Sari la continut

Iisus Hristos
Stihul acesta l-am scris pentru cei mai simpli spre dreapta stiinta, pentru ca unii au avut indrazneala sa spuna cu necredinta ca ierburile si legumele ar fi insufletite. Le spun acestora: Ierburile au viata firii, suflet insa n-au. Iar omul se numeste animal rational pentru ca are minte si este capabil de stiinta. Celelalte dobitoace pamantesti si din aer au glas in ele fiindca au duh (pneuma) si suflet. Si toate cele care cresc si scad sunt vietuitoare, fiindca vietuiesc si cresc, dar pentru aceea nu au si suflet. Iar deosebirile vietuitoarelor sunt patru: Unele sunt nemuritoare si insufletite ca ingerii, altele au minte, suflet si duh, ca oamenii, altele au numai : duh si suflet ca dobitoacele, iar altele numai viata ca ierburile, in ierburi dainuieste viata fara suflet, fara duh si fara minte. Iar toate celelalte fara viata nu pot sa fie. Si tot sufletul omenesc este intr-o miscare necontenita de la un loc la altul. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Events for November 11, 2017

in Calendar Resurse Ortodoxe

  • No permission to add events

----- Sf.Mare Mucenic Mina
By Luca.O

Permalink
Pătimirea Sfīntului Marelui Mucenic Mina(11 noiembrie)

Sfīntul Mucenic Mina era egiptean de neam iar cu credinţa creştin şi cu slujba ostaş, fiind sub stăpīnirea tribunului Fermilian īn Mitropolia Cotuanului. Atunci īmpărăţeau Diocleţian şi Maximian, īmpăraţi păgīni care au dat poruncă īn toate părţile ca, creştinii care nu se vor īnchina idolilor, să fie munciţi şi omorīţi toţi; īncīt credincioşii pretutindeni erau siliţi spre jertfe idoleşti.

Atunci fericitul Mina, nerăbdīnd să vadă nevoia aceea, nici voind să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, şi-a lăsat ostăşia şi s-a dus īn munte īn pustie, mai bine voind a vieţui cu fiarele decīt cu poporul care nu cunoaşte pe Dumnezeu. Şi umbla din loc īn loc prin munţi şi prin pustietăţi, īnvăţīnd Legea Domnului, iar cu postul şi cu rugăciunea curăţindu-şi sufletul său, slujea ziua şi noaptea adevăratului Dumnezeu. Apoi trecīnd multă vreme, s-a făcut un mare praznic idolesc īn cetatea Cotuanului, la care adunīndu-se mulţime de popor păgīnesc, se făceau diferite jocuri şi privelişti, alergări de cai şi lupte īn cinstea necuraţilor zei, la care privelişte privea toată cetatea cu luare aminte, de pe locuri īnalte.

Acel praznic, văzīndu-l Sfīntul Mina mai īnainte cu duhul, s-a aprins de rīvnă după Dumnezeu, şi lăsīnd munţii şi pustietatea, a venit īn cetate şi īn mijlocul priveliştii a stat la un loc īnalt, unde putea fi văzut de toţi, şi a strigat cu glas tare: "Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu īntrebau de mine". Acestea strigīnd sfīntul, toţi cei de la privelişte şi-au īntors ochii spre dīnsul şi tăcīnd se mirau de īndrăzneala lui. Acolo se afla şi Piros, ighemonul cetăţii.

Acela īndată a poruncit să prindă pe sfīntul şi, aducīndu-l, l-a īntrebat: "Cine eşti tu?" Iar Sfīntul Mina a strigat īn auzul a tot poporul, zicīnd: "Eu sīnt robul lui Iisus Hristos, Care īmpărăţeşte īn cer şi pe pămīnt". Şi iar l-a īntrebat ighemonul: "Străin eşti sau eşti locuitor de aici? Şi cum ai īndrăzneala aceasta să strigi astfel īn mijlocul priveliştii?" Iar sfīntul nerăspunzīnd la cuvintele lui, unul din ostaşii cei ce stăteau īnainte l-a cunoscut pe dīnsul şi a zis: "Cu adevărat, acesta este Mina ostaşul care era sub stăpīnirea tribunului Fermilian".

Iar ighemonul a zis: "Oare ostaş ai fost, precum grăiesc aceştia despre tine?" Sfīntul a răspuns: "Aşa este, ostaş am fost şi petreceam īn cetatea aceasta; dar, văzīnd fărădelegile poporului celui amăgit de diavoli care se īnchină idolilor iar nu lui Dumnezeu, pentru aceea am lepădat slujba ostăşească şi am ieşit din cetate, ca să nu fiu părtaş fărădelegii şi pieirii lor; şi am umblat pīnă acum prin locuri pustii, fugind de oamenii cei necredincioşi şi vrăjmaşi Dumnezeului meu. Iar acum auzind de praznicul vostru cel necurat, am rīvnit după Dumnezeul meu şi am venit să mustru orbirea voastră şi să mărturisesc pe Unul, adevăratul Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pămīntul cu cuvīntul Său şi ţine toată lumea". Auzind acestea ighemonul, a poruncit să ducă pe sfīntul īn temniţă şi să-l păzească pīnă a doua zi. Iar el, toată ziua aceea s-a īndeletnicit cu prăznuirea şi cu priveliştea.

A doua zi a şezut ighemonul la judecată şi scoţīnd din temniţă pe Sfīntul Mina, īn toate chipurile voia să-l īnduplece pe el la īnchinăciunea idolească, făgăduindu-i daruri şi cu munci īngrozindu-l. Dar de vreme ce nu a putut să-l īnduplece cu cuvintele sale la credinţa cea idolească, a īnceput a-l sili. Şi dezbrăcīndu-l şi īntinzīndu-l la pămīnt patru ostaşi, a poruncit să-l bată fără cruţare cu vine de bou, īncīt curgeau şiroaie de sīnge din rănile lui. Iar un oarecare dintre cei ce stăteau acolo, cu numele Pigasie, a zis către sfīntul: "Miluieşte-te pe tine, omule, şi te supune poruncii ighemonului, mai īnainte, pīnă nu va fi zdrobit trupul tău de răni. Eu te sfătuiesc, apropie-te de zei, numai pīnă la o vreme, ca să te izbăveşti de muncile acestea; iar pe urmă iarăşi vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor şi puţină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci".

Sfīntul a răspuns cu asprime: "Du-te de la mine, lucrătorule al fărădelegii, căci eu am jertfit şi īncă voi jertfi jertfă de laudă Dumnezeului meu, Care-mi dă ajutorul Său şi mă īntăreşte īn răbdare, īncīt muncile acestea mai mult mi se par uşurare decīt cumplită muncă". Mirīndu-se muncitorul de răbdarea aceasta, a poruncit să pună asupra lui mai multe munci. Deci, sfīntul a fost spīnzurat pe lemn şi cu unghii de fier strujit, iar muncitorul, batjocorindu-l, zicea: "Oare simţi vreun fel de dureri, Mina? Oare īţi plac muncile? Voieşti să-ţi mai īndulcesc această dulceaţă?"

Iar mucenicul, deşi pătimea, a răspuns ighemonului: "Nu mă vei birui muncitorule cu muncile acestea de scurtă vreme, pentru că-mi stau īnainte ostaşii Impăratului ceresc care īmi ajută şi pe care tu nu-i vezi". Iar ighemonul a poruncit slugilor să muncească mai aspru pe sfīntul şi zicea: "Nu mărturisi aici alt īmpărat afară de īmpăraţii romanilor". Iar mucenicul răspundea: "Dacă aţi fi cunoscut voi pe adevăratul Īmpărat, nu aţi fi hulit pe Cel mărturisit de mine; pentru că Acela este cu adevărat Impărat al cerului şi al pămīntului şi nu este altul afară de Dīnsul. Iar voi, neştiindu-L pe El, Il huliţi şi-L asemănaţi cu īmpăraţii voştri cei muritori, cărora Cel de sus le-a dat cinstea cea īmpărătească şi stăpīnirea, Īnsuşi fiind Domn a toată făptura".

Ighemonul a zis către dīnsul: "Cine este Acela Care dă stăpīnire īmpăraţilor şi stăpīneşte peste toţi?" Mucenicul a răspuns: "Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care totdeauna viază, Căruia toate I se supun, cele din cer şi cele de pe pămīnt. Acela este Care aşează īn scaune pe īmpăraţi şi le dă stăpīnire". Muncitorul a zis: "Oare nu ştii că īmpăraţii romanilor se mīnie asupra tuturor celor care mărturisesc numele lui Hristos şi au poruncit să-i omoare pe dīnşii?"

Răspuns-a mucenicul: "Domnul a īmpărăţit, să se mīnie popoarele. Dacă īmpăraţii voştri se mīnie asupra lui Hristos şi asupra creştinilor care mărturisesc numele Lui, ce-mi pasă mie? Eu de acea mīnie nu ţin seama, fiind rob al Hristosului meu. Numai de aceasta am grijă, ca să petrec īn mărturisirea Preasfīntului Său Nume pīnă la moarte şi să mă īndulcesc de dragostea Lui, de care cine mă va putea despărţi? Necazul sau strīmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau nevoia, sau sabia? Nimic nu mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos!"

După aceasta muncitorul a poruncit să frece rănile lui cu petece de păr. Şi acestea făcīndu-se, mucenicul zicea: "Acum mă dezbrac de haina cea de piele şi mă īmbrac cu veşmīntul mīntuirii". Apoi a poruncit muncitorul să-l ardă pe sfīnt cu făclii aprinse şi a fost ars tot trupul lui, iar el tăcea. Şi l-a īntrebat pe el ighemonul: "Oare nu simţi focul, Mina?" Sfīntul a răspuns: "Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc, este foc mistuitor şi-mi ajută mie şi pentru aceea nu bag īn seamă focul acesta cu care mă ardeţi şi nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că īmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă".

Zis-a lui ighemonul: "Cum grăieşti tu acestea, căci ai petrecut toţi anii vieţii tale īn oaste şi ştii carte?" Sfīntul a răspuns: "Domnul nostru Iisus Hristos a zis nouă: Cīnd veţi fi duşi īnaintea īmpăraţilor şi a domnilor pentru Mine, nu vă īngrijiţi cum sau ce veţi grăi, că vi se va da īn acel ceas gură şi īnţelepciune cu care veţi grăi". Iar ighemonul a īntrebat: "De unde a ştiut Hristosul vostru că veţi pătimi pentru Dīnsul unele ca acestea?"

Sfīntul a răspuns: "De vreme ce este Dumnezeu adevărat, apoi este şi īnainte-văzător. El a ştiut şi ştie toate cele ce vor fi şi mai īnainte de a se face oarecare lucruri; toate sīnt ştiute de El, şi chiar şi gīndurile noastre le cunoaşte". Iar ighemonul neştiind ce să spună īmpotriva acestora, a zis către sfīntul: "Mina, lasă cuvīntarea cea multă şi alege una din două: sau fii al nostru, ca să nu te muncim mai mult, sau fii al lui Hristos, ca să te pierdem odată".

Sfīntul a răspuns cu mare glas: "Al lui Hristos am fost, sīnt şi voi fi!" Iar ighemonul a zis: "Dacă voieşti, te voi lăsa două sau trei zile ca să te gīndeşti bine şi să ne dai răspunsul cel de pe urmă". Sfīntul a răspuns: "Nu două sau trei zile au trecut de cīnd sīnt creştin, şi n-am cugetat niciodată să mă lepăd de Dumnezeul meu. Deci nu se cade mai mult a gīndi, nici a nădăjdui ighemoane altceva a auzi de la mine, decīt numai acest răspuns de pe urmă: de Dumnezeul meu nu mă voi lepăda şi idolilor voştri nu voi jertfi, nici nu voi pleca genunchiul meu īnaintea celor fără de suflet".

Atunci ighemonul, mīniindu-se mai mult, a poruncit să aştearnă pe pămīnt cīrlige şi multe cuie de fier şi peste acelea să tīrască legat pe Sfīntul Mina. Iar el, ca şi cīnd ar fi fost tras pe nişte flori, mai cu īndrăzneală defăima pe zei şi nebunia poporului celui īnşelat de diavoli. Iar ighemonul a poruncit să-l bată cu vergi de plumb şi a fost muncit astfel mult timp. Iar unul din ostaşii care erau acolo, anume Iliodor, a zis către muncitorul: "Stăpīne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creştinesc este nepriceput şi nu bagă seama de munci, ca şi o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci porunceşte mai degrabă a sfīrşi pe acest creştin īmpietrit".

Īndată ighemonul a dat această hotărīre asupra sfīntului: "Pe Mina, ostaşul cel rău, care a căzut īn credinţa creştinească, iar porunca īmpărătească nu a vrut s-o asculte, nici a voit să jertfească zeilor, poruncim să se taie cu sabia, şi trupul lui să fie ars īn foc īnaintea tuturor". Deci, luīnd ostaşii pe Sfīntul Mucenic Mina, l-au dus după cetate şi i-au tăiat capul; apoi aprinzīnd un foc mare au aruncat īntr-īnsul sfīntul trup mucenicesc. Iar oarecare dintre credincioşi, după ce s-a stins focul, au venit acolo şi au apucat părţi din moaştele sfīntului care rămăseseră din foc. Īnvelindu-le īn pīnză curată, le-au uns cu aromate, iar după puţină vreme le-au dus īn patria lui şi le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit şi o biserică īn numele lui; şi multe minuni se săvīrşeau īntr-īnsa cu rugăciunile sfīntului.


11
November 2017