Sari la continut

Iisus Hristos
Pacatul este patima a materiei; insa nu Dumnezeu este pricina pacatului ci El a dat omului cunostinta, pricepere si puterea de a deosebi intre bine si rau si voie libera. Ceea ce naste pacatul este negrija si trandavia oamenilor, Raul nicidecum nu e pricinuit de Dumnezeu; ci prin alegerea cea de bunavoie s-au facut dracii rai, ca si cei mai multi dintre oameni. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Sfantul Teofan Zavoratul


7 postari la acest topic

#1 | pid:2046 | tid:1380
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
- [Rom. 5,17 - 6, 2; Mt. 9,14-17]. L-au intrebat pe Domnul de ce ucenicii Lui nu postesc. El a raspuns: pentru ca inca nu a venit vremea. Apoi, le-a aratat prin pilde ca, indeobste, asprimea nevointei trupesti trebuie sa fie impreunata cu innoirea puterilor launtrice ale duhului. Mai inainte atata in tine duhul ravnei si abia pe urma sa iei asupra-ti nevointe aspre, caci numai atunci ai puterea launtrica noua, in stare sa le poarte cu folos. Iar daca neavand aceasta ravna te vei apuca, atras de nevointele adevarate ori parute ale altora, de nevointe aspre, ele nu-ti vor fi de folos. Putin ai sa porti aceste nevointe, apoi o sa slabesti, o sa te lasi de ele si o sa ajungi mai rau decat inainte. Nevointa aspra lipsita de duh launtric e la fel ca un petic de postav nou la o haina veche, sau ca vinul nou in burdufuri vechi. Un astfel de petec va cadea, si gaura din haina veche se va face inca mai mare; iar vinul nou va gauri burduful vechi, el se va imprastia, iar burduful nu va mai fi bun de nimic. Asta nu inseamna, totusi, ca nevointele aspre nu sunt bune; ci vreau sa spun doar ca totul trebuie facut cu randuiala.Trebuie facut in asa fel ca nevoia de ele sa vina dinlauntru, ca ele sa aduca multumire inimii, nu sa o stramtoreze doar, ca o povara, din afara.(Sf.Teofan Zavoratul)
Suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#2 | pid:2764 | tid:1380
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
''A venit postul, maica infranarii.'' Dar ce fel de vreme a fost pana in aceasta zi? Vreme de desfranare. Sufletul desfrana cu toate lucrurile placute care-i cadeau sub ochi, si cu oameni, si cu lucruri, si mai ales cu patimile pacatoase. Tot omul isi are patima sa, careia ii face pe plac intru totul. E vremea sa punem capat acestei stari de lucruri. Fiecare sa priceapa care este Dalila sa, care il leaga si il da in mainile railor vrajmasi,si s-o indeparteze, si atunci ti se va da mai mult decat lui Samson: nu numai ca perii - gandurile bune - vor creste iar, si nu numai ca puterea - taria vointei - ti se va intoarce, ci si ochii ti se vor deschide - mintea ta va deveni vazatoare si va vedea pe Dumnezeu, pe sine insasi si tot ce te inconjoara in lumina cea adevarata. Iata acum vremea bine primita! Iata acum ziua mantuirii!(Sf.Teofan Zavoratul)
Suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#3 | pid:2778 | tid:1380
BogdanO

    Avansat

  • cruce Operator
  • 1251 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Cu gandul in iad
  • Preocupari:invatatura ortodoxa a sfintilor parinti
  • Confesiune:crestin-ortodox
''Teme-te de Dumnezeu si te fereste de tot raul'' (Pilde 3, 7).Hotarul postirii tale sa fie urmatorul: la sfarsitul lui, in tine sa se salasluiasca frica de Dumnezeu si sa se inradacineze hotararea nestramutata de a te feri de tot raul, chiar daca pentru aceasta ar trebui sa pierzi totul, chiar si viata. Pentru aceasta, nu te margini numai la randuiala cea din afara a postirii, ci ocupa-te de tine cu deosebita luare aminte, intra in tine insuti si priveste chipul gandurilor tale: oare conglasuieste el intru totul cu nem-incinosul cuvant al lui Dumnezeu? Cerceteaza-ti inclinarile si dispozitiile: sunt ele, oare, asa cum le cer de la tine Domnul si Evanghelia? Cerceteaza-ti intreaga viata: este ea, oare, pe de-a-ntregul in conglasuire cu poruncile lui Dumnezeu? Sa deplangi si sa urasti toate lucrurile potrivnice lui Dumnezeu, hotarand ca de-acum inainte sa nu te mai intorci la ele. Daca vei face astfel, intelept vei fi; iar daca nu, nu vei fi nicidecum.(Sf.Teofan Zavoratul)
† ....Nu stii că, de ti-ai vărsa sângele tău pentru El, nici asa n-ai făcut ce erai dator să faci că altul e sângele Stăpânului, si altul sângele robului! Pocăieste-te si întoarce-te înainte de iesirea sufletului, ca nu cumva să vină moartea si tot leacul pocăintei să fie fără de folos. Că aici, pe pământ, are putere pocăinta;si numai aici; în iad n-are nici o putere. Să căutăm pe Domnul, cât avem timp! ...† (Sf.Ioan Gura de Aur)
"Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" (Sfantul Siluan Athonitul)
"învatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului cea placuta lui Dumnezeu. Dar pricina tuturor relelor este amagirea si ratacirea si necunostinta lui Dumnezeu † (Sf.Antonie Cel Mare)
"Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"(Sf.Ioan Gura de Aur)
"283. Cunostinta fara lucrare, nu va mîntui pe nimeni în ziua mortii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu.
284. Vai de noi, cei de azi, care ne silim sa învatam teorie multa si nu luam aminte la sudoarea cea din lucrare si la filosof ia cea din traire."

#4 | pid:2925 | tid:1380
Mihaitza77

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 593 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:literatura duhovniceasca a sfintilor parinti
  • Confesiune:ortodox
Striga tare'', ii zice Domnul sfintului prooroc Isaia, ''nu te opri'', dind in vileag nelegiuirile poporului Meu. Dar ce facea poporul? ''Ei Ma cauta, doresc apropierea de Dumnezeu.'' Dar este asta, oare, un pacat? Tocmai asta era dator sa faca. Da, asa este, dar necazul este ca nu o fac asa cum se cuvine, ci asteapta sa isi atinga telul numai prin post, fara a se (potrivit traducerii ruse - n. tr.) ingriji de faptele dreptatii si dragostei. ''si postul imi e placut'', graieste Domnul, ''insa postul (adevarat este cel) la care oamenii, smerin-du-si trupul, adauga si iertarea jignirilor, a datoriilor, hranirea celor flaminzi, gazduirea celor lipsiti de adapost, imbracarea celor goi. Cind toate acestea se vor adauga postirii, cautarea Mea si apropierea de Mine vor avea spor''; ''atunci va iesi de dimineata lumina ta,... si slava Domnului te va inconjura. Atunci vei striga, si Domnul te va auzi; si inca graind tu, va zice: aici sunt!... Si va fi Dumnezeul tau cu tine pururea'' (Is. 58,1-11).(Sf.Teofan Zavoratul)
Oricat am invata, e cu neputinta sa cunoastem pe Domnul daca nu vom vietui dupa poruncile Lui, pentru ca nu prin stiinta, ci prin Duhul Sfant se face cunoscut Dumnezeu.A crede ca Dumnezeu exista e un lucru si a-L cunoaste e altceva(Sf.Siluan Athonitu

