Sari la continut

Iisus Hristos
Dumnezeu este bun, fara patima si neschimbacios. Iar daca cineva gaseste ca e rational si drept ca Dumnezeu sa nu se schimbe, dar tocmai de aceea intreaba nedumerit cum se bucura, de cei buni si se intoarce de catre cei rai, sau se manie pe cei pacatosi, iar slujit fiind se milostiveste, sa i se raspunda ca Dumnezeu nici nu se bucura, nici nu se manie, caci bucuria si intristarea sunt patimi; nici nu primeste daruri, caci atunci s-ar birui de placere. Nu e ingaduit sa socotim pe Dumnezeu bun sau rau, din lucruri omenesti. El este numai bun si numai folositor si nu vatama niciodata, in felul acesta El este totdeauna la fel. Iar noi ramanand buni, pentru asemanare ne unim cu Dumnezeu si facandu-ne rai, pentru neasemanare ne despartim de Dumnezeu. Traind intru virtute suntem ai lui Dumnezeu,iar facandu-ne rai ne facem noua vrajmas pe Acela ce nu se manie in desert. Pacatele noastre sunt acelea care nu lasa pe Dumnezeu sa straluceasca in noi, ci ne leaga cu demonii ce ne chinuiesc. Iar cand, prin rugaciuni si faceri de bine, primim dezlegare de pacate, prin aceasta nici nu slujim, nici nu schimbam pe Dumnezeu,' ci prin faptele si intoarcerea noastra spre Dumnezeu, vindecand pacatul nostru, ne bucuram iarasi de bunatatea Sa. incat este totuna a zice ca Dumnezeu isi intoarce fata de la cei rai, sau ca soarele se ascunde de catra cei lipsiti de vedere. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:
-----

Event: Sfintii Trei Ierarhi Vasile, Grigore,Ioan

in Calendar Resurse Ortodoxe
Added by emil, 29 Jan 2011


Taking place 30 Jan 2011 through 30 Jan 2032 (Recurring Event)

Permalink Iconita Raspunde Link catre topic View Discussion Topic emil


Soborul Sfinţilor Părinţilor noştri şi marilor dascăli şi ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur (30 ianuarie)
(Alcătuită de Ioan, episcopul Evhaitei)
Pricina praznicului acestuia a fost īn acest chip: īn zilele īmpărăţiei lui Alexios I Comnenul (1081-1118), care a luat īmpărăţia după Nichifor Botaniates (1078-1081), s-a făcut īmpărţire şi prigonire īntre bărbaţii cei pricopsiţi īn īnvăţături şi īmbunătăţiţi. Căci unii cinsteau mai mult pe marele Vasile, zicīnd despre dīnsul că este īnalt la cuvinte, ca unul ce a cercetat şi a ispitit firea lucrurilor prin sine, şi cum că era atīt de mult īmbunătăţit, īncīt puţin īi lipsea de a-l asemăna pe el cu īngerii.

Căci nu făcea pogorămīnt legii, nici ierta cu lesnire, ci era greu la obicei şi aspru, neavīnd la sine nici un lucru pămīntesc. Iar pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur īl micşorau, ca şi cum ar fi fost īn oarecare chip potrivnic marelui Vasile, fiindcă era lesnicios şi atrăgător către pocăinţă. Erau īnsă alţii care īnălţau pe dumnezeiescul Hrisostom, ca şi cum ar fi fost īn īnvăţături mai cu pogorămīnt omenesc şi cum că mai cu īnlesnire povăţuia pe toţi, şi īi chema către pocăinţă. Deci, īl cinsteau mai mult decīt pe marele Vasile şi decīt pe Grigorie atīt pentru mulţimea cuvintelor celor de miere curgătoare, cīt şi pentru iscusinţa cugetărilor.

Alţii iarăşi cinsteau mai mult pe dumnezeiescul Grigorie, ca cel ce a īntrecut īn īnţelepciune şi īn īnvăţătură elinească pe toţi dascălii cei vestiţi şi pe elini, cum şi pentru frumuseţea cuvintelor şi īnflorirea lor. Deci, ziceau, cum că īnţeleptul Grigorie biruia pe toţi şi cum că acestuia i se cădea īntīietatea. Atunci, prin o pricină ca aceasta a celor īnvăţaţi s-a īntīmplat de s-a despărţit mulţimea poporului. Şi unii se ziceau Ioaniteni, alţii Vasiliteni, iar alţii Grigoriteni. Deci, astfel sfădindu-se cei īnţelepţi şi zicīnd īntre dīnşii multe feluri de cuvinte, de trei ori fericiţii aceştia dascăli au voit să-i īmpace, ca să nu se mai sfădească īn deşert.

Pentru aceea, după cīţiva ani, s-au arătat sfinţii ierarhi, mai īntīi cīte unul deosebit, apoi şi cīte trei īmpreună, nu īn vis, ci aievea la arătare, lui Ioan, mitropolitul cetăţii Evhaitenilor, care era om īmbunătăţit şi preaīnţelept, după cum şi scrierile lui īl arată. Şi toţi trei au zis către dīnsul cu un glas:

"Noi, precum vezi, una sīntem la Dumnezeu şi nu este īntre noi nici o sfadă sau īmpotrivire, ci fiecare īn vremea sa pornindu-se de dumnezeiescul Duh, am scris īnvăţăturile spre mīntuirea cea de obşte şi folosul oamenilor; şi acelea pe care le-am īnvăţat noi īnşine, le-am dat şi altora spre īnmulţirea talantului nostru şi nu este īntre noi vreunul īntīi sau al doilea, ci dacă veţi vorbi de unul, cei doi urmează.

Deci, sculīndu-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptīndu-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sīrguit cīt am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să īmpăcăm lumea şi să o aducem īntr-o unire. Deci, īmpreunīndu-ne īntr-o zi, cīnd ţi se va părea ţie că este de cuviinţă, fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune şi celorlalţi care vor fi mai pe urmă, cum că noi sīntem una la Dumnezeu şi noi negreşit vom mijloci īnaintea lui Dumnezeu cele pentru mīntuire, pentru cei ce ne vor săvīrşi praznicul pomenirii noastre". Acestea zicīnd, i se părea că sfinţii se īnălţau la cer, strălucind cu lumină nemărginită şi chemīndu-se unul pe altul pe nume.

Deci, sculīndu-se acel minunat om, adică arhiereul evhai-tenilor, a făcut precum i-au poruncit lui sfinţii, potolind mulţimea şi pe toţi aceia care se sfădeau mai īnainte. Aceştia au crezut cele spuse de el, că era om vestit, şi pentru īnvăţătura lui cea mare, şi pentru fapta cea bună, căci a lăsat predanie Bisericii spre a se face praznicul acesta.

Astfel, Sfīntul episcop Ioan, găsind īn luna ianuarie prăznuindu-se toţi cei trei sfinţi ierarhi, adică la īntīia zi pe Vasile, la 25 pe dumnezeiescul Grigorie şi la 27 pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, i-a unit la 30 pe toţi, īmpodobindu-se pomenirea lor cu canoane, cu tropare şi laude, precum li se cădea lor, şi fiind aceasta cu voia sfinţilor, nu au nici o lipsire īn laude. Căci nici mai īnainte, nici mai pe urmă n-a alcătuit renumitul acesta Ioan mai multe tropare, decīt acestea.

Sfinţii aceştia cu chipul trupului lor erau astfel: dumnezeiescul Ioan "Gură de Aur" (Hrisostom) era de statură scund, cu capul mare, cu trupul drept şi subţire, cu nasul plecat, alb la faţă şi cam palid, avīnd pleoapele ochilor adīncite şi luminile lor mari. Apoi, i se arăta multă veselie īn faţă, cu fruntea lată şi mare, cu urechile cam plecate, cu barba mică şi rară, cu părul galben, amestecat cu cărunt, iar fălcile lui erau adīncite īnăuntru, de multă postire şi nevoinţă.

Apoi, este de nevoie a zice despre dīnsul, că a īntrecut pe toţi īnţelepţii elinilor cu cuvintele şi mai ales cu iscusinţa, īnlesnirea şi frumuseţea vorbirii; şi atīt de bine a tīlcuit dumnezeiasca Scriptură şi a săvīrşit evangheliceasca propovăduire, īncīt dacă n-ar fi fost sfīntul acesta, īndrăznesc a zice că ar fi fost de trebuinţă să mai vină īncă o dată pe pămīnt Stăpīnul Hristos. Iar spre fapte bune atīt de mult s-a suit, īncīt pe toţi i-a īntrecut, fiind izvor al milosteniei şi al dragostei, rīvnitor de obşte cu iubirea de fraţi şi cu īnvăţătura lui; şi a trăit 63 de ani, păscīnd Biserica lui Hristos şase ani. Apoi s-a săvīrşit īn Comane, surghiunit de Eudoxia, īmpărăteasa, şi de episcopii cei pizmăreţi.

Sfīntul Vasile cel Mare era la statura corpului foarte īnalt, uscăţiv şi slăbănog la faţă, negricios şi palid, cu sprīncenele lungi, īncovoiate şi ridicate īn sus, asemănīndu-se omului īngrijit, avīnd nasul plecat, cu faţa cam zbīrcită, adīncit la pleoapele ochilor, păros la trup, barba căruntă pe jumătate şi destul de lungă. Acesta a īntrecut mult īn cuvinte, nu numai pe cei din vremea lui, ci şi pe cei vechi; pentru că s-a ostenit la īnvăţătură foarte mult, şi deprinzīnd toate īnvăţăturile ştiinţei, din fiecare a cīştigat biruinţă. Asemenea īncă s-a iscusit şi īn filosofia cea practică şi prin aceasta a sporit spre privirea celor īnalte. S-a suit la scaunul arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei, cīnd era de 37 de ani, ocīr-muind Biserica opt ani; apoi, s-a dus către Domnul, fiind īn scaunul arhiepiscopatului său.

Sfīntul Grigorie Cuvīntătorul de Dumnezeu sau Teologul, era la statura corpului său potrivit, puţin cam palid, nasul lătăreţ, sprīncenele potrivite, căutătura veselă şi blīndă, la ochiul cel drept avea un semn de la o lovitură, barba nu-i era lungă, dar deasă şi potrivită şi pe margini se arăta cam afumată. Pleşuv de ajuns, cu părul alb. Marele Grigorie īntrecīnd cu strălucirea vieţii pe cei ce au sporit īn fapte, la atīta īnălţime a cuvīntării de Dumnezeu s-a suit, īncīt toţi se biruiau de īnţelepciunea lui, atīt īn cuvinte cīt şi īn dogme; pentru aceasta a cīştigat numirea de "Cuvīntătorul de Dumnezeu". El a ocīrmuit Biserica Constantinopolului 12 ani şi a trăit 80. Cīnd s-a făcut patriarh, a aflat īn cetate numai o biserică a dreptcredincioşilor şi cīnd a lăsat scaunul, a lăsat numai una eretică. Şi mergīnd la Arianz, moşia sa, unde, cugetīnd pururea la Dumnezeu şi făcīndu-se cu totul strălucită oglindă a Lui, s-a sfīrşit cu pace.

Dar de vreme ce de trei ori fericiţii aceştia, atīt de mult s-au ostenit pentru mīntuirea noastră, se cuvine şi noi să prăznuim pomenirea lor şi să le mulţumim pe cīt putem. Căci ei de nimic altceva n-au purtat grijă, nici altceva au cugetat, decīt numai un scop au avut, ca să īntărească buna credinţă; apoi o nevoinţă au avut spre a lucra fapta bună, īngrijind şi sīrguindu-se fără pregetare, cu lucrul şi cu gīndul, pentru mīntuirea sufletelor. Pentru care atīt de rău au pătimit propovăduind credinţa cea adevărată īn toată lumea, iar nouă tuturor de obşte ne-au făcut bine. De aceea şi noi sīntem datori să cinstim pe făcătorii noştri de bine, şi să le mulţumim după putere, fiindcă după datorie nu putem.

Deci, să cinstim cu cuvinte pe cei trei cuvīntători, deşi mă tem şi mă sfiesc, neaflīnd cuvinte cuviincioase şi potrivite sfinţilor; pentru că pricina este mare şi nu pot, nu numai pe cīte trei, dar nici măcar pe unul să-l laud după cum se cuvine şi de care toată lumea nu era vrednică. Deci, cum va ajunge buna grăire cea lumească să laude pe cei mai presus de lume, care au īmpodobit toată lumea şi au izbăvit-o ca şi cei 12 văzători ai Cuvīntului şi de Dumnezeu propovăduitori? Care dacă nu s-ar fi ostenit atīt de mult cu sfintele lor scrieri, nu s-ar fi scăpat īntreaga lume de slujirea la idoli, cea de mai īnainte īnrădăcinată, nici de eresurile cele īn multe chipuri; căci sfīnta şi preaīnţeleapta Treime, nedespărţita şi cea mai presus de fiinţă, a iconomisit ca ei să vieţuiască īntr-acele vremuri ale eresurilor.

Aceşti cereşti oameni şi pămīnteşti īngeri, trīmbiţele adevărului, preaīnţelepţii retori, tunetele Dumnezeirii celei nezidite, s-au sīrguit să smulgă şi să risipească pe ocărītorii dreptei credinţe şi cu praştia cuvintelor lor au gonit departe pe lupi de la Biserica dreptcredincioşilor. Aceştia cu īnţelepciunea lor au surpat zidurile cele rele ale vrăjmaşilor şi au smerit toată īnţelepciunea care se ridica īmpotriva cunoştinţei de Dumnezeu, schimbīnd şi prefăcīnd totul spre bine, netezind şi īndreptīnd pe cele strīmbe, cum şi toată asprimea şi nedreptatea.

Treimea aceasta pămīntească ne-a īnvăţat a ne īnchina Treimii cereşti, precum se cade, şi neamestecată a o mărturisi īn acest chip, precum li s-a descoperit lor adeverirea credinţei, zicīnd: Dumnezeu nenăscut este Tatăl, Dumnezeu născut este Fiul, şi Dumnezeu purces este Duhul Sfīnt. Sīnt trei Persoane, dar un singur Dumnezeu, cu preaslăvire. Nu sīnd trei dumnezei, doar un Dumnezeu, căci una şi aceeaşi este Dumnezeirea. Precum din soare ies raze, care n-au nici o deosebire, aşa sīnt cele trei persoane, care fac aceeaşi fiinţă.

Astfel, ne-au īnvăţat să credem şi să mărturisim despre Sfīnta Treime, cei trei preasfinţiţi arhiepiscopi; şi au īntărit dogmele cele drepte cu īnvăţături preaīnţelepte, īn prigoane, primejdii şi războaie, pīnă la moarte fiind prigoniţi, ba īncă şi după moarte. Deci, adunaţi-vă toţi cīţi v-aţi folosit de la dīnşii, veniţi toată vīrsta şi firea, bărbaţi şi femei, preoţi şi monahi, tineri şi bătrīni, să mulţumim făcătorilor noştri de bine, să lăudăm pe dascălii şi propovăduitorii bunei credinţe, să binecuvīntăm cei săraci pe cei īmbogăţitori, cei din primejdii pe cei izbăvitori, cei cuvīntători pe cuvīntătorii de Dumnezeu, cei necăjiţi pe mīngīietori, sărmanii pe părinţi, bolnavii pe doctori, străinii şi lipsiţii pe iubitorii de străini.

Pe scurt, să zic, toţi deodată adunaţi-vă să mulţumim celor ce s-au făcut tuturor toate, ca pe cei mai mulţi să-i dobīndească. Dar să lăsăm altora să le povestească īnţelepciunea lor, ştiinţele, posturile, privegherile şi celelalte fapte bune şi numai aceasta să o zic, care mă face şi mai mult să mă minunez, adică sīrguinţa cea covīrşitoare şi grija care o aveau ca să mīntuiască sufletele oamenilor, robii lui Dumnezeu Celui iubitor de oameni şi următorii Lui cu toată virtutea. Căci de aceasta se īngrijeau mai mult, cunoscīnd că prin fapta aceasta păzeşte omul asemănarea cu Dumnezeu.

