Sari la continut

Iisus Hristos
Dumnezeul nostru a daruit celor din ceruri nemurirea; celor de pe pamant le-a dat prefacerea; si in toate a randuit viata si miscare. Iar toate acestea pentru om. Sa nu te amageasca asadar nalucirea lumeasca a diavolului, care iti strecoara ganduri rele in suflet. Ci, aducandu-ti indata aminte de bunatatile ceresti, zi intru tine: daca vreau, de mine atarna sa biruiesc si acest razboi al patimei; dar nu voi birui daca vreau sa-mi fac pofta mea. Nevoieste-te dar cu ceea ce poate sa-ti mantuiasca sufletul. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Vasile cel Mare


6 postari la acest topic

#1 | pid:2156 | tid:1390
Mihaitza77

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 593 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:literatura duhovniceasca a sfintilor parinti
  • Confesiune:ortodox
Sfantul Vasile cel Mare
  • Postul îi învată pe toti nu doar cumpătarea de la mâncare, ci si înstrăinarea de iubirea de argint, de nesat si de orice răutate.
  • Ne-am îmbolnăvit prin păcat, dar ne vindecăm prin pocăintă. Iar pocainta fără post este neputincioasă.

Acest post a fost editat de Mihaitza77: 03 August 2009 - 01:50 PM

Oricat am invata, e cu neputinta sa cunoastem pe Domnul daca nu vom vietui dupa poruncile Lui, pentru ca nu prin stiinta, ci prin Duhul Sfant se face cunoscut Dumnezeu.A crede ca Dumnezeu exista e un lucru si a-L cunoaste e altceva(Sf.Siluan Athonitu

#2 | pid:3942 | tid:1390
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
Regula înfrânării - învăţa Sfântul Vasile cel Mare - este să "ne folosim după nevoi de lucrurile cele mai simple necesare vieţii, evitând orice saturare, iar pe de altă parte, ne abţinem de la tot ceea ce nu e decât pentru plăcere". În ceea ce priveşte alegerea mâncărurilor, se recomandă să le preferăm pe cele mai uşor de procurat şi mai ieftine: "Nu trebuie ca, sub pretextul abstinenţei, să cheltuim multă grijă cu mâncărurile cele mai căutate şi mai scumpe gătind alimentele cu cele mai bune ingrediente. Dimpotrivă, se vor alege lucrurile ce se găsesc cel mai uşor pe piaţă, care costă puţin şi sunt de obşte (...)"

Acest post a fost editat de sergiu.c: 07 March 2011 - 10:09 AM

Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#3 | pid:4263 | tid:1390
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3604 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
" Postirea este darul cel mai de pret a lui Dumnezeu , porunca cea mai veche , care s-a pastrat ca mostenire parinteasca si a ajuns pana in zilele noastre . Asadar , primiti-o cu bucurie , cei saraci ca pe tovarasul vostru , cei ce slujiti ca pe odihna voastra , cei bogati ca pe cea care va salveaza de primejdia indestularii , si da gust tuturor celor pe care desfatarea continua le lipseste de gust .
Cei bolnavi primiti pe maica sanatatii , cei saraci pe cea care asigura buna dispozitie . Intrebati-i pe medici si va vor spune ca nimic nu este atat de neandoielnic si de nesigur ca sanatatea . De aceea , cei intelepti se straduiesc prin postire sa-si pastreze sanatatea lor si sa scape de povara strivitoare a greutatii trupului .
Nu sustine ca nu poti sa postesti aducand ca pretext boala sau neputinta trupeasca , de vreme ce pe de alta parte in toata viata ta iti chinui trupul cu multa mancare . Stiu foarte bine ca medicii recomanda bolnavilor mai ales hrana usoara si postire , decat bogatie si varietate de mancaruri ".

"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#4 | pid:4291 | tid:1390
cristiboss56

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 3604 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti-sectorul 3 - langa Biserica Sf.Mare Mucenic Mercurie
  • Preocupari:Familie ,religie , lectura , muzica , natura-drumetii , iubitor de animale.
  • Confesiune:ORTODOX
Si tot Sfantul Vasile cel Mare spune atat si atat de bine :
" Daca postirea stapanea viata noastra , ea n-ar mai fi fost plina de suspine . Pentru ca ea i-ar fi invatat pe toti nu numai infranarea de la viata cheltuitoare , ci si instrainarea de atatea alte rele . I-ar fi invatat fuga deplina si instrainarea de iubirea de arginti si de lacomie , de iubirea de slava si de iubirea de placeri . Daca ne izbavim de acestea , vom trai in pace si sfintenie .
Asadar , de vreme ce imparateasa aceasta a virtutilor ne ofera asemenea bunuri , s-o primim fara nicio melancolie , fara niciun tanguit . Toti sa ne amintim cu bucurie de masa duhovniceasca pe care ne-o pregateste postirea , curatindu-ne si pregatindu-ne pentru desfatarea dumnezeiasca si vesnica a Raiului " .

"Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat " ( Sfantul Ioan Damaschin ) http://cristiboss56.blogratuit.ro

#5 | pid:6902 | tid:1390
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
OMILIA I DESPRE POST - Sfantul Vasile cel Mare


I

«Sunaţi din trîmbiţă în ziua cea binevestită a Domnului»Poruncă profetică sînt cuvintele acestea! Dar citirile diin Sfînta Scriptură, pe care le-am citit astăzi, sînt mai puternice decît sunetul trîmbiţei şi mai lămurite decît orice instrument muzical. Ne vestesc sărbătoarea premergătoare acestor zile.

Am cunoscut harul posturilor priin proorocul Isaia. Isaia a lepădat postul iudaic şi ne-a arătat adevăratul post, spunînd: «Nu postiţi în judecăţi şi în certuri, ci dezleagă toată legătura nedreptăţii» [2]; iar Domnul a zis : «Nu fiţi trişti, ci spală-ţi faţa ta şi unge-ţi capul tău»[ 3].

Să fim deci cuprinşi de nişte simţăminte ca acestea, aşa cum am şi fost învăţaţi! Să nu ne mîhnim de zileile ce se apropie! Să fim veseli în ele, aşa cum se cuvine sfinţilor. Cel trist nu primeşte cunună, iar cei care suspină nu biruie. Nu te întrista cînd ţi se poartă de grijă ! E o nebunie să nu te bucuri de sănătatea sufletului şi să te mîhneşti de schimbarea mîncărurilor, lăsînd să se înţeleagă că-ţi face mai multă bucurie plăcerea stomacului decît purtarea de grijă a sufletului. Săturarea mărgineşte plăcerea numai la pîntece postul, însă, urcă folosul la suflet. Bucură-te, că ţi s-a dat de Doctor un leac ce ucide păcatul. După cum viermii, care se înmulţesc în pîntecele copiilor, sînt distruşi cu doctorii foarte amare, tot aşa şi postul, vrednic cu adevărat de acest nume, cînd pătrunde în suflet, omoară păcatul ascuns în adînc.

II

«Unge-ţi capul tău şi spală-ţi faţa ta». Cuvintele acestea ale Scripturii te duc la taine. Cel uns a fost uns, cel spălat a fost spălat. Tu îndreaptă această poruncă la suflet! Unge capul cu ungere sfîntă, ca să ajungi părtaş ai lui Hristos şi aşa apropie-te de post. Nu-ţi ascunde faţa ca actorii! Faţa ţi-o ascunzi atunci cînd vrei şă nu-ţi dezvălui sufletul. Ţi-o ascunzi cu minciuna, ca şi cu un voal. Să nu fii actor ! Actorul înfăţişează pe scenă persoane străine. Este rob, dar o face pe stăpînul! Este om de rînd, şi o face pe împăratul. Tot aşa şi în viaţa aceasta. Mulţi oameni teatralizează, ca pe o scenă, viaţa lor; una au în inima şi ailta arată oamenilor. Nu-ţi ascunde deci faţa! Ceea ce eşti, aceea arată-te ! Nu lua înfăţişare tristă, căutînd să fii slăvit pentru că pari în-frînat. Facerea de bine trîmbiţată n-are folos, iar postul dat în vileag n-are cîştig. Că faptele bune, făcute numai pentru a fi văzute de oameni, nu-şi duc roadele în veacuil de apoi, ci iau sfîrşit odată cu laudele lumii. Aleargă aşadar cu bucurie la darul postului! Postul e un dar din bătrîni. Nu s-a Învechit, nici n-a îmbătrînit! E totdeauna nou, e veşnic în floare.

III

Socoteşti oare că pun începutul postului odată ou darea legii ? .Nu ! Postul e mai vechi ca legea, Dacă vei avea răbdare, vei vedea că spusele mele sînt adevărate. Să nu socoteşti că postul a început cu ziua curăţirii poruncită poporului lui Israil în a zecea zi a lunii a şaptea[4]. Nu ! Străbate istoria sfîntă, cerceteaz-o, ca să afli începutul postului! Postul nu-i descoperire nouă. E un odor al strămoşilor. Si e vrednic de respect tot ce e vechi. Respectă deci vechimea postului! Are .aceeaşi vîrstă ca şi omenirea.

Legea postului a fost dată în paradis. Adam a primit întîia oară porunca de a posti: «Nu mîncaţi din pomul cunoştinţei binelui şi răului»[5]. Cuvîntul: «Nu mîncaţi» este o lege a postului şi înfrînării. Daca Eva ar fi postit şi n-ar fi mîncat din pom, n-am mai fi avut trebuinţă de postul de acum, că «n-au trebuinţă cei sănătoşi de doctori, ci cei bolnăvi»[6]. Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă! Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post. Mai mult; chipul în care au trăit primii oameni în tai este o imagine a postului, nu numai pentru că ducînd o viaţă îngerească ajunseseră, prin cumpătare, la asemănarea cu îngerii, ci şi pentru că nu erau cunoscute locuitorilor paradisului toate cele născocite mai tîrziu de om: nici băutul vinului, nici tăiatul animalelor, nici toate cele cîte turbură mintea omenească.

IV

N-am postit, şi am fost alungaţi din rai! Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai! Nu vezi că Lazăr a intrat prin post în paradis ? Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou sfătuitor pe; şarpe, care ne sfătuieşte să mîncăm, ca să ne cruţăm trupul! Nu-ţi găsi scuza în boala trupului sau în slăbiciune ! Nu-mi spune mie scuzele ! Spune-le lui Dumnezeu, Care ştie totul! îmi spui că nu poţi să posteşti! Dar să te ghif-tuieşti în toate zilele vieţii talie şi să-ţi striveşti trupul sub greutatea mîncărurilor, poţi ? Ştiu că doctorii nu prescriu bolnavilor mîncăruri felurite, ci post şi înfrînare. Cum dar? Dacă poţi să posteşti şi să te înfrînzei cînd eşti bolnav, pentru ce spui ca nu poţi s-o faci cînd eşti sănătos ? Ce este mai uşor pentru stomac : să petreacă noaptea cu o mîncare uşoară sau să stea împovărat de mulţimea mîncărurilor ? Dar, mai bine spus, nu să stea, ci să se întoarcă necontenit şi pe o parte şi pe alta, rupîndu-se şi strîmtorîndu-se ; afară numai dacă vei spune că şi corăbierii salivează mai uşor de la înec o corabie încărcată cu poveri decît una mai sprintenă şi mai uşoară. Lucrurile, însă, se petrec cu totul dimpotrivă : o mică înălţare a valurilor dă la fund o corabie încărcată cu multe poveri, pe cînd o corabie cu o încărcătură potrivită trece uşor prin furtună, că n-o împiedică nimic să plutească pe deasupra valurilor. Tot aşa se întîmplă şi cu trupurile oamenilor. împovărate necontenit cu prea multă mîncare, trupurile se îmbolnăvesc cu uşurinţă; dar dacă folosesc mîncare puţină şi uşoară scapă şi de suferinţa pe care o aşteaptă de pe urma bolii, ca de o furtună oe se porneşte împotriva lor, dar se depărtează şi de suferinţa care începe a se ivi, ca de o ciocnire cu o stîncă din mijlocul mării. Stomacul, care are menirea să întreţină trupul, mistuie cu uşurinţă mîncărurile simple şi uşoare ; dar dacă i se dau mîncăruri costisitoare şi felurite, nu poate să ile mistuie şi dă naştere la fel de fel de boli.

V

Dar să ne întoarcem cuvîntul nostru la istoria postului. Să arătăm cit este de vechi, să arătăm că toţi sfinţii l-au primit, ca pe o moştenire strămoşească, şi l-au păzit, transmiţîndu-1 din tată în fiu. Aşa s-a păstrat acest bun şi a ajuns, din neam în neam, pînă la noi.

In rai nu era vin, nu se tăiau vite şi nici nu se mînca carne. După potop a apărut vinuil. După potop s-a spus : «Mîncaţi de toate ca pe iarba verde» [7]. Cînd n-a mai fost nădejde de desăvîrşire, s-a îngăduit ca omul să se înfrupte din toate aceste lucruri. înainte de potop, nu se cunoştea vinul; dovadă Noe, care nu ştia ce-i vinul. Nu se ivise încă vinul în viaţa oamenilor şi nici nu ajunsese obicei băutul vinului. Noe n-a văzut pe un alt om bînd vin şi nici el nu încercase gustul vinului, aşa că fără să-şi dea seama a fost vătămat de vin. «Noe, spune Scriptura, a sădit vie, a băut din iodul ei şi s-a îmbătat»[8], nu pentru că era beţiv, ci pentru că nu ştia cit trebuie să bea. Deci, descoperirea băutului de vin este mai nouă decît paradisul, aşa că postul este foarte vechi.

Ştim că Moisi prin post s-a urcat în munte [9]. Că n-ar fi îndrăznit să se apropie de vîrful muntelui care fumega, nici n-ar fi cutezat să intre în nor, dacă n-ar fi fost înarmat cu postul. Prin post a primit poruncile scrise pe plăci de degetul lui Dumnezeu. Sus, pe munte, postul a prilejuit darea legii; iar jos, la poalele lui, lăcomia la mîncare a înnebunit pe oameni să se închine idolilor. «Poporul, spune Scriptura, s-a aşezat să mănînce şi să bea şi s-a sculat să joace» [10]. O singură îmbă-tare cu vin a zădărnicit cele patruzeci de zile de post şi de rugăciune ale lui Moisi. Plăcile scrise cu degetul lui Dumnezeu, pe care le primise postul, pe acelea le-a sfărîmat beţia, că profetul n-a socotit cu oale ca un popor beat să primească legile lui Dumnezeu [11]. Şi astfel,, poporul, care învăţase să cunoască pe Dumnezeu prin minuni nespus de mari, a alunecat într-o clipită, prin lăcomie, la mîncare, la închinarea de idoli. Pune faţă în faţă aceste două : postul, care apropie de Dumnezeu, şi desfătarea, care îndepărtează de mântuire. Dar să ne coborîm încă mai mult pe calea istoriei, îndreptindu-ne spre cele petrecute mai tîrziu.

VI

Ce a pîngărit pe Isav şi l-a făcut rob fratelui său? Nu o singură mîncare în schimbul căreia şi-a dat dreptul de întîi născut?[12] Oare nu rugăciunea, unită cu postul, a dăruit mamei sale pe Samuil ?[13] Cine a făcut pe Samson viteaz mare şi nebiruit ? Oare nu postul, prin care a şi fost zămislit în pîntecele maicii sale ?[14] Postul l-a născut, postul l-a alăptat, postul l-a făcut bărbat, postul poruncit mamei lui de înger : «Tot ce iese din viţa de vie să nu mănînce şi vin şi băuturi ameţitoare să nu bea» [15].

