Sari la continut

Iisus Hristos
Dupa cum ne-a dat Dumnezeu vederea ca sa cunoastem, cele ce se vad: ce e alb si ce e negru, asa ne-a dat si judecata ca sa deosebim cele folositoare sufletului. Iar pofta, despartindu-se de judecata, naste placerea si nu ingaduie sufletului sa se mantuiasca sau sa se uneasca cu Dumnezeu (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Invatatura de Credinta Ortodoxa despre post


2 postari la acest topic

#1 | pid:728 | tid:1378
Marian

    De al casei

  • cruce Operator
  • 28 Posturi:
  • Locatie:Bucuresti
Ce este postul?
Postul foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că păstrează sănătatea trupului şi uşurează şi curăţeşte sufletul. Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.

Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană. „Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană - zice Sf. Simeon al Tesalonicului. Este viaţă şi petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului”.

El este o jertfă trupească care cere a fi unită cu milostenia, cu darurile de tămâie, lumânări, etc., aduse la altar, precum şi metaniile, închinăciunile, etc., toate laolaltă alcătuiesc închinarea datorată de trup, ca jertfă Domnului. Jertfa Domnului se ridică la cel mai înalt grad, numai când sufletul se curăţeşte prin înfrânarea de la orice răutate acoperind totul cu rugăciunea şi cu gândirea cea curată spre slava lui Dumnezeu. Postul este semnul, simbolul să iubim pe Dumnezeu, Care n-are nevoie de postul nostru, ci, noi avem nevoie de post fiindcă el este mijlocul cel mai bun de a ne birui pe noi înşine şi pe temeiul acestei biruinţe, vom birui şi lumea pusă în slujba păcatului şi uneltirile diavolului: "Acest soi de draci, nu iese decât cu post şi rugăciune". (Matei 17,21).


Care e rostul şi folosul postului?

Postul foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că întăreşte trupul, uşurează şi curăţeşte sufletul. Păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului. De aceea, Legea Veche îl recomandă şi îl impune de atâtea ori (Ies. 34, 28; Deut. 9, 9;18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2,15). „Nu fi nesăţios întru toată desfătarea şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţiu,mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi viaţa”, zice Înţeleptul Isus, fiul lui Sirah (37, 32-
34). Mântuitorul însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 şi Luca 4, 2): El ne învaţă cum să postim (Matei 6,16-18) şi ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). Posteau de asemenea Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor (Fapte 13, 2, 3; II Cor. 6, 5); ei au şi rânduit postul pentru toţi creştinii601. Sfinţii Părinţi laudă şi recomandă
postul cu stăruinţă: Iată ce spune, de pildă, Sf. Ioan Gură de Aur: «Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează.

Nu orice post este post religios, ci numai acela care se face întru numele Domnului şi după legea lui Dumnezeu aşa cum a primit-o Adam (Facere 2,16-17; 3, 2-6) şi au învăţat proorocii (loil 2, 12-16) şi l-au practicat sfinţii (III Regi 19,8; Matei 4, 2; Luca 2, 37). Moise a stat pe muntele Sinai atunci cand a primit tablele legii „partuzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut.”(Ieşire 34; 28 şi Deuteronom 9; 9, 18). Când au fost să biruiască poporul cel păgân al filistenilor, evreii au postit (1 Regi 7; 6). Profetul Isaia vorbeşte mult despre valoarea postului (Isaia cap. 58), iar profetul Ioil, amintind de pocăinţă, îndemna şi la post (Ioil 2; 15). "Nu fi nesăţios în nici o desfătare şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţiu, mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi viaţa", zice Înţeleptul Isus, fiul lui Sirah (37; 32-34).Sf. Ioan Botezătorul a postit continuu (Matei 3,4; Marcu 1, 6). Mântuitorul însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4; 2 şi Luca 4; 2) şi ne-a poruncit limpede şi nouă ca să postim şi cum să postim (Matei 6, 16-18; Luca 21, 34). Apostolii au postit şi s-au rugat (Faptele Apostolilor 13, 3; 14, 23; 1 Corinteni 7, 5; Il Corinteni 11, 27). Sfinţii Părinţi laudă şi recomandă postul cu stăruinţă. Iată ce spune, de pildă, Sf. Ioan Gură de Aur în „Omilia a 10-a la cartea Facerii”: „Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înaltă şi îl uşurează.”

Deci, orice creştin trebuie să fie convins de trebuinţele postului, să-l respecte în convingerile sale şi să-l practice atât cât darul credinţei şi puterile îl ajută ferindu-se de a-l defăima, întrucât el este de origine dumnezeiască, dat nouă cu scopul de a ne înfrâna trupul de la patimi, a ne smeri sufleteşte şi a ne face mai buni întru pocăinţă şi rugăciune spre mântuirea noastră şi slava lui Dumnezeu.


Cine este scutit de la post?
Având în vedere nevoile vremii, păstorii bisericeşti care au datoria de a iconomisi viaţa păstoriţilor, au dat sfaturi cu privire la aplicarea postului cum este enciclica Sf. Sinod român din 1907 şi cea din 1956 în care se precizează:

1. Copiii până la împlinirea vârstei de 7 ani sunt dezlegaţi de pravila postului, putând mânca în tot timpul anului orice fel de alimente.

2. Pentru copiii de la 7-12 ani şi pentru credincioşii de orice vârstă care sunt cuprinşi de slăbiciuni şi suferinţe trupeşti pravila postului să fie obligatorie numai în zilele următoare:

a ). Toate miercuri le şi vinerile de peste an, afară de acelea când este dezlegare la peşte;

B ). Prima şi ultima săptămână din sfântul şi marele post al Paştilor şi tot aşa din postul Crăciunului;

c). de la 23 la 28 iunie (adică cinci zile din postul sfinţilor apostoli Petru şi Pavel);

d ). de la 1 la 15 august (adică 2 săptămâni ale postului Adormirii Maicii Domnului);

e ). Ajunul Crăciunului, Ajunul Bobotezei, 29 august şi 14 septembrie. Pentru celelalte zile şi săptămâni din timpul marilor posturi bisericeşti, copiii de la 7-12 ani şi credincioşii de orice vârstă care sunt suferinzi să fie dezlegaţi a mânca: peşte, icre, ouă, lapte şi brânză. - Enciclica Sf. Sinod 1956.



De câte feluri este postul după asprimea lui?

După asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri:

a ) Ajunare desăvârşită (post negru), adică atunci când nu mâncăm şi nu bem nimic cel puţin o zi întreagă.

b ) Postul aspru sau uscat, atunci când mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate (pâine şi apă, fructe uscate, seminţe, legume etc.).

c ) Postul obişnuit sau comun, când mâncăm la orele obişnuite, dar numai "mâncăruri de post", adică ne înfrânăm de la "mâncărurile de dulce" (carne şi peşte, brânză, lapte, ouă, vin, ulei).

d ) Postul uşor, când se dezleagă la vin şi ulei, cum se prevede în Tipic, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an.

e ) Postul cu dezlegare la peşte, când se mănâncă peşte şi icre de peşte, cum se prevede în Tipic, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an.

De câte feluri este postul, după lungimea lui?

De două feluri:

a ) Post de o zi şi
b ) Post de mai multe zile.



Care sunt posturile de o zi şi pentru ce au fost aşezate?

Sunt posturile pe care le ţinem:

a ) Miercurea şi vinerea din fiecare săptămână, în amintirea Patimilor Domnului. Miercurea postim deoarece în această zi au făcut sfat cărturarii şi arhiereii iudeilor să prindă pe Hristos, iar vinerea postim deoarece în această zi L-au răstignit pe cruce (canonul 15 al Sf. Petru al Alexandriei). Tot vinerea, după Tradiţie, mâncase Adam din pom, lucru pentru care a fost izgonit din rai (Sf. Simeon al Tesalonicului).

b ) Ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), în amintirea Patimilor Domnului pe cruce (dezlegare la untdelemn şi vin).

c ) Ziua tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august), zi de post şi plângere pentru cel care a fost cel mai zelos propovăduitor şi împlinitor al postului şi al pocăinţei (dezlegare la untdelemn şi vin).

d ) Ajunul Bobotezei (5 ianuarie): post aşezat şi rămas din vremea când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune pentru primirea Botezului a doua zi. Se ajunează în orice zi ar cădea, iar a doua zi se ia agheasmă pe nemâncate.

Cei ce vor să prisosească în evlavie sau să facă anumite făgăduinţe faţă de Dumnezeu, pentru felurite pricini, pot să postească şi în alte zile de peste săptămână decât cele orânduite de Biserică. Cea mai potrivită este ziua de luni. În nici un caz să nu se postească sâmbăta sau duminica. Postul acesta de bună voie nu are însă valoare decât atunci când păzim şi zilele de post orânduite de Biserică.



Când NU se posteşte miercurea şi vinerea?




Fie pentru însemnătate a sărbătorilor mari, adică pentru a nu se şterge prin post bucuria praznicului Naşterii Domnului, al Învierii, fie pentru prisosinţa postului dinaintea acestor sărbători mari, Biserica îngăduie să mâncăm de dulce miercurea şi vinerea în anumite răstimpuri din cursul anului. Aceste zile sunt numite dezlegare (a postului) şi sunt însemnate în calendarele bisericeşti cu cuvântul harţi. Iată când nu se posteşte miercurea şi vinerea:

a ) În Săptămâna Luminată (săptămâna Paştilor).

B ) De la Naşterea Domnului până în ajunul Bobotezei.

c ) În săptămâna de după Rusalii (înainte de începutul postului Sfinţilor Apostoli).

d ) În săptămâna întâi a Triodului (Între Duminica Vameşului şi a Fariseului şi Duminica Fiului Risipitor).

e ) În săptămâna Brânzei (înaintea lăsatului sec pentru Postul Paştelui); se dezleagă numai la lapte, ouă şi brânză.

f ) Nu se posteşte, de asemenea, în ziua Naşterii Domnului şi cea a Bobotezei, când aceste sărbători cad miercuri sau vineri.



Care sânt posturile de mai multe zile din cursul anului?



a ) Postul Paştelui;

b ) Postul Crăciunului;

c ) Postul Adormirii Maicii Domnului;

d ) Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.



Ce este postul Paştelui?

Postul Paştelui, Postul Mare sau Păresimile (de la cuvântul latinesc quadragessima = patruzeci) este postul dinaintea Paştelui. E aşezat în cinstea Patimilor Domnului şi ne aminteşte de postul de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei. Ţine şapte săptămâni, începând cu Duminica lăsatului sec de brânză (Duminica izgonirii lui Adam din rai) şi se încheie în noaptea Paştelui, la Înviere. E cel mai vechi, mai lung şi mai de seamă dintre posturile bisericeşti. Nu se mănâncă nici peşte, nici untdelemn şi nu se bea vin. Se dezleagă la vin şi untdelemn numai sâmbăta şi duminica (pentru că în aceste zile se face Liturghie deplină), iar la peşte, numai în ziua de Buna Vestire şi de Florii (pentru că sunt praznice mari).


Ce este postul Crăciunului?

Postul Crăciunului este postul dinaintea Naşterii Domnului. Ţine 40 de zile (15 noiembrie - 24 decembrie inclusiv). Lăsăm sec în seara de 14 noiembrie, iar dacă această zi cade miercuri sau vineri, începem postul cu o zi mai înainte. E aşezat pentru a ne pregăti spre cuviincioasa întâmpinare a Naşterii Domnului şi închipuie noaptea în care trăia omenirea dinainte de Mântuitorul, când Patriarhii şi Drepţii Legii vechi aşteptau venirea Lui, cu post şi rugăciune. Ne aduce aminte îndeosebi de postul de 40 de zile al lui Moise în pustie, înainte de primirea Legii. Se dezleagă la peşte în ziua de 21 noiembrie (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului), fiind praznic mare. Se mai dezleagă la peşte şi în toate sâmbetele şi duminicile cuprinse în perioada 21 noiembrie – 20 decembrie. În ziua cea din urmă a acestui post (Ajunul Crăciunului) se ajunează, adică nu se mănâncă nimic până la ivirea luceafărului de seară, care închipuie steaua Magilor; apoi mâncăm uscat: seminţe, poame, turte sau covrigi. În ziua Crăciunului, în orice zi ar cădea, mâncăm de dulce.

Ce este Postul Adormirii Maicii Domnului?

Postul Adormirii Maicii Domnului (sau postul lui August) este postul dinaintea Adormirii Maicii Domnului. E aşezat în cinstea Maicii Domnului, amintindu-ne de postul cu care aceasta, după tradiţie, s-a pregătit spre trecerea ei la cele veşnice. Ţine două săptămâni: de la 1-14 august inclusiv. Lăsăm sec la 31 iulie seara; iar dacă această zi ar cădea miercuri sau vineri, lăsăm sec cu o zi înainte. Se dezleagă la peşte în ziua Schimbării la Faţă (6 august), fiind praznic mare. Dacă ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august) cade miercuri sau vineri, nu mâncăm de dulce, ci se dezleagă numai la peşte. În timpul acestui post se citeşte mai cu deosebire Al doilea Paraclis al Maicii Domnului.



Pentru ce s-a aşezat şi cât ţine postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel?



Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este aşezat în cinstea acestor doi Sfinţi Apostoli, a căror moarte mucenicească se serbează la 29 iunie şi care s-au ostenit cel mai mult pentru vestirea Evangheliei şi pentru răspândirea credinţei creştine. Totodată ne aduce aminte de postul cu care Sf. Apostol Pavel, împreună cu Varnava, s-au pregătit înainte de trimiterea lor la propovăduire, din porunca Duhului Sfânt (Fapte 13; 2-3). Acest post are o lungime schimbătoare, întrucât începutul lui atârnă de data Rusaliilor. Se lasă sec în Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Ssfinţilor) şi se posteşte până în ziua de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie). Dacă această zi cade miercuri sau vineri nu mâncăm de dulce, ci dezlegăm doar la ulei şi vin. E un post mai uşor; se dezleagă marţea şi joia la vin şi untdelemn, iar sâmbăta şi duminica şi la peşte.



Cum trebuie să postim?

Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii. Sfintele Soboare şi rânduielile date de Sfinţii Părinţi pedepsesc cu asprime pe cei ce nu păzesc posturile (Canonul 69 al Sf. Apostoli). Dar trebuie să postim nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci şi înfrânându-ne totodată de la patimi, păcate şi ispite. Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de dulce, să ne silim a ne curăţi nu numai trupul, ci şi sufletul, petrecând în rugăciune şi pocăinţă. Postul întreg, adevărat şi desăvârşit este deci nu numai cel trupesc, ci şi sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mâncare şi totodată de purtări.

Sf. Ioan Gură de Aur zice: "Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine... Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase”.


Ce spun canoanele şi tipicul despre post?


"Dacă vreun episcop, prezbiter, diacon, presbiter sau cântăreţ nu posteşte sfântul şi marele post al Paştilor sau miercurea şi vinerea să se caterisească, afară de cazul când este împiedicat de slăbiciunea trupească, iar de va fi laic, să se afurisească". - Canonul Apostolic 69.

"Dacă vreun episcop, prezbiter, diacon sau oricare din catalogul clericilor ar posti, sau ar ţine sărbătorile cu iudeii, sau ar primi de la dânşii daruri de sărbători, precum azime sau altceva de acest fel, să se caterisească, iar de va fi laic, să se afurisească". - Canonul Apostolic 70.

"Am aflat că în ţara Armeniei şi în alte părţi, unii mănâncă brânză şi ouă în sâmbetele şi duminicile Sfintei Patruzecimi. Deci, s-a hotărât ca Biserica lui Dumnezeu din toată lumea, urmând numai o singură rânduială, să ţină postul şi să se îndepărteze ca şi de orice fel de înjunghiere, aşa şi de ouă şi de brânză, care sunt rodul animalelor de la care ne înfrânăm. Iar dacă nu se va păzi aceasta, de vor fi clerici să se caterisească, iar de vor fi laici să se afurisească". – Canonul 56 al Sinodului al 6-lea Trulan.

"Creştinii, în săptămâna patimilor, postind şi rugându-se cu umilinţă, trebuie să-şi încheie postul la miezul nopţii din sâmbăta cea mare (după ora 12) pentru că Sf. Evanghelişti Matei şi Luca, cel dintâi, zice: "în noaptea sâmbetelor" (Matei 28, 1), iar celălalt zice: "foarte de dimineaţă" (Luca 24, 1) arătându-ne adâncimea dimineţii "de duminică". - Canonul 89 al Sinodului al 6-lea Trulan.

"Dacă cineva sub motiv de nevoinţă ascetică ar posti duminica (adică să ţină postul negru), să fie anatema". – Canonul 18 al sinodului al 3-lea local de la Gangra.

"Nu se cuvine a se face nunţi sau a prăznui ziua naşterii (onomastica) în patruzecime". - Canonul 52 al sinodului al 5-lea local de la Laodiceea.

"...De toţi se va mărturisi la fel că sărbătoarea şi bucuria trebuie să înceapă după slujba Învierii Domnului smerind până la acea vreme sufletele cu postul. Deci, pe cei ce se prea grăbesc şi deja pe la miezul nopţii se lasă de postire, îi dojenim ca pe nişte leneşi şi neînfrânaţi, ca pe unii care întrerup calea înainte de a ajunge la ţintă, cum zice un înţelept: "În viaţă nu este nici un lucru fără însemnătate, chiar şi lucrul de nimic, atunci când el lipseşte". Pe cei ce se înfrânează şi rabdă mai mult, chiar până la a patra strajă (ora 8 dimineaţa), îi socotim ca pe nişte viteji şi iubitori de osteneală. Dar să nu osândim nici pe cei ce au încetat între timp postirea, fiindcă au fost siliţi sau n-au putut răbda, pentru că nici cele şase zile de postire nu le rabdă toţi la fel, ci unii le petrec nemâncaţi pe toate, alţii două, alţii trei, alţii patru, iar alţii nici una. Celor ce s-au nevoit mult li se dă voie să dezlege postul mai curând, iar alţii care n-au postit decât cele două zile din urmă vineri şi sâmbătă din săptămâna patimilor, socotesc că aceştia nu au aceeaşi nevoinţă ca cei ce s-au înfrânat în toate zilele...". – Canonul 1 al Sf. Dionisie arhiepiscopul Alexandriei.

"Nu ne va învinui pe noi cineva fiindcă postim miercurea şi vinerea, întru care ni s-a poruncit, pe bună dreptate să postim după Tradiţie. Postim miercurea pentru sfatul făcut de iudei, pentru vinderea Domnului şi vânzarea postim fiindcă a pătimit pentru noi. Ţinem duminica ca pe o zi de bucurie pentru Iisus Cel ce a înviat întru acea zi, întru care ni s-a predanisit să nu ne plecăm nici genunchii" (cu metanii). - Canonul al 15-lea al Sf. Petru arhiepiscopul Alexandriei.

"Cine va dezlega miercurea şi vinerea, acela răstigneşte pe Hristos ca şi evreii, fiindcă miercuri S-a vândut, iar vineri a fost răstignit". - Îndreptarea Legii sau Pravila de la Târgovişte, 381

"...Postul este orânduit cu scopul de a smeri sufletul. Deci, dacă trupul este smerit de boală şi cuprins de slăbiciune, se cade să i se dea hrană şi băutură după trebuinţă şi cât poate să suporte". – Canonul al 8-lea al Sf. Timotei al Alexandriei.

"...În postul mare, cel bolnav se cuvine a fi dezlegat să ia hrana şi băutură cât îi trebuie, căci este drept ca cel bolnav să se împărtăşească de untdelemn" - Canonul al 10-lea al Sf. Timotei al Alexandriei.

"Păzeşte postul întru poruncile Domnului şi vei fi bineplăcut Domnului şi înscris la un loc cu cei ce păzesc poruncile Lui. Însă, dacă faci şi vreo altă faptă bună, care este cuprinsă în poruncile Domnului, vei dobândi multă slavă şi vei avea mai multă cinste la Dumnezeu. Acest post, când se păzesc poruncile Domnului este foarte bun. Aşadar păzeşte postul pe care vrei să-l ţii, dar mai întâi de toate fereşte-te de vorbe şi pofte rele, şi-ţi curăţă inima de toate deşertăciunile lumii puse în slujba păcatului. Dacă vei păzi toate acestea, îţi va fi postul desăvârşit. Împlinind acestea, în acea zi în care posteşti nu gusta nimic altceva decât pâine şi apă, iar ceea ce aveai să cheltuieşti în acea zi cu mâncarea, dă la săraci, la văduve şi orfani, cu multă smerenie, ca cei ce primesc să se roage pentru tine către Domnul, iar jertfa va fi bine primită la Domnul şi înscrisă în cartea veşnicelor răsplătiri". - Herma Păstorul III, 5.

"Socoteala părinţilor de a posti este foarte bună, iubitoare de oameni şi folositoare călugărilor şi mirenilor; uşoară şi nu zilnică, căci nu s-a poruncit a nu se mânca nimic şi a posti cu măsura trebuitoare înfrânării, aducerii aminte de poruncile Domnului şi a ne smeri pentru păcatele noastre la ceasul morţii şi al judecăţii şi la veşnicele răsplătiri. Postul este semnul ca iubim pe Dumnezeu. Astfel, mirenii şi călugării şi mai ales călugării pururea sunt datorii a se înfrâna cu postul, precum s-au făgăduit lui Dumnezeu ". – Sf. Simeon al Tesalonicului IX, 56.

"Posturile voastre să nu fie aceleaşi cu ale fariseilor (Matei 6, 16) care postesc în ziua a doua (luni) şi a cincea (joi). Voi postiţi ziua a patra (miercuri) şi a şasea (vineri) pentru că în ziua a patra s-a făcut judecata împotriva Domnului, când Iuda a făcut trădarea lui pe bani (Matei 26, 13-14), iar vinerea pentru că Domnul în acea zi a suferit patima Sa pe cruce sub Pilat (Matei 27). Ziua sâmbetei şi a duminicii negreşit să le serbaţi, pentru ca sâmbăta aminteşte de facerea lumii iar duminica de Învierea Domnului. Numai o singură sâmbătă se posteşte în cursul anului, aceea a îngropării Domnului, cât a stat Creatorul sub pământ, întristarea pentru El este mai mare decât bucuria pentru creaţiune deoarece Creatorul este mai presus de creaturile Lui şi prin fire şi prin vrednicie". – Constituţiile Apostolice VII,23.

Tipicul cel Mare îşi are originea de la Sfântul Sava (+532). În decursul secolelor el a fost completat de alţi cuvioşi părinţi din Palestina şi Sfântul Munte Athos, până la tipărirea lui în 1816 şi pus în aplicare de mii şi mii de cuvioşi şi de episcopi care şi-au sfinţit viata slujind Domnului în diferite mânăstiri şi episcopii. Dar el a servit şi preoţilor mireni în slujba lor pastorală. Deci, el fiind întocmit de călugări, severitatea lui în pastoraţia mireană, socotesc că trebuie uşurată ţinându-se seama de spiritul evanghelic (II Cor. 3, 6) fiindcă Biserica nu omoară oamenii, ci păcate şi astfel după cum în timpul penticostarului se dezleagă miercurea şi vinerea la peşte pentru mireni, iar pentru călugări la vin şi untdelemn, socotesc că ar trebui să se dezlege mirenilor la peşte acolo unde se dezleagă, la vin şi untdelemn pentru călugări, aşa cum s-a arătat în sinaxarul fiecărei luni din acel tipic mai ales pentru cei slăbiţi şi bolnavi de la caz la caz (Romani 14, 1-23; 1 Cor. 10, 1-33). Însuşi titlul catalogului pe care-l dăm mai jos, ca aplicare pentru cei ce pot şi orientarea pentru cei slabi care sună: "Arătarea, întru care zi fac dezlegarea monahii şi în care dezleagă postul peste tot anul". -Tipicul cel Mare p. 724.

Ianuarie are dezlegări şi posturi asemenea cu decembrie:

-La 1- 4 dezlegare la toate atât miercurea cât şi vinerea (harţi)

-5 - Ajunul Botezului - post riguros cu dezlegare numai la vin şi untdelemn, în orice zi ar fi, ca şi la 24 decembrie. Unii obişnuiesc să ajuneze în această zi. Pot face aceasta dacă ajunul Bobotezei cade de luni până vineri. Sâmbătă şi duminică nu se ajunează.

-6 - Botezul Domnului Iisus - dezlegare la toate, în orice zi ar fi.

-7 - Sfântul Ioan Botezătorul dezlegare la peşte, dacă este miercurea sau vinerea.

-16 - Lanţul Sf. Apostol Petru, vin şi untdelemn, ca şi la 17, 18, 20, 25, 27.

-30 - Sf. Vasile, Grigore şi Ioan dezlegare la peşte. În miercurea şi vinerea celorlalte zile ale acestei luni nu se dezleagă nici la vin nici la untdelemn ci numai la hrană săracă.

Februarie are dezlegări:

- 2 - Întâmpinarea Domnului, dezlegare la peşte iar în postul mare numai la vin şi untdelemn.

"La naşterea Născătoarei de Dumnezeu (8. IX) sau Întâmpinarea Domnului (2. II) sau Adormirea Maicii Domnului (15. VIII) dacă se va întâmpla miercurea sau vinerea dezlegăm la peşte şi la vin şi mâncăm de două ori în ziua aceea". -Tipicul cel Mare p. 43.

"Cum că în Palestina în latura lerusalimului, n-am luat de la Sfinţii Părinţi a face Liturghia cea desăvârşită, în miercurea şi vinerea săptămânii brânzei, nici cea mai înainte sfinţită, că întru aceste zile cântăm "aliluia" cu metanii, seara şi dimineaţa, precum mai sus s-a zis. Iar la vecernie întru acelea două zile mâncăm brânză şi ouă, odată în zi, răsturnând pravila tetraditenilor şi a iacobitenilor". -Tipicul M. p. 488 (479, 484).

"Întru Sfânta Patruzecime, în ziua dintâi a săptămânii cei dintâi, adică luni, nicidecum nu se cade a mânca. Aşijderea şi marţi. Iar miercuri după săvârşirea dumnezeieştii Liturghii celei mai înainte sfinţite, se pune pe masă şi mâncăm pâine caldă şi mâncare caldă din seminţe şi se dă şi apă caldă cu miez (zeamă de fructe). Iar cei bolnavi care nu pot să păzească cu post negru cele două zile dintâi şi bătrânii mănâncă pâine şi beau apă după vecernie, marţi". - Tipicul Mare p. 42.

"Că n-am luat a face Liturghia cea mai înainte sfinţită în săptămâna întâi din post până miercuri pentru că după predanie să postească toată frăţimea iar cei ce pot, să petreacă postind până vineri. În Tipicul Sf. Munte al Athosului, în ziua cea dintâi, adică nicicum nu porunceşte a mânca. Iar marţi, miercuri şi joi cum că se cuvine a mânca câte o litră de pâine şi apă, iar altceva nimic afară de sare dacă va trebui cuiva cu pâine". Tipicul Mare p. 502.

În sâmbăta Sf. Teodor mâncăm bob fiert şi măsline albe şi negre şi fiertură cu untdelemn şi bem câte un pahar de vin pentru sfântul. Şi aceasta am luat-o de la lavra Cuviosului Sava şi a Cuviosului Eftimie. Că numai de două ori am lăsat a mânca peşte în acest mare post: la Buna Vestire şi la Duminica Floriilor". -Tipicul Mare, p. 512.

"Iar în sâmbete şi duminici dezlegăm numai la untdelemn şi vin iar întru celelalte cinci zile ale săptămânii postim până seara şi mâncăm mâncare uscată afară de sâmbăta şi duminica. Iar peşte întru Sfânta Patruzecime nicidecum să îndrăznim să mâncăm, afară de prăznuirea Bunei Vestiri şi de Duminica Stâlpărilor (Floriilor)". -Tipicul Mare p. 42.

"Şi dacă vreun monah pe Sf. Patruzecime, pentru o lăcomie o strică şi va mânca peşte afară de praznicul Bunei Vestiri, unul ca acesta să nu se împărtăşească cu Sfintele Taine la Paşti, ci câtăva vreme să se pocăiască şi metanii pe zi şi pe noapte să facă câte trei sute". -Tipicul Mare, p. 42.

"În joia canonului celui mare dezlegare la vin şi untdelemn. În vinerea acatistului, la vin şi la untdelemn. În sfânta şi marea joi dezlegare la vin şi untdelemn". -Tipicul Mare, p. 727.

"În duminicile Sf. Patruzecimi, afară de cea a Stâlpărilor, se săvârşeşte Liturghia Marelui Vasile. La masă mâncăm fiertură cu untdelemn, iar nu peşte. Şi de se va întâmpla bem cu măsură şi vin pentru slava lui Dumnezeu, câte două pahare; aşijderea şi seara câte două pahare". –Tipic p.515.

"Întru această miercuri a înjumătăţirii postului, la masă nu se cuvine a dezlega la untdelemn şi vin că mai vârtos zi de plângere este iar nu de bucurie". -Tipicul Mare, p. 523.

"Apoi intrăm la masă Joia mare după Liturghia Sf. Vasile şi mâncăm fiertură cu untdelemn şi bem vin şi altă mâncare uscată fiindcă s-a cântat aliluia. În tipicul studiţilor se porunceşte a se mânca fiertură sau linte, ori bob fiert şi bem vin. În tipicul Athosului se porunceşte a mânca două fierturi cu untdelemn şi bem câte două pahare. Şi acestea toate să se facă cum va socoti cel mai mare după nevoile şi voinţa frăţească cea întru Hristos spre folosul cel de suflet mântuitor". -Tipicul Mare, p. 556.

"De va cădea Buna Vestire în săptămâna Patimilor se dezleagă la peşte afară de vineri şi sâmbătă când se dezleagă numai la untdelemn şi vin în cinstea praznicului". - Îndreptarea Legii sau Pravila de la Târgovişte, 383. Această indicaţie se află în contradicţie cu cea din Tipicul Mare pag. 43 unde se zice: "Buna Vestire a Maicii Domnului în oricare din zilele sfântului post până la duminica stâlpărilor de se va întâmpla, dezlegăm la peşte şi la vin şi mâncăm odată în zi, iar sâmbăta şi duminica de două ori. În săptămâna cea mare, de se va întâmpla până în joia mare dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar în vinerea cea mare numai la vin".

"De s-ar întâmpla Buna Vestire în Joia cea mare sau Vinerea cea mare, nu păcătuim dacă gustăm vin şi peşte". - Canonul al 5-lea al Sf. Nichifor Mărturisitorul.

"Nu se cuvine ca monahii în postul mare să facă agricultură şi sub acest motiv să dezlege la vin şi untdelemn fiindcă acestea sunt obiceiuri ale necumpătării". – Canonul al 16-lea al Sf. Nichifor Mărturisitorul.

"Se cuvine ca monahii să postească miercurea şi vinerea din săptămâna brânzei şi după apolisul Liturghiei cei mai înainte sfinţite să mănânce brânză oriunde s-ar afla, spre surparea învăţăturilor eretice a lui Iacob şi a eresului tetradiţilor (monofiziţi), armeni, copţi". - Canonul al 33-lea al Sf. Nichifor Mărturisitorul. "Călugării care muncesc în timpul postului mare se cuvine ca la ceasul al nouălea (ora 15) să mănânce puţină pâine iar seara să cineze". Canonul al 48-lea al Sf. Nichifor Mărturisitorul.

"Cine n-are ce mânca în postul mare, să mănânce carne şi să aibă pocanie trei ani şi metanii 150, iar de va gusta brânză sau ouă în acel post mare doi ani să aibă pocanie şi metanii 66". – Pravila de la Govora 138.

"Oricine se va spurca în lunea brânzei cu carne şi în lunea dintâi (a postului) cu brânză, patru ani să se pocăiască şi metanii 300. Oricine se va spurca din neştiinţă în postul cel mare, un an şi metanii 36". - Pravila de la Govora 138.

"Cel ce va mânca came, ouă sau brânză în postul mare sau miercurile şi vinerile de peste an, doi ani să nu se împărtăşească". -Molitfelnic.

"Cine va mânca carne şi brânză în sfântul şi marele post sau miercurea şi vinerea, acela patru ani să nu se împărtăşească şi să ia şi alt canon greu". - Îndreptarea Legii sau Pravila de la Târgovişte, 382.

"Femeia care va naşte în postul mare sau în săptămâna cea mare, aceea să nu ţină poruncitul post de vin şi untdelemn ci fără de păcat să mănânce şi să bea. Pentru că postul s-a făcut pentru înfrânarea trupului, iar aflându-se bolnavă şi slabă ea cere şi primeşte hrană ca să ia putere şi sănătate. Şi tot cel ce va fi slab şi bolnav nu se opreşte în zilele care sunt poruncite a le posti, ci să mănânce untdelemn şi vin iar carne să nu mănânce, măcar de s-ar afla şi la moarte". - Îndreptarea Legii sau Pravila de la Târgovişte, 382.

"Postiţi în zilele săptămânii celei mari (a patimilor)... gustând numai pâine, sare, legume şi apă; iar de vin şi de carne să vă feriţi cu totul. În vinerea şi sâmbăta cea mare dacă sănătatea vă îngăduie să nu gustaţi nimic până la cântatul cocoşului din noapte... În ziua sâmbetei ţineţi postirea până la lumina zilei Învierii Domnului. Dar din seara sâmbetei şi până la lumina zilei Învierii, staţi în Biserică priveghind, citind legea, profeţii şi psalmii". - Constituţiile Apostolice 5, 18-19.

"Am luat din Palestina că în această zi a vinerii celei mari, a nu face Liturghie mai înainte sfinţită şi nici Liturghia cea desăvârşită şi nici masa nu putem, nici mâncăm întru această zi a răstignirii. Iar de va fi cineva foarte mult neputincios sau prea bătrân şi nu poate să rămână postindu-se, să i se dea lui pâine şi apă după apusul soarelui. Că aşa am luat poruncă de la Sfinţii Apostoli (Matei 9, IS; Dionisie 1) a nu mânca în sfânta şi marea vineri." Tipicul Mare p. 563.

"Dacă tu din cauza slăbiciunii trupeşti, nici o zi nu poţi petrece fără hrană, nimeni, fiind om înţelept nu-ţi va reproşa pentru aceasta, căci noi avem pe Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, Care nu cere de la noi nimic care întrece puterile noastre. El nu cere de la noi numai înfrânare de la mâncare şi post, ci El vrea să renunţăm la ocupaţiile lumeşti şi să ne îndeletnicim cu cele duhovniceşti... Dacă noi am mânca numai cât ne trebuie pentru întreţinerea noastră şi ne-am feri de cele rele, n-am mai avea nevoie de post... Cel ce mănâncă şi nu poate posti, cu atât mai mult să facă milostenie, să se roage cu mai multă râvnă şi să asculte învăţătura Domnului de la care slăbiciunea trupească nu-l împiedică să se împace cu cei certaţi şi să alunge din suflet duhul răzbunării". - Sf. Ioan Hrisostom

Martie are dezlegări:

- 9 - Sfinţii 40 de mucenici, vin şi untdelemn;

- 24 - în Ajunul Bunei Vestiri dezlegăm la vin şi untdelemn". - Tipicul Mare p. 727.

Aprilie are dezlegări:

- 23 - Sf. Mucenic Gheorghe miercuri şi vineri se dezleagă la peşte, la vin şi la untdelemn în Cincizecime, dacă nu este în postul mare.

- 30 - Sf. Apostol Iacob rudenia Domnului vin şi untdelemn.

Mai are dezlegări:

- 2 - Sf. Atanasie cel Mare, vin şi untdelemn;

- 8 - Sf. Ioan Evanghelistul, vin şi untdelemn;

- 21 - Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, vin şi untdelemn;

- 25 - Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul, vin şi untdelemn. "Iar în miercurile şi în vinerile Cincizecimii (adică din perioada cuprinsă între Paşti şi Pogorârea Duhului Sfânt) dezlegă monahii la untdelemn şi vin iar mirenii la peşte, afară de miercurea înjumătăţirii şi de miercurea odovaniei Paştelui, căci în acele două zile dezlegăm şi monahii la peşte şi la vin. Iar alţii dezleagă şi întru celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii". - Tipicul Mare 43-44

"Iar în duminica Pogorârii Duhului Sfânt, se face plecarea genunchilor la Vecernie şi în săptămâna aceasta este dezlegare (în toate zilele) a mânca peşte, brânză, ouă şi lapte, iar mirenii şi la carne până la Duminica Tuturor Sfinţilor. (Tipicul Mare 43 şi 626; 630).

În postul Sf. Apostoli şi al Naşterii lui Hristos, marţea şi joia peşte nu mâncăm, ci numai untdelemn şi vin. Iar luni, miercuri şi vineri nici untdelemn, nici vin nu gustăm, ci ne postim până la al nouălea ceas şi mâncăm întru acele zile mâncare uscată. Iar în sâmbete şi duminici se mănâncă peşte. Iar dacă s-ar întâmpla vreun sfânt luni, marţi sau joi având slavoslovie, se mănâncă peşte, iar miercuri şi vineri dezlegăm numai la vin şi untdelemn şi mâncăm odată în zi. Iar dacă s-ar întâmpla miercuri sau vineri vreun sfânt având priveghere, dezlegăm la untdelemn şi vin şi la peşte. Şi dacă se va întâmpla pomenirea sfântului şi a căruia este hramul bisericii miercuri sau vineri, asemenea facem". - Tipicul Mare p. 44.

"Postul Apostolilor se face pentru cinstirea lor, căci de multe bunătăţi ne-am învrednicit prin ei şi s-au făcut pildă de postire, de înfrânare şi ascultare pentru propovăduirea cuvântului Evangheliei şi întemeierea Bisericii prin care ne sfinţim viaţa". – Sf. Simeon al Tesalonicului IX, 54.

"În postul Sfinţilor Apostoli şi cel al Sfântului Filip (Crăciunului) se cuvine călugărilor care stau în mănăstire (numai pentru slujbe) să mănânce odată în zi miercurea şi vinerea către seară; iar cei ce lucrează să guste după ceasul al şaselea (ora 12) şi seara să cineze". - Sf. Nichifor 20.

Iunie are dezlegări:

- 8 - Sf. Teodor Stratilat, vin şi untdelemn;

- 11 - Sf. Ap. Vartolomeu şi Varnava, vin şi untdelemn;

- 24 - Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, dezlegare la peşte;

- 29 - Sf. Apostoli Petru şi Pavel, dezlegare la peşte;

- 30 - Soborul Sf. Apostoli, dezlegare la peşte.

Iulie are dezlegări:

- 1 - Sf. Cosma şi Damian, vin şi untdelemn;

- 2 - Sf. Veştmânt al Maicii Domnului, vin şi untdelemn;

- 5 - Cuviosul Atanasie din Athos, vin şi untdelemn;

- 8 - Sf. Mucenic Procopie, vin şi untdelemn;

- 15 - Sf. Mucenici Chiriac şi lulian, vin şi untdelemn;

- 20 - Sf. Prooroc Ilie, vin şi untdelemn;

- 27 - Sf. Mucenic Pantelimon, vin şi untdelemn.

Postul Maicii Domnului n-a fost prevăzut de canoane până în secolele 10-11, ci a fost ţinut numai de cine a voit. Abia în secolul al 13-lea, patriarhul Luca (1156-1169) l-a impus să fie respectat în perioada 1-14 august. Acest post a fost practicat cu severitate în cinstea Schimbării la Faţă şi a Adormirii Maicii Domnului de către monahii aghioriţi, fiindcă Maica Domnului este patronul Sfântului Munte şi de la ei, s-a întins obiceiul de a se socoti mai aspru decât cel al Crăciunului şi al Sf. Apostoli.

"În postul Adormirii Prea Sfintei Stăpânei noastre Nascătoare de Dumnezeu, în toate 14 zile, afară de Schimbarea la Faţă a lui Hristos, postim până la al nouălea ceas din zi, luni, miercuri şi vineri, mâncând mâncare uscată şi facem şi plecare genunchilor până la împărtăşirea cu Sfintele Taine. Iar marţi şi joi fiertură fără untdelemn. Iar sâmbătă şi duminică facem fiertură cu untdelemn şi bem vin. Iar peşte nu mâncăm până la Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, fără numai la Schimbarea la faţă a lui Hristos mâncam peşte de două ori pe zi". Tipicul Mare, p. 44.

"Postul lui august este întru cinstea Maicii Domnului care ştiindu-şi mai dinainte mutarea sa la ceruri, pururea postea şi se ruga... înălţându-se către dragostea Fiului ei, la care şi noi trebuie să răspundem prin post şi rugăciune. Unii zic că acest post se ţine întru cinstirea praznicului Schimbării la Faţă a Domnului şi al Adormirii. unul fiind pricinuitor de lumină iar altul de mijlocire al Maicii Domnului pentru noi". – Sf. Simeon al Tesalonicului IX, 34.

August are dezlegări:

- 6 - Schimbarea la Faţă, peşte;

- 15 - Adormirea Maicii Domnului, dezlegare la toate, afară de miercuri şi vineri când mâncăm numai peşte;

- 29 - Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, dezlegare numai la untdelemn şi vin şi post în orice zi s-ar întâmpla.

- 31 - Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, vin şi untdelemn. Tipicul Mare, p. 727.

Septembrie are dezlegări:

- 1 - Cuviosul Simeon Stâlpnicul, vin şi untdelemn;

- 6 - Sf. Arhanghel Mihail, vin şi untdelemn;

- 14 - Înălţarea Sfintei Cruci: "La masă se face mângâierea fraţlor cu untdelemn şi vin şi alte mâncăruri de seminţe. Iar de brânză şi de ouă şi de peşte nicidecum nu îndrăznim a ne atinge". Tipicul Mare p. 82;

- 23 - Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul, vin şi untdelemn;

- 26 - Sfântul Ioan Evanghelistul, vin şi untdelemn.

Octombrie aree dezlegări:

- 6 - Sf. Apostol Toma, vin şi untdelemn;

- 9 - Sf. Apostol Iacob Alfeu, vin şi untdelemn;

- 26 - Sf. Mucenic Dimitrie, vin şi untdelemn.

Noiembrie are dezlegări:

- 8 - Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, vin şi untdelemn;

- 14 - Sf. Apostol Filip, dezlegare la peşte pentru lăsatul sec de carne şi începutul postului Naşterii Domnului;

- 16 - Sf. Ap. Matei dezlegare la vin şi untdelemn, marţi şi joi, iar sâmbătă şi duminică la peşte;

- 21 - Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, dezlegare la peşte;

- 24 - Sf. Muceniţă Ecaterina, vin şi untdelemn.

"Postul Crăciunului şi al Sfinţilor Apostoli se posteşte lunea, miercurea şi vinerea fără peşte, vin şi ulei afară de cei bolnavi. Cei ce vor să placă mai mult lui Dumnezeu mănâncă peşte numai sâmbăta şi duminica". - Îndreptarea Legii sau Pravila de la Târgovişte, 484.

"Postul Naşterii lui Hristos simbolizează postul lui Moise de patruzeci de zile când a primit cuvântul lui Dumnezeu scris pe piatră, iar noi postim patruzeci de zile ca să primim Cuvântul Cel întrupat din Fecioară, din Care ne împărtăşim, nu numai cu auzul legii ca la Moise, ci cu însuşi Trupul şi Sângele vieţii veşnice". – Sf. Simeon al Tesalonicului IX, 54.

Decembrie are dezlegări:

- 4 - Sf. Muceniţă Varvara, vin şi untdelemn;

- 5 - Sf. Sava cel Sfinţit, vin şi untdelemn;

- 6 - Sf. Nicolae, vin şi untdelemn şi la peşte;

- 9 - Zămislirea Sf. Ana, vin şi untdelemn;

- 24 - Ajunul Naşterii Domnului post riguros; dezlegare numai la vin şi la untdelemn pentru cei bolnavi.

- 25 - Naşterea Domnului, dezlegare la toate.

"Se cuvine a şti ca dacă s-ar întâmpla praznicul Naşterii Domnului Hristos şi al Botezului Domnului miercuri sau vineri dezlegăm la brânză şi la ouă, iar mirenii la carne. Iar cele 12 zile după Naşterea lui Hristos şi în săptămâna a doua dinaintea lăsatului sec de carne pentru Postul Mare şi în săptămâna cea luminată şi săptămâna Penticostarului (adică săptămâna care urmează după Rusalii, vinerea şi miercurea) dezleagă monahii la brânză şi la ouă, iar mirenii la carne. Iar în săptămâna brânzei dezleagă şi monahii şi mirenii numai la brânză şi ouă, cu deosebire că miercurea şi vinerea dezlegăm numai o dată în zi întru al nouălea ceas. – Tipicul Mare p. 43-44 ..
"Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine, pacatosul"

#2 | pid:5676 | tid:1378
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
În Biserica Ortodoxă, primele două zile din Postul Mare sunt zile aliturgice, adică nu se oficiază Sfânta Liturghie. Cele două zile au fost rânduite ca o susţinere a postirii aspre din această primă săptămână a Postului Mare.

În primele zile ale Postului Mare, uneori chiar până joi, mai ales în practica mănăstirească, se face ajunare totală, adică nu se consumă niciun fel de aliment şi nu se consumă niciun lichid. Pentru că este post total în aceste zile, în primele două zile se întrerupe şi săvârşirea Sfintei Liturghii în Biserică. Această întrerupere a săvârşirii Sfintei Liturghii are pe de o parte scopul de a susţine ajunarea totală din Biserică şi mai ales din viaţa credincioşilor foarte evlavioşi, iar pe de altă parte are caracterul de a spori conţinutul penitenţial al Postului Mare. Pocăinţa este tema fundamentală a Postului Mare, iar aceste două zile fără Sfânta Liturghie vin să susţină şi să sporească acest caracter, acest conţinut al Postului Mare

(sursa)

#3 | pid:7581 | tid:1378
Luca.O

    Avansat

  • cruce Membru Deplin
  • 1578 Posturi:
  • Parte:Barbateasca
  • Confesiune:ortodox
Randuiala pentru postul Craciunului.Despre dezlegari.Despre consumul fructelor de mare, cand avem dezlegare la ele - un articol de arhimandrit Mihail Daniliuc

Potrivit calendarului din acest an, în Postul Nașterii Domnului se face dezlegare la pește de 14 ori. „Mult!” ar spune unii, alții, obișnuiți cu rânduielile grecești, i-ar contrazice, iar dacă ne-am compara cu Biserica slavă am opina că e chiar puțin. Spre exemplu, Tipicul grecesc permite consumul de pește în toate zilele, în afară de miercuri și vineri, din 15 noiembrie până la data de 17 decembrie, adică în aprox. 24 de zile.

Începe Postul Nașterii Domnului sau, pe scurt, al Crăciunului. Biserica ne cheamă stăruitor să ne pregătim sufletele, primenindu-le, încălzindu-le și luminându-le cu darurile Duhului Sfânt, pentru ca Sfântul Prunc Dumnezeiesc să găsească în plăpânda noastră ființă sălaș prielnic Nașterii Sale duhovnicești. Nu mă voi referi nici la necesitatea, nici la numeroasele foloase ale ajunării asupra sufletului ori trupului: despre ele se vorbeşte adesea. Voi încerca să abordez două chestiuni care încă ridică probleme unor credincioși. Mi-au pus vreo câţiva creștini întrebarea: „Părinte, de ce se mănâncă atâta pește în postul Crăciunului? E o îmbuibare. Nici nu simți că posteşti!” Gândindu-ne puţin, ne vom aminti că, în urmă cu ceva timp, în cele 40 de zile de ajunare se fixaseră doar două sau trei asemenea dezlegări. Probabil de aceea apare o astfel de confuzie. Să lămurim, aşadar, ce e cu „atâta pește” în această perioadă. Rânduielile din Tipicul cel Mare (cap. 35, p. 44; cap. 50, p. 135), Pravila Mare ori canonul 20 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul prevăd că în Postul Nașterii Domnului se ajunează în zilele de luni, miercuri și vineri: consumăm fie legume, fie fructe, uscate ori fierte, dar fără untdelemn. Marțea și joia se pot mânca fierturi cu untdelemn, iar în fiecare sâmbătă și duminică, până în data de 20 decembrie, se dezleagă la pește și vin. Mai dezlegăm la pește în zilele de luni, marți și joi numai la proslăvirea unui sfânt „cu doxologie mare”, adică atunci când la slujba utreniei se rânduieşte cântarea polieleului, citirea evangheliei, iar în final, slavoslovia mare. Credincioșii vor identifica zilele cu dezlegare prin semnul †) din calendar. Dacă sunt sărbători cu ținere, semnele se vor scrie cu roșu, iar de vor fi zile lucrătoare, cu negru. În cazul în care respectivele sărbători ale sfinților cu doxologie mare ar cădea miercurea sau vinerea, nu se dezleagă la pește, ci doar la untdelemn și un pahar cu vin. Tot amintitele trimiteri ne precizează că dacă va cădea sărbătoarea unui sfânt cu priveghere – adică, pe lângă utrenia cu pomenitele particularități, în cartea de cult numită Minei se prevede slujba vecerniei mari și a litiei (la mănăstiri, cele trei slujbe se săvârșesc la un loc: vecernia mare unită cu litia și utrenia, simbioza liturgică rezultată numindu-se priveghere) – atunci chiar și în acele zile se face dezlegare la pește, îndeosebi acolo unde se serbează hramul bisericii. Sigur, credincioșii nu au cum să cunoască prevederile tipiconale, însă o modalitate lesnicioasă de a afla dezlegările o constituie urmărirea calendarului. Prin decizia luată de Sfânta noastră Biserică, datele în care se consumă pește s-au marcat cu un semn grafic distinct: un pește. Vasăzică, apariția mai multor dezlegări la pește nu este o invenție sau un pogorământ făcute pentru a ușura postirea. Practic, s-a revenit la rânduiala prevăzută de vechile legiuiri liturgice statornicite de Sfinții Părinți.

În acest an, în Postul Crăciunului avem dezlegare de 14 ori. „Mult!” ar spune unii, alții, obișnuiți cu rânduielile grecești, i-ar contrazice, iar dacă ne-am compara cu Biserica slavă am opina că e chiar puțin. Spre exemplu, Tipicul grecesc permite consumul de pește în toate zilele în afară de miercuri și vineri până la data de 17 decembrie, adică în aprox. 24 de zile. Între 18-24 decembrie, inclusiv, se dezleagă la untdelemn și vin. La fel, în unele tipice din Biserica slavă se îngăduie peștele aproape în toate zilele Postului Crăciunului, hotărâre datorată, probabil, condițiilor climatice extreme din anumite părți ale Rusiei pravoslavnice. Mi se pare totuşi că Biserica Ortodoxă Română rămâne cea mai echilibrată, păstrând fidel aşezările dumnezeieștilor părinți.

Așadar, este mult pește în postul Naşterii Domnului? În cazul credincioșilor mai zeloși, nu cred că dezlegarea presupune obligativitatea consumului. În plus, prețul peștelui a devenit chiar luxos pentru buzunarele multor români, care nu-și pot permite să şi-l cumpere în toate zilele cu dezlegare.

A doua chestiune ce se cere lămurită: când mâncăm „fructe de mare” în post?

Termenul de „fructe de mare” se folosește în vocabularul culinar de puţină vreme. În unele țări, ele se numesc „roadele mării”, o denumire foarte apropiată de adevăr. Vasăzică fructele de mare nu reprezintă alimente vegetale, ci anumite specii de crustacee, moluște – deci animale marine ori de apă dulce, folosite în alimentație. Crustaceele au corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă (creveţi, crabi, langustine, homari), iar moluştele au corpul moale, închis adesea într-o cochilie (scoici, midii, stridii). Tot în categoria moluștelor se includ aşa-numitele „cefalopode” (calmari, sepii, caracatiţe). Potrivit specialiștilor în alimentație, carnea de crustacee conţine niveluri proteice ridicate, cuprinse între 17g% - 21,5g%, asemănător cu peștele (crap 18,9%, macrou 22%). Nutriționiștii precizează că „fructele de mare” au un conţinut energetic variind între 89 cal - 105 cal/100 gr. Aceeași cantitate de piept de pui la grătar conține 99 calorii.

Având în vedere toate acestea, consumul așa-ziselor fructe de mare trebuie legat de zilele când Biserica face dezlegare la pește. Altfel procedând, ne-am depărta de echilibrul rânduielilor Ortodoxiei românești. Eu unul consider potrivită reîntoarcerea la postul tradițional românesc, fără importuri de obiceiuri culinare străine de credința ori simțirea noastră. Dar, întâi de toate, în post să nu uităm a încerca să ne hrănim mai mult cu Dumnezeu.


Acest post a fost editat de Luca.O: 15 November 2013 - 07:52 AM






1 User(i) citesc acest topic

0 memberi, 1 vizitatori, 0 useri anonimi