Căci nu este mai mare şi mai minunată ispravă decīt a se păzi cineva īntr-această amăgitoare lume pe sine fără de prihană; dar mai vrednic de laude, este acela care se sīrguieşte a mīntui şi pe aproapele. Căci cu acest milostiv chip se face următor Stăpīnului care S-a dat pe Sine la moarte, ca să libereze pe om din robia vrăjmaşului. Iar īn ce fel au mīntuit pe mulţi oameni aceşti dascăli preaīnţelepţi, ascultaţi:

Dumnezeu a făcut lumea aceasta pentru oameni, şi aceştia au tīlcuit firea celor ce sīnt, adică a tuturor făpturilor pe care le-a făcut Atotputernicul Dumnezeu şi prin cunoştinţa lor s-au făcut īnţelepţi, īncīt au cunoscut oamenii pe Ziditorul. Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu prin frumuseţea şi mărimea lor, iar dascălii tīlcuiesc luminat cerurile şi pămīntul, adică lumea cea văzută şi cea nevăzută, cum este aşezarea şi rīnduiala ei şi care este pricina de le-au făcut pe ele Dumnezeu şi altele asemenea.

Astfel, se potriveşte să zicem graiul psalmistului: Īn tot pămīntul a ieşit vestirea lor şi la toate marginile lumii au ajuns cuvintele lor. Ne-a dat preabunul Dumnezeu Testamentul cel Vechi şi cel Nou spre mīntuirea noastră şi aceştia au primit cu mulţumire poruncile Lui, pe care cu iubire de osteneală le-au păzit ziua şi noaptea, cugetīnd īntru dīnsele, şi pe sineşi făcīndu-se case curate ale Duhului Sfīnt; apoi ne povăţuiesc şi pe noi să petrecem īntru dīnsele, precum Dumnezeu ne-a poruncit şi ne īndreptează, īmpodobindu-ne obiceiurile cu bună rīnduială, şi aducīndu-ne de mīnă spre cele mai īnalte. Dumnezeu S-a īntrupat pentru noi, şi sfinţii aceştia ne tīlcuiesc şi ne fac cunoscută taina iconomiei Lui, şi ne fac să īnţelegem prin oarecare chin preaīnţeleapta taină a unirii acesteia.

A trimis pe Sfinţii Apostoli să propovăduiască īn lume cunoştinţa lui Dumnezeu, să gonească īntunericul īnchinăciunii de idoli, să lumineze pe neamuri şi către Dumnezeu să le īntoarcă; s-au trimis şi sfinţii aceştia să propovăduiască lumii adevărata credinţă, să izgonească dintr-īnsa īntunericul relei credinţe, să se lupte cu ereticii şi să-i biruiască, să izbăvească pe oameni de īnvăţăturile cele de suflet pierzătoare, să le vestească dogmele cele drepte şi Sfintele Scripturi să ni le tīlcuiască, apoi, către mīntuire şi pocăinţă să ne povăţuiască; care lucru īndoit s-a făcut, precum cel ce a luat cei cinci talanţi şi a cīştigat cu dīnşii alţi cinci talanţi.

A preamărit pe apostoli cu minuni, de care şi aceşti sfinţi n-au fost neīmpărtăşiţi, precum poate fiecare să se īnştiinţeze īn istoria vieţii lor. Domnul a īnvăţat toate neamurile prin apostolii Săi; dar cine a rămas neīmpărtăşit de cuvintele acestor sfinţi? Pe cine n-au īnvăţat şi nu īnvaţă pīnă acum preaīnţelepţii aceştia? Nu atīta cu filozofeşti şi geometriceşti ştiinţe, pe cīt cu fireşti şi bune sfătuiri povăţuiesc minunaţii aceştia. Căci de vreme ce lumea nu a cunoscut pe Dumnezeu cu īnţelepciunea, ei totuşi au voit să mīntuiască cu propovăduirea pe cei ce credeau īntru El.

Dar pe urmă, fiindcă lumea n-a cunoscut pe Dumnezeu prin propovăduire, precum se cădea, bine a voit să mīntuiască, prin īnţelepciunea acestora, pe cei ce vor crede īnvăţăturilor lor. Astfel cu adevărat şi mulţi s-au mīntuit prin dogmele lor şi prin cugetările lor cele preaīnţelepte, iar cu frumuseţea cea firească a bunei făpturi şi cu dulceaţa cuvintelor lor au adus la pocăinţă pe mulţi.

Pe aceştia īi avem noi oamenii, după Dumnezeu, făcători de bine şi păzitori. Aceştia sīnt stīlpii cei neclintiţi ai credinţei noastre, peste care īnţelepciunea lui Dumnezeu şi-a īntărit casa ei, pe care porţile iadului, adică ereticii cei rău credincioşi şi fără de minte, n-au putut nicidecum s-o clintească. Aceştia sīnt, după Sfinţii Apostoli, dascăli ai lumii. Pe aceştia īi serbăm şi noi astăzi, săvīrşind pomenirea lor cu bucurie şi cu credinţă. Nu precum o prăznuiesc robii pīntecelui, cu băuturi şi beţii, nu cu multe feluri de bucate şi cu benchetuiri; ci precum poftesc aceia, şi precum scripturile lor poruncesc, adică, să ne īngrijim de mīntuirea sufletelor noastre, păzind cīte ne-au poruncit de-a pururea pomeniţii īn scris, urmīnd vieţii lor, faptele bune şi nevoinţele lor. Şi făcīnd cele după puterea noastră, să păzim mīntuitoarele porunci ale Domnului, precum le-au păzit ei; căci atunci cīnd īi prăznuim cum se cuvine pe sfinţi, atunci şi pe Dumnezeu Īl slăvim şi pe sfinţi īi cinstim, atunci şi ei se bucură de noi, slăvindu-se şi cinstindu-se.

O! luminători preastrăluciţi īn toată lumea şi decīt tăria aceasta mai cinstiţi! O! fericită treime, īnchipuirea, asemănarea şi strălucirea Preasfintei Treimi, care v-aţi preamărit de Ea, ca cei ce pe Aceasta aţi propovăduit-o. Căci pentru dragostea lui Hristos, toate dumnezeieştile Lui porunci le-aţi păzit, trupurile voastre cu īnfrīnare le-aţi omorīt, pe voi īnşivă de toate patimile v-aţi curăţit, vase cinstite ale Sfīntului Duh v-aţi făcut, oglinzi prea strălucite ale lui Dumnezeu v-aţi lucrat, cu Dumnezeu prin gīndire v-aţi unit, la săvīrşirea faptei bune v-aţi suit şi ca bărbaţi desăvīrşiţi, la măsura vīrstei lui Hristos aţi ajuns.

Oile cele cuvīntătoare ale lui Hristos bine le-aţi păscut, sufletele voastre pentru ele le-aţi pus şi de vreascurile eretice le-aţi curăţit, pe eretici departe de la ele i-aţi alungat, primejdii şi izgoniri pentru adevăr aţi suferit, pe diavolul şi pe slugile lui i-aţi biruit, şi la fugă i-aţi luat. Ne aducem aminte de primejdiile voastre, pe care, pentru buna credinţă le-aţi pătimit, cinstim izgonirile voastre cele nedrepte, care pentru dreptate le-aţi suferit, slăvim mucenicia cea grea a pătimirii voastre celei fără de sīnge; binecuvīntăm celelalte osteneli şi dureri, care aţi luat asupră-vă, cu Răsăritul şi cu Apusul luptīndu-vă, ca să īnvăţaţi pe toţi.

Īncă avem şi scripturile voastre cele sfinte, tablele cele de Dumnezeu scrise, ca un al treilea testament, pe care Dumnezeu, prin inimile voastre l-a glăsuit; avem luminarea minţii, hrana sufletelor, desfătarea ochilor, dulceaţa cea de obşte şi īndulcirea tuturor sfinţilor, moştenirea cea bine norocită şi bogăţia cea fericită, care am luat-o de la voi şi o păzim ca pe o vistierie de mare preţ, ca să treacă cu diadohisire (urmare) şi să rămīnă din neam īn neam pomenirea voastră veşnică şi slava voastră să se păzească īn lumea nemuritoare.

Ne rugăm şi cerem de la voi, sfinţilor, să vă aduceţi aminte de noi, netrebnicii robii voştri, ca bine primite să fie rugăciunile noastre, să păziţi Biserica īn pace, precum aţi lăsat-o, să ne īnvredniciţi a dobīndi şi noi acea negrăită veselie şi prea dorita bucurie a īntru tot lăudatei şi mai presus de fiinţă Treimi; ca īmpreună cu voi să slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul cel Sfīnt, pe unul Dumnezeu, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi īnchinăciunea, totdeauna, acum şi pururea şi īn vecii cei nesfīrşiţi. Amin.

Iconita Raspunde Alte resurse si slova ortodoxa pentru aceasta zi



0 Comments