#5 | pid:3298 | tid:1380
sergiu.c

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 521 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:credinta stramoseasca crestin-ortodoxa
  • Confesiune:ortodox
[I Cor. 4, 9-16; Mi. 17,14-23]. „Acest neam (de demoni) nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post." Dacă acest neam e izgonit de rugăciunea şi postirea altuia, cu cât mai mult el nu poate să intre în cel ce însuşi e postitor şi rugător. Iată ce îngrădire! Deşi demonii sunt mulţime nenumărată şi văzduhul e plin de ei, nu pot face nimic celui care se îngrădeşte prin rugăciune şi prin post. Postul este înfrânarea desăvârşită, rugăciunea este desăvârşita părtăşie (comuniune) cu Dumnezeu; postul apără de bântuirile din afară, iar rugăciunea aţinteşte dinlăuntru asupra vrăjmaşilor o panoplie de foc. Pe postitor şi rugător, demonii îl simt de departe şi fug de el, ca să nu primească lovituri dureroase. Ne e îngăduit să gândim că acolo unde nu este post şi rugăciune s-a şi înfiinţat demonul? Da. Demonii, sălăşluindu-se în om, nu întotdeauna îşi fac simţită adăstarea, ci se ascund, învăţându-şi gazda la tot răul şi abătând-o de la tot binele în chip hoţesc, aşa încât acesta este încredinţat că singur face tot, împlinind de fapt voia vrăjmaşului său. Tu doar apucă-te de rugăciune si de post, si vrăjmaşul va fugi îndată, aşteptând prilejul de a se întoarce; într-adevăr se întoarce, îndată ce omul părăseşte rugăciunea şi postul.
Caci toate le poate Dumnezeu fara tine, dar ca sa te mantuiască din lumea aceasta nu poate fara tine. Nici tu nu te mântuiesti fara mana lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridica daca nu-I întinzi si tu mana. Destul este ca te cercetează mereu si atat de mult te roaga (Pr.Arsenie Boca)

#6 | pid:3384 | tid:1380
emil

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 884 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Locatie:Bucuresti
  • Preocupari:cunoasterea credintei in care m-am nascut
  • Confesiune:crestin ortodox
[Gal. 5, 11-21; Mc. 7, 5-16]. ''Nu este nimic din afara de om care, intrand in el, sa-1 poata spurca; dar cele ce ies din om, acelea sunt care il spurca.'' La acest loc si la altele asemenea lui (cum ar fi, de pilda, ''nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu'') arata de obicei neprietenii postului, presupunand ca au in ele indeajunsa indreptatire pentru a nu posti dupa tipicul si randuiala Bisericii. Cat de indestulatoare este aceasta dezvinovatire, stie orisice credincios. A fost randuit ca, postind, sa ne infranam de la anumite mancaruri nu pentru ca ar fi spurcate, ci fiindca prin aceasta infranare se ajunge mai lesne la subtierea carnii, care este neaparat trebuincioasa pentru sporirea launtrica. Acest inteles al legii postului este atat de insemnat, incat cei care socotesc spurcata vreo mancare sunt socotiti printre eretici, inaintea neprietenilor postului insa nu trebuie sa staruim asupra acestui lucru, ci asupra faptului ca postul este o datorie in masura in care el e un mijloc de a birui inclinarile pacatoase si poftele trupului. Aici nu au ce sa mai spuna. Daca sporirea launtrica este o datorie, este o datorie si folosirea unui mijloc socotit ca neaparat trebuitor pentru aceasta, cum este postul. Şi constiinta ii spune fiecaruia acest lucru. Pentru a o linisti, i se raspunde: ''Eu am sa acopar nepos-tirea printrun alt mijloc''; sau: ''Mie postul imi face rau''; sau: ''Eu postesc cand vreau,nu in posturile randuite''. Dar prima dezvinovatire este nepotrivita, fiindca pana acum nimeni nu s-a priceput, fara postire, sa-si potoleasca trupul si sa-si puna pe temei bun cele launtrice. Cea din urma e de asemenea nepotrivita, fiindca Biserica este un singur trup si a-ti face randuiala aparte este un lucru potrivnic intocmirii ei; a te abate de la randuielile obstesti ale Bisericii nu poti, fara numai daca iesi din ea, iar cata vreme este cineva madular al ei, nu poate sa spuna si sa ceara asta. Cea de-a doua dezvinovatire are o umbra de adevar; si, intr-adevar, nu sunt datori sa posteasca cei carora postul le strica sanatatea, fiindca postul nu este randuit ca sa ucida trupul, ci ca sa omoare patimile. Dar daca stam sa ii numaram pe acestia cu buna credinta, se va vedea ca sunt atat de putini, incat nici nu merita luati in socoteala. Mai ramane o singura pricina: lipsa de dorinta. Aici n-ai ce sa zici. Nici in rai nu te iau impotriva vointei tale; numai cand esti osandit sa mergi in iad - vrei, nu vrei, te duci; te inhata si te arunca.(Sf.Teofan Zavoratul)
Suferinta ne smereste si ne învată a striga la ajutorul lui Dumnezeu.(Pr.Paisie de la Sihla)

#7 | pid:4451 | tid:1380
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
[I Cor. 7,12-24; Mt. 14,35; 15,11]. ''Nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura spurca pe om.'' Domnul a spus asta nu pentru ca n-ar fi binevoit catre postire, sau ca ar fi socotit-o netrebuincioasa pentru noi. Nu, El insusi a postit, pe Apostoli i-a invatat sa posteasca si in Sfanta Sa Biserica a randuit posturi. A spus aceasta pentru ca noi, postind, sa nu ne marginim doar la mancarea putina sau uscata, ci sa ne ingrijim totodata ca si sufletul sa posteasca, neingaduindu-i dorinte si aplecari patimase. Si acesta este lucrul de capetenie, iar postul slujeste ca mijloc puternic de a ajunge la acesta. Temeiul patimilor este in trup; cand trupul e istovit, e ca si cum pe sub intariturile patimilor s-ar sapa un tunel si meterezele lor s-ar prabusi. Iar fara post ar fi o minune sa biruiasca cineva patimile, la fel cum ar sta cineva in foc fara sa se arda.Cel care isi indestuleaza din belsug trupul cu mancare, somn si tihna, cum sa fie cu luare-aminte si cu gandul la vreun lucru duhovnicesc? Pentru unul ca acesta este tot atat de usor a se desface de pamant, a intra in contemplarea celor nevazute si a tinde catre acestea, precum ii este unei oratanii batrane sa zboare.(Sf.Teofan Zavoratul)

#8 | pid:7179 | tid:1380
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Sfaturi de la Sfantul Teofan Zavoratul despre cum sa petrecem in timpul Postului Mare

În zilele Postului Mare, bine ar fi să nu cunoşti alt drum în afară de mersul la biserică şi acasă.

Ajungi, aşadar, acasă. Ce faci acasă? Te lupţi cu toată puterea ta să păstrezi atenţia minţii şi a inimii către Domnul. Îndată după biserică, aleargă în cămara ta şi fă destule metanii, cerând cu evlavie de la Dumnezeu să te ajute, ca să valorifici timpul şederii acasă într-un chip folositor pentru sufletul tău. Apoi şezi şi te odihneşte puţin. Alungând orice gând, repetă cu mintea rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”.

După ce te-ai odihnit, să te îndeletniceşti cu ceva, fie cu rugăciunea, fie cu lucrul de mână.

Nu are prea mare importanţă ce lucru de mână faci, tu ştii deja ce îţi place. Este, după cum vezi, imposibil să te ocupi tot timpul cu lucrurile duhovniceşti; este nevoie să ai şi un lucrul de mână plăcut. Cu lucrul de mână te ocupi când sufletul îţi este obosit, când nu ai puterea de a citi sau de a te ruga. Dacă, desigur, îndeletnicirile tale duhovniceşti merg bine, nu este necesar lucrul de mână, care nu face decât să valorifice timpul care altfel s-ar risipi în trândăvie. Şi trândăvia este totdeauna dezastruoasă, mai cu seamă în timpul postului.

Cum trebuie să se roage cineva acasă? Bine te-ai gândit că în timpul Postului Mare suntem datori să adăugăm ceva la canonul obişnuit de rugăciune. Cred, totuşi, că în loc să citeşti mai multe rugăciuni din cartea de rugăciuni, este mai bine să măreşte durata comunicării tale directe cu Domnul. În fiecare zi, înainte de a începe şi după ce termeni slujba de dimineaţă şi cea de seară, să te adresezi cu propriile tale cuvinte Domnului, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi îngerului tău păzitor, mulţumindu-le pentru ocrotirea lor şi rugându-i să te ajute în împlinirea nevoilor tale duhovniceşti. Cere-le să te ajute, aşa încât, înainte de toate să te cunoşti pe tine însăţi, să dobândeşti cunoaştere de sine şi, dobândind-o, să îţi dăruiască râvnă şi putere, ca să-ţi tămăduieşti rănile sufletului. Cere-le încă să umple inima ta cu simţământul smereniei şi al zdrobirii de inimă. Smerenia este jertfa cea mai plăcută lui Dumnezeu. Aşa să te rogi. Nu îţi impune însă un canon de rugăciune lung şi greu, un canon care va depăşi măsurile puterilor tale sufleteşti şi trupeşti şi te va slăbi. Mai bine este să te rogi mai des şi scurt pe durata zilei, iar când te ocupi cu orice altă lucrare să ai mintea la Dumnezeu.

După rugăciune, citeşte puţin cu concentrare de sine. Studiul duhovnicesc nu urmăreşte încărcarea minţii cu diferite informaţii şi cunoştinţe, ci este spre folosul şi zidirea ta sufletească. De aceea, nu este nevoie să citeşti multe. Citeşte însă cu mare atenţie şi cu participare a inimii.

„Ce să citesc?”, mă vei întreba. Doar cărţi duhovniceşti, desigur. Lectura atentă a unor asemenea cărţi insuflă sufletul mai mult decât orice altceva. Dacă, totuşi, pe durata studiului se naşte dorul de rugăciune, să laşi cartea şi să te rogi.

Vei citi, aşadar, apoi te vei ruga, vei face metanii. Dar, prin toate aceste lucrări, totuşi, nu vei putea să îţi ţii mintea şi inima în stare de luptă continuă şi intensă. Este inevitabil că vei obosi. Atunci, aşa cum ţi-am spus, te vei ocupa cu o lucrare practică.

Te gândeşti, de asemenea, după cum îmi scrii, să micşorezi cantitatea mâncării zilnice. Corectă şi folositoare este intenţia ta; corectă, pentru că trupul, care prin abaterile lui te obligă să te pocăieşti, este dator să înţeleagă pe durata Postului Mare care sunt ostenelile care i se cuvin; şi folositoare, pentru că prin post trupul se supune, mintea se curăţă, inima se înmoaie, patimile se omoară. Numai să nu întreci măsura cu nemâncarea. Deja mănânci atât de puţin.

Trebuie să ai putere să stai în biserică şi să te nevoieşti acasă. Caută să mănânci atât cât ai nevoie, ca să nu te vlăguieşti.

Bine ar fi, de asemenea, să micşorezi puţin timpul somnului şi al odihnei tale. Este o jertfă pentru tine, dar orice fel de jertfă se potriveşte în acest răstimp.

Şi cu vorbirea cu ceilalţi ce va fi? În timpul Postului Mare cel puţin, discuţiile cu ceilalţi să se limiteze la teme duhovniceşti.

Încă mai bune decât citirile personale sunt citirile duhovniceşti de obşte, care oferă prilejuri pentru schimbul de gânduri ziditoare şi pentru exprimarea concluziilor de folos sufletesc. Potrivite pentru acest scop sunt mai cu seamă Vieţile Sfinţilor.

Destul am scris. Voi adăuga ce mai trebuie altădată.

(Sursa: Cuviosul Theofan Zăvorâtul: Drumul vieţii. Scrisori către un suflet. Editura Sfintei Mănăstiri Paraklítou, Oropós Attikí, 2000.), preluare





1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi