Sari la continut

Iisus Hristos
Stihul acesta l-am scris pentru cei mai simpli spre dreapta stiinta, pentru ca unii au avut indrazneala sa spuna cu necredinta ca ierburile si legumele ar fi insufletite. Le spun acestora: Ierburile au viata firii, suflet insa n-au. Iar omul se numeste animal rational pentru ca are minte si este capabil de stiinta. Celelalte dobitoace pamantesti si din aer au glas in ele fiindca au duh (pneuma) si suflet. Si toate cele care cresc si scad sunt vietuitoare, fiindca vietuiesc si cresc, dar pentru aceea nu au si suflet. Iar deosebirile vietuitoarelor sunt patru: Unele sunt nemuritoare si insufletite ca ingerii, altele au minte, suflet si duh, ca oamenii, altele au numai : duh si suflet ca dobitoacele, iar altele numai viata ca ierburile, in ierburi dainuieste viata fara suflet, fara duh si fara minte. Iar toate celelalte fara viata nu pot sa fie. Si tot sufletul omenesc este intr-o miscare necontenita de la un loc la altul. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:
-----

Event: Sf.Arhangheli Mihail si Gavril

in Calendar Resurse Ortodoxe
Added by emil, 06 Nov 2010


Taking place 08 Nov 2010 through 08 Nov 2031 (Recurring Event)

Permalink Iconita Raspunde Link catre topic View Discussion Topic emil


Soborul Sfīntului Arhanghel Mihail şi al celorlalte Puteri Cereşti fără de trupuri (8 noiembrie)
Soborul Sfinţilor īngeri se prăznuieşte de Biserică cu bună cinste după predaniile părinţilor insuflaţi de Dumnezeu, care au lepădat de mult credinţa cea rea a īnchinării de īngeri care era la eretici şi la īnchinătorii de idoli. Căci īncă īn Legea Veche, cīnd poporul ales s-a depărtat de la Dumnezeu, a īnceput a se īnchina idolilor făcuţi după asemănarea făpturilor văzute, cīte sīnt īn cer, sus şi pe pămīnt, jos. Atunci oamenii aduceau soarelui jertfă de īnchinăciune ca lui Dumnezeu, precum şi lunii şi stelelor, pe care le socoteau că au suflet viu.

Tot cu astfel de īnchinăciune şi cu jertfe se īnchinau ei şi īngerilor, despre care lucru se pomeneşte īn cărţile īmpăraţilor, unde zice: "Se cade a aduce tămīie lui Baal şi soarelui, lunii, planetelor şi la toată puterea cerului, adică īngerilor, căci aceştia sīnt ostaşii cereşti". Acea credinţă rătăcită a īnchinării de īngeri se īnmulţise şi īn zilele Sfinţilor Apostoli, pe care dezrădăcinīnd-o Sfīntul Apostol Pavel, grăieşte astfel īn Epistola sa către Coloseni: "Nimeni să nu vă amăgească pe voi, vrīnd aceasta īn smerita cugetare şi īn slujba īngerilor, īnvăţīnd cele ce nu ştiu, īn deşert fiind īngīmfat de gīndirea trupului său şi neţinīnd capul (adică pe Hristos)".

Căci erau īn acea vreme oarecare eretici care, arătīndu-se smeriţi şi cu mīndrie lăudīndu-se că urmează īngerilor prin īnfrīnare şi prin viaţa lor cea curată, īnvăţau a da asemenea īnchinăciune īngerilor ca şi lui Dumnezeu. După aceea s-au ivit alţii, care ziceau că īngerii sīnt ziditori ai făpturii celei văzute mai presus şi mai cinstiţi decīt Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca nişte fiinţe fără de trupuri; iar despre Mihail ziceau că este Dumnezeul evreilor. Apoi alţii dīndu-se vrăjitoriilor, chemau pe diavoli şi le slujeau lor, numindu-i pe ei īngeri.

Mai ales īntre coloseni, care erau sub Mitropolia Laodiceei, se īnmulţise un asemenea eres; şi de către mulţi se săvīrşea īn taină păgīneasca īnchinare de īngeri, asemenea cu īnchinarea de idoli, pe care Soborul Sfinţilor Părinţi din Laodiceea a blestemat-o, dīnd-o anatemei. Deci, blestemată şi lepădată fiind credinţa rătăcită a īnchinării la īngeri, s-a legiuit dreapta credinţă şi vrednica cinstire a prăznuirii sfinţilor īngeri, ca unor slujitori ai lui Dumnezeu şi păzitori ai neamului omenesc.

Chiar şi īn Colose, unde la īnceput se aducea īnchinăciune īngerilor, a īnceput a se săvīrşi cu dreaptă mărire prăznuirea soborului īngeresc, zidindu-se biserici preafrumoase īn numele Sfīntului Arhanghel Mihail, căpetenia īngerilor. Astfel s-a zidit şi īn Hone o mărită şi preafrumoasă biserică, īn care īnsuşi Sfīntul Arhanghel Mihail s-a arătat Sfīntului Arhip. Apoi s-a aşezat a se prăznui soborul Sfinţilor īngeri īn a opta zi a lunii noiembrie, care este a noua după luna martie - ce este īntīia de la zidirea lumii -, spre īnchipuirea numărului cetelor īngereşti, īn număr de nouă, pe care le-a numărat Sfīntul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfīntului Apostol Pavel. Căci, răpit fiind Sfīntul Pavel pīnă la al treilea cer şi văzīnd acolo deosebirile cetelor sfinţilor īngeri, a spus aceasta şi lui Dionisie, ca unui ucenic al său. Iar acele nouă cete sīnt despărţite īn trei ierarhii, care cuprind cīte trei cete, cea mai de sus, cea de mijloc şi cea mai de jos.

Īn cea dintīi ierarhie, mai sus şi mai aproape de Preasfīnta Treime, sīnt Serafimii, Heruvimii şi Scaunele. Cei care stau mai īntīi īnaintea Făcătorului şi Ziditorului, sīnt iubitorii de Dumnezeu Serafimi, cei cu cīte şase aripi, precum a văzut Isaia proorocul, care a zis: Serafimii stau īmprejurul Lui, avīnd cīte şase aripi. Ei sīnt īn chipul focului, precum scrie: Dumnezeul nostru este foc mistuitor. Scaunul Lui pară de foc, iar īmbrăcămintea slavei Domnului este ca focul. Şi īn alt loc zice: Cel ce faci pe īngerii tăi duhuri şi pe slugile tale pară de foc. Ei aprind pe oameni cu focul dumnezeieştii iubiri, precum şi numele lor īi arată, căci īn limba evreiască serafim se tīlcuieşte cel ce aprinde sau īncălzeşte.

După Serafimi, stau īnaintea lui Dumnezeu Celui Atoatevăzător, Care vieţuieşte īn lumina cea neapropiată, īnţelepţii Heruvimi cei cu ochi mulţi, care mai mult decīt alte cete mai de jos, strălucesc totdeauna cu lumina īnţelegerii şi a cunoştinţei lui Dumnezeu. Căci, fiind luminaţi īn tainele lui Dumnezeu şi ale ştiinţei adīncului īnţelepciunii, luminează şi pe alţii, pentru care numele heruvim, īn aceeaşi limbă evreiască, se tīlcuieşte multă īnţelegere sau revărsare de īnţelepciune. Căci prin Heruvimi se revarsă īnţelepciunea şi se dă ochilor sufleteşti luminare pentru vederea şi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Apoi, īnaintea Celui ce şade pe scaun īnalt, stau purtătorii de Dumnezeu - precum īi numeşte Sfīntul Dionisie -, adică Scaunele; căci pe dīnşii, ca pe nişte scaune īnţelegătoare, se odihneşte Dumnezeu gīnditor - precum scrie Sfīntul Maxim Mărturisitorul. Iar purtători de Dumnezeu se īnţeleg nu cu fiinţa, ci cu darul şi cu slujirea; căci scrie Sfīntul Vasile cel Mare că şi trupul lui Hristos a fost purtător de Dumnezeu. Dar trupul Domnului era unit după fiinţă şi după ipostas cu Īnsuşi Dumnezeu Cuvīntul, ca Cel ce purta pe Dumnezeu, după unire nedespărţită. Iar Scaunele se socotesc aşa, nu după fiinţă, ci după darul cel dat pentru o slujire ca aceasta, odihnindu-se Dumnezeu pe ele; de aceea se zic purtătoare de Dumnezeu.

Deci, cu negrăit chip odihnindu-Se Dumnezeu pe dīnsele, rīnduieşte judecăţile Sale cele drepte, după cuvintele lui David: Şezut-ai pe scaun, Cel ce faci dreptatea. Pentru aceasta, străluceşte īn ele mai ales dreptatea judecăţilor lui Dumnezeu. Ei slujesc judecăţii lui Dumnezeu celei drepte şi o preamăresc pe dīnsa, revărsīnd puterea dreptei Sale judecăţi peste scaunele judecătorilor acestora de jos, dīnd īmpăraţilor şi stăpīnitorilor, duhul dreptei judecăţi.

Īn ierarhia cea de mijloc, la fel, sīnt tot trei cete ale sfinţilor īngeri, Domniile, Puterile şi Stăpīniile. Se numesc Domnii pentru că domnesc peste ceilalţi īngeri care sīnt sub dīnşii şi care, fiind slobozi şi lepădīnd - după Dionisie - toată temerea de rob, de bunăvoie şi cu bucurie slujesc neīncetat Domnului. Ei revarsă acestora de jos, adică oamenilor care sīnt puşi de Dumnezeu ca stăpīnitori, puterea stăpīnirii cu bună īnţelegere şi a iconomiei celei īnţelepte, pentru ca să domnească bine şi cu dreptate peste ţările ce le sīnt īncredinţate. Apoi īnvaţă a stăpīni simţirile, a smeri poftele, cele fără de rīnduială şi patimile; iar pe trup īl face rob duhului, adică a domni peste voia sa şi a fi mai presus de orice ispită.

Iar Puterile, umplīndu-se de dumnezeiasca putere, slujesc voii celei tari şi puternice a Domnului Celui Preatare şi Atotputernic, fără zăbavă şi fără osteneală săvīrşind slujba. Apoi fac minuni mari şi acelaşi dar al facerii de minuni īl revarsă peste plăcuţii lui Dumnezeu care sīnt vrednici de acest dar, ca să tămăduiască toată durerea şi să spună mai īnainte cele viitoare. După aceea, sfintele Puteri ajută oamenilor ce se ostenesc şi sīnt īnsărcinaţi cu purtarea jugului cel pus asupra lor, īn orice fel de ascultare, ca să fie puternici a īmplini chemarea şi a purta sarcina celor neputincioşi. Ele īntăresc pe tot omul cu răbdare, ca să nu deznădăjduiască īn necazuri, ci să rabde cu tărie, cu mărime de suflet şi cu bărbăţie puternică, toate cele ce vin asupră-i şi să mulţumească lui Dumnezeu cu smerenie, căci El toate le rīnduieşte spre folosul nostru.

Stăpīniile se numesc aşa, pentru că au stăpīnire peste diavoli, ca să potolească stăpīnirea cea drăcească şi să ne ferească de ispitele aduse de ei asupra oamenilor şi a nu-i lăsa să vatăme pe cineva atīt cīt ar voi ei. Apoi īntăresc pe nevoitorii cei buni īn nevoinţele şi ostenelile lor cele duhovniceşti, păzindu-i ca să nu piardă īmpărăţia cerească. Iar celor ce se luptă cu patimile şi cu poftele, le ajută īn ceasul ispitei pentru a izgoni gīndurile cele rele şi asupririle vrăjmaşului şi a birui pe diavolul. Īnsă toate acestea le săvīrşesc ei prin sfintele Īncepătorii, Arhangheli şi Īngeri, după cum spune marele Dionisie Areopagitul, īn capitolul 50, despre ierarhia cea din mijloc şi după cum zice şi Sfīntul Maxim Mărturisitorul la tīlcuirea dumnezeieştilor nume: "Că aceasta este ierarhia cea mai de jos şi mai aproape de noi".

Asemenea şi īn ierarhia cea mai de jos, după cum s-a spus, sīnt trei cete: Īncepătoriile, Arhanghelii şi Īngerii.

Īncepătorii se numesc pentru că sīnt mai mari peste īngerii cei mai de jos, rīnduindu-i pe dīnşii spre īmplinirea dumnezeieştilor porunci. Lor le este īncredinţată īndreptarea a toată lumea şi păzirea īmpărăţiilor şi a domniilor, a ţinuturilor, a popoarelor, a neamurilor şi a limbilor. Căci fiecare īmpărăţie, neam şi limbă are deosebit păzitor şi īndreptător al īntregii sale laturi pe un īnger dintr-această ceată cerească ce se zice Īncepătorie. Slujba acestei cete, după īnţelegerea lui Grigorie, este a īnvăţa pe oameni ca să dea cuviincioasă cinste la tot dregătorul, după vrednicia slujirii lui. Aceşti īngeri īnalţă pe cei vrednici la treptele ierarhiilor celor mai cinstite şi-i povăţuiesc pe dīnşii ca să nu caute dregătoria pentru cīştigul şi chiverniseala lor, pentru iubirea de cinste şi mărirea cea deşartă, ci pentru cinstea lui Dumnezeu şi pentru creşterea şi īnmulţirea laudei Lui şi pentru folosul celor de aproape, slujind de obşte tuturor treburilor celor ce sīnt sub stăpīnirea lor.

Arhangheli se numesc cei mari şi vestitori de bine, adică cei care vestesc tainele cele mari şi preamărite şi aceştia au slujbe, precum zice marele Dionisie, a descoperi proorociile, cunoştinţa voii lui Dumnezeu şi īnţelegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de sus, pentru ca să vestească īngerilor celor mai de jos şi printr-īnşii oamenilor. Iar Sfīntul Grigorie Dialogul zice: "Aceştia īnmulţesc sfīnta credinţă īntre oameni, luminīnd mintea lor cu lumina īnţelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte".

Īngerii, īn orīnduielile cele cereşti, sīnt mai jos decīt toate rīnduielile şi mai aproape de oameni. Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voile Lui cele mai mici, povăţuindu-i să vieţuiască cu fapte bune şi cu dreptate după Dumnezeu. Apoi sīnt puşi să ne păzească pe noi, pe fiecare credincios. Deci, pe cei ce sīntem buni, ne ţin ca să nu cădem, iar pe cei care cădem, ne ridică. Ei niciodată nu ne lasă, deşi uneori greşim şi sīnt totdeauna gata a ne ajuta, numai să voim şi noi.

Cu acelaşi nume se numesc toate cetele cele mai presus de cer, adică īngeri, cu toate că au şi alte nume, după rīnduiala şi iconomia lui Dumnezeu şi după numirile darului de la Dīnsul, precum: Serafimi, Heruvimi, Scaune, şi celelalte cete. Īnsă toţi de obşte se numesc īngeri, căci numele īnger nu arată īnsăşi natura lor, ci numai slujba. Deci, toţi sīnt īngeri pentru că toţi slujesc lui Dumnezeu, după cele scrise: Au nu sīnt toţi duhuri slujitoare, ce se trimit spre slujire?

Numai slujbele lor sīnt despărţite şi nu-s la fel; ci fiecare ceată are slujba rīnduielii sale ce i se cuvine. Pentru că Preaīnţeleptul Ziditor nu descoperă deopotrivă tuturor tainele dumnezeieştii Sale voinţe, ci prin mijlocitori, adică prin cetele cele mai de sus, luminīnd pe cele mai de jos; arătīndu-le astfel voia Sa cea sfīntă, le poruncesc să o īndeplinească, precum se vede arătat īn cartea Proorocului Zaharia. Cīnd īngerul vorbea cu proorocul, alt īnger ieşea īn īntīmpinarea īngerului aceluia, poruncindu-i să meargă la prooroc şi să-i vestească cele ce aveau să fie pentru Ierusalim. Astfel, se scrie: "Iar īngerul stătea grăind către mine şi un alt īnger ieşea īn īntīmpinarea sa şi a zis către dīnsul, grăind: Aleargă şi spune tīnărului aceluia - adică către proorocul Zaharia: Fără zid vor locui īn Ierusalim, pentru mulţimea oamenilor şi Eu voi fi lui, zice Domnul, zid de foc īmprejur".

La aceste cuvinte, Sfīntul Grigorie zice: "Cīnd īnger către īnger grăieşte: "aleargă şi spune către tīnărul acela", nu este īndoială că īngerii unul pe altul se trimit, adică cei mai de sus trimit pe cei mai de jos. Deci sīnt mai mici cei trimişi şi mai mari cei ce trimit". La fel şi īn proorocia lui Daniil, se spune că un īnger porunceşte īngerului să-i spună proorocului vedenia. Deci, de aici este arătat că īngerii cetelor celor mai de jos se vestesc şi se luminează de īngerii cetelor celor mai de sus despre dumnezeiasca voinţă a Făcătorului lor.

De aceea, īn a opta zi a lunii noiembrie, care este a noua după luna martie, cīnd a fost creată lumea, Sfīnta noastră Biserică luptătoare, căreia īi trebuie ajutor, prăznuieşte cu cīntări minunate soborul celor nouă cete ale sfinţilor īngeri. Toate aceste cete īngereşti se vor aduna īn ziua cea īnfricoşată a judecăţii Domnului, care se socoteşte de dumnezeieştii īnvăţători ai Bisericii, ziua a opta: după veacul acesta, va veni Fiul Omului, Judecătorul cel drept, īntru slava Sa şi toţi sfinţii Īngeri cu Dīnsul, precum Domnul singur a zis īn Evanghelia Sa: Şi va trimite pe īngerii Săi cu glas de trīmbiţă şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vīnturi, adică de la răsărit, de la apus, de la miazăzi şi de la miazănoapte.

Deci atunci şi pe noi, cei ce prăznuim soborul lor cu cinste, o! de ne-ar aduna īn ceata aleşilor Domnului. Iar īncepătorii şi voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, după Sfīntul Maxim Mărturisitorul, sīnt rīnduiţi de Dumnezeu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ca nişte credincioşi slujitori ai lui Dumnezeu, care īn vremea căderii satanei, din pricina mīndriei şi a depărtării lui de la Dumnezeu, au adunat aceste trei cete şi oşti īngereşti şi arhanghelul Mihail a strigat cu mare glas: "Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică īnaintea Celui ce ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. (Fiindcă dintre aceştia au fost şi cei ce au căzut, şi din īngeri luminaţi, s-au făcut diavoli īntunecaţi, pentru mīndria lor). Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau īmpreună cu noi zidiţi şi cum se īmpărtăşeau cu noi din dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum, īndată, din lumină s-au prefăcut īn īntuneric pentru mīndria lor şi din īnălţime au fost aruncaţi jos īn adīnc. Să luăm aminte, cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărīmat pe pămīnt".

Astfel grăind Arhanghelul Mihail către tot soborul īngeresc, a īnceput cel ce stătea la locul cel dintīi cu Serafimii, cu Heruvimii şi cu toate cetele cereşti, a slăvi pe Sfīnta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime, pe Unul Dumnezeu, cīntīnd cu glas de prăznuire: Sfīnt, sfīnt, sfīnt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pămīntul de mărirea Ta!

Deci această conglăsuire a sfinţilor īngeri s-a numit sobor īngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire; căci īmpreună şi cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfīntul Duh, pe Sfīnta Treime, Căreia şi noi cei de ţărīnă să-I aducem mărire īn veci. Amin.

Notă. Biserica, după credinţa noastră, se īmparte īn două: Biserica luptătoare, adică aceea care cuprinde pe credincioşii care sīnt īncă īn viaţă şi luptă īmpotriva tuturor relelor; şi Biserica biruitoare sau triumfătoare, care cuprinde pe credincioşii care au trecut din viaţă şi au biruit toate uneltirile cele rele, şi īmpărăţesc cu Domnul īn cer.
(sursă "Vieţile Sfinţilor" apărute īntre anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor)

Iconita Raspunde Alte resurse si slova ortodoxa pentru aceasta zi



0 Comments