Postul naşte pe profeţi, întăreşte pe cei puternici. Postul înţelepţeşte pe legiuitori. Postul este bun talisman al sufletului, tovarăş credincios al trupului, armă pentru luptători, loc de exerciţiu pentru atleţii credinţei. Postul îndepărtează ispitele, postul îndeamnă spre evlavie. Postul este tovarăş al înfrînării, creator al castităţii. In timp de război face eroi, iar în timp de pace propovăduieşte liniştea. Pe credincios îl sfinţeşte, iar pe preot îl desăvîrşeşte, că nu-i cu putinţă să îndrăznească cineva a săvîrşi sfintele slujbe fără să postească; aceasta nu numai în slujba noastră de acum, tainică şi adevărată, ci şi în cea pre-închipuitoare, care se aducea în legea cea veche.

Postul l-a făcut pe Iilie să vadă privelişte de taină. După ce timp de patruzeci de zile şi-a curăţit sufletul prin post, a fost învrednicit să vadă pe Domnul în peştera din muntele Horiv, atît cît e cu putinţă unui om să-L vadă[16]. Prin post a dat înapoi văduvei viu copilul şi astfel prin post a fost puternic chiar faţă de moarte [17]. O voce ieşită dintr-o gură, care a postit, a închis unui popor nelegiuit cerul trei ani şi şase luni[18]. Şi ca sa moaie inima neîmblînzită a celor îndărătnici, a preferat să sufere şi el ca şi aceia. De aceea a şi spus : «Viu este Domnul; nu va fi apă pe pămînt decît numai atunci cînd voi spune eu» [19]. Şi a făcut Ilie ca prin foamete, întreg poporul să postească, ca să îndrepte răutatea oameniilor, pricinuită de desfătare şi de viaţă desfrînată.

Ce fel de viaţă a avut Elisei ? Prin ce a reuşit Elisei să fie găzduit de sunamiteancă ?[20] Prin ce ospăta Elisei pe profeţi ? Oare nu cu ierburi sălbatice şi cu puţină făină împlinea legea găzduirii ? [21] Cînd oaspeţii au mîncat odată cu celelalte verdeţuri şi o buruiană otrăvitoare erau să moară dacă n-ar fi fost distrusă otrava prin rugăciunea postitorului[22]. Şi, ca să spun pe scurt, postul i-a ajutat pe toţi sfinţii să vieţuiască potrivit voii lui Dumnezeu.

Există o piatră, numită amiantă[23], pe care focul n-o mistuie; cînd e pusă la flacără pare că s-a prefăcut în cărbune ; dar cînd e scoasă din foc, se face mai curată, ca şi cînd ar fi fost spălată cu apă. Tot aşa erau şi trupurile celor trei tineri din Babilon[24]. Prin post au căpătat firea amiantei. In văpaia cea mare a cuptorului, ca şi cum ar fi avut de aur trupurile lor, n-au fost vătămaţi din pricina focului. Mai mult chiar, s-au arătat mai puternici decît aurul, că focul nu i-a topit, ci i-a lăsat întregi. Şi doar nimic nu putea rezista acelei văpăi, hrănită mereu .

VII

Daniil, «bărbatul doririlor»[26], care n-a mîncât pîine şi n-a băut apă trei săptămîni [27], cînd a fost aruncat în groapa cu lei, a învăţat şi pe lei să postească[28]. Ca şi cum i-ar fi fost trupul făcut din piatră sau din altă materie tare, leii n-au putut să-şi înfigă dinţii în el. Postul a călit trupuil lui Daniil ca pe o călitură de fier, încît, ajungînd de nebiruit, (leii nici n-au deschis gura împotriva sfîntului.

Postul a stins puterea focului, postul a închis gurile leilor. Postul trimite rugăciunile la cer, dîndu-le aripi în drumul lor spre înălţime. Postul este creşterea caselor, mama sănătăţii, pedagogul tinereţii, podoaba bătrînilor, tovarăş bun de drum celor ce călătoresc, tovarăş credincios al soţilor. Bărbatul nu pune la îndoială cinstea casei sale cînd vede că femeia lui posteşte ; nici femeia nu se topeşte de gelozie cînd bărbatul său sfinţeşte postul. Cine şi-a împuţinat bunurile casei cînd a postit ? Numără astăzi bunurile pe care le ai în casă şi numără-le şi după ce-ai postit. Nu va lipsi nimic din cele din casă din pricina postului. Nici o vietate nu-şi plînge moartea. Nicăieri nu-i sînge, pentru că pîntecele cel neînduplecat n-a mai dat nici o poruncă împotriva vietăţilor. Cuţitul bucătarilor s-a liniştit; masa se mulţumeşte cu cele ce răsar singure din pămînt.

Sabatul a fost dat iudeilor «ca să se odihnească vita ta şi robul tău», spune Scriptura [29]. Postul să fie odihnă slugilor, care te slujesc în toată vremea ! Odihneşte-ţi bucătarul! Dă libertate celui ce-ţi slujeşte la masă! Opreşte mîna celui ce-ţi toarnă vin! Să contenească odată şi cel meşter la facerea feluritelor dulciuri! Să se liniştească odată şi casa de zgomote nenumărate, de fum, de mirosuri de fripturi, de cei ce aleargă în sus şi în jos, care slujesc pîntecelui ca unui stăpîn neînduplecat! Şi cei care percep impozite îngăduie cîteodată supuşilor să aibă puţină libertate. Deci să dea şi pîntecele puţină odihnă gurii! Să facă pîntecele cu noi un armistiţiu de cinci zile, el care totdeauna cere şi niciodată nu încetează; el care ia astăzi şi mîine nu-şi aduce aminte. Cînd pîntecele e plin, dă lecţii de înfrînare ; cînd e gol, uită de lecţiile date.

VIII

Postul nu ştie ce-i camăta. Masa celui ce posteşte nu miroase a procente. Pe orfanul celui ce-a postit nu-l înăbuşă datoriile părinteşti ca nişte şerpi care se încolăcesc în jurul lui. Mai mult, postul îi dă prilej de bucurie. După cum setea face plăcută băutura, iar foamea, cînd se iveşte, face ca masa să fie dorită, tot aşa şi postul înveseleşte pe cel ce mănîncă. Că postul, aşezîndu-se la mijloc şi întrerupînd necontenita desfătare cu mîncăruri, face să ţi se pară mîncarea nespus de plăcută, ca ceva nou şi necunoscut. Deci, dacă voieşti să-ţi fie masa dorită, primeşte schimbarea pe care o aduce postul! Dar tu, cuprins de pofta de a mînca numai bunătăţi, ai distrus, fără să-ţi dai seama, pofta de mîncare. Din dorinţa de plăcere, ai alungat plăcerea. Da, nici un lucru nu este atît de dorit încît să n-ajungă de dispreţuit, dacă te desfătezi necontenit de el. Că ne bucurăm mai mult de acele lucruri pe care le dobîndim mai rar. La fel şi Creatorul nostru a făcut ca prin schimbarea pusă de El în viaţă să ne bucurăm de cele ce ne dăruieşte. Nu vezi că şi soarele este mai strălucitor după trecerea nopţii, privegherea mai dulce după somn, iar sănătatea mai dorită după boală ? Şi masa deci este mai plăcută după post. Aceasta atît pentru cei bogaţi şi cu masa îmbelşugată, cit şi pentru cei care au o masă sărăcăcioasă şi întîmplătoare.

IX

Teme-te de pilda bogatului ! [30] Masa îmbelşugată, de care s-a desfătat tot timpul vieţii lui, l-a aruncat în focul gheenii. Se pîrjolea în văpaia cuptorului, nu pentru că era învinuit de nedreptate, ci de prea multă mîncare şi desfătare. Ca să stingem acel foc, avem nevoie deci de apă.

Dar postul nu-i folositor numai pentru viaţa de dincolo, ci-i folositor chiar pentru trupul nostru. Trupurile cele mai sănătoase se îmbolnăvesc şi-şi schimbă starea sănătăţii, fiindcă firea oboseşte şi nu poate suporta povara unei sănătăţi prea înfloritoare. Vezi dar, ca nu cumva scuipînd acum apa, să doreşti mai tîrziu o picătură, ca bogatul din Sfînta Evanghelie ! Nimeni nu s-a îmbătat cu apă. Pe nimeni nu l-a durut capul vreodată că a fost îngreuiat de apă. Nimeni n-a avut nevoie de picioare străine dacă a trăit bînd apă. Nimănui nu i s-au împleticit picioarele, nimănui nu i-au ajuns mîinile netrebnice, dacă au fost adăpete cu apă. Că greutatea mistuirii, urmare de neînlăturat pentru toţi cei care mănîncă prea multe bunătăţi, dă naştere în trup la boli necruţătoare. Faţa celui ce posteşte îţi inspiră respect; nu-i îmbobocită de roşeaţă neruşinată, ci-i împodobită cu o paloare pe care-i zugrăvită în-frînarea. Ochiul celui ce posteşte este blînd, mersul măsurat, faţa serioasă, neturburată de rîs nestăpînit. Cel ce posteşte este măsurat la cuvînt şi curat la inimă.

Adu-ţi aminte de sfinţii cei din veac «de care lumea nu era vrednică, care au pribegit în cojoace, în piei de capră, lipsiţi, strîmtoraţi, îndurînd rele» [31]. Imită viaţa lor, de cauţi soarta lor ! Ce l-a odihnit pe Lazăr în sînurile lui Avraam ?[32] Oare nu postul ? Viaţa sfîntului Ioan Botezătorul a fost un post[33]. N-a avut pat, n-a avut masă, n-a avut pămînt de arat, n-a avut bou de arătură, n-a avut grîu, n-a avut brutar, n-a avut nimic din cele ce sînt de trebuinţă pentru întreţinerea vieţii. Pentru aceasta «nici nu s-a ridicat cineva mai mare decît Ioan Botezătorul din cei născuţi din femei» [34]. Pe Pavel, pe lingă alte virtuţi, l-a urcat la al treilea cer şi postul, pe care-l numără între laudele cele pentru necazuri. Dar mai presus de toate pildele spuse pînă acum este Domnul nostru, Care a întărit prin post trupul luat pentru noi[35]. Astfel, întărit prin post, a primit în El ispitele diavolului şi ne-a învăţat ca prin post să ne pregătim şi să ne exercităm pentru luptele ce le vom da împotriva ispitelor, iar prin foame să facem de ruşine pe potrivnic. Că diavolul, din pricina Dumnezeirii Domnului, n-ar fi putut să se apropie de El, dacă Domnul nu s-ar fi coborît prin foame pînă la slăbiciunea firii omeneşti. înainte de a se înălţa Ca ceruri, însă, s-a atins iarăşi de mîncare [36], ca să ne încredinţeze că trupul Său a înviat.

Tu, însă, nu încetezi să te îngraşi şi să pui carne pe tine ! Laşi ca mintea să se topească de foame şi nu-ţi pasă deloc de învăţăturile cele mîntuitoare şi făcătoare de viaţă ! Nu ştii oare că după cum pe cîmpul de luptă ajutorul dat unora din luptători duce la înfrîngerea duşmanilor lor, tot aşa şi cel care face pofta trupului luptă împotriva duhului, iar cel care dă ajutor duhului robeşte trupul ? Duhul şi trupul sînt potrivnici unul altuia, ne spune Pavel[37]. Deci, dacă vrei să-ţi întăreşti mintea, domesticeşte-ţi trupul prin post. Acest înţeles îl au cuvintele Apostolului: «Cu cît se strică omul nostru cel din aiară, pe atît se înnoieşte omul cel dinăuntru» [38] şi: «Atunci sînt puternic cînd sînt neputincios»[ 39].

Pentru ce nu vrei să dispreţuieşti mîncărurile cele stricăcioase ? Pentru ce nu vrei să doreşti masa cea din împărăţia cerurilor, pe care ţi-o pregăteşte postul de aici ? Nu ştii oare că prin mîncare nemăsurată în-graşi viermele ce te va chinui ? Care om îndestulat cu hrană îmbelşugată şi trăit într-o necontenită desfătare a primit vreun har duhovnicesc ? Moisi, ca să primească a doua oară legea, a trebuit să mai postească o dată. Ninevitenii, dacă n-ar fi pus şi vitele la post, n-ar fi scăpat de nenorocirea ce-i ameninţa[40]. Ale căror oase au rămas oare în pustie ? Oare nu ale acelora care doreau să mănînce carne ? [41] Aceia, atîta vreme cît s-au mulţumit cu mana şi cu apa din piatră, au învins pe egipteni, au mers pe mare şi în seminţiile lor nu era bolnav[42]. Dar cînd şi-au adus aminte de căldările cu cărnuri[43], cînd s-au întors, prin poftele lor, în Egipt, n-au mai văzut pămîntul făgăduinţei. Nu te înfricoşează pilda aceasta ? Nu te cutremuri oare de grozăvia lăcomiei, care te poate lipsi de bunătăţile nădăjduite ? Nici înţeleptul Daniil n-ar fi văzut vedeniile, de nu-şi făcea prin post mai curat şi mai luminat sufletul. Mîncărurile grase ridică în sus un fel de aburi întunecoşi, care, ca un nor des, împiedică luminile Sfîntului Duh să se coboare asupra minţii. Da, şi îngerii au o mîncare ! Şi mâncarea lor este' pîinea, că spune profetul : «Piine îngerească a mîncat omul»[44]. Mîncarea lor nu e nici carnea, nici vinul, nimic din cele atît de rîvnite de cei robiţi pîntecelui. Postul este o armă împotriva oştirii dracilor, că spune Domnul: «Neamul acesta nu iese decît prin rugăciune şi prin post»[45].

Atît de mari sînt bunătăţile ce le avem de pe urma postului ! îmbuibarea, însă, este cel dintîi pas pe calea desfrîului. Odată cu petrecerea, cu beţia şi cu mîncărurile pregătite cu multă grijă, vine şi tot felul de desfrînare dobitocească. Din pricina poftei odrăslite în suflet de pe urma îmbuibării cu mîncare şi cu vin, oamenii ajung ca nişte armăsari înverşunaţi[46]. Legăturile nefireşti dintre oameni sînt datora'te beţivilor ; ei caută pe femeie în bărbat şi pe bărbat în femeie. Postul, dimpotrivă, cunoaşte măsura chiar în căsnicie şi, osîndind lipsa de măsură chiar în cele îngăduite de lege, lasă răgaz poţrivit stăruinţei în rugăciune.

