Sari la continut

Iisus Hristos
Binele e nevazut, ca cele din cer; raul se vede, ca cele de pe pamant. Binele este ceea ce nu are comparatie; iar omul care are minte isi alege ceea ce e mai bun, caci numai el intelege pe Dumnezeu si fapturile Lui. Mintea se arata in suflet, iar natura in trup. Mintea dumnezeieste sufletul, iar natura e revarsata in trup. in tot trupul este natura, dar nu in tot sufletul minte. De aceea nu tot sufletul se mantuieste. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sf.Dimitrie al Rostovului


6 postari la acest topic

#1 | pid:3258 | tid:1977
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Cel dintâi rând de stihuri de strigare de dragoste către Dumnezeu
1. „Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul, apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu. Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi" (Psalm 17,1-4).
2. „Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am aii lepădat în Casa lui Dumnezeu, mai vârtos, decât a locui în locaşurile păcătoşilor" (Psalm 83,1-2,5,11).
3. „Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! Pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul" (Psalm 118,97,103-105,127), „mai dulci sunt decât mierea şi fagurele" (Psalm 18,11).
4. „Cât de bun este Dumnezeu cu Israil, cu cei drepţi la inimă" (Psalm 72,1). „Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor! Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor" (Psalm 30, 19-20). „Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea; că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta" (Psalm 61,5-6).
5. „In Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui" (Psalm 61, 7-8,10-11).
6. „Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta" (Psalm 62,1-5,8).
7. „în ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni si mă voi arăta feţei lui Dumnezeu? Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine. Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: «Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?»" (Psalm 41,1-2,11-13).
8. „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta" (Psalm 26,1-2, 7-8,13). '
9. „Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri, că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul Tău. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi" (Psalm 107,1-5).
10. „în Domnul nădăjduind, nu voi slăbi. Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea. Că mila Ta este înaintea ochilor mei" (Psalm 25, 1-3). „Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit si m-au condus la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale. Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel Ce veseleşte tinereţile mele; lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu" (Psalm 42, 3-7).
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#2 | pid:3259 | tid:1977
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Despre aceea că se cuvine ca pururi să ne deşteptăm dorirea pentru râvna şi căldura Domnului
1. Omule vino şi vezi! Vino şi îl proslăveşte pe Domnul tău! Vino şi înalţă cântare Domnului tău! Vino şi cazi înaintea Domnului şi plângi înaintea Celui Care te-a zidit! Vino, cazi şi te mărturiseşte Sfântului Său nume! „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul" (Psalm 33, 8). „Cântaţi numele Lui, că bun este Domnul" (Psalm 99,4).
2. Vino, cel înfometat şi însetat, şi te îndestulează cu hrană dumnezeiască! Vino, cel întunecat - şi te desfată cu lumina cea veşnică! Vino, cel legat în mreje - şi te îndulceşte cu slobozenia! Vino, muritorule, şi, izbăvindu-te de moartea cea veşnică, te învredniceşte de viaţa cea pururi fiitoare.
3. Vino, cel amărât şi întristat şi te desfată cu bucuria cea veşnică! Vino, cel mâhnit şi împietrit - ca să te aprinzi asemenea unui foc! Vino, săracule şi lipsitule, de te îmbogăţeşte cu bogăţia veşnică! Vino, cel gol, şi te învăluie în slava cea veşnică şi te vei înveşmânta ca şi cu o haină întru lumina harului Domnului!
4. Deşteaptă-te, te scoală, o, omule, şi fii cu trezvie! Te scoală şi cazi către Domnul Dumnezeu, Cel Care te-a făcut pe tine! Trezeşte-ţi simţirile tale şi aprinde candela inimii tale - ca să nu se stingă şi să te lase în bezna nesimţirii!
5. Deschide sufletul, deschide, o, omule, pentru a primi slava Domnului: căci Judecătorul stă la uşa inimii tale şi bate ca tu să-I deschizi şi ca El să intre la tine şi să cineze cu tine şi să petreacă laolaltă cu sufletul tău în vecii vecilor, niciodată despărţindu-se de tine.
6. Trezeşte, omule, trezeşte simţirile tale! Te scoală, nu te lenevi, nu te mâhni! Nu cruţa trupul, nu cruţa sufletul -şi vei primi cununa nestricăciunii! înalţă ochii tăi către Domnul şi cunoaşte harul Lui şi toată taina despre tine.
7. Nu lăsa întru negrijă răstimpul ce ţi-a fost dat pentru dobândirea veşnicelor bunătăţi, căci „iată, El vine cu norii şi orice ochi îl va vedea, şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului" (Apocalipsa 1,7). Acestea se vor întâmpla curând. Fericit este cel ce păzeşte poruncile Domnului. Fericit este cel ce plineşte poruncile Domnului. Va veni, va veni şi nu va zăbovi.
8. înalţă, înalţă, o, omule, ochii cei cugetători ai inimii tale către Dumnezeu şi înflăcărează inima ta pentru dumnezeiasca Lui dragoste. Deşteaptă sufletul tău către dumnezeiasca dorire a Lui. Asemănându-te orbului, neîncetat strigă lui Dumnezeu: „Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă, întăreşte-mă, înţelepţeşte-mă, învaţă-mă să fac voia Ta - poruncile Tale! Şi voi fi viu" (cf. Luca 18,29; Psalm 118,144).
9. Toată râvna ta, toate doririle tale să le ai întru Domnul. Toată nădejdea şi încrederea ta să o pui în Dumnezeu: acolo te vei mântui pe de-a-ntregul, tot acolo şi petrece mereu pe de-a-ntregul - pentru acest ţel ai şi fost zidit; într-acolo te grăbeşte zi şi noapte; nu îţi da nici un strop de somn şi de aţipire, până nu vei afla ţie loc la Domnul - „locaş Dumnezeului lui Iacob" (Psalm 131,5).
10. Nimic să nu te abată, nimic să nu-ţi fie oprelişte, nimic să nu te zăticnească, nimic să nu te despartă de dragostea Domnului şi de dumnezeiasca dorire a Lui, nici necazul, nici strâmtorarea, nici frigul, nici prigoana, nici focul, nici sabia (Romani 8, 38-39). Căci El este viaţa ta, El este mântuirea ta, El este bucuria ta şi veselia şi desfătarea neîncetată şi pacea veşnică.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#3 | pid:3261 | tid:1977
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Cel de-al doilea rând de stihuri de glăsuire de dragoste cu Dumnezeu
1. Inima mea, Doamne, pururi să fie rănită şi îndurerată de dragostea Ta dumnezeiască, pentru ca pururi să zic, dimpreună cu Proorocul aceste cuvinte fierbinţi: „Rănit sunt de dragostea şi bunătatea ta, Mirele meu cel preadulce! Mă preling în urma Ta, în mireasma păcii Tale, pe El îl doreşte sufletul meu, pe El îl iubeşte inima mea. Unde-Ţi paşti Tu oile? Şi unde poposeşti Tu la amiază? Unde răsări lumină? Unde luminezi întunericul? Unde-i odihneşti şi plineşti dorirea lor dumnezeiască?" (v. Cântarea Cântărilor)(Referinţă scripturistică neidentificată de noi în Cântarea Cântărilor).
2. Pe Domnul Cel preadorit între domni! Pe Cel Preadulce între desfătările cereşti! Pe Iubitul între iubiţi, Care întrece toată mintea şi tot gândul! O, Dragoste, cine este vrednic să Te iubească? Cine este vrednic să se alipească de Tine cu tot sufletul? Cine este vrednic să Te primească în inima sa? Cine este vrednic de dumnezeiasca Ta dorire, de dumnezeiasca slavă a strălucirii Tale celei veşnice?
3. O, Dumnezeul meu! „Pe cine am eu în Cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?" (Psalm 71, 24). Doar să mai trăiesc întru dorirea Ta dumnezeiască, doar aceasta una să-mi fie comoară şi bogăţie veşnică. Doar aceasta una să-mi fie hrană şi băutură şi desfătare veşnică. Doar aceasta să-mi fie mie şi slavă şi laudă şi frumuseţe şi haină luminoasă, pe care, îmbrăcând-o, nu voi fi gol în ziua înfricoşătoarei Tale Judecăţi; doar cu Tine, Domnul şi Dumnezeul meu, voi petrece în vecii vecilor, niciodată despărţindu-mă.
4. Doamne! Toată dorirea şi tot suspinul meu să fie întru Tine. Toată dorirea şi dragostea mea doar întru Tine Unul să fie, Mântuitorul meu! Toată voia mea şi tot gândul meu să se adâncească întru Tine şi toate oasele mele să zică: Doamne, Doamne! Cine este asemenea Ţie, cine este la măsura puterii, harului şi înţelepciunii Tale? Toate, însă, preaînţelept şi drept şi bine folositor le-ai făcut nouă.
5. Aprinde lăuntrul meu şi inima mea, căci milostivirea Ta înaintea ochilor mei este. Aprinde lăuntrul meu şi inima mea, Dumnezeul vieţii mele! Aprinde şi înmoaie sufletul meu, ca pe de-a-ntregul să se topească şi să se verse înaintea Ta, Doamne, ca întreg să petrec întru Tine, şi Tu întru mine, Binefăcătorul meu! Ca, fiind unit pururea cu Tine, Dumnezeul meu, niciodată de Tine şi de dumnezeiasca Ta dragoste să nu mă înstrăinez.
6. Unde să afle sufletul meu odihnă adevărată? Unde să afle liman cugetului? Unde îşi află inima neclintită linişte şi pace? Au, nu întru Tine, Doamne, au, nu Tu însuţi vei linişti sufletul meu şi-mi vei dărui neîncetata mângâiere?! Căci toată bucuria lumii acesteia este tânguire, toată mângâierea ei este necaz şi întristare, toată desfătarea pământească este
şi înflăcărează inima mea şi rărunchii, asemenea unui foc, înspre dragostea Ta cea dumnezeiască. Pe Tine, Ziditorul meu, Te slăvesc, Te măresc şi cânt preasfânt numele Tău şi nespusa Ta iubire de oameni. Căci Tu neîncetat miluieşti, umpli de daruri şi aperi pe cei care nădăjduiesc întru Tine. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl Cel fără de început şi cu Preasfântul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#4 | pid:3262 | tid:1977
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Cel de-al treilea rând de stihuri de strigare preaplină de dragoste către Dumnezeu
1. De ce, Doamne, pe Tine, Domnul meu, nu Te iubesc din toată inima? De ce nu îţi dau Ţie toată dorirea şi râvna mea? De ce nu sunt cufundat cu tot sufletul meu şi cu tot cugetul meu întru dragostea Ta cea preasfântă? Tu m-ai zidit pe de-a-ntregul şi mi-ai dăruit mulţime de bunătăţi. în întregime sunt de la Tine, tot sunt al Tău, mereu voi fi întru Tine! De ce zăbovesc şi nu cad cu râvnă zeloasă la Tine? Tu din nefiinţă la fiinţă m-ai adus şi neîncetat porţi de grijă sufletului meu, o, Dumnezeul meu! Tu mă hrăneşti, îmi dăruieşti viaţă, mă aperi, mă păzeşti, acoperi sufletul meu, îmi dăruieşti putere, sănătate, mă înţelepţeşti, mă luminezi, mă ajuţi şi mă povăţuieşti la toată fapta cea bună, toate spre binele şi mântuirea mea le săvârşeşti, o, Dumnezeul meu!
2. De ce nu am dragoste pentru Tine, Domnul meu? De ce nu am a mă alipi de Tine? Căci Tu eşti mie Unul Dumnezeu, Izvorul vieţii şi dătătorul a toată bunătatea, Ziditorul meu şi Domnul. Toţi cei care se îndepărtează de Tine vor pieri, cei care nu Te caută nu se vor mântui (Psalm 72,26); e vorba de tot cel ce înşeală dragostea Ta, desfrânând de la poruncile Tale. Toţi cei avuţi în patimi trupeşti şi care nu Te caută nefăţarnic, vor sărăci şi vor înfometa, iar cei care Te caută nu se vor lipsi de tot binele (Psalm 33,10). Pentru aceasta, zi şi noapte înalţ rugăciunea mânecării, zi şi noapte însetez după Tine, Dumnezeul meu, şi Te iubesc cu toată inima mea! „Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta" (Psalm 26, 7-8,13).
3. Cum să nu Te iubesc, Domnul meu? Căci Tu eşti viaţa mea, Tu eşti mântuirea mea şi comoara veşnică, Tu eşti aici bucuria mea şi pacea veşnică. Oare mai bine este mie să iubesc lucru deşert, lucru necunoscut, lucru înşelător, lucru pierzător şi mincinos - decât pe Tine, adevărata mea viaţă? Pentru aceasta, toată nădejdea mea, toată dorirea mea o pun la Tine Unul, Doamne, toată inima mea, tot sufletul meu, toate gândurile mele le am adâncite întru Tine Unul, toate cele lăuntrice ale mele, toate mădularele mele Ţie Unuia le dăruiesc, ca să fiu pe de-a-ntregul întru Tine şi Tu întru mine; şi Te voi cunoaşte pe Tine întru adevăr, Unul Dumnezeu adevărat şi Domn, Care L-ai trimis pe Iisus Hristos, iar în lumina Ta voi vedea strălucirea harului Preasfântului Tău Duh.
4. Unde să plec de la Tine, Domnul meu? Cum voi fugi de la faţa Ta? „De mă voi sui în Cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta" (Psalm 138, 8-10). Unde voi merge şi voi dobândi altfel viaţa veşnică, decât întru Tine - Ziditorul meu? Unde altundeva voi dobândi mângâiere şi bucurie, liman şi pace sufletului meu, decât întru Tine, Domnul Dumnezeul meu? Unde voi pleca de la Tine? Căci „Tu ai cuvintele vieţii veşnice", întru Tine (Ioan 6, 68), Tu eşti Izvorul vieţii şi Dătătorul a tot binele. A însetat de Tine sufletul meu, a însetat de Tine inima mea, Dumnezeul vieţii mele! (Psalm 62, 2) Să se îndulcească de numele Tău Preasfânt - preadulce Domn al meu Iisus -, să fie rănit de el sufletul meu, inima mea să fie rănită, să nu aibă nimic mai de preţ în toată viaţa mea, nimic mai mult decât preasfântul Tău nume. Să fie limbii şi gurii mele „mai dulci decât mierea" cuvintele Tale; şi îndreptările Tale să-mi fie dorite, Doamne, „mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele"! (Psalm 18,11)
5. Ce să îndrăgească sufletul meu întru acest veac? Ce să dorească? Cu ce să se mângâie, decât cu Tine, Unul Domnul Dumnezeul meu? De va îndrăgi hrana şi mâncarea, se înşeală - căci sunt vremelnice şi stricăcioase. Dacă va îndrăgi slava, frumuseţea şi cinstea lumii acesteia, se tulbură în deşert - căci se trece şi degrabă piere. De va îndrăgi aurul şi argintul, nu ştie cui adună, căci pe toate, aici, pe pământ le va lăsa, toate se vor preschimba în pulbere şi cenuşă. Nu este întru nimic dintre acestea mângâiere şi odihnă - căci sufletul strămutat de la firescul lui, nu poate afla niciunde pace şi linişte - decât numai întru Tine, să se întoarcă la Domnul său şi de la El să ia ale sale; dacă nu te va îndrăgi pe Tine cu tot sufletul, dacă nu se va împărtăşi de harul Preasfântului Tău Duh - cu nimic nu se va putea mângâia şi bucura
6. Dacă nu Te iubeşte pe Tine, Domnul Său - în deşert se tulbură tot cel ce vieţuieşte; în deşert se trudeşte tot pământeanul, dacă nu se alipeşte de Tine cu toată inima sa şi nu te caută zi şi noapte. Pentru ce trăieşte omul? Pentru ce s-a născut în lume? Dacă în zadar risipeşte zilele sale, zadarnică este şi trecerea lui prin viaţă; zadarnic cheamă numele cel sfânt al Tău cel care nu te iubeşte pe Tine, Domnul său, Izvorul vieţii şi Dătătorul a tot binele. Răneşte sufletul meu cu dragostea Ta cea dumnezeiască, o, Ziditorul meu! Răneşte inima mea, Ziditorule a toată făptura! De nu mă voi alipi de Tine, Domnul meu, ce altceva am a face? Dacă nu mă voi uni cu Tine - ce voi face, neştiind? Dacă mă voi întoarce din calea Ta cea dreaptă, mă voi prăvăli în tot răul; însă unirea cu Tine este viaţă. înstrăinarea de Tine este moarte şi pierzare şi chin fără de sfârşit. Tu însuţi, Doamne, mă uneşte cu Tine, pe căi numai de Tine ştiute, ca un Domn iubitor de oameni şi preamilostiv.
7. De ce mă alipesc de deşertăciunea şi îndulcirea stricăcioasă, de ce îndrăgesc slava vremelnică, frumuseţea urât mirositoare şi bogăţia pieritoare? De ce aleg tot lucrul rău, afară de Tine, Domnul meu, Binefăcătorul meu preamă-rinimos? Cât sunt de nebun! Cât sunt de orb! Vai, mie, păcătosului! Vai, mie, blestematului! Vai, mie, întunecatului! Nu îmi îngădui mie acestea, o, Dumnezeul meu! Ca nimic întru acest veac să nu iubesc mai mult decât pe Tine, Domnul meu - să nu îndrăgesc iubirea, slava, desfătările, frumuseţile şi putreziciunile! Ci, doar pe Tine, Unul Ziditorul meu, cu toată inima mea şi cu tot sufletul meu să Te iubesc şi să nu mă alipesc de altceva, afară de dragostea Ta
8. Ce altceva am a iubi, decât pe Tine, Domnul şi Ziditorul meu? Căci Tu m-ai zidit pe de-a-ntregul şi deplin mă grijeşti, mă hrăneşti, mă ţii în viaţă şi toate spre folos mi le rânduieşti, după a Ta ştiinţă, Doamne. Au, mai bine este mie a iubi lucru deşert, lucru înşelător, decât pe Tine, Domnul şi Ziditorul meu? Au, mai bine este mie să iubesc făptura, decât pe Tine, Ziditorul făpturii? Dacă pe Tine, Domnul meu, nu te voi iubi cu toată inima mea, ce altceva am a iubi? Către ce altceva mă voi alipi? Sau de către ce alt lucru voi fi robit?
9. Oare nu-i este mai bine picăturii la izvor, vlăstarului lângă rădăcină şi mădularului lângă cap? Oare nu mai bine decât toate este aici lângă Tine, Domnul Dumnezeul meu? Tu îmi eşti Unul Domn, limanul meu şi mângâierea mea Tu îmi eşti aici singura mea nădejde şi dorire. Un alt adăpost şi mângâiere nu am, altă nădejde şi încredinţare afară de Tine, Dumnezeul meu, nu ştiu. Tu eşti apărătorul şi sprijinitorul meu; Tu eşti aici slava şi stăpânirea mea şi bucuria cea nepieritoare.
10. Ci, mă rog, Doamne, milostivirii Tale, Ţie Ziditorului meu, primeşte-mă întru dragostea Ta cea sfântă, luminează sufletul meu, înseninează cugetul meu, o, Binefăcătorul meu! Să mi se rănească de dragostea Ta cea dumnezeiască sufletul, să se rănească inima mea, ca să se lege cu putere şi să fie întru adăpostul doririi şi iubirii Tale dumnezeieşti; să se străpungă şi să se străbată tot sufletul meu, în toată alcătuirea, ca nici o parte, nici un crâmpei al sufletului meu să nu rămână fără de dragostea Ta, ca, desfăcându-se toate încheieturile sufletului meu, să mi se lumineze simţurile, ca să mă întăresc şi să mă împac întru sufletul meu, ca pe de-a-ntregul să petrec întru Tine şi Tu întru Mine. Slăvesc Preasfânt numele Tău, îl cânt şi îl măresc, dimpreună cu al Celui fără de început al Tău Părinte şi cu al Preasfântului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi m vecii vecilor. Amin.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#5 | pid:3263 | tid:1977
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Cel de-al patrulea rând de stihuri de strigare plină de dorire către Dumnezeu
1. O, Dumnezeul meu, să se rănească inima mea de dragostea Ta dumnezeiască! Fă să Te caut ziua şi noaptea pe Tine, Domnul meu, ca să mă unesc cu Tine cu tot sufletul meu, ca arzând şi înflăcărat fiind sufletul meu de dorirea Ta dumnezeiască, pururi să am aceasta drept mângâiere sufletului meu, pururi să Te am liman liniştit şi pace neclintită. Toată dorirea şi râvnirea mea să-mi fie întru Tine Unul, Doamne, ca să fiu cufundat pe de-a-ntregul în dragostea Ta cea dumnezeiască, unit fiind cu Tine! Insă niciodată să nu mă despart de Tine, Domnul meu!
2. Nimic să nu mă rupă, nimic să nu mă despartă de dragostea Ta cea dumnezeiască, o, Dumnezeul meu! Nimic să nu mă despartă, nici foc, nici sabie, nici frig, nici prigoană, nici adânc, nici înălţime, nici cele de acum, nici cele viitoare! Doar dragostea Ta să fie de-a pururi întru sufletul meu! Nimic altceva să nu doresc în sufletul meu, Doamne, c| zi şi noapte să Te caut pe Tine, Domnul meu. Şi, aflându-te, să primesc comoara veşnică şi bogăţia să o dobândesc şi să mă învrednicesc de tot binele.
3. Toată nădejdea mea, toată încrederea mea o îndrept spre Tine, Doamne; toată comoara mea, toată bogăţia mea întru Tine o am; toată slava şi desfătarea mea întru Tine Unul să fie, Doamne! Doar cu acestea nu mă voi înşela şi aceasta una să fie cu mine în vecii vecilor; zi şi noapte, neîncetat strig către Tine, o, Dumnezeul meu! Şi, dimpreună cu Proorocul, mereu grăiesc: „Din straja dimineţii până în noapte" (Psalm 129, 6) duhul meu către Tine, Dumnezeule, până va străluci lumina poruncilor Tale pe pământ; zi şi noapte Te voi căuta pe Tine, Domnul meu, până Te voi dobândi pe Tine, Izvorul vieţii - şi îmi voi potoli setea sufletului meu!
4. Dimpreună cu Proorocul, pururi îţi voi grăi Ţie, o, Dumnezeul meu! „Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob" (Psalm 131,4-5); nu-mi voi da odihnă, nu-mi voi da pace, până nu voi afla cele căutate, căci toată slava şi bogăţia lumii acesteia este deşertăciune şi orice desfătare pământească şi patimă trupească este înşelare. Doar aceasta una nu este înşelare: să Te iubesc pe Tine, Unul Domn, cu tot sufletul şi cu toată inima mea; nimic altceva să nu prefer afară de dragostea Ta, căci numai prin aceasta am a dobândi mângâierea şi bucuria veşnică.
5. Ce altceva să iubească inima mea întru acest veac? Ce altceva să dorească, afară de Tine, Domnul meu, preadorit şi cântat de toată făptura? Hrana şi băutura sunt vremelnice şi stricăcioase; bogăţia şi averea degrab pieritoare şi trecătoare; slava şi cinstea sunt înşelătoare şi schimbătoare. Nimic nu este statornic şi neînşelător, ci doar Tu, Unul, eşti veşnic şi neclătit. Pentru aceasta, pe Tine Unul, sufletul meu mai vârtos Te va dori şi cu toată inima Te va iubi; pretutindeni m-aş afla gol şi descoperit, dacă nu mă voi alipi cu toată inima de Tine - pretutindeni voi fi beteag, necăjit şi amărât. Sprijină-mă Tu însuţi, Doamne, şi răneşte inima mea cu dorirea Ta dumnezeiască. Alipeşte sufletul meu şi toate gândurile mele către dragostea Ta, Doamne, Ziditorul meu!
6. Unde va merge sufletul meu? încotro se va întoarce? Unde va afla liman liniştit? Unde va afla pace neclintită, dacă nu întru Tine Unul - Domnul Dumnezeul meu. Ce altceva să iubesc? Ce altceva să doresc? Sau de ce altceva să mă alipesc, dacă nu de Tine Unul, Domnul meu. Căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul şi Ziditorul meu. Tu eşti slava, stăpânirea şi frumuseţea mea. Să nu umble în deşert sufletul meu, să nu desfrâneze întru lucruri deşarte inima mea, să nu se lege şi să nu se robească cu lucrurile trecătoare, ci de Tine, adevăratul şi singurul Liman liniştit să se ţină cu toată tăria şi niciodată să nu se despartă.
7.O, Dumnezeul meu, umple sufletul meu cu dragostea Ta dumnezeiască! Varsă asupra mea toată milostivirea Ta, udă-mă cu apa Preasfântului Tău Duh, dă-mi apa harului Tău Preasfânt, dă-mi mie această apă, Doamne, ca să nu mai însetez, nici să ajung în sălaşurile desfătării stricăcioase, la fântâna blestemată a lui Iacov (loan 4,13); oricine va bea din apa aceasta va înseta şi mai mult după desfătările pământeşti; oricine va bea din apa harului Tău, pe care Tu însuţi o dai, nu va înseta în veci, ci se va face izvor de apă, care va curge în râu de apă vie, Care este Duhul Sfânt (loan 4, 14). Şi făcându-mă părtaş al izvorului harului Tău dumnezeiesc, mă voi sătura cu desăvârşire, când mi se va arăta slava Ta!
8. Răstoarnă robirea noastră, Doamne; topeşte gheaţa din sufletul meu; acoperă-mă cu iubirea Ta de oameni, nemăsurat de mărinimoasă; să curgă apele şi râurile harului Tău din blestemata mea inimă. Răneşte-mă şi mă străpunge cu dorirea Ta cea dumnezeiască, aşa încât să nu mai desfrânez în sufletul meu pentru lucruri deşarte. Satură sufletul meu cu mana Ta cea dumnezeiască, pentru ca să nu mă întorc precum egiptenii la desfătările stricăcioase ale lumii acesteia, nici să râvnesc căldările cu multe griji şi usturoiul Egiptului, care întunecă mintea; ci această mană a harului Preasfântului Tău Duh să-mi fie spre a face voia lui Dumnezeu, spre veselie veşnică şi bucurie a sufletului meu. Unde altundeva să căutăm bucurie? Tu eşti bucuria mea cea adevărată. Unde altundeva să căutăm viaţă? Tu eşti viaţa mea. Unde să căutăm bogăţie? Tu eşti bogăţia şi comoara mea cea veşnică.
9. Dă-mi mie, Ziditorule al meu, să Te cunosc pe Tine, Unul adevăratul Domnul şi Dumnezeul meu şi pe Cel pe Care L-ai trimis în lume pentru noi - pe Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos şi mă fă părtaş al harului Preasfântului Tău Duh, ca astfel să mă cunosc pe mine, căci e de trebuinţă să mă cunosc, ca să mă unesc cu Tine, căci al Tău sunt pe de-a-ntregul; căci trupul meu nu este al meu, ci al Tău, Doamne, sufletul meu nu este al meu, ci al Tău, Mântuitorul meu; toate simţirile mele: vederea, auzul, gustul, mirosul nu sunt ale mele, ci ale Tale sunt, Domnul meu. Tot sunt al Tău, Binefăcătorul meu! Toate de la Tine le am, toate de la Tine le-am primit.
10. Adăpost, zid şi apărător al meu, Tu Unul vei fi, Doamne! Liman îmi este dragostea Ta, Doamne; Tu Unul îmi eşti Domn, Tu eşti întărirea şi slava şi frumuseţea mea. Tu eşti lauda şi nădejdea, eşti toată dorirea, eşti toată desfătarea, o, Dumnezeul meu! Căci Tu dăinuieşti în vecii vecilor, nicicând preschimbându-Te. Tu Unul să-mi fii mângâierea mea şi veşnica desfătare, Doamne! Preasfânta şi dumne-zeiasca Ta dragoste să-mi fie bucurie şi veselie. Nu am nimic mai bun şi mai vrednic de cinste, nici pe pământ, nici în Ceruri. Acestea îmi sunt mai cinstite decât toate comorile, mai nepreţuite decât diamantele cele de mult preţ. Mai mult decât acestea nu-mi doresc nimic în vecii vecilor; mai mult decât acestea nimic nu caut, ci doar cu acestea mă voi mulţămi întru acest veac şi, cu prisosinţă, în cel viitor.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#6 | pid:3264 | tid:1977
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Cel de-al cincilea rând de stihuri de strigare plină de râvnire către Dumnezeu
1. îţi mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, Care m-ai zidit pe mine după chipul şi asemănarea Ta şi dintru nefiinţă la fiinţă m-ai adus întru această lume şi cu slavă şi cu cinste m-ai încununat. Nu m-ai făcut jivină, nici dobitoc, nici o oarecare altă vietate, ci om, fiinţă cugetătoare; ai cinstit sufletul meu cu nemurire şi cu putere. Chiar de ne şi despărţim vremelnic de trup, dar trecem la o vieţuire mai bună, iar cu sufletul suntem însă nemuritori în veci, nu pentru o mie de ani, nu pentru două sau trei mii de ani, ci pentru vecii vecilor cei fără de sfârşit. Iar cine este mulţămitor se face pricinuitor de tămăduire a suferinţei lui. Căci Tu pe mine, Doamne, întreg, lucrător, viu, sănătos, dintru nefiinţă m-ai adus şi mi-ai rânduit vecii cei nesfârşiţi!
2. Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, căci pentru mine mulţime de lucruri ai zidit - cerul, pământul, soarele, luna şi toată podoaba cerului; pentru mine ai făcut fiarele, dobitoacele, păsările, toată vietatea; pentru mine - mările, râurile, izvoarele, iazurile, peştii, chiţii cei prea mari; pentru mine -pădurile, crângurile, pustiurile, pomii cei roditori; pentru mine - verdeţurile, rădăcinile, seminţele, legumele; pentru mine - toate cele văzute şi nevăzute le-ai zidit, o, Dumnezeul meu!
3. Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, căci toate cu înţelepciune şi milostivire le-ai rânduit asupra mea şi neîncetat veghezi asupra sufletului meu: mă aperi, mă păzeşti, mă acoperi, ocroteşti sufletul meu, îmi dăruieşti putere, sănătate, mă viezi, mă înţelepţeşti şi mă luminezi, mă ajuţi şi mă întăreşti, mă îndrumi şi mă povăţuieşti la toată fapta cea bună. Toate drepte, cu milostivire şi bune le-ai iconomisit pentru mine.
4. Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, căci Tu, fiind Dumnezeul Cel Atotputernic, pentru mine Te-ai făcut om, ca să mă uneşti cu Tine întru una Nu Te-ai scârbit a lua asupra Ta cele ale noastre şi să ni Te dăruieşti nouă în întregime. Pentru mine ai fost aşezat în iesle; pentru mine ai fost înfăşat în scutece, Cel Ce îmbraci cerurile cu nori; pentru mine ai fost tăiat împrejur în a opta zi; pentru mine ai fugit în Egipt; pentru mine în Iordan Te-ai botezat; pentru mine ai plecat preacinstitul Tău cap înaintea Sfântului Ioan Botezătorul, ca pe mine să mă ridici în înalturi; Cel Ce nu ai avut trebuinţă de Botez, pentru mine Te-ai botezat, ca prin Botez să-mi dăruieşti curăţire.
5. Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, că pentru mine ai fost bătut, batjocorit, scuipat, pălmuit, legat, încununat cu cunună de spini. Pentru mine ai vărsat preacurat sângele Tău. Pentru mine ai murit aici cu trupul, ca să mă înviezi cu duhul şi să-mi dăruieşti viaţă veşnică. Pentru mine ai fost pus în mormânt. Pentru mine ai înviat a treia zi din mormânt, ca să ne dăruieşti nouă, tuturor, învierea
6. Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, Care, deşi nenumărat greşesc înaintea Ta, mă primeşti cu milostivire, întru căinţă. Cât de multe greşesc:, înaintea Ta! Tu, însă, nicicum nu mă lepezi! Câte călcări de poruncă săvârşesc înaintea Ta! Tu, însă, nu te întorci de la mine! Cât cad în fărădelegi! Tu, însă, mă ridici la loc, îndelung rabzi, nu deîndată mă dai morţii şi chiar până la ultima suflare, chiar până în ultima clipă, de mă voi îndrepta către Tine, de voi cădea la Tine căindu-mă, Tu, ca un milostiv, mă primeşti.
7. Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamărinimos, care ai dat legea Ta aici, înaintea ochilor mei; mi-ai dat să pricep care este sfânta Ta voie, nu m-ai lipsit de Botezul Tău, nu m-ai lăsat cufundat în erezie păgubitoare, m-ai făcut părtaş preacinstitelor Tale Taine, m-ai răscumpărat cu sângele Tău şi moştean al împărăţiei Cerurilor m-ai făcut.
8. Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamă-rinimos, care m-ai păzit de războirea şi răzvrătirea lumii acesteia şi m-ai adus în staulul oilor Tale celor cuvântătoare şi m-ai ales pe mine întru slujirea Ta - slujitor al Tău m-ai făcut, deşi nevrednic sunt. Ai aşternut din belşug harul Tău asupra mea, mi-ai arătat calea cea lesnicioasă către mântuire. Toate mi le-ai descoperit înaintea ochilor mei, nimic nu ai tăinuit.
9. Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamă-rinimos, că nu m-ai lăsat lipsit întru nimic, ci întru toate am îndestulare: nu rabd frigul şi duhoarea celor stricăcioase de dragul lucrurilor, nu mă tulbur, nu mă înec în râuri şi nu rabd necazuri pe cale pentru lucruri lumeşti, nu mă tulbură datorii mari, nu mă apasă birurile pentru pământ către ţar, nimeni nu mă prigoneşte la muncă silnică, nu mă sileşte nimeni să înot pe mare, nimic dintre acestea nu rabd, după cum rabdă alţi oameni - şi pentru acestea suferă mult, plătind biruri mari, răbdând necazuri şi năpăstuiţi multe. Şi, nefiind întru acestea, cu preasfântul Tău har sunt slobod, chiar dacă m-aş nevoi, ori aş răbda puţin dintru ceva - dar şi acestea nu pentru cele stricăcioase, ci pentru cele veşnice. Aşadar, zic, lesnicioasă cale către mântuire mi-ai arătat Doamne, înţelept ai iconomisit aici împărăţia Cerurilor, toate aici ni le-ai dăruit.
10. Mulţămesc Ţie, Domnul meu, Binefăcătorule preamă-rinimos, căci pentru puţină nevoinţă, viaţă veşnică - împărăţia Cerurilor - ai făgăduit a-mi dărui. însuţi zidindu-mă, însuţi făcându-mă şi toate cele trebuincioase dăruindu-mi, ne dăruieşti toată viaţa veşnică, nu pentru puţină vreme, nu pentru o sută ori o mie de ani, sau o mie de mii de ani, ci în vecii vecilor, care nu au sfârşit. Slavă negrăitei Tale milostiviri, Doamne! Slavă minunatei Tale iconomii, Preasfinte împărate! Slavă negrăitei şi necuprinsei Tale bunătăţi şi înţelepciuni, Doamne, Iubitorule de oameni! Căci Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Preasfântul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acest post a fost editat de sergiu.c: 13 July 2010 - 07:43 PM

Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#7 | pid:3265 | tid:1977
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Despre aceea că se cuvine a avea dragoste către Unul Dumnezeu şi să nu cinstim nimic mai presus de dragostea Lui
1. Mereu inima ta să fie rănită de dragostea dumnezeiască, pentru ca să-ţi fie ţie cu putinţă zi şi noapte să-L urmezi pe Hristos. Te alipeşte de El cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău, pentru ca toate să le ai cu izbândă şi slobode de cădere, ca toate să-ţi fie dorite - binevenite şi cu bucurie -, ca să nu te îndoieşti de mântuirea ta
2. învăpăiază-te şi te încinge cu dragostea dumnezeiască, pentru ca aceasta să fie pururi mângâierea ta Toată râvna şi dorirea ta să o îndrepţi către El - ca să te cufunzi pe de-a-ntregul întru dragostea Lui şi să petreci „una" cu El (Ioan 17,11, 22), niciodată despărţindu-te.
3. Să nu te despartă nimic de dumnezeiasca dragoste a Domnului, să nu-ţi stea ţie nimic drept piedică, nimic să nu o facă să înceteze întru tine - nici foc, nici sabie, nici frig, nici prigoană, nici adânc, nici înălţime, nici cele de acum, nici cele viitoare (Romani 8,38-39), ci fie ca doar ea să petreacă în sufletul tău.
4. Te străduieşte, fii cu trezvie şi pune în fiecare zi sârguinţă lângă sârguinţă - ca mereu să te înalţi către El cu dorirea şi cu dragostea, ca mereu să ardă inima ta pentru El, ca să petreci pe de-a-ntregul în Dumnezeu şi Dumnezeu întru tine, ca să dobândeşti liman liniştit sufletului tău şi să te învredniceşti de veşnicele bunătăţi.
5. Caută-L pe Domnul zi şi noapte cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău, pentru ca aflându-L, să găseşti comoară veşnică şi bogăţie şi să te umpli de toate bunătăţile: „Cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele" (Psalm 33, 10) şi vor primi „mare har" şi milostivire (Iacov 4, 6).
6. Toată nădejdea ta, toată comoara, toată bogăţia ta să o ai întru Dumnezeu (Romani 15,13); toată slava şi desfătarea să le ai întru El. Numai aceasta nu este înşelătoare şi zadarnică. Numai ea va dăinui cu tine în veşnicia vieţii viitoare şi tu vei dobândi partea bună, care nu se va lua de la tine în veci (loan 16, 22).
7. Mereu - zi şi noapte - neîncetat ridică strigare către Dumnezeu, zi şi noapte te roagă Domnului, zi şi noapte caută-L pe El, ca să-L afli, ca să-L găseşti pe Cel căutat, căci „oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide" - a grăit Mântuitorul (Matei 7, 7). Ţine minte că toţi Sfinţii au avut mare râvnă şi dragoste neostoită către Dumnezeu. Dintru prisosul dragostei lor, uneori uitau de mai petrec în trupuri ori nu! Tu însă nu ai nici măcar puţine a grăi în Ziua Judecăţii!
8. De ce nu îţi este dulce preasfânt numele Domnului Iisus? De ce nu se aprinde şi nu se înflăcărează inima ta împietrită? De ce preferi înşelătoarea deşertăciune cea întunecată, în locul chemării celei preadulci şi pline de bucurie a Domnului? De ce preferi blestemata lenevire care slăbănogeşte, în locul chemării fierbinţi şi pline de râvnă a lui Dumnezeu? Strigă, strigă, nu te lenevi, strigă către El cu sârguinţă - fără a fi covârşit de oboseală. Nu da somn ochilor tăi şi nici aţipire vederii tale, până nu-L vei afla pe Cel căutat şi nu vei dobândi cele dorite şi nu te vei uni cu Cel Pururi Fiitor.
9. Iubeşte-L pe Domnul tău din toată inima ta, cu toată puterea ta şi cu tot sufletul tău, pentru ca să fii vrednic întru putere şi râvnă, întru lucrarea celor plăcute lui Dumnezeu. Acum tu te îngreuiezi şi te mâhneşti în lucrarea celor dumnezeieşti, pentru că nu îl iubeşti în chip nemincinos pe Domnul tău (2 Ioan 1, 6). Dacă L-ai iubi cu adevărat, atunci nu te-ai lenevi întru slavoslovirea preasfântului Său nume, nu te-ai mâhni în lucrarea celor plăcute lui Dumnezeu: „De M-aţi iubi, v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl" (Ioan 14, 28). Dacă îl vei iubi pe El cu tot sufletul tău, nu te vei lenevi. De te vei alipi de El cu tot sufletul tău, toate îţi vor fi cu bucurie, dorite, căci cel care iubeşte pe Dumnezeu, pentru Domnul toate-i sunt dragi şi dorite.
10. Toată slava şi bogăţia lumii acesteia sunt deşertăciune; toată desfătarea şi patima trupească sunt înşelare; toată iubirea cea dinafară, pământească este neadevăr şi făţărnicie. Doar una nu are umbră de înşelare - aceea de a iubi cu toată inima ta, cu tot sufletul tău pe Unul Dumnezeu, de El să te alipeşti şi nimic să nu cinsteşti mai mult decât dragostea Lui. Doar aceasta va rămâne cu tine de-a pururi, doar aceasta este străină de înşelare. Intru aceasta ai viaţă veşnică, întru aceasta este bucuria nesfârşită şi veşnica desfătare. Doar El însuşi să-ţi fie singura ta mângâiere şi desfătare veşnică, să-ţi fie bucurie şi veselie preasfânta Lui dragoste. Oarece mai bun şi mai vrednic nu vei afla nici pe pământ, nici în Cer. Să ai aceasta e mai nepreţuit decât toate comorile, e mai de preţ decât toate mărgăritarele şi diamantele. Singură aceasta să-ţi fie ţie mângâiere şi bucurie veşnică, slavă şi desfătare. Că Acestuia I Se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Tatăl Cel fără de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi