Sari la continut

Iisus Hristos
Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricarui alt lucru, sa stie intai ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cand trebuie sa le dea inapoi, sa fie gata a face aceasta cu recunostinta, intru nimic scarbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru inapoierea lor.Caci dupa ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarasi inapoi. (Sf.Antonie Cel Mare -- Filocalia vol.1)

Traficul site-ului nostru este monitorizat si promovat de:

Events for October 14, 2017

in Calendar Resurse Ortodoxe

  • No permission to add events

----- Sfanta Cuv.Parascheva cea noua de la Iasi
By Mihaitza77

Permalink
Cuvioasa noastra maica Parascheva cea noua

Aceasta s-a nascut in satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol si a trait pe vremea despartirii Bisericii de la Roma de Biserica soborniceasca ortodoxa (1054). A fost crescuta de parintii ei in teama de Dumnezeu si in deprinderea faptelor bune crestinesti, dar mai cu osebire in deprinderea rugaciunii, a postului si a milosteniei. Nu o data s-a dezbracat de hainele sale cele bune si le-a dat saracilor, imbracand hainele proaste ale acelora, ceea ce i-a adus mustrarea si uneori bataie din partea parintilor. Dar fecioara a aratat hotarire in folosirea averii sale si dupa moartea parintilor ei. Ca una ce nutrea dorinta de a se retrage din lume si de a trai in singuratate, aproape de Domnul, auzind odata, la biserica, cuvintele Evangheliei: "Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34) Sfanta a inteles ca, pentru ea, a venit vremea sa lase toate si sa urmeze pe Mantuitorul. Mostenind o mare avere de la parinti, impreuna cu fratele ei Eftimie, care avea sa fie mai tarziu episcop la Madita, tanara Parascheva si-a daruit saracilor partea ei de mostenire si s-a retras la o manastire de fecioare langa Constantinopol, ducand o viata aspra, la anii tineretii ei, dupa randuiala monahilor.

Ca, aprizandu-se de dumnezeiasca dorire, cine va putea spune izvorul lacrimilor si suspinurile ei cele multe si neincetate, neavand alta grija decat intampinarea Mirelui, zicand: "Pe Tine, Mirele meu, Te caut". Ca se sarguia vrajmasul sa o duca la deznadejde, infricosand-o prin naluciri si aratari. Dar a biruit pe diavolul, precum David pe Goliat, ferindu-si sufletul si trupul de pacat si de necuratenie si facandu-se mireasa iubita a lui Hristos.

Deci, a venit ingerul Domnului si i-a zis: "Sa lasi pustiul si sa te intorci in patria ta, ca acolo ti se cuvine sa-ti dai trupul pamantului". Si, intelegand Cuvioasa ca porunca este de la Dumnezeu si ca viata ei este scurta, a lasat fara voie pustiul si, venind in imparateasca cetate, a intrat in Biserica cea prea frumoasa, in Sfanta Sofia si in biserica Vlahernii a Nascatoarei de Dumnezeu, si a dat lauda lui Dumnezeu, ca i-a ajutat sa-I slujeasca cu credinta, si a plecat, apoi la Ierusalim sa se inchine Sfintelor Locuri ale Patimilor Domnului. Deci, ajungand la tinta calatoriei sale pe pamant si vazand, cu mare multumire sufleteasca, acele sfinte locuri calcate de picioarele Mantuitorului, a zburat ca o pasare prin pustia Iordanului si afland, o manastire de fecioare, a intrat intr-insa si canta necontenit laude lui Dumnezeu, varsand rauri de lacrimi, ca o stapanea o nesfarsita dragoste de Mirele Hristos si i se daruise cea mai inalta bunatate pustniceasca, smerita cugetare. Deci, asa nevoindu-se a ajuns pana la 25 de ani. Cuvioasa Parascheva s-a intors in patria sa, la Epivat. Si, petrecand acolo inca doi ani, rugandu-se pentru sine si pentru toata lumea, si-a dat obstescul sfarsit in mainile preaiubitului ei Mire, Hristos cel viu, iar trupul ei a fost ingropat langa biserica.

Si, trecand vreme de mai multi ani, Dumnezeu a descoperit moastele ei, prin vedenii, si le-a proslavit cu faceri de minuni. Ca bolnavii si indracitii dobandeau tamaduire, atingandu-se de sfintele ei moaste. Deci, moastele Sfintei au fost luate de imparatul Asan al romanilor si bulgarilor si au fost asezate, mai intai, la Tarnovo, au fost stramutate, apoi, la Belgrad pe vremea sultanului Selim al II-lea, si, in sfarsit, au fost aduse la Constantinopol, la biserica patriarhiei. Aceste moaste, mai pe urma, maria sa Vasile voievod le-a adus din Constantinopol la Moldova, in orasul Iasi, la manastirea Sfintilor Trei lerarhi, la 14 octombrie, in anul 1641 de la Hristos, si au fost asezate in minunata lui ctitorie. Dimitrie Cantemir, luminatul domn al Moldovei, descrie astfel aducerea acestor sfinte moaste la Iasi: "Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei Vasile sa stramute sfintele moaste din biserica patriarhiceasca a Constantinopolei si le-a castigat acestora pentru cele inalte si multe binefaceri si slujbe facute Bisericii celei mari, ca a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomana ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste. Iar toata stramutarea este zugravita pe peretele de miazazi al Bisericii Trei lerarhi."

Astazi, moastele Sfintei Parascheva se afla in biserica sfintei Mitropolii din Iasi. Cu ale ei sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne pe noi. Amin.


14
October 2017