Sari la continut

Iisus Hristos
Precum trupul iesind din pantecele maicii nu poate sa se hraneasca, fiind inca nedesavarsii, tot astfel si sufletul cand iese din trup, daca nu si-a agonisit prin bunavietuire cunostinta de Dumnezeu, nu poate sa se mantuiasca, sau sa se uneasca cu Dumnezeu (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Events for February 02, 2018

in Calendar Resurse Ortodoxe

  • No permission to add events

----- Intampinarea Domnului
By emil

Permalink
Cuvīnt la Īntīmpinarea Domnului şi despre jertfa Prea Curatei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu
(2 februarie)


După Naşterea Domnului Iisus Hristos, trecīnd patruzeci de zile şi īmplinindu-se vremea curăţiei celei legiuite, Preacurata şi Preabinecuvīntata Fecioară Maică plecīnd din Betleem cu Sfīntul Iosif, logodnicul, şi venind la Ierusalim, īn Biserica lui Dumnezeu, purtīnd pe Hristos Pruncul cel de patruzeci de zile, au mers să īmplinească Legea Domnului şi să se curăţească după naştere, prin aducerea jertfei celei cuviincioase lui Dumnezeu şi prin rugăciunea preotului. Apoi să pună īnaintea Domnului pe Pruncul cel īntīi născut şi să-L răscumpere cu preţul cel rīnduit, precum s-a poruncit lui Moise de către Domnul, īn Legea Veche şi cum se scrie despre aceea īn legea curăţirii, şi anume: "Femeia care va zămisli şi va naşte parte bărbătească, necurată va fi şapte zile şi īn ziua a opta să se taie pruncul īmprejur, iar ea va şedea treizeci şi trei de zile sub acoperămīntul necurăţiei sale; de tot lucrul sfīnt să nu se atingă şi īn biserică să nu intre, pīnă ce se vor sfīrşi cele patruzeci de zile ale curăţiei ei. Şi cīnd se vor īmplini zilele curăţirii, să aducă un miel de un an, fără de prihană, spre arderea cea de tot şi un pui de porumbel sau de turturea, pentru păcat; iar de nu va fi bogată ca să aducă miel, atunci să aducă două turturele sau doi pui de porumbel, unul spre arderea cea de tot şi altul pentru păcat; apoi se va ruga pentru dīnsa preotul şi se va curăţi".

Despre punerea īnaintea Domnului a celui dintīi născut, astfel este scris: "Sfinţeşte-Mi pe tot cel dintīi născut (parte bărbătească), care deschide pīntecele". Şi iarăşi: "Pe cel īntīi născut al fiilor tăi să Mi-l dai Mie". Aceasta se urma pentru facerea de bine cea mare a lui Dumnezeu, īncă din Egipt, cīnd s-au cruţat cei īntīi născuţi ai lui Israil. Pentru aceasta, israilitenii aduceau pe pruncii lor cei īntīi născuţi īn biserică, dīndu-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilită prin lege. Şi iarăşi de la Dumnezeu īi răscumpăra pe aceia cu preţ, care se numea argintul răscumpărării, şi acela se da leviţilor care slujeau īn Biserica Domnului, precum este scris despre aceasta īn cartea a patra a lui Moisi. Preţul hotărīt al răscumpărării era cinci sicli, iar fiecare siclu sfīnt preţuia cam vreo trei lei.

Deci, acea lege a Domnului īmplinind-o Maica lui Dumnezeu, a venit acum īn biserică, cu Dătătorul Legii. A venit să se curăţească deşi nu-i trebuia curăţire, fiind neīntinată şi Preacurată. Pentru că aceea care a zămislit fără bărbat şi a născut fără dureri şi fără vătămarea curăţiei sale celei fecioreşti, aceea n-a avut nici un fel de necurăţie obişnuită femeilor celor ce nasc. Pentru că ceea ce a născut pe Izvorul curăţiei, cum putea să se afle sub necurăţie? Din ea S-a născut Hristos, ca un rod din pom; iar pomul nu se vatămă, nici se īntinează după īnflorirea rodului său.

Nevătămată şi curată a rămas Fecioara după naşterea lui Hristos, adică a rodului celui binecuvīntat. Prin ea a trecut Hristos precum raza soarelui trece prin sticlă sau prin cristal. Precum nu se sfarmă nici īntinează raza care trece prin sticlă şi prin cristal, ci mai curat īl străluceşte, tot aşa şi Soarele dreptăţii, Hristos, n-a vătămat fecioria Preacuratei Maicii Sale, nici cu durerile cele obişnuite femeilor n-a īntinat uşa naşterii celei fireşti, cea cu curăţia pecetluită şi cu fecioria păzită, trecīnd mai presus de fire; ci mai ales i-a īndoit curăţia ei, sfinţind-o prin trecerea Sa şi luminīnd-o cu dumnezeiasca lumină a harului.

Nu era nevoie de curăţire a aceleia care a născut fără strică-ciune pe Dumnezeu Cuvīntul. Dar ea, ca să nu se arate potrivnică Legii, ci mai ales să fie ascultătoare, a venit să se curăţească, ea cea cu totul curată şi fără prihană. Pe līngă aceasta fiind şi smerită, nu se mīndrea īntru curăţia Sa, ci, ca şi cum ar fi fost necurată, a venit īnaintea uşii bisericii Domnului, ca să stea şi să ceară curăţenie, neīngreţoşīndu-se de cei necuraţi şi păcătoşi. Apoi a adus jertfă, nu ca cei bogaţi, care aduceau un miel de un an fără prihană, ci ca acei săraci, care aduceau două turturele sau doi porumbei, arătīnd īn toate smerenie şi iubind sărăcia, iar de mīndria bogaţilor fugind. Din aurul cel adus de īmpăraţi puţin a luat şi acela l-a īmpărţit la săraci şi la scăpătaţi, păstrīnd foarte puţin pe calea spre Egipt. Deci, cumpărīnd păsările cele zise după Lege, le-a adus jertfă şi cu acelea a adus şi pe Pruncul său cel īntīi născut, cum se spune: "Au adus părinţii pe Pruncul Iisus, īn Ierusalim, ca să-L pună īnaintea Domnului, precum este scris īn legea Domnului, că toată partea bărbătească, ce deschide pīntecele, sfīnt Domnului se va chema. Deci, ţiindu-L īn mīinile Sale, şi-a plecat genunchii şi cu cinste-L īnălţa lui Dumnezeu, zicīnd:

"Iată, o! Preaveşnice Părinte, Acesta este Fiul Tău, pe Care L-ai trimis ca să se īntrupeze din mine, pentru mīntuirea neamului omenesc. Iată, pe Care Tu L-ai născut mai īnainte de veci, fără maică; iar eu, prin a Ta bunăvoire, īn anii cei mai de pe urmă, L-am născut fără de bărbat. Iată rodul pīntecelui meu cel īntīi născut, Care prin Duhul Tău cel Sfīnt īn mine S-a zămislit şi negrăit din mine a ieşit, precum Tu Īnsuţi ştii. Iată Fiul meu īntīi născut - şi Care este al Tău mai īntīi - cu Tine de o fiinţă şi fără de īnceput, pentru că de la Tine S-a pogorīt, nedepărtīndu-Se īnsă de dumnezeirea Ta. Primeşte pe Cel īntīi născut, cu Care ai făcut toate. Primeşte pe cuvīntul Tău cel din mine īntrupat, prin Care ai īntărit cerurile, ai īntemeiat pămīntul şi ai adunat apele. Primeşte pe Fiul Tău cel din mine, pe Care Īl aduc Ţie, ca pentru El şi pentru Mine să rīnduieşti precum Īţi este plăcut şi pentru ca cu trupul şi cu sīngele Acestuia, cel din mine luat, să se răscumpere neamul omenesc".

Unele ca acestea zicīnd, a pus pe iubitul ei Fiu īn mīinile arhiereului, slujitorul lui Dumnezeu, ca īn mīinile lui Dumnezeu. Şi, după Legea dumnezeiască L-a răscumpărat pe El, cu preţul cel hotărīt, adică cu cinci sicli, care era īnainte īnchipuire a celor cinci răni mari ale lui Hristos, pe Care le-a primit pe cruce, prin care toată lumea s-a răscumpărat de blestemul Legii şi de robia vrăjmaşului.

Se mai povesteşte īncă, de Sfinţii Părinţi, că Sfīntul prooroc Zaharia, tatăl Mergătorului īnainte, a aşezat pe Preacurata Fecioară, care a intrat cu Pruncul pentru curăţire īn biserică, nu īn locul celor ce se curăţau, ci īn locul fecioarelor, īn care femeile care aveau bărbaţi nu se cădea să stea. Văzīnd cărturarii şi fariseii aceasta, au īnceput a cīrti, iar Zaharia a stat īmpotriva lor, īncredinţīndu-i că acea maică şi după naştere e fecioară curată. Iar ei necrezīnd, sfīntul le spunea că firea omenească, cu toată făptura, este slujitoare Ziditorului său, şi īn mīinile Lui cele atotputernice este, ca după a sa voie să rīnduiască toate, adică să facă astfel ca fecioara să nască şi după naştere să rămīie iarăşi fecioară. "Deci pentru aceasta nu am deosebit pe această Maică de la locul fecioarelor, de vreme ce este fecioară cu adevărat".

Īn aceeaşi vreme cīnd părinţii au suit pe pruncul Iisus, ca să facă după obiceiul legii pentru dīnsul, īn biserică a venit, purtīndu-se de Duhul lui Dumnezeu, Sfīntul Simeon, bătrīnul, om drept şi credincios, aşteptīnd mīngīierea lui Israil, care era să fie prin venirea lui Mesia, pentru că ştia că acum se apropie Mesia cel aşteptat, de vreme ce sceptrul lui Iuda trecuse la Irod, după proorocia strămoşului Iacov patriarhul, care mai īnainte a zis: "Nu va lipsi domn din Iuda, pīnă ce va veni aşteptarea neamurilor, Hristos Domnul". Asemenrea şi cele şaptezeci de săptămīni de cīte şapte ani ale lui Daniil, acum se sfīrşiseră, după care se socotise că va fi venirea lui Mesia. Pe līngă aceasta, lui Simeon era făgăduit de la Duhul Sfīnt să nu vadă moartea mai īnainte de a-L vedea pe Hristos Domnul.

Acela, privind spre Fecioara cea Preacurată şi spre Pruncul cel ţinut de ea, a văzut darul lui Dumnezeu, īnconjurīnd pe Maica şi Pruncul ei şi cunoscīnd, cu duhul, că Acela este Mesia cel aşteptat, s-a apropiat cu sīrguinţă şi, primind īn mīini cu bucurie negrăită şi cu frică cucernică, cel albit ca o lebădă de cărunteţe a dat mare mulţumire lui Dumnezeu, īnaintea sfīrşitului său, cu veselie cīntīnd şi zicīnd: "Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpīne, după Cuvīntul Tău, īn pace. Eu n-am avut linişte īn gīndurile mele, īn toate zilele aşteptīndu-Te şi īn toate zilele īngrijindu-mă, cīnd vei veni. Acum, văzīndu-Te, pace am cīştigat şi de grijă scăpīnd, mă duc din cele de aici, veste de bucurie ducīnd părinţilor mei pentru că voi spune despre venirea Ta īn lume, strămoşului Adam, lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Isaia şi celorlalţi sfinţi părinţi şi prooroci.

Apoi voi umple de negrăită bucurie pe cei ce sīnt mīhniţi acum şi către care degrabă mă slobozeşte, ca degrabă şi ei, lepădīnd mīhnirea, să se veselească de Tine, izbăvitorul lor. Slobozeşte-mă pe mine, robul Tău, ca să mă odihnesc, după ostenelile cele de mulţi ani, īn sīnul lui Avraam; căci acum au văzut ochii mei mīntuirea Ta cea pregătită tuturor popoarelor. Ochii mei au văzut lumina cea pregătită pentru izgonirea īntunericului, spre luminarea neamurilor, spre descoperirea tainelor dumnezeieşti cele neştiute, lumina care ai răsărit spre slava poporului Tău Israil, şi pe care, prin proorocul Isaia, ai făgăduit-o, zicīnd: "Am dat īn Sion mīntuire lui Israil, spre preamărire". Auzind Iosif şi Preacurata Fecioară unele ca acestea despre Prunc, de la sfīntul şi dreptul bătrīn, se mirau de cele grăite pentru El, pentru că vedeau pe Simeon grăind către Prunc ca spre un om bătrīn. Apoi, se ruga nu ca unui om, ci ca unui Dumnezeu Care are puterea vieţii şi a morţii şi Care putea să-l slobozească īndată pe bătrīn spre altă viaţă sau să-l ţie īncă īn cea de aici.

Deci, i-a binecuvīntat Simeon, lăudīnd şi mărind pe Maica cea Preanevinovată, care a născut pe Omul Dumnezeu şi, fericind pe Sfīntul Iosif, părutul tată, care s-a īnvrednicit a fi slujitor unei Taine ca aceasta. Apoi a zis către Maria, Maica Lui, iar nu către Iosif, pentru că vedea cu prooroceşti ochi pe Maica cea fără de bărbat: "Iată, Acesta este spre căderea şi scularea multora īn Israil", adică spre căderea celor care nu vor voi să creadă cuvintele Lui, iar spre scularea celor ce vor primi cu dragoste sfīnta Lui propovăduire; spre căderea cărturarilor şi a fariseilor, pe care i-a orbit răutatea lor, iar spre scularea pescarilor celor simpli şi neştiutori. Pentru că va alege pe cei neīnţelepţi, ca să ruşineze pe cei īnţelepţi ai veacului acestuia. Apoi va fi spre căderea sinagogii evreeşti a Legii celei Vechi şi spre ridicarea Bisericii lui Dumnezeu, prin darul cel nou şi spre semnul Căruia se va zice īmpotrivă. Căci multă grăire īmpotrivă va fi pentru Dīnsul īntre popoare; unii vor zice că este bun, iar alţii nu, ci că īnşeală poporul. Şi-L va pune pe El, după cuvīntul proorocului Ieremia, ca pe o ţintă spre săgetare, spīnzurīndu-L pe lemnul Crucii şi rănindu-L cu piroanele ca cu săgeţile şi cu suliţa. Īn acea vreme, ţie, o! Maică fără de bărbat, prin suflet īţi va trece sabia şi vei suferi dureri īn inimă, cīnd vei vedea pe Fiul tău pironit pe cruce, pe care l-ai născut īn lumea aceasta fără de dureri. Pe Acela īl vei petrece din lumea aceasta cu multe dureri şi cu mare tīnguire".

Atunci era acolo şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuil, din seminţia lui Aşer, care īmbătrīnise īn văduvie foarte mult, ca la optzeci şi patru de ani şi care numai şapte ani vieţuise cu bărbatul său din fecioria ei. Rămīnīnd văduvă, tot restul vieţii ei l-a petrecut cu dumnezeiască plăcere, nedepărtīndu-se de biserică, ci cu postul şi cu rugăciunile slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Aceea, apropiindu-se īntr-acel ceas, multe proorociri spunea despre Pruncul cel adus īn Biserica Domnului, tuturor celor ce aşteptau izbăvirea īn Ierusalim (Luca 2,36-38).

Auzind şi văzīnd aceasta, fariseii şi cărturarii cīrteau īn inimile lor, mīniindu-se cu zavistie asupra lui Zaharia, ca asupra unui călcător de lege, căci chiar īn locul fecioarelor pusese pe Maica ce venise pentru curăţire. Iar asupra lui Simeon şi a Anei se mīniau, căci au dat aceste mărturii despre Prunc. Şi nu le-au tăcut acestea, nici chiar īn faţa lui Irod īmpăratul, ci le-au spus pe toate cele făcute şi grăite īn biserică. Pentru aceasta, īndată a fost căutat spre ucidere pe dumnezeiescul Prunc, Hristos Domnul, dar nu L-au aflat pentru că, prin dumnezeiască poruncă dată prin īnger lui Iosif īn vis, a fost dus īn Egipt.

Atunci Sfīntul Iosif cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, sfīrşind īn biserică toate, după Legea Domnului, nu s-au īntors īn Betleem, ci īn Galileea, īn cetatea Nazaret, iar de acolo au pornit īn Egipt. Iar Pruncul creştea şi se īntărea cu duhul, umplīndu-se de īnţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste Dīnsul (Luca 2,40).

Prăznuirea Īntīmpinării Domnului s-a aşezat īn vremea īmpărăţiei lui Iustinian, căci mai īnainte de aceea, deşi se făcea īn Biserică pomenire despre Īntīmpinarea Domnului, nu era prăznuită ca sărbătoare. Iustinian, dreptcredinciosul īmpărat, a poruncit să se cinstească ca un praznic dumnezeiesc al Născătoarei de Dumnezeu, precum sīnt şi alte praznice mari. Şi aceasta, pentru aceste pricini:

Pe vremea īmpărăţiei lui a fost molimă mare de moarte īn Bizanţ şi īn părţile de primprejur, trei luni, īncepīnd din zilele cele de pe urmă ale lui Octombrie, murind la īnceput cīte cinci mii de oameni īn fiecare zi, apoi cīte zece mii. Multe trupuri de ale oamenilor bogaţi şi cinstiţi erau neīngropate, pentru că murind slugile şi robii tuturor nu avea cine să īngroape pe stăpīnii lor. Iar īn Antiohia era īndoită pedeapsa lui Dumnezeu, căci la rana cea de moarte s-a adăugat, pentru păcatele omeneşti, şi un īnfricoşat cutremur de pămīnt, īncīt toate casele cele mari, zidirile cele īnalte şi bisericile au căzut şi mulţime de popor căzīnd sub ziduri a pierit. Īntre aceştia era şi Eufrasie, episcopul Antiohiei, căci, căzīnd pe dīnsul biserica, a murit. Īncă şi Pompeiopol, cetatea Misiei, s-a risipit de cutremur, iar jumătate din ea a fost īnghiţită de pămīnt cu toţi locuitorii ei. Īn acea īnfricoşată moarte şi pierzare i s-a descoperit unuia, din cei plăcuţi lui Dumnezeu, să se prăznuiască Īntīmpinarea Domnului şi a Născătoarei de Dumnezeu.

Venind ziua Īntīmpinării Domnului, la februarie, īn ziua a doua, cīnd a īnceput să se prăznuiască cu priveghere de toată noaptea şi cu ieşire cu crucile, īn acea zi s-a ridicat molima cea de moarte cu desăvīrşire şi cutremurul pămīntului s-a alinat, prin milostivirea lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, căreia, īmpreună cu Cel ce S-a născut dintr-īnsa, Hristos, Dumnezeu, să-i fie cinste, slavă, īnchinăciune şi mulţumire īn veci. Amin.


2
February 2018