X

Dar nu mărgini folosul postului numai la îndepărtarea de mîncare! Adevăratul post stă în îndepărtarea de păcate. «Dezleagă orice legătură a nedreptăţii»[47]. Treci cu vederea insulta ce ţi-a pricinuit aproapele, iartă-i păcatele ! «Nu postiţi în judecăţi şi în certuri»[48]. Nu mănînci carne, dar mănînci pe fratele tău ! Te abţii de la vin, dar nu-ţi stăpîneşti ocărille ! Posteşti toată ziua, aştepţi să vină seara, ca să mănînci, dajr îţi cheltuieşti toată ziua în judecăţi! «Vai de cei ce se îmbată, dar nu de vin !»[49]. Mînia este o beţie a sufletului; îl face pe om fără de judecată ca şi vinul. Tristeţea este şi ea o beţie, că turbură mintea. Frica, cînd ia naştere fără de motiv, este o altă beţie. «Mîntuie sufletul meu de frica vrăjmaşului», spune Scriptura[50]. Şi, ca să spun pe scurt, fiecare din stările sufleteşti, care turbură mintea, poate să fie numită pe bună dreptate beţie. Gîndeşte-te la omul mînios cît este de beat de patimă ! Nu mai este stăpîn pe ei însuşi; nu se mai cunoaşte pe el şi nici nu cunoaşte pe cei de faţă; ca într-o luptă de noapte, pune mina pe tot ce apucă, se năpusteşte asupra tuturor, spune ce-i vine la gură; nu poate fi oprit; înjură, loveşte, ameninţă, se jură, strigă, plesneşte. Fugi de această beţie, dar nu primi nici beţia pricinuită de vin! Nu căuta să bei vin înainte de a începe postul ! Să nu-ţi servească beţia călăuză spre post. Beţia nu este uşă spre post, nici avariţia uşă spre dreptate, nici desfrînarea uşă spre castitate, şi, ca să spun pe scurt, nu se poate intra la virtute prin viciu. Altă uşă duce la post! Beţia duce la desfrîu. La post duce cumpătarea. Atletul, înainte de a se duce la întreceri, se exercitează; cel care posteşte, înainte de a posti, se înfrînează. Nu te deda beţiei înainte de aceste cinci zile de post, ca şi cum ai vrea să-ţi scoţi paguba pentru zilele cîte vei posti şi ca şi cum ai vrea să înşeli pe Legiuitor. Te osteneşti zadarnic dacă-ţi chinuieşti trupul, dar nu-ţi tămăduieşti viciul. Cămara în care, prin beţie, îţi depozitezi vinul este nesigură; torni într-un vas găurit. Vinul curge, luîndu-şi drumul său, iar la fund rămîne păcatul. Sluga fuge de la un stăpîn bătăuş ; tu, însă, rămîi în slujba vinului, deşi te loveşte în cap în fiecare zi. Măsura cea mai bună pentru băutul vinului este trebuinţa trupului. Dacă vei depăşi hotarele acestei măsuri, a doua zi te vei scula cu capul greu, neodihnit, ameţit, cu gura plină de miros greu de vin; ţi se va părea că toate se învirt în jurul tău, că toate se clatină. Beţia aduce somn, fratele morţii, dar şi o veghere, care se aseamănă cu visurile.
Ştii oare cine este Cel pe Care ai să-L primeşti cînd te împărtăşeşti ? Este Cel Care ne-a făgăduit: «Eu şi Tatăl Meu vom veni la el şi la el vom locui» [51]. Pentru ce I-o iei înainte cu beţia şi închizi intrarea Stăpînului ? Pentru ce îndemni pe duşman să ocupe mai dinainte intrările tale? Beţia nu primeşte pe Domnul; beţia alungă Duhul Sfînt. Fumul alungă albinele, beţia alungă harurile duhovniceşti.

Postul este podoaba oraşului, stabilitatea pieţii, pacea caselor, salvarea averilor. Vrei să vezi nobleţea postului ? Compară seara de astăzi cu cea de mîine ! Vei vedea oraşul schimbat într-o linişte adîncă din turburat şi zvăpăiat cum era. Aş dori ca ziua de astăzi să se asemene cu ziua de mîine în sfinţenie, iar zilei de mîine să nu-i lipsească nimic din veselia zilei de astăzi.

Iar Domnul, Care ne-a adus pînă în aceste zile, să ne dea nouă, ca unor luptători, să arătăm, în aceste lupte premergătoare, statornicia şi tăria inimii noastre, spre a ajunge la ziua hotărîtă a încununării. Acum, cu încununarea prăznuirii mîntuitoarelor patimi, iar în veacul ce va să fie la dreapta judecată a lui Hristos, cu încununarea răsplătirii faptelor săvîrşite de noi în viaţă, că Lui se cuvine slava în veci, Amin.
(sursa: Scrieri partea I - Sfantul Vasile cel Mare, colectia Parinti si scriitori bisericesti)
____________________
1. Ps., 80, 4.
2. Isaia, 58, 4. 6.
3. Matei, 6, 16—17.
4. Lev., 25, 9.
5. Fac., 2, 17.
6. Matei, 9, 12.
7. Fac., 9, 3.
8. Fac., 9, 20—21.
9. leş., 24, 18.
10. Ieş., 32, 6.
11. leş., 32, 19.
12. Fac., 25, 33—34.
13. I Regi, 1, 13.
14. Jud., 13, 4.
15. Jud., 13, 14.
16. III Regi, 19, 8—13.
17. III Regi, 17, 22.
18. III Regi, 18, 1.
19. III Regi, 17, 1.
20. IV Regi, 4, 8
21. IV Regi, 4, 42—44.
22. IV Regi, 4, 39—41.
23. Silicat natural, hidrat de calciu şi magneziu cu ţesătură fibroasă, rezistent la temperatură înaltă (cf. NPL, la cuvînt).
24. Dan., 1, 8—16.
25. Dan., 3, 24—50.
26. Dan., 9. 23; 10, 11.
27. Dan., 10, 2.
28. Dan., 6, 16—22.
29. Ieş., 20, 10.
30. Luca, 16, 19—31.
31. Evr., 9, 37—38.
32. Luca, 16, 23.
33. Matei. 3. 4.
34. Matei, 11, 11.
35. Matei, 4, 1—îl.
36. Luca, 24. 43.
37. Gal., 5, 17.
38. II Cot,, 4, 16.
39. II Cor., 12, 10.
40. Iona, 3, 3—9.
41. Num., 14, 37.
42. Ps., 104, 37.
43. Ieş., 16, 3.
44. Ps., 77, 25.
45. Marcu, 9, 29.
46. Ier. 5, 8.
47. Isaia, 58, 6.
48. Isaia, 58, 4.
49. Isaia, 28, 1.
50. Ps. 83, 2.
51. Ioan, 14, 23.

#6 | pid:6903 | tid:1390
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
OMILIA A II-A DESPRE POST - Sfantul Vasile cel Mare

I

«îndemnaţi, preoţi, pe popor, zice Domnul. Grăiţi la urechile Ierusalimului»[1]. îndestulătoare este puterea cuvîntului să mărească celor zeloşi rîvna, iar celor leneşi şi trîndavi să le deştepte zelul. De aceea generalii, cînd pornesc oştirea la război, ţin soldaţilor, înainte de începerea luptei, cuvîntări de îmbărbătare; iar îndemnul lor are atîta putere, încît adeseori îi face pe mulţi să dispreţuiască moartea. Tot aşa şi profesorii de gimnastică şi antrenorii, cînd duc pe atleţi în arene, ca să ia parte la întreceri, le ţin lungi cuvîntări de necesitatea ostenelilor pentru dobîndirea coroanelor, iar în urma acestor discursuri mulţi au fost convinşi să-şi pună în primejdie trupurile de dragul victoriei.

Trebuie să ţin, dar, şi eu un cuvînit de îndemn, cînd îi pornesc pe ostaşii lui Hristos la lupta împotriva nevăzuţilor duşmani, cînd pregătesc pe atleţii credinţei să dobîndească, prin înfrînare, cununile dreptăţii.

Ce cuvînt de îmbărbătare să vă ţin ?

Cei care se pregătesc de război şi cei care se exercitează în arenă trebuie să-şi întreţină bine trupul cu mîncare îmbelşugată, pentru că au de înfruntat mari oboseli, dar cei care au de luptat «nu împotriva singelui şi a cărnii, ci împotriva începător iilor, împotriva stăpîniilor, împotriva stăpînitorilor întunericului acestuia, împotriva răutăţii» [2], trebuie să se exercite, în vederea luptei, prin înfrînare şi prin post. Untdelemnul îngraşă pe atlet, iar postul întăreşte pe cel credincios. Cu cît vei împuţina mai mult greutatea trupului, cu atît vei face ca sufletul să strălucească de sănătate duhovnicească. Biruinţa asupra duşmanilor celor nevăzuţi n-o dobîndeşti cu puterile trupului, ci cu răbdarea sufletului şi cu suferirea necazurilor.

II

Pentru cei ce postesc de bună voie, postul le este folositor tot timpul, pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lingă cei care-şi curăţesc sufletul cu post. Dar cu mult mai folositor este postul acum, cînd predicarea postului s-a vestit în toata lumea. Că nu-i insulă, nu-i continent, nu-i popor, nici chiar în părţile cele mai îndepărtate ale lumii, în care să nu se fi predicat postul. Soldaţi, drumeţi, corăbieri, negustori, cu toţii au auzit de această poruncă a postului şi o primesc cu bucurie. Să nu rămînă, deci, nimeni netrecut în catalogul celor ce postesc ! în el sînt trecute toate neamurile, toate vîrstele şi toate dregătoriile.

în fiecare biserică îngerii înscriu pe cei ce postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. E mai mică primejdia cînd un soldat aruncă pavăza şi fuge decit atunci cînd un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică.

Eşti bogat ? Nu insulta postul, socotindu-1 nevrednic să stea cu tine la masă ! Nu-1 alunga cu necinste din casa ta, biruit ele desfătare, ca nu cumva postul să te învinuiască înaintea Legiuitorului posturilor, Care, prin pedeapsa ce-ţi va da, să te supună ,1a un mult mai aspru post. Săracul să nu ia în bătaie de joc postul care altădată a fost tovarăşul de casă şi de masă al săracului. Femeile să postească şi ele, că şi lor le este postul tot atît de potrivit şi de firesc ca şi respiraţia. Copiii să fie adăpaţi cu apa postului, ca şi plantele bine crescute. Bătrînilor le este uşor postu'l pentru că de mult s-au obişnuit cu el. Călătorilor postul le este tovarăş bun de drum ; îi face uşori şi sprinteni, pe cînd îmbuibarea îi sileşte să ducă poveri, să poarte în spate greutăţile cu care s-au desfătat. Cînd soldaţii pleacă la luptă într-o ţară îndepărtată iau cu ei alimentele de trebuinţă hranei, nu plăcerii. Iar noi, care pornim la luptă cu duşmanii nevăzuţi, care ne grăbim spre patria cea de sus, nu trebuie oare să ne mulţumim numai cu cele de trebuinţă hranei sufletului, mai ales că sîntem necontenit pe cîmpul de bătaie ?

III

îndură, dar, toate suferinţele, ca un bun ostaş! Luptă-te după toate regulile luptei, ca să fii încununat, ştiind bine cuvintele apostolului : «Tot cel ce se luptă se înfrînează de la toate» [3].

Am să vă spun un gînd ce mi-a venit acum în minte. Merită să-l cunoaşteţi. Soldaţilor li se măreşte raţia de hrană pe măsura eforturilor ce le depun; ostaşilor duhovniceşti, ou totul dimpotrivă : cel care are mai puţină hrană, acela are mai mare dregătorie. Coiful nostru este altul decît coiful soldaţilor ; al lor este din aramă, al nostru din nădejdea cea mîntuitoare[4]; pavăza lor este din lemn sau din piele, a noastră, pavăza credinţei[5]. Noi ne îmbrăcăm cu platoşa dreptăţii[6] ? ei poartă o cămaşă de zale. Avem şi noi o sabie cu care ne apărăm, sabia Duhului[7], ei, o sabie de fier. Tot aşa, nu acelaşi fel de hrană face tăria celor două oştiri; pe noi ne întăresc dogmele credinţei, pe soldaţi, îmbuibarea pîntecelui.

Scurgerea anului ne-a adus în aceste zile de post mult dorite. Să ie primim cu dragoste, ca pe mişte doici bătrîne, cu care Biserica ne-a alăptat spre evlavie. Cînd vrei, deci, să posteşti, nu te posomori ca iudeii, ci veseleşte-te, după cum scrie la Evanghelie[8]. Nu plînge că-i va fi foame pîntecelui, ci veseleşte-te împreună cu sufletul de desfătările cele duhovniceşti. Ştii ce spune apostolul: «Trupul pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva trupului» [9]. Şi pentru că unul se împotriveşte celuilalt, să tăiem plăcerile trupului, spre a mări tăria sufletului, pentru ca, biruind prin post patimile, să ne încununăm cu cununile în-frînării.

IV

Pregăteşte-te, dar, să fii vrednic de sfinţenia postului. Să nu strici înfrînarea cu beţia. Să nu spui: «Să mă îmbăt astăzi, pentru că de mîine am cinci zile de post!». E un gînd rău şi viclean. Nimeni nu-şi aduce în casă amante şi desfrînate cînd vrea să se căsătorească. Femeia luată cu cununie nu suferă să locuiască sub acelaşi acoperiş cu desfrînatele. Tot aşa şi tu ! Cînd aştepţi postul, nu băga mai înainte în trupul tău beţia, femeie desfrîmată, femeia tuturor, mama neruşinării, rîzăreaţa, zăpăcita, cea gata la tot felul de necuviinţe. Să nu intre postul şi rugăciunea într-un suflet pîngărit de beţie ! Domnul primeşte înlăuntrul locaşurilor sfinte pe cel ce posteşte ? pe cel beat, însă, îl alungă ca pe un pîngărit şi nelegiuit. Dacă mîine vii duhnind şi împuţit de vin, cum să socotesc post beţia ta ? Să nu-ţi închipui că te ţin de rău că n-ai băut vin bun şi curat! Nu, ci că eşti pîngărit de vin! în care ceată te aşezi ? Intre beţivi sau între postitori ? Beţia din ziua trecută te trage la ea, iar ziua de azi îţi spune că e post. Beţia te ţine în mîmile ei ca un rob; şi nu-ţi va da drumul, că are dovezile de nezdruncinat ale robiei tale : mirosul vinului, care a rămas în tine ca într-un butoi. Şi nu-ţi va fi de nici un folos prima ta zi de post, pentru că în tine sînt încă rămăşiţele beţiei. Cînd pîrga nu-i bună, poţi arunca tot rodul. «Beţivii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu» [10]. Ce folos ai dacă începi postul cu beţia ? Ce folos mai ai de post, dacă beţia te alungă din împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vezi că cei mai iscusiţi maeştri de călărie pun la post caii de curse înainte de 'începerea alergărilor ? Tu, însă, cu bună ştire, mă-nînci peste măsură. Cu lăcomia ta întreci şi dobitoacele. Cu un stomac încărcat nu poţi nici merge, nici dormi. Da, un stomac încărcat cu multe mîncăruri nu poate sta liniştit; este silit necontenit să se frămînte.

V

Postul păzeşte pruncii, face curat pe tînăr, umple de vrednicie pe bătrîn; părul alb, împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită ; este frîu pentru oamenii în floarea vîrstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Aşa sînt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă.

Ce să mai spunem de înrîurirea pe care o are postul asupra vieţii de obşte a .creştinilor ? Postul pune rînduială între toţi credincioşii; a-doarme strigătul, alungă cearta, aduce la tăcere înjurăturile. Dascălul nu potoleşte atît de repede gălăgia copiilor, cum potoleşte postul zgomotul. S-a sculat oare cu chef cel ce a stat la o masă de post ? La ce dansuri deşănţate a dat naştere postul ? Postul, ca un judecător aspru, goneşte rîsete-le dezmăţate, cîntecele desfrînate, dansurile deşuchiate. Dacă oamenii ar lua postul ca sfătuitor al faptelor lor, n-ar mai fi nici o piedică să domnească pacea adîncă în toată lumea ; nu s-ar mai răscula popoarele unele împotriva altora, nu s-ar mai bate oştirile. Dacă ar domni postul nu s-ar mai făuri arme, n-ar mai fi tribunale, n-ar mai fi închisori ; pădurile şi pustiurile n-ar mai avea tîlhari, oraşele denunţători, iar mările piraţi. Dacă oamenii ar fi ucenicii postului, nu s-ar mai fi auzit, precum spune Iov, glasul celui care cere birul[11]. Dacă postul ar cîrmui viaţa noastră, atunci viaţa n-ar mai fi atît de plină de plîns şi de tristeţe. Postul i-ar fi învăţat pe toţi să se înfrîneze nu numai de la mincare, dar să izgonească şi iubirea de arginţi, lăcomia, precum şi orice viciu. Dacă păcatele acestea ar fi fost îndepărtate, n-ar mai fi fost vreo piedică de a avea pace deplină, de a fi lipsiţi de turburare sufletească.

VI

Dar aşa, cei care nu vor să postească, cei care urmăresc traiul bun ca pe singura fericire din viaţă, nu numai că adună asupra lor bogat roi de păcate, dar îşi distrug şi trupurile. Să vezi cită deosebire va fi între feţele lor din astă seară şi cele de mîine. în astă seară, buhăite, plesnind de sînge, pline de sudoare, cu ochii urduroşi, obraznici, cu vederea turbure, din pricina fumurilor beţiei strînse înăuntrul lor. Mîine, serioase, modeste; îşi vor relua culoarea lor firească ; pline de chibzuială, cu vederea sigură, pentru că nu mai este vreo pricină care să le turbure activitatea.

Postul ne face asemenea cu îngerii, ne face să locuim cu drepţii, ne înţelepţeşte viaţa. Postul 1-a făcut legiuitor pe Moisi. Samuil este rodul postului; Ana, mama lui, postind, s-a rugat lui Dumnezeu zicînd : «Adonai Doamne, Eloi Savaot, dacă căutind vei căuta peste roaba ta şi îmi vei da sămînţă de bărbat, îl voi da pe el dar înaintea Ta»[12]; «Vin şi sicheră nu va bea pînă în ziua morţii lui»15. Postul 1-a alăptat pe marele Samson. Atîta vreme cit postul a însoţit pe Samson, duşmanii săi cădeau cu miile[14], smulgea din ţîţîni porţile oraşelor[15], iar leii nu se puteau împotrivi puterii mîinilor lui [16]. Dar cînd s-a apucat de beţie şi de desfrîu, a fost prins cu uşurinţă de duşmani[17], a fost lipsit de ochi[18] şi a ajuns de batjocura copiilor celor de alt neam [19]. Prin post Ilie a închis cerul trei ani şi şase luni[20]. Ilie, cînd a văzut că oamenii din pricina belşugului se desfrînează, i-a făcut, prin foamete, să postească fără voia lor. Aşa a oprit păcatul, care se întinsese mult. Deci, prin post, Ilie a oprit păcatul lor, ca şi cum ar fi folosit sabia sau focul.

VII

Săracilor, primiţi postul, tovarăşul vostru de casă şi de masă ! Slugilor, primiţi postul, odihna necontenitelor voastre osteneli ! Bogaţilor, primiţi postul, doctorul care vă vindecă bolile ce vă vin din pricina prea multelor mîncăruri, postul care, prin schimbarea mîncărurilor, vă face mai plăcute bucatele de care vă săturaserăţi din obişnuinţa cu ele ! Bolnavilor, primiţi postul, mama sănătăţii voastre ! Sănătoşilor, primiţi postul, păzitorul sănătăţii voastre! întreabă pe doctori, şi-ţi vor spune că este primejdioasă o sănătate prea mare. De aceea doctorii micşorează, prin post, greutatea trupurilor, pentru ca nu cumva, din pricina îngrăşării, să se curme puterea vieţii; cu bună ştiinţă doctorii micşorează cu postul îngrăşarea trupului, ca printr-un nou fel de hrană să-i dea libertate trupului, iar stomacului putere. Postul este, dar, folositor tuturor oamenilor şi tuturor trupurilor ; este potrivit pretutindeni : în case, în pieţe, noaptea, ziua, în oraşe şi în pustie.

Aşadar, pentru că postul ne dăruieşte în toate împrejurările vieţii foloase atît de mari, să-l primim, după cuvîntul Domnului[21], cu bucurie, fără să ne întristăm ca făţarnicii şi să arătăm, fără să ne prefacem, bucuria sufletului.

Socot că nu trebuie să mă străduiesc atît de mult ca să vă îndemn să postiţi, cît trebuie să vă îndemn să nu cădeţi astăzi în păcatul beţiei. Da, mulţi postesc fie din obicei, fie că se ruşinează de alţii. Mă tem, însă, de beţie, pe care iubitorii de vin o păstrează ca pe o moştenire părintească. Unii, lipsiţi de judecată, ca şi cum ar pleca într-o călătorie îndepărtată, beau astăzi mult vin, ca să le ajungă pentru cele cinci zile de post. Dar nu ştii oare că pîntecele nu ţine ce bagi în el ? Pîntecele este un zaraf necinstit, cămară nesigură. Pui în el multe lucruri, dar nu păstrează ce-i încredinţezi şi face numai pagubă. Vezi ca nu cumva mîine, cînd vei veni la biserică, după ce te-ai îmbătat azi, să ţi se spună cele citite acum. «Domnul zice: «N-am ales postul acesta !» [22]. Pentru ce amesteci, dar, cele ce nu se pot amesteca ? Ce părtăşie este între beţie şi post ? Ce legătură între beţie şi înfrînare ? Ce legătură între Biserica lui Dumnezeu şi templul idolilor ?[23] Biserica lui Dumnezeu este locaşul în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu 24, iar templu de idoli sînt cei care-şi murdăresc trupul cu beţia. Ziua de astăzi este pridvorul postului. Cel întinat în pridvor nu mai este vrednic să intre întru cele sfinte. Sluga care vrea să se împace cu stăpînul nu ia ca sprijinitor şi mijlocitor pe duşmanul stăpînului. Beţia este duşman al lui Dumnezeu ; postul, început al pocăinţei. Deci, dacă vrei să vii la Dumnezeu, fugi de beţie ! Fugi, ca nu cumva să te îndepărtezi şi mai mult de Dumnezeu.

Dar pentru ca postul să fie vrednic de laudă, nu-i de ajuns numai să ne înfrîmăm de la mîncăruri, trebuie să postim post primit şi bine-plăcut lui Dumnezeu. Iar postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrînarea limbii, oprirea miniei, îndepărtarea de pofte, de bîrfeli, de minciună, de jurămîntul strîmb. Lipsa acestora este post adevărat. în ele stă postul cel bun.

VIII

Să ne desfătăm în Domnul, cugetînd la cuvintele Duhului şi primind poruncile şi învăţăturile mîntuitoare, care ne îndreaptă sufletele. Să ne ferească Dumnezeu de postul cel cumplit, pe care şi profetul se sileşte să-1 îndepărteze prin rugăciune, zicînd : «Domnul nu va omorî prin foamete sufletele drepţilor»[25], şi: «N-am văzut pe cel drept părăsit, nici sămînţa lui cerşind pîine»[26]. în aceste cuvinte profetuil n-a vorbit de pîinile cele materiale, că ştia că feciorii patriarhului Iacov se coborîseră în Egipt pentru pîine, ci de hrana cea duhovnicească, prin care omul nostru lăuntric se desăvîrşeşte. Să ne ferească, deci, Dumnezeu de postul cu care Domnul a ameninţat pe iudei : «Iată vin zile, zice Domnul, şi voi aduce peste pămîntul acesta foamete, nu foamete de pîine, nici sete de apă, ci foamete de a auzi cuvîntul Domnului» [27]. Dreptul Judecător a adus peste ei foametea aceea, pentru că a văzut că trupul lor se îngrăşa şi punea carne pe el, iar mintea le silăbea de lipsa hranei învăţăturilor adevărului.

în zilele ce vin, Duhul cel Sfînt vă va ospăta, cu bucurie, dimineaţa şi seara. Nimeni să nu lipsească de bună voie de la acest ospăţ duhovnicesc. Să luăm parte cu toţii la paharul cel cumpătat pe care înţelepciunea 1-a umplut şi ni 1-a pus deopotrivă înaintea tuturor, ca fiecare să bea din el atîta cît poate. înţelepciunea «şi-a amestecat paharul ei şi a junghiat jertfele ei»[28], adică «hrana celor desăvîrşiţi, ale căror simţuri sînt deprinse prin obişnuinţă să deosebească binele de rău»[29]. Cu această hrană săturîndu-ne din destul, să dea Dumnezeu să fim găsiţi vrednici a lua parte la veselia ospăţului Mirelui, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia slava şi puterea în veci, Amin.

(sursa: Scrieri partea I - Sfantul Vasile cel Mare, colectia Parinti si scriitori bisericesti)

____________________
1. Isaia, 40, l. 2.
2. Efes 6, 12.
3. I Cor., 9, 25.
4. I Tes., 5, 8.
5. Efes.. 6, 16.
6. Efes., 6, 14.
7. Efes., 6, 17.
8. Matei, 6, 16. 17.
9. Gal., 5, 17.
10. I Cor., 6, 10.
11. Iov, 3, 18.
12. I Regi, 1, 11.
13. Jud., 13,14.
14. Jud., 15,15—17.
15. Jud., 16,3.
16. Jud., 14,5—6.
17. Jud., 17,1—20.
18. Jud., 17,21.
19. Jud., 17,24—27
20. III Regi,17, 1.
21. Matei, 6, 16—17.
22. Isaia, 58, 5.
23. II Cor., 6, 16.
24. I Cor., 3, 16.
25. Prov., 10, 13.
26. Ps„ 36, 25.
27. Amos, 8, 11.
28. Prov., 9, 2.
29. Evr., 5, 14.

Acest post a fost editat de Luca.O: 03 December 2012 - 09:56 PM


#7 | pid:6909 | tid:1390
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Omilia III Despre Post a Sfantului Vasile cel Mare

Vreamea postului şi a curăţeniei au sosit, nu numai a depărtării de bucate, ci şi a izbăvirii de păcate. Deci izbăvindu-ne pre noi de tot păcatul, cu osârdie să postim, ştiind că postul au întors hotărâre a lui Dumnezeu. Deci leage bisearicească vesteaşte mai nainte pre post, puind înainte propoveduitoriu cu mare glas pre ceata cea Prorocească şi Apostolească. Şi chiamă aceasta nu numai pre bărbaţi şi pre bătrâni, ci şi pre mueri şi pre copii. Că a unora înnoiaşte tinereaţele, iar a altora schimbă firea în faptă bună bărbătească. Că în Hristos Iisus nu iaste parte bărbătească şi muiarească[1] Iar daruri de biruinţă pune înainte celor ce să nevoesc, împărăţie a ceriurilor, şi cunună pururea înverzită, şi viaţă veacînică, de vom posti cu sfinţenie, dupre fericitul Proroc Ioil, carele zice: Sfinţiţi post, propove-duiţi vindecare, adunaţi pruncii carii sug ţiţă. Preoţilor, plângeţi înaintea Oltariului; chiemaţi bătrâni; să iasă mireasa din cămara sa şi mirele din aşternutul său.[2] Că sfânt iaste chipul postului, lui Dumnezeu celui sfânt de sfinţi cu sfinţenie aducându-să. Deci pre toţi propoveduitoriul ne chiamă la luptă. Iar deosă-birea iaste multă le cei ce să nevoesc, şi a vieţii, şi a vârstii. însă lupta nu ne iaste împrotiva sângelui şi a trupului, ci împrotiva începătoriilor şi a domniilor şi a duhurilor răotăţii? Că vrăjmaşi împrotivă luptători văzuţi având cinevaş, de va fi puternic, să va lupta împrotivă; iar de va fi neputincios, ascunzându-să va scăpa. Iar vrăjmaşi nevăzuţi având cineva, ce va face, de nu va chema pre Dumnezeu ajutătoriu? Că de va dormi, aceia priveghiiază; iar de să va ascunde, aceia din lăuntru dau războiu. Cumplit iaste vrăjmaşul. Multe meşteşugiri îţi aduce dupre luptă: sau a iubirii de bani, sau a desfrănării, sau a beţiei şi a desfătării şi a slavii deşarte. Stă asupră-ţi şi când dormi: că nici de leagile somnului nu să cucerniceaşte. Deci ce vei face având cu aceşti mulţi vrăjmaşi? Oare să sapi groapă? Dar şi preste aceasta va sări. Oare să pui înainte şanţ? Dar şi preste acesta va treace. Cum dar trebue a ne lupta? Şi cum a opri atâta vrăjmăşie? Că nici iaste cu putinţă a vedea pre cei ce dau războiu. Ci s'au aflat mare ajutoriu, postul şi rugăciunea. Că cu acest chip să biruesc viclenii draci, cei mai răi decât vrăjmaşii cei văzuţi, precum învaţă Domnul pre ucenici pentru cel lunatec, zicând: Acest neam cu nimic nu iase,iară numai cu rugăciune şi cu post.[4].Mare dar bunătate iaste la oameni postul, carele au întors hotărâre a lui Dumnezeu. S'au propoveduit în Ninevi prăpădire după trei zile, şi au biruit pre prăpădire întoarcerea cea cătră Dumnezeu. Că îngrozirea prăpădirii, pentru întoarcerea, au rămas[5]. Păcătoşi cu bună-cunoştinţă şi mulţămitori sânt Nineviteanii. Că auzind pre Iona propoveduind prăpădirea, cu chipul postului au făcut de au stătut îngrozirea, şi cu doftoriia mărturisirii şi a rugăciunii au tras mântuirea.

Prin post Moisi au pogorât leagea din ceriu. Prin post au îmblânzit pre Dumnezeu pentru cei ce au făcut viţelul. Prin post Ilie s'au luat până la ceriu, purtând armă a înfrânării pre post, post de bucate şi depărtare de păcate. Că de posteaşte gura, iar mâinile hrăpesc lucrurile ceale streine, auzi: Nu acest post am ales, zice Domnul[1] De te depărtezi de bucate, şi năpăstueşti pre fratele tău, auzi: Nu ceaia ce întră în gură spurcă pre om, ci ceale ce es.[2] Deci curate să fie şi pântecele de bucate, şi mintea de păcate. Unite să fie ceale din lăuntru cu ceale de afară. Nici trupul să se îngreoiaze cu mâncările, nici sufletul să se spurce cu răotăţile, ca Dumnezeul tuturor să ne facă pre noi vreadnici împărăţiei ceriurilor, întru Hristos Iisus Domnul nostru, căruia slava şi stăpânirea în veacii veacilor, Amin.

(sursa: Cuvinte putine oarecare din ceale multe - Vasile cel Mare si Grigorie Bogoslavul,anul 1826)
___________
1 Gal. 3: 28.
2 Ioil 2: 15-17.
3 Ef. 6: 12.
4 Mt. 17:21.
5 în textul grecesc (PG 31, col. 1509A), „s'a dezlegat". (N. ed.)





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi