru 1,24-25).).
10. Oare trupul putrezit în mormânt te atrage pe tine? Cel care a obişnuit a căuta cu patimă la cele văzute te face să doreşti rănirea cu frumuseţea chipului său? Priveşte, dar, acum la cei ce sunt în morminte înaintea ta şi vei învăţa din aceasta că şi după tine, după cum a spus cineva, şi după tine nu va fi altceva decât cele ce s-au întâmplat celor de dinaintea ta - ce li s-a întâmplat altora neapărat se va petrece şi cu tine. De aceea, nu-ţi alipi inima ta de făptură, ci toată dorinţa şi dragostea ta înalţă-le către Cel Care a făcut toate, de la Care ai luat fiinţa ta Acolo se cuvine şi e firesc să fii. Căci niciunde şi întru nimic nu vei afla viaţa veşnic fericită şi liniştea neschimbată pentru sufletul tău, decât întru Domnul Dumnezeul tău, întru preasfânta Lui dragoste şi întru harul Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi